5,850 matches
-
format de aceasta cu suprafața neaccidentată a cubului.” (p. 254) În dreptul ultimului cuvânt apare o trimitere către o notă de subsol care explicitează metafora. (Ceea ce eu, aici, n-am să fac.) Aici se află, după mine, minereul valoric. În fantezismul sentimental. Cu două capitole amendabile și trei aproape reușite, Imigranții nu-i totuși o carte atât de bună pe cât ar fi meritat să fie.
Fișă de înregistrare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5267_a_6592]
-
bisericești actuale și, se pare, un ilustru teoretician literar. Cu abilitate, Securitatea apela la un set larg de mijloace de convingere, de la promisiunea unui regim mai puțin sever în detenție pînă la eliberare, fără a uita să apese pe clapele sentimentale, evocînd suferințele familiei lovite de durerea despărțirii. Unii au cedat ispitei. Și nu doar cei ce păreau mai vulnerabili. Persoane care au avut la un moment dat tăria de a susține moralul altora în momentele dificile, au acceptat și ele
Amintirile lui Grigore Caraza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5274_a_6599]
-
Ana și Maria și, cum se întâmplă întotdeauna, natura a păstrat cele mai multe gene pentru una din nepoate, Gabriela. Ceilalți copii au semănat lui Costache: bălăiori, subțirei și cu tenul mai deschis. Contrar modelului clasic al familiei muntenești, tatăl avea porniri sentimentale. Cumpăra cărți, recita poezii, doinea, umbla după vânat. Lăsa de multe ori hărnicia casnică pe seama Sultanei. Iuțeala și lipsa de odihnă puteau fi cauza leucemiei care a răpus-o la 61 de ani. Cu aerul său bonom și sportiv, Costache
Vasile Voiculescu – noi contribuții biografice by Gheorghe Postelnicu () [Corola-journal/Journalistic/5285_a_6610]
-
umplut două pahare cu vin. Cu primul, a închinat în amintirea lui Beethoven, iar cu al doilea, în a celui dintre ei trei menit să moară următorul - care avea să fie, desigur, Schubert, peste un an. Deloc surprinzător, această poveste sentimentală e apocrifă. Abia în secolul XX a apărut o însemnare din jurnalul lui Fritz von Hartmann care oferă informații sigure: „Ne-am dus la Castelul Eisenstadt [Taverna], unde eu am rămas cu Schober, Schubert și Schwind până aproape de ora unu
Christopher H. Gibbs Viața lui Schubert () [Corola-journal/Journalistic/5292_a_6617]
-
cum să nu mire cînd e rostită de gura unui savant. Prin ea, Carl Sagan înțelege acea teorie despre univers care nu provine din revelație, așadar sănătoasa și sigura teorie științifică. Restul e repudiat drept foclor atavic ivit din înclinații sentimentale. Ca orice savant respectîndu-și luciditatea critică, Sagan nu dă doi bani pe revelații în genere, cum nici despre filosofi nu are o părere mai bună. În fond, orice filosofie e o religie cu adepți mai puțini. Potrivit savantului, istoria culturii
Editura Teologie și Viaţă naturală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5300_a_6625]
-
în preajma lui. Poetul versifică și trece mai departe. Nu altceva sunt poeziile de dragoste, sau de natură, decât consemnări. „Mă hotărâi a-i da pace și deschisei gazeta”, opțiunea îmbrățișată de personajul-martor al Buchetierei de la Florența față cu un prăpăd sentimental, prin care trece amicul V***, este, păstrând proporțiile, o artă poetică. Fericirea lui Alecsandri vine din netulburare. Mai departe, exemplele lui Eminescu din pomenita caracterizare anticipează lira multicoloră cu care-l va vedea înzestrat Maiorescu, ani buni mai târziu. Greu
Tinerețea lui Alecsandri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5303_a_6628]
-
pământului cât și a casei, dar, spre satisfacția lui, a reușit să le țină piept. De fapt, nu în totalitate, căci a vândut mare parte din pământ - nu însă și casa. Nu e vorba de o încăpățânare gratuită, de mofturile sentimentale ale unui bătrân care se ține cu dinții de trecut și nici de oferte lipsite de generozitate. Motivul bătrânului pentru a rămâne acolo unde se află este speranța, pe zi ce trece din ce în ce mai deșartă, că, înainte de a muri, o să-și
O poveste de dragoste by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5423_a_6748]
-
ori poate că între timp am și devenit opt! - să trăiască după regulile unora din personajele lui Jane Austen (de pildă, Mr. Bennet, din Mândrie și prejudecată, cel care era cufundat în nesfârșite lecturi, în vreme ce fiicele sale traversau incandescente drame sentimentale). Dar e la fel de ridicol ca, după vreo două sute de ani în care umanitatea a putut să beneficieze de accesul neîngrădit la cărți și la cunoaștere, aceeași umanitate să se retragă de bunăvoie în grotele ignoranței și disprețului față de cultură. Ca
Autostrada care nu duce nicăieri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5446_a_6771]
-
camere, alte glasuri de ieri, două etape. Și, implicit, două posibile feluri de abordare. Prima se suprapune peste anii optzeci și induce, vrând, nevrând, o lectură cumva istorică. E vorba despre trei din cele cinci cicluri ale cărții: O provincie sentimentală (1984), Aprilie orb. April is the cruelest month (T.S. Eliot) (1985) și În alte camere, alte glasuri de ieri (1986). Sunt exact anii de efervescență ai generației lui Mircea Cărtărescu. De care Alex. Leo Șerban (născut în 1959) n-a
Aspecte lirice contemporane by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5447_a_6772]
-
urmei, nu s-a schimbat foarte mult, s-a făcut doar mai greu de cuprins. Zonele mai colorate și mai mișcătoare ale vieții bucureștene se prefiră, în istoria lui Damé, printre priviri asupra finanțelor, ori a presei, documente fără coloratura sentimentală pe care o pot căpăta popasurile pe străzi, în hale și birturi, în piețe. În totul, lui Damé nu pare să- i scape ceva. Deși se indignează, pe ici, pe colo, deși se entuziasmează, deseori, în fața unei capitale care crește
Bucureștiul începutului de veac by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5150_a_6475]
-
Gheorghe Grigurcu Lucia Negoiță cultivă o poezie feminină într-o accepție mai nouă a conceptului. Nu mai e vorba de corzi sentimentale, dulcege, de clișee ale cochetăriei, ci de asumarea unei condiții corporale, a unei fiziologii imanente. Ceea ce implică depășirea condiț iei unui minorat psihic. Vechea feminitate prezenta un complex față de autoritarismul, decizia, poza prestantă a masculinului, retră gîndu-se într-un gineceu
O nouă feminitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5152_a_6477]
-
dulcege, de clișee ale cochetăriei, ci de asumarea unei condiții corporale, a unei fiziologii imanente. Ceea ce implică depășirea condiț iei unui minorat psihic. Vechea feminitate prezenta un complex față de autoritarismul, decizia, poza prestantă a masculinului, retră gîndu-se într-un gineceu sentimental. Acum poeta poate păși cu siguranță pe un culoar propriu, cu un simțămînt de independență a fondului vital ce-i aparține. La noi calea a fost deschisă de Maria Banuș cu Țara fetelor, jurnal al ebuliției emoțional-senzuale juvenile, căpătînd în
O nouă feminitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5152_a_6477]
-
scenele încredințate unor grupuri sau unor cupluri, dinamice, alerte, au avut în evoluția lor uneori o nuanță lirică, mai des însă o notă de violență. Oameni parcurgând străzile spre treburile lor, sportivi antrenându-se, perechi armonioase sau aflate în contratimp sentimental, grupări rivale în dispută și două inserții dintr-o sala de balet - un duet clasic, în care era de reținut linia pură a balerinei Reina Yagura, dar și o parodie la Moartea lebedei, în travesti - au constituit succesiunea de imagini
Deschiderea stagiunii în companiile de dans by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5154_a_6479]
-
de sală și de sumarele ei intervenții din spectacol, Adriana Gheorghe și-a pus de fapt în pagină destăinuirile prin intermediul dansului Alexandrei Pirici. Mișcarea acestei artiste, s-a dovedit deosebit de elocventă în evocarea unor trăiri, cu o accentuată expresivitate parodic sentimentală, pe o muzică adecvată acestei intenții, din Mondo Cane - Il Cielo In Una Stanza. În locul unor discursuri sau al jocului cu tot felul de obiecte, de astă dată Alexandra Pirici a comunicat tot ceea ce vroia să comunice prin jocul propriului
Deschiderea stagiunii în companiile de dans by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5154_a_6479]
-
cei capabili să impună disciplina socială) o coda prin care amuzamentul și delectarea sunt invitate să-și reia locurile de onoare între motivațiile literaturii hard-boiled: crime fiction-ul se referă la plăcerile și provocările comunităț ii - un proces pe parcursul căruia literatura sentimentală oferă modelul original al comunității. În mod specific, literatura hard-boiled și cea sentimentală împărtășesc grija adâncă pentru acele tipuri de comunități care pot fi formate într-o societate croită de individualism și de modernizarea capitalistă, o combinație care subminează autoritatea
Viciul și sperietoarea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5163_a_6488]
-
sunt invitate să-și reia locurile de onoare între motivațiile literaturii hard-boiled: crime fiction-ul se referă la plăcerile și provocările comunităț ii - un proces pe parcursul căruia literatura sentimentală oferă modelul original al comunității. În mod specific, literatura hard-boiled și cea sentimentală împărtășesc grija adâncă pentru acele tipuri de comunități care pot fi formate într-o societate croită de individualism și de modernizarea capitalistă, o combinație care subminează autoritatea tradiției grupului, în așa fel încât nu poate fi luat în considerare. Atât
Viciul și sperietoarea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5163_a_6488]
-
tipuri de comunități care pot fi formate într-o societate croită de individualism și de modernizarea capitalistă, o combinație care subminează autoritatea tradiției grupului, în așa fel încât nu poate fi luat în considerare. Atât povestirile hardboiled, cât și cele sentimentale privilegiază comunitățile de afiliere și consimțământ și ambele sunt înfricoșate îndeosebi de organizarea socială, formată de coerciție și exploatare. Drept rezultat, ambele subliniază sudura legăturilor emoționale, dar și dificultatea de a ajunge la ele. (Cassuto, 2009: 3-5). Cassuto, Leonard, 2009
Viciul și sperietoarea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5163_a_6488]
-
veritabil catalog al opțiunilor erotice, experimentate direct sau prin persoane interpuse : libertinajul (Lilica Mavrogheni), camaraderia amoroasă (Voicuța Mănescu), amorul tarifat („contesa” Irma Caraczony), voyeurismul (madam Matilda), fetișismul (prințul Raoul Ypsilant), mariajul (Georges Radu Șerban- Alba), adulterul (Tudor Buzescu- Alba), șantajul sentimental (Preda Buzescu-Alba). În toate variantele, Celălalt apare ca un rival sau ca un simplu partener de joc și nimic mai mult: prezența lui nu sperie, nu fascinează, nu invită la gesturi patetice ori disperate. Pentru Mihai Aspru - deși multele lui
Haimanaua, dulcineea și maestrul by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5166_a_6491]
-
de sugestivă, pe atât de inoperantă, de vreme ce buzele celor doi sfârșesc prin a se uni, pe nepusă masă, într-o prozaică și „lacomă ventuză”. Mai mult, simțul aristocratic al „divinei principese” nu pare agresat de trivialul epilog al unei fantasmagorii sentimentale care, lăsate în seama unui admirator vădit lipsit de inițiativă, amenința să se prelungească la nesfârșit. Unsprezece ani - și trei sute de pagini - de așteptare febrilă se resorb ca prin minune într-o dezlănțuire animalică, pe divanul din dormitor. Ajuns la
Haimanaua, dulcineea și maestrul by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5166_a_6491]
-
că este momentul să facă lumină în acest caz și să spună adevărul. Pe vremea când diva de la Monaco era căsătorită cu Ștefan Bănica Jr., iar relația lor începuse să meargă din ce în ce mai prost, Mihaela Rădulescu ar fi avut un derapaj sentimental cu Florin Piersic. Deși de atunci a trecut ceva vreme, zvonul încă mai circulă în presa. Recent, celebrul actor a decis să pună capăt speculațiilor și a făcut câteva declarații incendiare. “Nu am avut niciodată nimic cu Mihaela Rădulescu. Altfel
Florin Piersic, declarații incendiare despre relația cu Mihaela Rădulescu by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/53910_a_55235]
-
publicistica dintre 1906 și 1916 (cu precizarea debutului real al lui Istrati), Mircea Iorgulescu descoperă adevăratele temeiuri ale legăturilor scriitorului cu mișcarea socialistă și cu liderii acesteia; pornind de la unele afirmații ale lui Istrati însuși, criticul definește profilul unui revoltat sentimental (opus „revoltatului de profesie”, identificat în persoana lui Cristian Racovski), trăind mai mult în orizontul unor sentimente pure decât în cel al principiilor, fiind gata pentru angajamentul moral pe care i-l cerea „setea de frumusețe și dreptate”: datele raportului
Cele două ipostaze ale criticului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/5399_a_6724]
-
această evoluție fiind marcată de contactul cu o carte a lui Tolstoi, Învierea, cumpărată cu ultimii bani la Alexandria, în Egipt. Lectura și scrisul sunt cele două principii care guvernează lumea spiritului istratian; dacă în revolta socială scriitorul este un „sentimental”, în spațiul culturii activitatea lui Istrati este conformă sensurilor de acțiune și reacțiune ale celor două principii: „În vreme ce lectura se realizează printr-o participare pasivă, printr-un abandon, este feminină, scrisul înseamnă acțiune, gest viril, ofensiv, materializarea unui impuls fundamental
Cele două ipostaze ale criticului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/5399_a_6724]
-
acest volum au fost eseuri istorice, dar care, ce-i drept, nu sufereau de ariditatea omniscienței științifice cu verbe și pronume de persoana întîi la plural sau exces de construcții pasive - un ton cu totul seducător, atașant, uman, ba chiar sentimental pe alocuri, dacă ne putem închipui acest cuvînt cu conotații pozitive. Și asta fără să oblige vreo clipă cititorul la compasiune; tonul lui Judt e suficient de precis, de detașat - ba chiar autoironic uneori - încît să nu încapă vorbă de-
Lauda clasei de mijloc by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/5105_a_6430]
-
junglele și orezăriile din ultimul vers? Primele, continue teatre de război. Cele din urmă, vaste teritorii ale liniștii. Ea, cu otrăvurile maliției conjugale. El, cu nostalgii pacifiste. Metafore, prin urmare, ale fiecăruia dintre ei. Deasupra planează gelozia. Inumană. Indiferentă. Tehnologică. Sentimental, secvența a doua e doar un corolar. O răbufnire a unor premise. Practic, ea nu există ca atare. Căci frumusețea ei se evaporă în absența începutului. Aș mai putea aduce în sprijinul acestei perspective încă un poem, iarăși de mici
Deducții by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5130_a_6455]
-
aspecte sunt examinate de Iorgulescu cu infinită răbdare și scrupulozitate. Și cu benefice efecte. Aș spune că în urma demersului său rămân puține aspecte nelămurite în legătură cu Istrati. Este polemic cu exegezele dictate de interese politice (Al. Oprea) sau cu acelea numai sentimentale, romanțate, aducându-ne înaintea ochilor un Panait Istrati veridic, proiectat cu acea „obiectivitate pasionată” de care vorbea Eugen Simion în prefață.
Ultimul Mircea Iorgulescu (II) by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5135_a_6460]