2,502 matches
-
de nisip, Neprețuită perlă închisă-ntre carcase Sau printre vechi mesaje lăsate într-un șip Din strigătu-ți, durere ce-n piept mi se lăsase ... Ți-aș fi (R.T.) Ești ca o frunză crudă mustind de clorofilă, Ca un lăstar de seve din humă și argilă ... Ți-aș fi în vis izvor de apă vie și cleștar, Să-mi dai, când înflorești, o cupă de nectar. Ești ca mătasea de argint în rochie de nufăr Ce își așteaptă vremea ascunsă într-un
DIALOGURI LIRICE RALUCA NICOLETA BOCU ŞI ROMEO TARHON de ROMEO TARHON în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340454_a_341783]
-
a avea o progenitură și se trezise acum că era prea târziu. Acela fusese cel de-al doilea impuls. Își făcuse o serie de analize complete. Trupul ei se transformase într-un lujer pe cale să se usuce, plin totuși de sevă, dar fără a se putea multiplica. Îi venea greu să accepte realitatea. Muncise atât de mult! Rezultatele eforturilor și sacrificiilor sale stăteau la baza educației noilor cercetători și a examinărilor de acces în Lojă. Cât de important devenise dintr-odată
PROGENITURA (SF) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340495_a_341824]
-
sânt: CĂLĂTOR, TRECĂTOR PRIBEAG PE PĂMÂNT! M ĂR T U R I S I R I Toate anotimpurile pe meleagurile Țării de Sus au o splendoare, un farmec aparte dar, primăvara, doar ea, când vine cu miracolul ei și urcă seva în „descărnatele crengi cenușii” cum spunea poetul Nicolae Labiș, în toată ființa mea simt o puternică revigorare. Dulci fiori și o chemare din adâncuri mă duc mereu unde natura renaște sub ochii mei și renasc și eu cu ea deopotrivă
UN CĂLĂTOR, PRIN VIAŢĂ TRECTOR... de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 530 din 13 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340489_a_341818]
-
pufoase apucau cu poftă bâlia cocoțată pe polobocul abandonat sub streașina grajdului, sfărmând-o zgomotos între dinții tociți. Bătuse de ceva vreme deceniul, iar gingiile îl supărau acoperindu-i parțial dinții. Ici și colo coconi de iarba mototolită, goliți de seva, cădeau împrejuru-l butoiului destrămat de ploaie și vânt. Privirea îngăduitoare a stăpânului îl urmări printre genele mari, clipe-ndelungate. - Dacă nu-ți umpli stomacul o să te care Stela la râpă! Molfăi, și zi - și noapte, fără rost!...gândi el, neliniștit
Sub aripi de agud () [Corola-blog/BlogPost/339933_a_341262]
-
se taie mult mai ușor decât o moartă, mult mai ușor decât maioneza, mult mai ușor decât icrele, mult mai bine și mai ușor decât zgura din cuptoarele/flăcările CSI (Combinatului Siderurgic Indian)... deoarece o vie, primăvara, e plină de sevă și de viață, e fragedă și naivă ca nevastă-sa când, din respect și din adorare pentru nemurirea matrimoniului/patrimoniului lor, a luat briciul bărbatului și și-a tăiat buricul degetului mic, așa, să consfințească Unirea prin ceastă ofrandă sângeroasă
Un om şi un măgar de bună voie la vie (I+II+III) () [Corola-blog/BlogPost/339988_a_341317]
-
am iubit la început primăvara ca anotimp și dimineața ca moment al zilei. Însă am descoperit mai târziu farmecul tuturor anotimpurilor, incluzând toamna, cea opusă primăverii, și toate momentele zilei, inclusiv asfințitul, fiindcă întreaga mea ființă iubește viața, mișcarea, explozia sevei pline de substanță, în special la început de aprilie. Ofer aceste detalii fiindcă ele continuă să îmi modeleze existența și modul de exprimare chiar și în prezent, fiind asemenea unui „big-bang” în urma căruia am apărut și care prin forța sa
FRAGMENTE DE VIAȚĂ INTEGRATE ÎN MEMORIA UNIVERSULUI de OCTAVIAN LUPU în ediţia nr. 2322 din 10 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/340057_a_341386]
-
Să le sădești în suflet pace, Să-i dojenești să se unească Dușmanii să îți izgonească Unde le-o duce dracul carte, Că neamul nostru nu-i pe moarte. Ridică-ți fruntea din țărână, Sărmană țara mea bătrână, Din prea-curate seve scoate Un Om, un vector care poate În jurul lui să reunească Toată suflarea românească... Apoi s- arate lumii-ntregi Că-n țara noastră suntem regi. Referință Bibliografică: SĂRMANĂ ȚARĂ / Nicolaie Dincă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2236, Anul VII
SĂRMANĂ ȚARĂ de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340098_a_341427]
-
Dar, ori de câte ori am ocazia dau o fugă la țară să-mi încarc bateriile. De aceea avem nevoie să păstrăm intactă natura ce ne-nconjoară. Să o păstrăm pură și ori de câte ori avem ocazia să evadăm în mijlocul ei de unde să ne tragem seva purității vieții. Fac pe această cale un apel la fiecare dintre noi să contribuie, așa cum poate la conservarea acestei resurse inepuizabile a minunatei noastre țărișoare. Să păstrăm România frumoasă așa cum am moștenit-o de la strămoși. Partajează asta: Facebook Email LinkedIn
Adi Popescu: O copilărie fericită () [Corola-blog/BlogPost/339255_a_340584]
-
se alege decât cu frunzele. Printre plante se zăresc sub cer pământurile golașe care ziua îi fură soarele. Acolo sus soarele arde toată ziua și pământul se calcinează: se vede și pe întuneric. Acolo via nu-i doar frunze și seva intră toată în struguri. Bătrânul meu sprijinit în baston în iarba umedă, stă cu pumnul încordat: dacă vin hoții în noaptea asta, sare în mijlocul șirurilor și le înmoaie spinarea. Sunt oameni pe care trebuie să-i tratezi ca pe animale
Meseria de a trăi. Jurnal 1935-1950 () [Corola-blog/BlogPost/339284_a_340613]
-
ne obligă, dar, din fericire, nu ne apasă. Cultura română s-a definit, poate prea multă vreme, prin falsa dihotomie între tradiție și modernitate. Dacă înțelegem bine, prezentul trebuie să-și extragă energiile dinspre viitor și trebuie să-și ia seva dinspre trecut, recuperând ceea ce este viu în tradiția noastră, dar deschizându-se totodată către ceea ce înseamnă cultura contemporană. Atât Revista TIMPUL, cât și Campania OAMENII TIMPULUI, își doresc să mențină la cote înalte spiritul critic prezent în istoria acestei reviste
Campania OAMENII TIMPULUI 2015 și-a desemnat câștigătorii! () [Corola-blog/BlogPost/339313_a_340642]
-
artificială, o mare dorință de a cuprinde tot ce nu se poate cuprinde, evadarea dincolo de real, o mare dragoste de neam și țara, reunite ar trebui să poarte numele Florentin Smarandache. Zona Olteniei din care provine savantul, de unde își trage seva, este una bogată în personalități, Brâncuși, Sorescu, Gogu Constantinescu, Nicolae Titulescu, Constantin Rădulescu Motru, Petrache Poenaru, Ion Maiorescu dar și din alte zone, precum Constantin Noica, Emil Cioran, Petre Tutea, Solomon Marcus, Grigore Moisil... și mulți alții i-au deschis
Mirela Teodorescu: Logica peste care nu poţi trece, posibilul imposibilului, o poveste de viaţă! () [Corola-blog/BlogPost/339433_a_340762]
-
își compună rolul în detaliu, și îi sincronizează într-o sambă latină și o manea balcanică; doi dintre actori sunt elevii de ieri ai maestrului Ilie Gheorghe ( Nae Girimea și Didina Mazu), și actorii atât de proaspeți, de plini de sevă dramatică, ai scenei de azi. Ce face scenografia ? Un tur de forță uluitor. Cu două scaune de bărbier din lemn, de acum 40 de ani, cu sertare brute, cu oglinzi de cartier, cu un pat de fier, cu o soba
„D-ALE CARNAVALULUI”. Cronică de spectacol, de Liviu Florian Jianu () [Corola-blog/BlogPost/339574_a_340903]
-
Tzara - Rândunica legumă două zâmbete se întâlnesc spre roata-copil a sârguinței mele bagajul sângeros al creaturilor făcut carne în legende-vieti fizice suplețea intermediază furtuni nor deasupra ploaie cade sub foarfecile întunecatului coafor - înotând furios sub arpegiile ce se contrazic în seva mașinii iarbă crește împrejur cu ochi ascuțiți aici cota-parte a mângâierilor noastre moarte și plecate cu valurile se predă singur judecatei timpului despărțit de meridianul perilor non-lovituri în mâinile noastre spicele placerilor umane Partajează asta: Facebook Email LinkedIn Listare Tumblr
REVISTA DE RECENZII () [Corola-blog/BlogPost/339616_a_340945]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > TOATĂ ARMONIA Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 292 din 19 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Luna pe verandă Gânduri dau buluc Birul pe ofrandă, Capul pe butuc Sevele din oase Poartă handicapul Zidurile groase Nu le spargi cu capul Câtă osteneală Cheltuie un faur Să dea la iveală Doar un bob de aur! Fețele plecate Fiecărui zbor Drumurile toate Duc la un izvor Înfrunzește via Tainicul demers Toată
TOATĂ ARMONIA de ION UNTARU în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340754_a_342083]
-
Plinătatea luminii, fecunditatea cosmică revarsată în plan terestru vor transforma toate elementele în principii vegetale, redate prin florile ce urmează să se deschidă. Poeta conservă în aceste versuri o lume fixată într-o aură de eternitate, într-un orizont al sevelor reunite, cosmice și telurice. Secunde În “Scrisoare” - “Am primit o scrisoare./ De la cine e ?/ E de la tine la mine” - rememorarea afectivă a unei povești de dragoste schimbă perspectiva poetică. Versul pendulează între un plan al prezentului și unul al trecutului
POEME DESPRE SOARE, FLORI ŞI LINIŞTE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340838_a_342167]
-
mai întâi un fir timid de must, ca după aceea să-și facă apariția un adevărat șuvoi, pe măsură ce presai mai tare. Treverele erau date mai apoi la animale, să se bucure și ele de gustul mărului, chiar așa stors de sevă, plin însă de aromă. Mai ieșeam uneori la cules de prune pentru țuică. Ne învățasem să culegem pruna de jos, dar nu pe cea “înflorită”, căci amăra țuica. Totul făcea parte dintr-un tabiet, o rețetă de trai frumos și
LA SĂLIŞTE (POVESTIRI DIN VOLUMUL „DEPARTE DE ŢARA CU DOR”) de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340916_a_342245]
-
moarte La patul primăverii renăscut. Rămâne numai grebla la odihnă, Făcându-i loc răsadului în straturi. Semănătorul nu-și găsește tihnă, Cât timp nu pleacă rodul spre înalturi. Răgazu-i doar un ceas, cât vin din ceruri Stropii grăbiți, să fie sevă vieții. Pământul cald, descătușat de geruri, Respiră calm sub cerul dimineții. *** Ciclul "Primăvara" Volumul "Surori metrese timpului" Referință Bibliografică: Se risipesc trecuturile-n aer / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1541, Anul V, 21 martie 2015. Drepturi
SE RISIPESC TRECUTURILE-N AER de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340954_a_342283]
-
creația și istoria neamului nostru, ca o livadă înflorită în dreptul ferestrei, primind în ramuri păsările dragostei, pe vârfuri îmbrățișate de văzduh, lacrimile durerii și bucuriilor, pe cărări pașii dorului, la umbra ierbii, roua hrănitoare a rădăcinilor, iar în rădăcini consistența sevei umplute de viață. Oricâtă bunăvoință am avea de a spiritualiza piatra, nu o putem face și, de aceea, nici inima cea mai încremenită n-o putem compara cu ea, căci inimile sunt clintite de sunetul muzicii, pe când piatra nu aude
BENONE SINUESCU SPECTACOL FULMINANT, LA IANCA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341060_a_342389]
-
septembrie 2014 Toate Articolele Autorului A alcătui fie și numai o frază despre personalitatea maestrei Theodora Popescu înseamnă să știi a te cerceta însuți, dacă iubești și înțelegi folclorul în grandioasa splendoare a lui, în vasta și nesecabila revărsare a sevei vitale conștiinței, idealului, culturii, istoriei neamului românesc, absorbită din solul rădăcinilor și circulată până la fruntea civilizației urcate și ramificate necontenit. Chiar dacă răspunsul intim este „da”, e în curajul și răspunderea personală faptul de a examina opera Theodorei Popescu și a
FLORI GRĂDINĂRITE DE MAESTRĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341061_a_342390]
-
imperiile se sfarmă Ca vapoarele într-o stîncă erectă La limita visurilor mele Nu mai erau nici rîndunele Cu zborul retezat sub aripă 2 Coșmaruri ermetice-n care Potecile cad înspre soare Ș i chiar de ard frunzele stoarse De seva eternă din oase Nimicul ce încă rămîne E urma tîrîtă de rîme În brazda țesută cu șoapte În miezul extatic din noapte fin Referință Bibliografică: POEME IN IUNIE 2011 FRANCE / Ioan Lilă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 253, Anul
POEME IN IUNIE 2011 FRANCE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341244_a_342573]
-
de-o vreme, de groază sfârtecate Și le îngroapă iarna pe sub zăpezi și lut Nu cer decât un mugur de viață și ce poate Să se sfârșească astăzi când nici nu a-nceput? N-am brațe și mă doare cum sevele îmi seacă Izvoarele din mine se-ascund de pumnul tău, Pândesc cum piatra lunii lumină dor și pleacă Când diavolul din tine mai scuipă-n mine rău... Nu-ți cer decât, tăcerea s-o lași să mă-mpresoare Când ochii
NUNTIREA VIEŢII MELE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341250_a_342579]
-
Că, roșu te mai caut în lanul de secară Pe unde veghea nopții strângea melancolii, Am frânt în iriși zorii și pentru prima oară Ți-am răstignit în suflet și teamă și stihii. Tu mi-ai furat din gene, din sevele astrale Imaginea de-o clipă a unui câmp de maci; Erau atâtea semne de răsturnări fatale Și tu strivit-ai roșul pe buzele-mi și taci. Și moare răsăritul pe-o pagină și geme Se frânge o petală sub pași
MACII VERII MELE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341263_a_342592]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > MIREASĂ FĂRĂ NUNTĂ Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 784 din 22 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Mai vreau un pic de soare s-adun în seve moarte Mi-s răvășite-n toamne petale și mai sper Deși nimic nu-mi cântă și galben ne desparte Să-mi cauți amintirea între pământ și cer... M-ai răstingnit în noapte și întuneric geme Nici vise nici speranțe nu
MIREASĂ FĂRĂ NUNTĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341261_a_342590]
-
al toamnei își țipă ruginiu Un dor de amintirea când mugurii vibrau În primăvara nopții când somnul e târziu Și visele albastre la revedere-și iau... Un cântec mai răsună în scoarța fără viață A ramului ce ieri, pulsa de seva florii; Dar ce sonete, Doamne, scâncesc dintr-o paiață Cu lacrima logodnei uscată-n cer, când norii Mai uită că e toamnă și lasă să mai ningă Cu praf de stele-n palma deschisă-a unui gând, Pe-un ram
LEMNUL ÎNVIERII de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341282_a_342611]
-
în: Ediția nr. 784 din 22 februarie 2013 Toate Articolele Autorului E iarba o ninsoare-n toiul verii Și-n palmă o așez. Iar talpa grea Strivește notele ascunse-ale tăcerii Din clipele când maci n-om mai avea. Primește-i seva-n tine să te-nvețe Cum să culegi din soare jurământ. Și lasă firul ierbii să-ți răsfețe Sărutul,când l-atingi pe sub pământ. E-acolo-n așteptare și durere Un vis de-al meu în care tu mă prinzi
EU ÎNVERZESC TIMID de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341297_a_342626]