2,780 matches
-
fine, turcoazele, covoarele, tutunul de Șiraz, mătăsurile de Mazanderan, lipitorile și narghilelele din lemn de cireș. — Când călătorim, suntem obligați să avem un bucătar cu noi? — Da, În Persia nu poți face un singur pas fără bucătarul, patul, covoarele și servitorii tăi. — Care sunt monedele străine care au curs În Persia? — Imperialii rusești, carboavele și ducații din Olanda. Monedele franceze și engleze sunt foarte rare. — Cum se numește actualul rege? — Naser al-Din Șah. Se spune că este un monarh excelent. — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
buzele și rămase astfel vreme de câteva clipe, ca adâncit În meditație. Apoi veni spre mine și mă strânse În brațe ca și cum aș fi fost un frate scăpat dintr-un naufragiu. De Îndată ce-și stăpâni, totuși trăsăturile, Își chemă servitorii, le porunci să-mi ducă geamantanul la el acasă, să mă instaleze În Încăperea cea mai frumoasă și să pregătească un ospăț. Mă ținu, astfel, două zile acasă la el, lăsând la o parte orice treabă ca să stea cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
era cazul tatălui lui Fazel, caută arareori să-l arate oaspeților, Îl lasă deoparte În favoarea grădinii, unicul său subiect de mândrie. Pe măsură ce soseau, invitații apucau cupele și se așezau În preajma cursurilor de apă, naturale sau artificiale, care șerpuiau printre plopi. Servitorii se grăbeau să le aștearnă Îndată covorul sau perna pe locul ales, dar unii dintre oaspeți se mulțumeau să șadă pe un bolovan sau chiar pe pământul gol; grădinile Persiei nu au gazon, ceea ce, În ochii unui american, le dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
nu au gazon, ceea ce, În ochii unui american, le dă un aspect oarecum golaș. În acea seară s-a băut În mod rezonabil. Cei mai pioși se mărgineau la ceai. În acest scop, circula un samovar gigantic, purtat de trei servitori, doi care să-l țină, un al treilea ca să servească. Mulți preferau arak-ul1, vodca sau vinul, dar n-am remarcat nici o manifestare dizgrațioasă, cei mai amețiți mulțumindu-se să-i acompanieze În surdină pe muzicienii angajați de stăpânul casei, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
tocmai acela era adevăratul motiv al prezenței lor: să-i descurajeze pe vizitatori. Într-adevăr, acest locaș, altădată gemând de discipoli, de corespondenți străini, de personalități aflate În trecere, era, În această apăsătoare zi de septembrie, cu totul pustiu. Doar servitorul se găsea acolo, la fel de discret ca Întotdeauna. Mă conduse la primul etaj, unde Îl l-am găsit pe Maestru pierdut În meditație, cu gândul dus departe, afundat Într-un fotoliu de creton și catifea. Văzându-mă sosind, chipul i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Șirin, am putut să aflu, În legătură cu moartea lui Djamaledin, versiunea care circula printre discipolii acestuia. „Suferea, scria ea, de câteva luni, de dureri violente de dinți, datorate, neîndoielnic, cancerului. În acea zi, pentru că durerea depășea limitele suportabilului, și-a trimis servitorul la sultan, care l-a chemat pe propriul său dentist. Acesta l-a consultat, și-a scos din servietă o seringă gata pregătită și la Înțepat În gingie, explicându-i că durerea avea să se domolească numaidecât. Nici nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
și-a scos din servietă o seringă gata pregătită și la Înțepat În gingie, explicându-i că durerea avea să se domolească numaidecât. Nici nu se scurseseră câteva secunde, și maxilarul Maestrului s-a umflat. Văzându-l cum se sufocă, servitorul său fugi să-l prindă din urmă pe dentist, care nu ieșise Încă din casă, dar, În loc să se Întoarcă de unde plecase, omul o luă la goană cât Îl țineau picioarele către rădvanul care-l aștepta. Seyyed Djamaledin a murit În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mai exista nimic altceva decât monotonia cântecului greierilor, răsunând În capetele noastre amețite. Un sărut prelung, un sărut arzător, un sărut al anilor străbătuți și al stavilelor dărâmate. De teamă să nu vină alți oaspeți, să nu se apropie alți servitori, ne-am ridicat, și am urmat-o printr-o alee acoperită, o ușiță nebănuită, o scară cu treptele sparte, până În apartamentele bătrânului șah, pe care nepoata sa le luase În stăpânire. Două canaturi grele s.au Închis, am tras, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
instaleze Într-una din numeroasele ei reședințe familiale, pe Înălțimile Zargandei, un loc de vilegiatură situat În afara capitalei. Închiriasem eu Însumi o căsuță În vecinătate, dar asta pentru păstrarea aparențelor, zilele și nopțile mi se scurgeau alături de ea, cu complicitatea servitorilor. În iarna aceea, ni se Întâmplă să petrecem săptămâni Întregi fără a părăsi imensa ei cameră. La căldura unui magnific brasero de aramă, citeam Manuscrisul, alte câteva cărți, petreceam lungi ceasuri melancolice fumând din kalyan, bând vin de Șiraz, uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
În ochii mulțimii. O dată mai mult, am fost Însărcinat să vorbesc despre asta cu trezorierul general. Raporturile noastre se Încălziseră de la prima Întâlnire. El mă numea Ben, eu Îi spuneam Morgan. I-am expus obiectul bârfelor: — Se spune că printre servitorii tăi există babi sau bahai notorii, ceea ce Fazel mi-a confirmat. Se mai spune că bahai-i tocmai au Întemeiat o ramură foarte activă În Statele Unite. De aici s-a tras concluzia că toți americanii din delegație erau, de fapt, bahai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
bineînțeles, nu sunt bahai, că n-am aflat de existența acestor secte decât dintr-o carte a profesorului Browne, chiar Înainte de sosire, și că sunt În continuare incapabil să fac deosebirea dintre babi și bahai. În ceea ce-i privește pe servitori, care sunt mai bine de cincisprezece În această locuință imensă, ei se găseau aici Înainte de venirea mea, o știe toată lumea. Munca lor mă mulțumește, și acesta e singurul lucru care contează. N-am obiceiul să-mi judec colaboratorii după credința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
atitudinea, ea corespunde propriilor mele convingeri. Dar ne aflăm În Persia, sensibilitățile sunt uneori diferite. Tocmai am stat de vorbă cu pe noul ministru de Finanțe. Socotește că, pentru a-i face pe calomniatorii tăi să tacă, ar trebui concediați servitorii cu pricina. Măcar unii din ei. — Ministrul de Finanțe se interesează Îndeaproape de această afacere? — Mai mult decât crezi. Se teme ca ea să nu pună În primejdie orice acțiune Întreprinsă În sectorul tău. M-a rugat să-l țin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ea să nu pună În primejdie orice acțiune Întreprinsă În sectorul tău. M-a rugat să-l țin la curent cu demersul meu din această seară. — N-am să te rețin, prin urmare. Îi vei spune, din partea mea, că nici un servitor nu va fi concediat și că, În ceea ce mă privește, lucrurile se opresc aici! Se ridică; eram obligat să insist: — Nu sunt sigur că acest răspuns va fi suficient, Morgan! — A, da? Atunci vei adăuga, din partea mea: „Domnule ministru de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
că așa a fost. Pe la începutul anilor treizeci era bogat, avea o fabrică de prelucrat lemnul. Când mama ta era copiliță, locuia într-o casă superbă, cu camere mari, împodobite cu mobile vechi, picturi și covoare. Aveau o grămadă de servitori. Pe urmă au apărut comuniștii, nemernicii ăștia, și i-au expropriat pe toți. Faptul că-i luaseră avutul nu l-a doborât. Nici orbirea. Sau moartea bunicii tale adevărate. Nimic nu l-a doborât, a devenit din ce în ce mai încăpățânat, mai închis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
auzit pe Rex. Când un câine se cheamă Rex, e mai înțelept să te ții departe de el. Ușa era înaltă și, cu siguranță, greu de deschis. Mai bine așa. O sonerie cu cap de leu și butonul în gură. Servitorul m-a cântărit din priviri și mi-a aranjat părul, pieptănându-l cu degetele. Cine exploatează un servitor este un dușman de clasă. Dar am preferat să păstrez pentru mine gândul, mai ales din cauza prezenței lui Rex. Câinii sunt idioți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Ușa era înaltă și, cu siguranță, greu de deschis. Mai bine așa. O sonerie cu cap de leu și butonul în gură. Servitorul m-a cântărit din priviri și mi-a aranjat părul, pieptănându-l cu degetele. Cine exploatează un servitor este un dușman de clasă. Dar am preferat să păstrez pentru mine gândul, mai ales din cauza prezenței lui Rex. Câinii sunt idioți pretutindeni în lume. Stăteam într-o încăpere largă, cu tavanul înalt și pardosită cu piatră. Fără umbre. Lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
sală, coloane, lumină, masă, mâncare. N-am povestit nimic despre Anna, Mussolini și dansul cu zgâlțâituri. La cină, televizorul a fost închis și eu a trebuit să iau de la capăt povestea. Sala, coloanele, pardoseala, ferestrele pe un perete întreg, picturile, servitorul, masa, tacâmurile, mâncarea. Câte ceva am și inventat. Mi-a părut rău mai târziu. În încheiere, signor Giovanni a spus și el că bătrânul e un ciufut, abia dacă mai iese afară din casă, servitorul merge cu câinele la plimbare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ferestrele pe un perete întreg, picturile, servitorul, masa, tacâmurile, mâncarea. Câte ceva am și inventat. Mi-a părut rău mai târziu. În încheiere, signor Giovanni a spus și el că bătrânul e un ciufut, abia dacă mai iese afară din casă, servitorul merge cu câinele la plimbare și nu suflă o vorbă. Însă pe Anna toți o găseau plină de farmec. După ce s-a strâns masa, Pietro m-a ridicat în brațe și m-a pus pe un scaun. Signora Maria s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
simplu și mai bine. Apoi se așezară pe niște scăunele bătrînești, lîngă colții sprijiniți de peretele colibei, la umbra smochinului, și băură bere din niște tărtăcuțe pe care le tot aduceau o fată tînĂră și fratele ei și mai tînĂr, servitorul eroilor, un băiat care stătea În praful de pe jos, alături de eroicul cîine al unui erou care ținea În brațe un cocoșel recent promovat la titlul de cocoș favorit al eroului. Stătură acolo și băură bere, În timp ce toba mare Începuse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
sun pe Jake și mi-e teamă să trec prin Capcana Morții - m-ar putea strivi vreun intermediar de fuziuni în cădere liberă, rostogolit de pe balustradă, dar mă hotărăsc să intru printre draperiile din fundul holului, ca să urc pe scara servitorilor, când dau cu ochii de Tooty și de Flopsy (sau poate să fi fost Mopsy, cine știe), tolăniți pe primele trepte, el cu mâna sub fusta ei, în timp ce ea se hlizește și țipă: „Tooty, nu ești cuminte!“ Plec imediat de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
post negru vinerea, scularea dis-de-dimineață, dacă munca a fost obositoare se permite o oră de somn În plus, În schimb trebuie ziși treisprezece «tatăl nostru» În pat. Există un maestru, o Întreagă serie de ierarhii inferioare, până la sergenți, scutieri, la servitori și valeți. Fiecare cavaler va avea trei cai și un scutier, nici o podoabă de lux la harnașamente, șa, pinteni, arme simple, dar bune, vânătoarea e interzisă, cu excepția leului, În fine, o viață de pocăință și de luptă. Fără a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
așa, altfel parohul se mânie, dar e Oxossi”. Pictorul ne ajută să vizităm timp de două zile naosuri și incinte de mănăstiri, la umbra fațadelor Împodobite ca niște platouri de argint de mult Înnegrite și roase. Eram Însoțiți de niște servitori zbârciți care mergeau șontâcăind, sacristiile parcă se prăbușeau bolnave de atâta aur și metale, de casetoane grele, de cornișe prețioase. În involucre de cristal tronau de-a lungul pereților chipuri de sfinți În mărime naturală, șiroind de sânge, cu rănile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Încercă să recâștige teren: „Nu aveau loc acum două mii de ani?” „Nu sunt așa de tânăr ca dumneavoastră”, zâmbi Agliè. „Precum Cagliostro”, am glumit eu. „Nu-i el acela care, trecând odată prin fața unui crucifix, a fost auzit murmurând către servitorul lui: „Îi spusesem eu iudeului ăstuia să fie atent În seara aia, dar n-a vrut să mă asculte?” Agliè deveni rigid, m-am temut ca gluma să nu fi mers prea departe. Am dat să mă scuz, dar oaspetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
la oraș. I-a plăcut să locuiască cu cimitirul la spatele casei. Se urca în șaretă și dus era cu treburile satului. Eu rămâneam cu copiii, cu curcanii să-i îndop cu mălai, cu mâncarea pentru oamenii de pe ogor. Aveam servitori, dar ce? Puteai să te lași în baza lor? Tot tu trebuia să ai grija gospodăriei. Uite ce mâini roase de reumatism am! I-am zis să plecăm la oraș, dar n-a vrut. Iubea țăranii, iar ei l-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
-ți rămân dator! Am fumat și răs-fumat și eu asemenea finețuri, și altele, încă și mai și, poți să mă crezi! Ouais! Tu m'as compris? Sunt Marele Maestru Jean de Léols! Conte palatin de Langres și baron de Meaux. Servitorul vostru! Templier. Dacă eram pe vremea mea, te-aș fi ucis pentru mult mai puțin. Te-aș fi hăcuit mărunt-mărunt, cu sabia, cocostârcule! Mai nou, mi se spune și Bursucul Trei-Coițe, dar, n-aș sfătui, zău, pe nici unul dintre voi
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]