1,822 matches
-
Lili însă nu auzea nimic și umbla cu ochii, blândă ca o oaie bolnavă, după Felix. Prin limbuția lui Stănică, Lili află de Otilia, care venise de la Paris, și puse întrebări lui Felix despre ea. Aglae făcu încercări desperate să sfărâme convorbirea, aduse dulceață, cafele. Stănică lăuda acum zgomotos pe Otilia și demonstră că numai o astfel de fată superioară este vrednică de prietenia Liliei. În cele din urmă, Stănică luă pe Felix și pe Lili și trecură dincolo, la moș
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mine, să nu te mai simți așa de singură. - Am încredere în tine, zise Otilia, dar mi-e milă de papa.Cu el am trăit de mică în această casă, și mă-ngrozește ideea că toate astea au să se sfărâme. - Nici eu, Otilia, nu am pe nimeni, cum vezi; de aceea așfi vrut să fim amândoi alături. - Felix, zise Otilia, reluîndu-și vechea ei ținută hotărîtă,țin la tine și aș dori ca toate dorințele tale să se realizeze. Acum nu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
afle doar grupa, îi era suficient și ar fi găsit-o ușor. - Săru-mâna, Gabriela! - Bună, Laur! și continuă făcând prezentările, bine dispusă. Viitorul meu soț și.. un coleg din școala primară! A rămas înmărmurit, toate planurile, speranțele lui s-au sfărâmat și spulberat într-o fracțiune de secundă. Nu a tresărit, figura nu l-a dat de gol însă simțea sângele zvâcnind cum îi părăsea fața< însă ce mai conta? Observa cât de fericită este, ce veselă și sigură când a
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
dezordonat. ' - Ca un câine ai trăit, dinii să te mănînce! rosti unul dintre purtătorii coșciugului, și lada de lemn fu zvârlită peste balustrada podișcei. Sicriul pluti puțin deasupra râului, se auzi un trosnet ca de mal surpat și gheata se sfărâmă de greutate. Prin copca făcută, mai putură să vadă cu toții în lumina scăzută a sfârșitului de zi chipul rânjit al mortului, îngropat fără cruce, fără luminare... La pârnaie La urmă, starostele făcea prăduiala-n două părți. Una o lua el
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cu dinții ei puternici și albi, strângând din ochi și prăpădindu-se de neîndemînarea lui. Dacă n-ar fi fost acolo alde Bozoncea, ar fi pisat-o cu picioarele, s-o învețe minte, și îi făgădui în gând s-o sfărâme în bătaie dacă o prinde-o vreodată singură. Starostele își îmbrăcă haina și hohoti de moliciunea lui. - Așa oi fi și la muieri! La plecare, Mînă-mică 1-a prăjit pe-un carditor care învîrtea niște cărți strigând mulțimii: Două negre
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
locul lui. Firele ude ale arcușului uriaș se rupseseră, ici și colo, dar coardele groase, făcute din mațe de cal, tot mai scoteau gemete înfricoșătoare. Neacșu nu ajunse departe. La vreo douăzeci de pași, căzu. Haita îl prinse și-l sfărâmă în câteva clipe. Animalele se încăierară și se sângerară. Cei trei îi auziră ultimele strigăte și puțin după aceea trosnetul oaselor sfărâmate de dinții lacomi. Din armonist nu mai rămăseseră decât ghetele peticite, burduful sfâșiat al armonicii și mânecile hainelor
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
scoteau gemete înfricoșătoare. Neacșu nu ajunse departe. La vreo douăzeci de pași, căzu. Haita îl prinse și-l sfărâmă în câteva clipe. Animalele se încăierară și se sângerară. Cei trei îi auziră ultimele strigăte și puțin după aceea trosnetul oaselor sfărâmate de dinții lacomi. Din armonist nu mai rămăseseră decât ghetele peticite, burduful sfâșiat al armonicii și mânecile hainelor ferfenițate. Mitică Ciolan și țambalagiul îl blestemau în gura mare: - Așa-ți trebuie, inimă de câine, așa-ți trebuie... - Te-a ajuns
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
sugând idei după idei, târâtoare îmbătate de deznădejde! Prăbușiți-vă, tăriilor, nu veți avea ce mai turti! Căci aștrii se învîrt în univers ca ouă clocite, ale căror emanații toți trandafirii raiului nu le vor acoperi. Putea-voi să-mi sfărâm gândurile de propria mea umbră? Dracii de-ar gusta din amarul sângelui ar înnebuni de tristețe. Și el circulă prin vine în bunăvoie - și nimeni nu-l oprește... Parcă se dezgheață lacrimi în el, într-un oftat prelung și îndepărtat
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
vibrante, n-au spațiu pentru ele; boala însă le face loc. Pe măsură ce roade din viață, absolutul înaintează. Nu e revelator că-n infinitul muzicii și-n infinitul morții se topește totul în noi, că materia își pierde marginile, că ne sfărâmăm granițele pentru a oferi întinderi năpădirii sonore și mortale? Fiecare purtăm, în grade diferite, o nostalgie a haosului - și care se exprimă în dragostea de muzică. Nu-i aceasta universul în starea pură a virtualității? Muzica este tot - minus lumea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
spre cine urlă în văzduh, și văzduhul de ce-mi apasă mâhnirea grăbită înspre nimic? Și ce chemare spre înec îmi împinge gândurile spre ape moarte? Dumnezeule! pe ce frânghie să urc spre tine, ca de nepăsarea ta să-mi sfărâm trup și suflet? Oamenii nu trăiesc în ei, ci în altceva. De aceea au preocupări. Și le au fiindcă n-ar avea ce face cu absența lor de fiecare clipă. Numai poetul este cu el și în el. Și lucrurile
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
da ca să nu fii toți? Ceea ce nu-i durere n-are nume. Fericirea este, dar nu există. Pe când în durere, ființa atinge un paroxism existențial - în afara firii. Intensitatea suferinței este un neant mai efectiv decât existența. Doamne, de-aș putea sfărâma aștrii, ca sclipirea lor să nu mă mai împiedice să mor în tine! Și oasele mele afla-vor odihnă în lumina ta? Arată-ți întunecimile, scoboară-ți nopțile ca-n ele să-mi așez țărâna spaimelor și carnea defunctă de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
fi nu mai are parfumul firii. Căci moartea fură melodia vieții. Și din amândouă nu mai rămâne decât un dezastru nocturn și muzical. Când ai cunoscut amărăciunile și dulceața lor, îți pare rău că n-ai decât o inimă de sfărâmat. Oare de când s-au mutat deșerturile în sângele omului? Și schimnicii de când țipă-n el rugile spre înălțimi? Cât se vor mai boci întinderile în unduirea lui otrăvită? Și când va înceta înecul oropsiților în valurile lăuntrice ale muririi? Doamne
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
apropiere de câteva ore - unde ea se și duse după înmormîntarea tatălui ei. Ea slăbise de grijă, sărmana copilă... despre Ieronim nu mai auzise nimica, numai cât că barca lui Francesco, în care el se pornise pe mare, se găsise sfărâmată la țărmuri, astfel încît ea-l crezu înecat, mort de mult. În murii liniștiți ai monastirei ea se regăsi pe sine însăși. Chilia ce i se dedese era cu fereasta-nspre grădină și mare; și adesea, trăgând zăvorul la ușă ca să
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
în apropiere de câteva ore - unde ea se și duse după înmormîntarea tatălui ei. Ea slăbise de grijă, sărmana copilă... despre Ieronim nu mai auzise nimica, numai cât că barca lui Francesco, în care el pornise pe mare, se găsise sfărâmată pe țărmuri, astfel încît ea-l crezu înecat, mort de mult. In murii liniștiți ai monastirei ea se regăsi pe sine însăși. Chilia ce i se dedese era cu fereasta-nspre grădină și mare, și adesea, trăgând zăvorul la ușa-i
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de călugărițe în apropiere de câteva ore - unde ea se și duse după înmormîntarea tatălui ei. Ea slăbise de grijă... despre Ieronim nu mai auzise nimica, numai cât că barca lui Francesco, în care el pornise pe mare, se găsise sfărâmată la țărmuri, astfel încît ea-l crezu înecat de mult. În zidurile liniștite ale monăstirei ea se găsi pe sine însăși. Chilia ce i se rânduise era cu fereasta-nspre grădină și mare; și adesea, trăgând zăvorul la ușă ca să nu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
apropiere de câteva ore - unde ea se și duse după înmormîntarea tatălui ei. Ea slăbise de grijă, sărmana copilă... despre Ieronim nu mai auzise nimica, numai cât că barca lui Francesco, în care el se pornise pe mare, se găsise sfărâmată la țărmuri, astfel încît ea-l crezu înecat, mort de mult. În murii liniștiți ai [zidurile liniștite ale] monastirei ea se regăsi pe sine însăși. Chilia ce i se dedese [rînduise ] era cu fereasta-nspre grădină și mare; și adesea, trăgând
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
noapte rece și tăcută, până atuncea Lumea lui Dumnezeu va fi nenorocită. Cei mai nalți și mai veninoși nori sunt monarhii. Cei după ei, asemenea de veninoși, sunt diplomații. Trăsnetele lor cu care ruină, seacă, ucid popoară întregi sunt rezbelele. Sfărâmați monarhii! Nimiciți servii lor cei mai linși, diplomații; desfințați rezbelul și nu chemați certele popoarălor decât înaintea Tribunalului popoarălor și atunci Cosmopolitismul cel mai fericit va încălzi pământul cu razele sale de pace și de bine. Judecata acestui june - cam
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
el viu...? Puțin era și avea să-și rezime capul, greu de cugetările unui imperiu, pe perina păcei eterne... Eterne? Ah, nu cuteza s-o spere. El îmbla ca-n vis... îmbla pe o generație de oameni... un sărman visător sfărâmat de durere, doritor de moarte... El deschise repede ușa de la o treaptă ce ducea sub piramidă, luă făclia... și adânc departe sub piramidă se vedea sticlind un plan negru și strălucit... Parcă un ocean se mișcă mut sub piramidă... El
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
pînă la descumpănire, critica. „E futurist, dadaist, suprarealist?” - se Întreba, de pildă, contrariat, G. Călinescu, răspunzînd imediat, nu foarte decis: „Toate și nici una”. „Poezia lui Ilarie Voronca - adăuga autorul Istoriei literaturii române... - este un impresionism ordonat În punctul inițial, dar sfărîmat cu voință prin procedee tipografice și metaforism exagerat pînă la deplina, uneori, anulare a oricărui sens și a oricărei emoții”. Judecata de valoare rămîne reticentă și abia concesivă: „În limitele acestui imagism nu se poate tăgădui lui Ilarie Voronca o
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Citit astăzi dintr-o altă perspectivă, În favoarea căreia argumentează o Întreagă istorie a poeziei moderne, ce nu mai urmărește o exterioară coerență a „ideii” sau a „impresiei”, poemul lui Voronca apare cu mult mai puțin „impresionist”, iar „procedeele tipografice” care „sfărîmă discursul” se impun ca o necesitate organică a construcției textului, alături de „metaforismul” ce deplasează accentul de pe „realitatea” exterior-referențială spre substanța Însăși a verbului. „Sensul” și „emoția”, departe de a fi „anulate”, Își schimbă astfel și ele calitatea, implicînd aceeași dinamică
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
brazi ce-și trec lumina În cerc ca niște unde Ecourile, butii pleznind de-atîtea vinuri, Sau aurora clopot de var În căni cu lapte, Culori, zvonuri clătite cu-odihna În cerdac, Umed și bun pămîntul cu aburii În șoapte, Tristețe sfărîmată sub crengi ca un gîndac. (Schützhaus) Imaginea despre acest volum n-ar fi cît de cît completă dacă n-am reține și un număr de „definiții” ale poeziei, conturate pregnant În versuri memorabile, și care se situează În linia - unitară
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
În Ulise, Brățara nopților, Plante și animale, codul spectacular cunoaște variațiuni atît de bogate, Încît o ordonare a lor În „figuri” de o oarecare stabilitate devine extrem de dificilă. Secvențe mai ample, dar În și mai mare măsură enormul mozaic imaginistic sfărîmat pe traseul poemelor exploatează multiplele posibilități asociative puse la dispoziție de recuzita „Înscenării”, fără ca asemenea aluviuni să fie Întotdeauna și neapărat canalizate pe o albie strict trasată. În Ulise, unde structurarea materiei se face În secvențe relativ unitare, se mai
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
și nici gîndul nu e așa de muzical și nestatornic ca să ne aflăm În fața unui substanțialism profesat, la noi, cu consecvență numai de dl. Ion Barbu. Poezia d-lui Ilarie Voronca este așadar, un impresionism ordonat În punctul inițial, dar sfărîmat cu voință prin procedee tipografice și metaforism exagerat pînă la deplina, uneori, anulare a oricărui sens și a oricărei emoții. Și În ciuda pozelor ștrengărești și a fervenței revoluționare, poetul Brățării nopților e un temperament retoric, tentat de frazele somptuoase și
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
și tu vei fi acuzat de complicitate, drept care ne vom întoarce să te luăm din satul tău să-i ții de urât fiului pe rug. De la Geronimo Inchizitorii n-au reușit să scoată nimic, chiar și capcanele anume întinse se sfărâmau în fața seninătății răspunsurilor cizmarului, în fața încrederii sale nezdruncinate în fiul său. Niciun cuvânt deplasat, niciun gest fals sau iritare, nimic. I-au spus lui Tommaso că tatăl său mărturisise totul și că e cazul ca și el să se decidă
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Dar unii promiteau că se vor vedea cât de curând. Fabio di Lauro și Giovan Battista Biblia, unde sunteți? Ar trebui să-mi săriți voi în ajutor acum. Dacă ai nevoie de barosul meu, fiule, sunt aici, gata să le sfărâm botul! Am încă vlaga unui tânăr, nu le e ușor să mă doboare. Tată... tată drag. Apa Senei gâlgâia, răsfrângându-și striațiile verzi și azurii. Dragă Căpitane, după cum vezi, răsfrângerile de verde și de azur nu se află doar în
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]