2,366 matches
-
dispare răsare intervalul inaparentului, chipul imaginal care nu dă de văzut, ci ridică la vedere, dă veșnic lumină vederii. Vasile Voiculescu. Cine duce cerul mai departe A treia lume: splendoarea dintre lumi " Suntem tălmaci vremelnici ai celor nevăzute,/ Și-n seninătatea noastră se-ncheagă mărturii?/ Sau plămădim noptatici în gropile tăcute/ La rădăcina lumii doar negre bogății?"1. Întreaga poezie a lui V. Voiculescu pare să se scrie în căutarea unui răspuns la aceste întrebări metafizice. Răspuns imposibil de dat, căci
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ai fost sau ai fi putut să fii", care zădărnicește totul: "zemuiește un soare în sfârșiturile limbajului./ Fumegă instinctele, coruri de femei,/ trece moartea și uită de sine./ A privi în inima răului, acolo/ nu există inimă, e doar o seninătate sulfurică,/ ea îmi mănâncă poemul"; "am fost șters, am atins mutul"; "din lăuntrul meu urcă spre ceruri/ bestia învingătoare"11. Atunci "simți că fără tine/ Dumnezeu ar fi o totală transparență, și îți vine/ să-ți dai drumul în gol
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
șters, am atins mutul"; "din lăuntrul meu urcă spre ceruri/ bestia învingătoare"11. Atunci "simți că fără tine/ Dumnezeu ar fi o totală transparență, și îți vine/ să-ți dai drumul în gol, să se vadă toate dintr-o dată,/ în seninătăți, de-acum, de altădată, de peste vremi"12. Niciun apofatism nu vine să irizeze viziunea. Căci viziune e, dar răsturnată: vedenia care vorbește în poem vorbește poemul, îl scrie ca loc nonelocvent al limbajului. Confruntat cu un limbaj ce își rostește
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
la beatitudinea celor ce nu sunt ca și cum deja ar fi? Imaginile configurează spațiul acestei deveniri ontologice, căci a rosti lumea, așa cum ea nu o poate face, o dă vederii în felul în care ea n-a fost niciodată văzută: "O seninătăți navigabile mari lespezi de liniște/ pe care cuvintele sună ca niște chei căzute/ el revărsa vorbe de aur un fluviu de vorbe de aur/ în tăvile verzi ale ierbii". Lume nevăzută ieșită la rostirea prin care ea se vede și
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ideal de neatins, spre care-și ridică nostalgic privirea, și resimt acut prăpastia ce se deschide între realitate și idealitate. Nici clasicii nu procedaseră altfel, numai că ei, invocând o rațiune superioară, acceptaseră cu o nobilă resemnare și chiar cu seninătate fatalitatea "legilor" universale și obiective, transcendente. În schimb, răzvrătiții romantici, la care accentul cade întotdeauna pe individual și subiectiv (nu însă în sens strict personal, cum vom vedea și la Dilthey), caută să se emancipeze construind legi proprii, prin raportarea
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
necesar formidabilul antrenament pansofic. Comenius nu uită niciodată să adauge cifrei șapte încă una. A opta lume este mundus aeternus, pentru care se pregăteau și vechii greci cu paideia lor și care avea ca precept fundamental îndemnul simplu: meléte thanátou! Seninătatea creștină a lui Comenius este așadar similară calmului surâs socratic din preziua plecării spre Olimp sau Hades. Tocmai această cucerire măreață a spiritului mi se pare că a fost risipită în zorii istoriei moderne a Europei. Proiectul comenian era însă
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a teoriei fenomenologice a curriculumului. În 1979, Willis încă nu realizase că fenomenologia este un efort disciplinat și riguros de a înțelege experiența educațională în mod profund și autentic 105. La întrebarea „Ce este cercetarea fenomenologică?” Willis (1979) răspundea, cu seninătate, că este vorba despre „investigarea estetică și prehermeneutică” a fenomenelor. În 1991 însă, Willis a adăugat acestei definiții naive amendamente serioase: În formele sale cele mai elementare, cercetarea fenomenologică investighează percepțiile specific umane ale indivizilor și rezultatele acestora din descrieri
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
precădere în primul caz, către jocul trimiterilor de la text în versuri la text în versuri/ proză. Șapte poezii, fiecare asociind o abstracțiune filosofică unei zile a săptămânii: despre om (luni), despre ființă (marți), despre abjecție (miercuri), despre tăcere (joi), despre seninătate (vineri), despre singurătate (sâmbătă), despre durere (duminică), alcătuiesc o a opta, cu statut de artă poetică (despre despre*). Grupajul dedicativ, reunind parodii camaraderești: buzăul din sânge și uneori luni (iova), ieudul de dinaintea facerii lumii (ioanes), de către o(h)m (legea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290577_a_291906]
-
CaP. i. arTa CreșTină: imaginea și iCoana 53 Apar scene inspirate din viața și din realitatea cotidiană, argumente pro fane, sce‑ ne de bătălie, sfinți reprezentați în expresiile lor cât mai naturale: în durere și bucurie, în neliniște și în seninătate. Reprezentantul tipic al acestui secol, Simon Usakov 104, este autorul tratatului de pictură Sfaturi pentru practicianul picturii icoanei și martorul multor influențe laice a artei occidentale Europene. Mulți maeștri fiind în slujba domnitorilor și principilor vor inventa în această perioadă
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
i permită atingerea idealurilor. Această frumusețe a formei concepută pe baza canoanelor matematice, izvo‑ râtă din studiul operelor din antichitate, a condus la adevărate realizări la Florența ca și la Roma; armonia generală a proporțiilor imprimând un carac‑ ter de seninătate gravă, reținută. Edificiile realizate de Michelangelo aduc prin tendința către grandios și colosal o orientare cu totul nouă în evoluția arhitecturii. Într‑un spațiu de mici dimensiuni - cum ar fi acela al vestibulului bibliotecii Laurențiene - prin abundența și dispunerea abilă
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
33. CaP. iv. viziunea ProfeTiCă a unor mari PiCTori renaSCenTișTi... 128 mântuirea lumii. Leonardo realizează aici un grup complex de figuri care par să se afle în mișcare rămânând totuși strâns legate. Prin această dispunere pi‑ ramidală, a conferit picturii seninătate și armonie. Peisajul cu munții dispă‑ rând în spatele perdelei de ceață albastră reflectă preocuparea lui Leonardo pentru studiul naturii. 4.3.2. Mona Lisa Acesta este unul dintre cele mai celebre portrete din lume și una dintre cele mai misterioase
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
și a dat o slujbă chiar în ziua întîi de Paști ca să-l ferească bunul Dumnezeu de primejdii..." (s. n.) În ambele cazuri de "răpire", de zguduire interioară, Apostol se întoarce în lume transfigurat. Ochii condamnatului răspîndesc lumina unei înțelegeri. O seninătate de dincolo de lume, în care revelația morții se însoțește cu mîntuirea. Reacțiile personajului sînt mai tulburătoare decît însăși imaginea beatitudinii, neînțelese altfel decît cu puterile gîndului: "Apostol Bologa se făcu roșu de luare-aminte, și privirea i se lipise pe fața
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
G. Ibrăileanu, creația critică se leagă de o dominantă a sensibilității de cititor, antrenat în lumea ficțiunii cu o disponibilitate absolută, deschidere ce marchează, de altfel, natura interpretărilor. ("Nu sînt un cititor de romane", va replica modelului Nicolae Manolescu cu seninătate duplicitar, într-o sofistică transparentă chiar la începutul eseului său despre roman, Arca lui Noe). Atent, precum sînt doar cei captivați, la "divinul detaliu", cum îi zicea Vladimir Nabokov, G. Ibrăileanu este un "prizonier" ce-și iubește captivitatea, lăsîndu-se condus
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
de frământările interioare. De altfel, pe lângă romantice „suvenire și impresii”, elegii, poetul a scris clasice meditații, epistole, satire, fabule, prin acestea din urmă impunându-se drept cel mai de seamă fabulist român. Clasic prin structura spiritului, prin echilibrul interior, prin seninătate e și Vasile Alecsandri, cu toate că „rumânirea” prin el a poeziei și a întregii literaturi implica adoptarea de principii romantice: prețuirea naturii, valorificarea folclorului și a istoriei naționale. Nu e fără semnificație faptul că talentul său s-a exprimat plenar în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286294_a_287623]
-
nr. 5 din Vaslui iar ca venit, pensia. De asemenea, aceiași autori, dacă au știut cu exactitate data nașterii și locului, nu se poate spune același lucru și despre data morții și locul în care a survenit aceasta, punând cu seninătate semnul „?”. Dar, asupra acestui subiect ne vom referi ceva mai la vale, deoarece (după cum vom vedea) au făcut și alții gafe vizavi de această problemă. b. Activitatea literară și publicistică Împreună cu soția sa Elena, la conacul de la Buhăiești Vaslui a
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
glorifica frumusețea feminină, în culorile sale fiind cuprinsă ideea unei suveranități somptuoase și dominatoare. Frumoasele trupuri pline pe care curtezanele din Veneția și le etalau, păstrând doar un colier la gât sau o ramură de trandafir în palmă, străluceau de seninătate. Colurile sunt splendide, așezate cu o virtuozitate care n-a fost depășită niciodată. Tizian a interpretat femeile cu mare simpatie. Pentru el, femeia frumoasă a reprezentat în același timp imaginea frumuseții artei către care artistul tinde și imaginea frumuseții încarnate
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
din lume, nu știm pe cine oare am mai ierta. Sunt destul de mulți aceia care, atunci când pot, se grăbesc să înapoieze o binefacere, ca să nu-i apese cumva povara recunoștinței. Odată înfăptuit acest lucru, ei se cred absolviți, uitând cu seninătate de toate obligațiile pe care această recunoștință le impune. Se pune problema cui îi faci bine? Răspunsul, deși nesigur, cui merită. Oricum, dacă faci un bine, nu te aștepta la recunoștință căci ne-recunoștința este o buruiană care crește oriunde
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
Sasu, „Hronicu leatului 7481”, ST, 1976, 6; Fănuș Băileșteanu, „Poemele depărtării”, CNT, 1977, 51; Valentin F. Mihăescu, Atracția pentru povestire, LCF, 1978, 19; Mircea Popa, „Poemele depărtării “, ST, 1978, 3; Vasile Chifor, Povestire și reportaj, T, 1978, 8; Eugenia Tudor-Anton, Seninătatea povestitorului, VR, 1978, 9; Vasile Chifor, „Jurnal neterminat”, R, 1979, 11; Lit. rom. cont., I, 521-522; Nicolae Pop, Perimetru sentimental, Craiova, 1980, 308-315; Pompiliu Marcea, Romanul unei promoții, R, 1982, 5; I. Sîrbu, Intinerariile vieții și ale prieteniei, CRC, 1982
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290238_a_291567]
-
lumea înconjurătoare (Freamăt de holde, 1944). Spațiul pierdut al satului natal se suprapune cu cel al copilăriei, aici găsindu-și loc chipuri de odinioară: Ion, Maria, popa Ilie cădelnițând pe cei duși în cimitir. Și viața pare un cerc al seninătății, trasat pe pământul sub care se odihnesc strămoșii: „Îmi tot îngrop călcâiul în reavănul ogrăzii,/Întârzii pe colnice, sub brațe de troiță/ Mi-adorm prin țarini drumul, îmi zboară ochii - șiță -/ Și-mi sparg singurătatea de lespedea nămiezii”. Poezia târzie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288720_a_290049]
-
de migrație, ramificații importante se dezvoltă în Europa Occidentală și în America de Nord. Dumnezeul hasidismului este un Dumnezeu al bunătății și al milei. Acestea fiind spuse, chiar în interiorul hasidismului reacțiile la suferință variază. Una dintre ele îndeamnă la privirea încercărilor cu seninătate, deoarece tot ce i se întâmplă omului este din voia lui Dumnezeu și, ca atare, nu poate fi fără motiv. După Pinhas din Koreț, tristețea și amărăciunea rezultă din mândrie, din ideea omului că nu ar trebui să sufere. Ființa
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
în această lume. Este locul aici să amintim și trimiterea clară la personajul dostoievskian Alioșa Karamazov. Credința lui Ivan Denisovici Șuhov nu este atât de evidentă și de cultivată precum aceea a lui Alioșa. El mărturisește credința în Dumnezeu cu seninătate și simplitate, justificând-o prin frica în fața atotputerniciei divine. Moștenită de la oamenii din satul său, convingerea lui Ivan Denisovici, de natură poetică aproape, este că Dumnezeu fărâmițează luna și o preschimbă în stele, pentru că "stelele mai cad din când în
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
că scriitorul nu trebuie să creeze impresia de autenticitate și de precizie în jurul unor detalii ale vieții cotidiene pe care nu le poate cunoaște cu certitudine. Contemporanii lui Soljenițîn erau încă prea legați de realitatea extratextuală pentru a accepta cu seninătate realitatea ficțională. Soljenițîn refuză aceste modificări, iar motivația lui este importantă pentru înțelegerea raportului care se stabilește între realitatea istorică și ficțiune în scrierile-document ale prozatorului rus: Stalin n-are decât să culeagă roadele secretomaniei pe care a semănat-o
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
farmec prin naturalețe și vioiciune intelectuală, un autentic om de spirit. Auditoriul în unanimitate sublinia lectura meșteșugită a autorului cu râsete nestăpânite, iar la sfârșit cu toată gama elogiilor”. Amintirile acestui maestru al barei și al cuvântului sunt muiate în seninătatea unui caracter solar, spirit deschis asupra lumii, a oamenilor și evenimentelor. Narator volubil, V. mânuiește magistral dialogul recuperat din cutele memoriei, evocând anii de școală, ai formării profesionale (cu episodul parizian al doctoratului) și ai unei cariere care i-a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290417_a_291746]
-
de a trăi", valoarea sacramentală a experienței erotice și a frumuseții corpului omenesc, funcția religioasă a oricărei petreceri colective organizate - procesiuni, jocuri, dansuri, cântece, competiții sportive, spectacole, banchete etc. Sensul religios al perfecțiunii corpului uman - frumusețea fizică, armonia mișcărilor, calmul, seninătatea - a inspirat canonul artistic. Antropomorfismul zeilor greci, așa cum se lasă surprins din mituri, și care va fi, mai târziu, criticat drastic de către filosofi, își regăsește semnificația religioasă în arta statuară care-i înfățișează pe zei. În mod paradoxal, o religie
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
faptul că zeul considerat drept cea mai perfectă încarnare a geniului elenic nu are o etimologie grecească. Paradoxal este și faptul că cele mai celebre isprăvi mitice ale sale nu arată virtuți care au sfârșit prin a se numi "apolliniene": seninătate, respect pentru legea, ordinea și armonia divină. De nenumărate ori, zeul se lasă mânat de răzbunare, invidie, chiar ranchiună. Dar aceste slăbiciuni își vor pierde repede caracterul lor antropomorf și vor sfârși prin a revela una din multiplele dimensiuni ale
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]