1,199 matches
-
987 64 19 27 (34) 987 64 43 77 La Bisbal d'Empordà Secretario Judicial del Juzgado Decano Mesures, 17 E-17100 La Bisbal d'Empordà (34) 972 64 30 34 La Carolina Secretario Judicial del Juzgado Decano Juez Braulio Sena, 7 E-23200 La Carolina (34) 953 66 00 42 (34) 953 68 21 13 La Línea de la Concepción Secretario Judicial del Juzgado Decano Avda. Menéndez Pelayo, s/n E-11300 La Línea de la Concepción (34) 956 17 56 70
jrc5045as2001 by Guvernul României () [Corola-website/Law/90213_a_91000]
-
din Rouen. Ea s-a urcat pe eșafod cu o bonetă enormă pe care se putea citi: Eretic</i><i>ă,</i></p> Recidivistă,</i></p> Apostată,</i></p> Idolatră.</i></p> După ce a fost arsă, au aruncat-o în Sena, de pe un pod, pentru ca apele să o ducă departe. Fusese condamnată de Biserica Catolică și de Regatul Francez. Se numea Ioana D’Arc. Vă sună cunoscut?
30 MAI. DE LA RUG LA ALTAR (FRAGMENT DIN quot;FIII ZILELORquot; DE EDUARDO GALEANO) () [Corola-website/Science/295883_a_297212]
-
Radu Aldulescu Bîntuiau ca niște șacali jigăriți prin amurguri. Calea lor lunecoasă și întunecoasă - o foșgăială de umbre iuți străbătînd mulțimea pestriță de pe cheiurile Senei, din gări și hale, vînturînd harnică pleava din buzunare și genți. Adulmecau timizi și nesățioși, se risipeau, se adunau, îmbrînceau tinere în blugi, cu rucsacuri și aparate de fotografiat agățate de gît, gospodine grase împovărate cu sacoșe, bătrînele cocîrjate, și
Trei ceasuri rele by Radu Aldulescu () [Corola-website/Imaginative/14470_a_15795]
-
mare muzeu de istorie și artă din Franța (după suprafață, 210.000 m dintre care 60.600 m destinați expozițiilor) și unul dintre cele mai importante muzee din lume. Este situat în centrul capitalei franceze, Paris, între cheiul drept al Senei și strada Rivoli (), în primul arondisment, într-o clădire istorică, fost palat regal, Palatul Luvru. Exponatele de artă franțuzești acoperă o largă parte din istoria Franței, de la Dinastia Capețienilor până în prezent. Muzeu cu caracter universal, Luvrul posedă opere de artă
Muzeul Luvru () [Corola-website/Science/296810_a_298139]
-
patrulater cu laturile de 78x72 m, înconjurat de șanțuri, flancat de turnuri și având două căi de acces. În mijlocul cetății se afla un donjon fortificat: Marele Turn al Luvrului. Una dintre principalele misiuni ale cetății era de a supraveghea avalul Senei, această parte fiind una dintre zonele folosite adesea de invadatori încă de pe vremea vikingilor. În 1317, odată cu transferul bunurilor aparținând Ordinului Templierilor către Ordinul Ospitalierilor, vistieria regală, păstrată până atunci în Casa Templierilor din Paris, este transferată la Luvru. Carol
Muzeul Luvru () [Corola-website/Science/296810_a_298139]
-
acum 700.000 de ani. La acea vreme, Marea Britanie era legată de continentul European. Ceea ce astăzi este Canalul Mânecii (English Channel) era atunci un fluviu ce curgea spre vest și era alimentat de afluenți care mai târziu au devenit Tamisa și Sena(Seine). Această zonă a fost depopulată în perioada Marii Glaciațiuni, așa cum au fost și alte regiuni ale Insulelor Britanice. În timpul recolonizării, după dezgheț, cercetarea genetică arată că Anglia de azi a fost ultima zonă a Insulelor Britanice care a fost
Anglia () [Corola-website/Science/296827_a_298156]
-
După Debarcarea din Normandia, în timpul celui de-al doilea război mondial au avut loc numeroase lupte pe teritoriul regiunii până la data de 12 septembrie 1944, zi ce marchează eliberarea ultimului oraș din - Le Havre. Regiunea este puternic marcată de fluviul Sena care are cursul inferior pe teritoriul ei. Aceasta formează o vale largă și la vărsarea în Marea Mânecii formează un estuar. În rest, relieful este valonat, fără înălțimi foarte mari, și tradițional peisajul era de tip bogage, pășuni și terenuri
Normandia Superioară () [Corola-website/Science/301205_a_302534]
-
ale Galiei, iar după retragerea din Marea Britanie în 411, le încredințează paza acestei insule. Sub presiunea atacurilor triburilor saxone, o parte din triburile celtice se retrag din Marea Britanie pe continent, unde ocupă toată coasta Franței actuale, între Bretania și gurile Senei în Normandia. Este neclar în momentul de față cât de diferită era limba lor față de cea a galilor armoricani ce se aflau deja pe aceste teritorii, sau cât de diferită era limba față de dialectele mai recente de bretonă. Oricum, migrația
Bretania () [Corola-website/Science/300169_a_301498]
-
de Verdi, Missa Solemnis de Beethoven și Ioana pe rug de Honegger. Ludovic Spiess a cântat alături de nume mari precum: Brigit Nilsson, Mărțina Arroyo, Nicolai Ghiaurov, Christa Ludwig, Gwyneth Jones, Katia Ricciarelli, Virginia Zeani, Peter Schreier, Mario Sereni, Cesare Siepi, Sena Juriac, Dietrich Fischer-Dieskau...colaborând cu dirijori precum: Leonard Bernstein, Herbert von Karajan, Karl Bohm, Roberto Benzi, Giuseppe Patane, Alberto Erede, Otto Klemperer, Kurt Adler, Nello Sânți, Wolfgang Sawalisch, Francesco Molinari-Pradelli, Josef Krips, Rafael Kubelik, Gianandrea Gavazzeni, Boris Haitink, Michel Plasson
Ludovic Spiess () [Corola-website/Science/300173_a_301502]
-
La țărmurile unde mareele sunt foarte puternice, gurile de vărsare ale fluviilor sunt mult lărgite prin eroziune. Aceasta se realizează atât la flux cât și la reflux. Forma rezultată de „pâlnie” a gurii de vărsare poartă numele de estuar (Tamisa, Sena, Elba, Sf. Laurențiu). Procesele cu rol secundar însoțesc acțiunea apei marine. Procesele mecanice au o largă desfășurare pe țărmurile înalte și se manifestă prin alunecări, prăbușiri, sufoziune. Ele sunt intensificate de acțiunea valurilor și curenților. Procesele fizico-chimice sunt legate fie
Relief litoral () [Corola-website/Science/300769_a_302098]
-
în mări cu flux și reflux puternic, capabile să transporte în larg aluviunile cărate de fluviu. Fluxul înaintează uneori adânc în interiorul continentelor (1700 km la Amazon, 500 km la Sf. Laurențiu, 200 km la Rio de la Plata, 144 km la Sena). Pătrunderea apelor sărate marine determină ridicarea nivelului apelor fluviului, curentul fluviatil este diminuat și se produce o decantare a sedimentelor în suspensie. La reflux acțiunea mării și a râului se însumează, formând un puternic curent de descărcare, care înlătură materialele
Relief litoral () [Corola-website/Science/300769_a_302098]
-
maximă de aproximativ 350 km. În nord se află o parte din masivul ardeni, cu înălțimi de peste 600 m. Partea sudică este formată din platouri situate la aproximativ 300-400 m, străbătute de râuri ce curg spre vest. Principalele râuri sunt Sena, Marne și Aisne. Regiunea este renumită pentru vinurile sale, în principal pentru Șampanie ce își are originile în regiune și este denumire protejată de Uniunea Europeană pentru vinurile spumoase produse aici. În total în regiune sunt peste 282,37 km² de
Champagne-Ardenne () [Corola-website/Science/300992_a_302321]
-
vechiul nume al provinciei regale. În 1982 odată cu celelalte regiuni, Île de France a fost transformată în colectivitate teritorială cu o putere executivă extinsă și condusă de un consiliu ales în mod direct. Relieful este relativ plat, marcat de râul Sena, cu o altitudine medie de 33 m, variind între 217 m maxim și 11 m minim. În ciuda puternicei urbanizări, 45% din suprafață este folosită pentru agricultură iar 23% din suprafață este ocupată de păduri. Se poate considera faptul că regiunea
Île-de-France () [Corola-website/Science/301005_a_302334]
-
decide pentru pictură, familia asigurându-i independența financiară. Fascinat de operele lui Claude Monet, fără nici un fel de pregătire în profesie, începe să picteze peisaje împreună cu prietenul său Armand Guillaumin, un pictor din cercul impresioniștilor, instalându-și șevaletul pe malul Senei sau pe plaja din Port en Bessin. În 1883, frecventează câteva luni atelierul lui Siegfried Bing. Energic și sociabil, Signac participă în 1884 în mod activ la înființarea "Societății Artiștilor Independenți", care organizează expoziții fără a avea un juriu de
Paul Signac () [Corola-website/Science/299608_a_300937]
-
Ei au găsit țara între Alpi și fluviul Pad ocupată. Au traversat Padul cu plutele, izgonind o parte din etrusci și umbrieni la poalele Apeninilor și s-au stabilit acolo. Lingonii erau originari din partea superioară bazinului râului Marna și al Senei. Boii din secolul I î.Hr. au trecut Rinul pentru a veni în ajutorul [helveți]]lor (din Elveția) împotriva lui Cezar. Aria de răspândire a boilor pare să fi cuprins Alsacia, Bavaria, Austria, până în Boemia. Suebii, un popor germanic care s-
Boi (trib) () [Corola-website/Science/299850_a_301179]
-
operei sale literare. Pentru primele sale lucrări, Zola trimite personal recenzii prefabricate criticilor literari ai Parisului, obținând în schimb numeroase articole. În anul 1865, Zola își părăsește mama și se mută cu soția în cartierul Batignolles, pe partea dreaptă a Senei, în apropiere de Montmartre, sectorul unde se situează principalele organe de presă. Reticențele mamei lui Zola au întârziat cu cinci ani oficializarea căsătoriei. Este de asemenea o perioadă de sărăcie, în care Alexandrine este obligată să îndeplinească diverse munci pentru
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
mult de-a lungul vremii, în special în perioada în care îmbina jurnalismul cu scrierea romanelor. În general, la Médan, după o trezire la ora șapte, o gustare rapidă și o plimbare de o jumătate de ore de-a lungul Senei împreună cu câinele său Pinpin, Zola își încheagă ideile pentru prima etapă de lucru a zilei, etapă care se întinde aproape patru ore și la capătul căreia autorul produce cinci pagini. După-amiaza este consacrată lecturii și corespondenței, care îi ocupă mult
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
De data aceasta, criticii îi apreciază opera, elogiile ținându-se în lanț. În ianuarie 1825, Ingres primește Legiunea de Onoare, iar în iunie este ales membru al Academiei de Arte Frumoase. Își deschide propriul său atelier pe malul stâng al Senei, nu departe de Academie, unde va preda începând cu anul 1829. În decembrie 1834, soții Ingres pleacă din nou la Roma, deoarece artistul fusese numit director al Academiei Franceze de la Roma. Aici îi cunoaște și se împrietenește cu Franz Liszt
Jean Auguste Dominique Ingres () [Corola-website/Science/299285_a_300614]
-
vieții sale, Pissaro fuge împreună cu prietenul său la Caracas, în Venezuela. Revine acasă și reușește, cu greutate, să-și convingă tatăl că nu are aptitudini pentru comerț. În 1855, pleacă la Paris pentru a studia pictura. Sosirea în orașul de pe Sena coincide cu „Expoziția Mondială”, unde descoperă pictura generației mai vârstnice: Corot, Millet, Daubigny, Delacroix. Este entuziasmat în special de operele lui Gustave Courbet, expuse simultan cu expoziția „Pavilionul Realismului”. Va avea nevoie totuși de zece ani pentru a înțelege și
Camille Pissarro () [Corola-website/Science/299304_a_300633]
-
găsește pe Javert. Acesta își dă seama că face rău arestându-l pe cel care îi salvase viața, chiar dacă el este un fost ocnaș. Dar face rău și neîmplinindu-și datoria față de justiție. Înnebunit, el se sinucide aruncându-se în Sena. Marius este vindecat datorită îngrijirii speciale pe care i-o dă bunicul. Acesta, pentru fericirea nepotului său, vorbește cu domnul Fauchelevent, adică Jean Valjean și îl invită pe el și pe Cosette în casa lui. Marius se vindecă de tot
Mizerabilii () [Corola-website/Science/299393_a_300722]
-
la distrugeri. Câteva luni mai târziu, în 12 martie 1993, un șir de atentate cu bombă puse la cele de lumea interlopă au ucis aproximativ 300 de locuitori. În 1995, orașul a fost redenumit Mumbai, după ce partidul de dreapta Shiv Sena a ajuns la putere în Maharashtra, în acord cu politica sa de a înlocui numele instituțiilor coloniale cu nume istorice locale. Mumbai este situat pe Insula Salsette care se găsește la gurile râului Ulhas pe coasta vestică a Indiei în
Mumbai () [Corola-website/Science/298771_a_300100]
-
Independenților tabloul intitulat ""Războiul"", care este remarcat de scriitorul Alfred Jarry, originar tot din Laval. Jarry se împrietenește cu Henri Rousseau și îl poreclește ""Le Douanier"" ("Vameșul"). În 1895, Rousseau se mută în cartierul parizian Montparnasse, pe malul stâng al Senei, care va deveni locul preferat de întâlnire a avangardei intelectuale și artistice. Începând din 1902 predă în fiecare dimineață de duminică lecții gratuite de acuarelă și pastel, precum și de pictură pe ceramică și porțelan. Din această perioadă datează tabloul ""Furtună
Henri Rousseau le Douanier () [Corola-website/Science/298817_a_300146]
-
laureată a Premiului Nobel pentru literatură. Numit profesor de limba germană la École Normale Supérieure Celan și-a continuat activitatea de traducător. În 1955 a fost naturalizat cetățean francez. A trăit la Paris până la sinuciderea sa (s-a înecat în Sena) în jurul datei de 20 aprilie 1970. A vizitat periodic Germania. Aceste vizite au inclus un curs ținut la Universitatea din Freiburg la 24 iulie 1964 la care a luat parte și filosoful Martin Heidegger, care i-a dăruit un exemplar
Paul Celan () [Corola-website/Science/298903_a_300232]
-
cotidiene. Aportul picturii lui Cézanne nu este de loc neglijabilă pentru formația lui Pallady, însă cu siguranță reflexiile sale asupra picturii medievale române au jucat un rol tot atât de important. Pentru peisajele sale parisiene, Pallady alegea mai ales locurile din vecinătatea Senei, atât pentru a sugera tremorul luminii pe suprafața apei, cât și pentru a reda planurile unui peisaj, unde zidăria caselor, frunzișul arborilor, mișcarea orizontală a fluviului formează o gamă de culori perfect unitară într-o imagine coerentă. Theodor Pallady rămâne
Theodor Pallady () [Corola-website/Science/297777_a_299106]
-
El a pictat-o pe Camille Doncieux și, mai târziu, s-au căsătorit. Monet a pictat "Femei în Grădină" la sfârșitul anilor 1860. După nașterea primului lor copil, Jean, s-au mutat la o casă în Argenteuil, în apropierea Râului Sena. Au locuit acolo timp de șase ani, până când Camille a murit; el a pictat-o moartă pe pat. Monet s-a mutat apoi la o casă din Giverny, Eure, în regiunea Haute-Normandie, unde a plantat o grădină mare. În 1872
Claude Monet () [Corola-website/Science/297862_a_299191]