7,518 matches
-
preotul. MÎncasem cu plăcere atîtea „paradicsom“, ba pe unele le și furasem prin gardul grădinilor, le ștersesem de praf cu mîna și-mi Înfipsesem dinții În ele umplîndu-mă de zeamă fără prea multă bătaie de cap, doar pentru că muream de sete după cîte un meci de fotbal. Vocea aspră a preotului nu se domolea, iar noi stăteam smirnă. Nu-mi dau seama dacă ne-a Întrebat sau nu cîte ceva, oricum, nu țin minte ca eu să fi scos vreun sunet
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
sevă, au cerut permisiunea de a se Întoarce la Ravensburg, de unde să aducă un nou cazan de preparat bere, fiindcă cel vechi se spărsese, iar din pricina apei stricate din noile lor pămînturi, se aflau În primejdie de a muri de sete. Alți doi coloniști l-au rugat pe conte să le emită pașa poarte pe cu totul alt temei: soțiile lor pieriseră Într-o epi demie de ciumă, iar ei voiau să meargă să se Închine pentru sufletul acelora și În
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
devină ideală, iar irișii să capete culoarea cerului Înalt de vară din lumea asta pe care n-au avut-o ei niciodată. E limpede că nu toate funcțiile trupului pămîntesc au nevoie să fie transferate În organismul energetic: foamea și setea nu au motive să existe dincolo, deci nici gustul nu ar trebui să rămînă un simț necesar. Iar atingerea, pipăitul nu are ce să mai descopere. La rîndul lui, nasul n-ar avea ce să mai adulmece pe la corpurile subtile
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
nu se vorbește aproape deloc). Nu voi intra în amănuntele acestui story științifico-negustoresc reconstituit în parte de Kasser în volumul publicat ulterior și tradus, profesionist sau amator, în mai toate limbile de circulație 56. Vreau să fac doar câteva remarci. Setea de bani și lipsa de scrupule ale unor negustori incalificabili, combinate cu egoismul carieristic al unor savanți care n-au suportat ideea că alți confrați ar putea ajunge înaintea lor cu ochii pe manuscris au fost fatale Codexului Tchacos (numit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
De aceea oamenii trăiesc mult și se bucură. Fiindcă, atunci când rătăcesc drumul, vine El, îi caută, îi găsește și-i ia la pieptul Lui. Și-i hrănește cu trupul și sângele Lui, ca să nu le mai fie niciodată foame și sete. Și-i acoperă cu inima Lui, ca să nu le mai fie niciodată frig și trist și pustiu în suflet. Iar când adorm, se trezesc la viață, împăcați, în brațele Lui. De aceea în inimile oamenilor e întotdeauna primăvară și bucurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ochii, mi-a șoptit: Îți amintești ce ai făcut ieri dimineață? Habar n-am! i-am zis. Am stat pe lângă casă, m-am gândit că, dacă nu plouă de atâtea luni, n-o să mai avem apă și o să murim de sete și noi, și animalele, pe urmă ați venit voi. Și... ?! Și... nimic. A început ploaia. Dar când am venit noi, ce ai făcut?! A, vă era tare sete, era cald afară, ați cerut niște apă și, cum am putut, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
de atâtea luni, n-o să mai avem apă și o să murim de sete și noi, și animalele, pe urmă ați venit voi. Și... ?! Și... nimic. A început ploaia. Dar când am venit noi, ce ai făcut?! A, vă era tare sete, era cald afară, ați cerut niște apă și, cum am putut, m-am tras lângă fântână și am scos cu chiu, cu vai oleacă de apă. Dar ție nu-ți era sete? Ba da, dar vouă vă era mai sete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
noi, ce ai făcut?! A, vă era tare sete, era cald afară, ați cerut niște apă și, cum am putut, m-am tras lângă fântână și am scos cu chiu, cu vai oleacă de apă. Dar ție nu-ți era sete? Ba da, dar vouă vă era mai sete decât mie. Și te săturai tu, dacă am fi băut noi?! Păi, uite, asta nici nu mi-a trecut prin minte. V-am văzut că v-ați potolit setea și nu știu cum, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
sete, era cald afară, ați cerut niște apă și, cum am putut, m-am tras lângă fântână și am scos cu chiu, cu vai oleacă de apă. Dar ție nu-ți era sete? Ba da, dar vouă vă era mai sete decât mie. Și te săturai tu, dacă am fi băut noi?! Păi, uite, asta nici nu mi-a trecut prin minte. V-am văzut că v-ați potolit setea și nu știu cum, dar m-am simțit împăcat, mângâiat, plin de bucurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
nu-ți era sete? Ba da, dar vouă vă era mai sete decât mie. Și te săturai tu, dacă am fi băut noi?! Păi, uite, asta nici nu mi-a trecut prin minte. V-am văzut că v-ați potolit setea și nu știu cum, dar m-am simțit împăcat, mângâiat, plin de bucurie, ca atunci când plouă... Poți spune că m-am saturat și eu, dacă vouă nu vă mai era sete. Și acuma mi-e la fel. Mi-e cald în piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
a trecut prin minte. V-am văzut că v-ați potolit setea și nu știu cum, dar m-am simțit împăcat, mângâiat, plin de bucurie, ca atunci când plouă... Poți spune că m-am saturat și eu, dacă vouă nu vă mai era sete. Și acuma mi-e la fel. Mi-e cald în piept, parcă am aripi de bucurie, aș râde și aș plânge de bucurie, dar nu așa ca adineauri nu știu cum să-ți spun, adineauri era așa, pentru ce se întâmplase atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
De asta mâine, în zori, am să merg cu tine, să vestesc Răsăritul cel de sus în inima tuturor. Fiindcă așa se poate intra în Împărăția Lui Dumnezeu: cu inima. Și, cine știe, dacă odată și odată i-o fi sete Lui Iisus, cu care vorbeai tu, să aibă cine să-I dea și Lui apă, din inimă. Așteaptă-mă o clipă, tu, "Cel cu suflet mare" și "Dumnezeu să ne ocrotească"9. Vin cu voi! Așteptarea "Încă nu-mi venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
zburat sus, sus de tot... iar el vorbea și din când în când mă mângâia și iarăși vorbea... Soarele luneca spre asfințit și, în liniștea care se lăsa, glasul lui era dulce și bun și ținea de foame și de sete și te făcea mare și bun și înalt sigur că așa te făcea odată ce spunea că suntem copiii Lui Dumnezeu... Când l-am auzit deodată pe taică-meu strigând (adică pe tatăl meu, ăsta de aici) că afară sunt mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
să mă păcălești ?!" Am tăcut. Știam că nu pot afla ceva de la ea. ...Cine știe de cât timp stăteam acolo... Într-un târziu s-a lăsat jos, pe pietrele reci. O fi obosit, i s-o fi făcut foame și sete. Am dat să mă ridic, să-i aduc ceva, dar, cu o putere neobișnuită pentru un copil, m-a tras de haină: " Nu pleca, trebuie să-l vezi pe mirele meu !" De data asta m-am speriat de-a binelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
noi știm că așa ceva nu există : noi mergem în cer). Da, de acolo venea lumina. M-am așezat cu fereală, dincolo de deal, să nu se supere Regele când o să iasă, ca să-L aștept. Ei, da, mi-era și foame, și sete, dar știam că am să mă satur când o să vină el. Dacă o să vrea să-L duc în cer ? Am să stau aici să-L aștept. Eu știu drumul, așa că o să-L aștept. Aici. Într-un târziu, am simțit miros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și că-L duc, dacă vrea... dar nu mă puteam ridica. Am să mai dorm puțin, apoi Te duc, i-am spus știu drumul. Am înțeles că-și lăsase mâna pe mine și deodată mi-a trecut și foamea, și setea, și oboseala. Trupul mi s-a făcut ușor, m-am ridicat deodată în picioare și am zărit în jur lumini de toate culorile, eram lângă soare și lumina lui nu mă ardea... eram îndestulat ca atunci, când mă privise el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
făcuseră ochii grei, tare grei. De asta cred că am ațipit. Fiindcă se făcea că era ziua-n amiaza mare, era cald și iarbă și alergam la izvor și apa era rece și dulce și de ce beam, de aceea mai sete mi se făcea. Și ce miros bun avea apa aceea... și când curgea, parcă ar fi cântat... chiar cânta... și mirosul ierbii, și gustul apei, și căldura, și liniștea... O să ziceți că nu se poate, dar așa era. De asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
loc și m-am întins. Deodată, drumul mi se păru greu: cenușiu și lung, numai piatră, piatră și praf; și foame... și sete... oare drumul spre Împărăția Lui să fie chiar ăsta?! Chiar așa?! Cine știe... Și Lui îi fusese sete și a cerut să bea... Așa spunea, în șoaptă, maică-mea, când vorbea cu nevasta lui Cleopa... În șoaptă, ca să n-auzim noi... Dinspre oraș se ridica soarele. Puteam să mă întorc și nimeni n-ar fi aflat nimic, niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
șoaptă, ca să n-auzim noi... Dinspre oraș se ridica soarele. Puteam să mă întorc și nimeni n-ar fi aflat nimic, niciodată. Da' eu știam ce Soare caut, așa că aveam să merg mai departe. Dacă și Lui i-a fost sete înainte de a ajunge în Împărăția Lui Taică-su, înseamnă c-am nimerit bine drumul. Numai oleacă să dorm mi-am zis și m-am cuibărit într-o adâncitură, la umbră, dincolo de drum și sub copac. M-au trezit niște glasuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
striga la el câtu-i ziulica de mare acu' mai și înnebunise: se făcuse pâinea Lui Dumnezeu de când Îl văzuse pe profetul ăla mare murind (așa-i ziceau vecinii Regelui Meu). Dar unchi-mio?! Ce-o fi pățit? Cred că foamea și setea îți ascute simțurile, fiindcă am reușit să prind aproape tot ce vorbeau. Răbufnea și tristețe, și disperare, și necaz, și ciudă că sa-ntâmplat așa și tot ce vrei, numai împăcare sau resemnare nu era în vorbele lor. Povesteau a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
piatra și praful drumului îi uscase și pe ei. Le uscase și lacrimile. Mergeau înainte. Umbrele de pe drum se scurtaseră, acuma începuseră să se lungească în cealaltă direcție. Bun! mi-am zis. Dacă lor nu le e foame și nici sete, cu toate că e trecut binișor de amiază, nici mie n-o să-mi fie! Uite-așa! Dar drumul era tot mai greu, foamea mai mare, iar de sete... ce să mai vorbim. Da' mi-am zis că dacă mi-e așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
cealaltă direcție. Bun! mi-am zis. Dacă lor nu le e foame și nici sete, cu toate că e trecut binișor de amiază, nici mie n-o să-mi fie! Uite-așa! Dar drumul era tot mai greu, foamea mai mare, iar de sete... ce să mai vorbim. Da' mi-am zis că dacă mi-e așa de sete, tot așa i-o fi fost și Lui înseamnă că drumul e cel bun. De la un timp, nu mă mai puteam uita înainte... Cum ridicam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
cu toate că e trecut binișor de amiază, nici mie n-o să-mi fie! Uite-așa! Dar drumul era tot mai greu, foamea mai mare, iar de sete... ce să mai vorbim. Da' mi-am zis că dacă mi-e așa de sete, tot așa i-o fi fost și Lui înseamnă că drumul e cel bun. De la un timp, nu mă mai puteam uita înainte... Cum ridicam ochii, cum începea să joace drumul și să facă valuri-vălurele cenușii înaintea mea. Așa că, atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
nu mă mai puteam uita înainte... Cum ridicam ochii, cum începea să joace drumul și să facă valuri-vălurele cenușii înaintea mea. Așa că, atunci când l-am văzut pe al treilea drumeț împreună cu cei doi, am crezut că-s aiurelile mele de sete sau foame. Dacă mergea alături de ei, ar fi trebuit să treacă pe lângă mine. Or, eu nu-l văzusem trecând. Și, în plus, cum de era așa curat veșmântul lui, doar pe drumul acela chiar alb ca zăpada să fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
era iarba, ce smălțuite în toate culorile și parfumate erau florile ! Ba chiar și cerul era altfel, puteai gusta lumina , lumina care curge ca apa, te puteai sătura cu lumina și, cu cât te săturai, cu atâta ți-era mai sete de lumină, așa cum te poate sătura și înseta numai bucuria... lumina aceea care strălucește ca bucuria... poate chiar e bucuria de adevărat, fiindcă, uite, acolo e El, prietenul nostru ! Până la urmă chiar așa e ! El e Fiul Lui Dumnezeu, altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]