1,505 matches
-
de a-si ajusta comportamentul la regulile din ce in ce mai stricte ale societății burgheze (să nu uităm că ne aflăm la finalul erei georgiene și la debutul perioadei victoriene). Gesturile excentrice, precum actele de exhibiționism (William și soția sa, Catherine, nu se sfiesc să se bucure de soare complet dezbrăcați în grădina) antrenează, mai devreme sau mai tarziu, excluderea artistului din viața publică și eșecul sau financiar: patronii, odinioară atât de generoși, nu ezită să scape de protejatul incomod. Morse susține că arta
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
lui. Venea drept, cu capul sus, cu pasul ușor, iar ochii nu îi mai erau ascunși sub genele dese, ci se aruncau îndrăzneți în lume: acesta era feciorul lui Busuioc bogătoiul, omul mândru și încrezut în el, care nu se sfiește niciodată. Eu nu pot să plec, grăi Simina. Nu pot eu să-l văd așa și să mă depărtez. Momentul acesta urmează celui în care Iorgovan a cercetat locul în care murise Pupăză. Pădureanca detectează în schimbarea faciesului (până acum
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
Michelet, principiul în baza căruia acționează redutabila putere a Companiei: "Trădarea din familie, soția își spionează soțul, copilul își spionează mama... E tăcere, se aude doar un murmur trist, doar șoaptele prin care sînt mărturisite păcatele celorlalți, aceștia înfricoșîndu-se și sfiindu-se unii de alții... Poliție și contrapoliție. Însuși cel care ascultă spovedania este spionat de cel care se spovedește și căruia îi pune întrebări insidioase..." De asemenea, marele rabin al Pragăi recomandă coreligionarilor săi să se facă avocați sau medici
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
facerii lumii, prezent în toate culturile lumii. Capitolul 3 Prototipul secvenței descriptive 15 1. Istoria unei respingeri aproape generale " Iar descrierile! Ce poate fi mai inutil decât acestea; nimic altceva decât o suprapunere de imagini de catalog, autorul nu se sfiește deloc, profită de ocazie ca să-mi trimită mie cărțile lui poștale, caută să mă convingă să fiu de acord cu el asupra locurilor comune", exclamă André Breton în primul Manifest al Suprarealismului. Cu un secol și jumătate mai înainte, abatele
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
anul trecut al revistei. Surprinde superb rădăcinile creștine ale libertății și ale eliberării provocate de intervenția Solidarității în istoria Estului. Poate am vorbit mai mult și pentru că am putut folosi franceza, singura limbă, în afara celei materne, în care nu mă sfiesc să vorbesc. Am discutat și despre vizita Papei Wojtyla în România și despre faptul că reunificarea Bisericilor Creștine i se pare nu doar inevitabilă, ci și iminentă. Ca și Geremek și Havel, cardinalul are umor. M-am bucurat să constat
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
și pentru voi nu se află nimic din sfânta cruce a Mântuitorului». 2. Același sultan i-a pus o altă întrebare: «Dumnezeul vostru, în Evangheliile sale, v-a învățat să nu răspundeți la rău cu răul, și să nu vă sfiiți să renunțați și la cămașă, etc. Cu atât mai mult, așadar, creștinii nu trebuie să invadeze pământurile noastre, etc.». Fericitul Francisc a răspuns: «Mi se pare că dumneavoastră nu ați citit întreaga Evanghelie a Domnului nostru Cristos. Într-adevăr, în
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
acest text, adesea deliberat ambiguu, nu a fost scrupulos respectat de cei care îl susținuseră. Obișnuiți încă din perioada comunistă cu enorma distanță care despărțea drepturile formal înscrise în lege de practica instituțiilor statului totalitar, reprezentanții noii puteri nu se sfiesc să abiliteze serviciile de informații pentru a asculta telefoanele liderilor Opoziției, dar și ale ziariștilor, sau pentru a organiza campanii de amenințări telefonice sau prin corespondență, în vreme ce președintele Iliescu își număra destul de ciudat mandatele prezidențiale: în noiembrie 1996, când candida
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
cu multe dorințe și căutări și un matur „ajuns” prin împlinirea unor idealuri după care mă ghidam, dar incomplet prin talentele mele rămase neexplorate. Aș vrea să închei această scurtă introducere la cartea mea, la marea mea capodoperă (nu vă sfiiți, aplaudați, vă dau voie!) - vă rog să nu încercați domniile voastre un superlativ mai bun ca acesta decât atunci când veți citi cartea, și nu se știe dacă voi fi de acord să apară pe piață; cât privește tirajul, dacă voi aproba
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
mare, l-a pus în lanț, pe o sârmă de oțel care pornea de la poartă și se oprea în fundul grădinii. Avea câinele nostru obiceiul că se așeza de-a curmezișul porții de la intrarea în curte. Cei străni de curte se sfiau să treacă peste el, de frică. Atunci Tarzan 2 se dădea alene la o parte, insul intra și mergea în treaba lui, dar când trebuia să părăsească curtea și pentru că trebuia s-o părăsească numai pe poartă, nu mai putea
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
a ostașului rus, unde ne-am fi aflat acum, dragă Țuți? Bineînțeles, eram elevi, eu, Țuți, și alți prieteni. Ba ne făcuse și pionieri, chiar dacă mai încurcam câte un „7 ori 8” sau „9 ori 8” și Pufi nu se sfia să pună în funcțiune varga sau linia în trei muchii, așa că palmele noastre arătau ca niște plăcintuțe iar în ochi încă nu se uscaseră lacrimile. Ne făcuseră pionieri cu ocazia înființării primelor detașamente, în 1949. Aveam cravate din pânză „americă
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
întreaga familie cu farmecul lui. De când oare se uita la ea? O privea și zâmbea blând, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. O îmbrățișa cald din ochi cu tristețe și când li s-au întâlnit privirile nu s-a sfiit, și-a lărgit doar zâmbetul. Acum îi sărută din ochi buzele, acum îi mângâie gâtul, umerii, îi înfioară sânii și privirile se opresc neputincioase la dunga mesei, care-i acoperă partea de jos a trupului. Așa s-a făcut ea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
erau produse. Dintre toți contemporanii lui Roentgen, se pare că Lenard a fost cel care prin descoperirea sa, a avut cea mai mare importanță în succesul lui Roentgen; aceasta a fost probabil sursa scandalului vremii, izbucnit între cei doi, Lenard nesfiindu-se să-l facă pe Roentgen moașa care a extras produsul de concepție razele X, al căror părinte se considera Lenard. În cele din urmă, comitetul Nobel i-a decernat și lui Lenard premiul Nobel pentru fizică în anul 1905
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
și vine să se vaite în timp ce omul își dă sufletul. Singurul mijloc de a scăpa de urgia holerei este să încerci să o îmbunezi. Un vasluian sfătuiește: "Dacă te întîlnești cu holera trebuie să o întrebi cu ghinișorul, să te sfiești de dânsa, de voiești a trăi în timp de holeră". Baba umblă cu cerutul prin sate și pe cine nu-i dă de pomană îl bolnăvește. Cine primește în casă holera "este ferit de boale până la al nouălea neam". Când
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
pot folosi la ceva și că ele îl vor îndemna să lucreze mai bine. Cei care veneau să-l mai vadă se purtau cu mai puțin respect, așa cum te porți cu un vechi prieten față de care n-ai a te sfii! Când voia să lucreze: "Ai tot timpul", îi spuneau. Jonas simțea că, într-un fel, ei îl anexau încă de pe acum propriului lor eșec. Dar, într-un anume sens, această nouă solidaritate îi'âncălzea parcă inima. Rateau ridica din umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
în căsuțele șotronului... Este un joc periculos de-a ba - nu, ba -da. Uneori, totul se transformă în jocul vieții cu moartea... Te simt... Te simt ascuns după ușa sufletului meu acolo unde am păstrat cele mai pure sentimente. Te sfiești să deranjezi, mergi în vârful picioarelor ca și cum ți-ar fi teamă să nu provoci un cutremur... Te simt când îmi cânți până noaptea târziu cântece de dragoste, fără să faci zgomot, exact ca un ventriloc și le aud. Uneori mi-
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
de la raionul de mezeluri. O parte a poeziei actuale a devenit un soi de logaritmi cu ușoare evaziuni estetice. Talentele artistice se rumenesc prin cafenele. Marii creatori duc nedumeririle epocii spre mister. Cei care au revoluționat arta nu s - au sfiit să facă naveta între ridicol și sublim. Hermeneutica este teoria chibritului aplicată operelor de artă. Marii artiști transformă angoasele din om în artă. Poezia autentică este ca o balerină în semiobscuritate. Trebuie să - i ghicești formele. Nici marea artă nu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
stabilește caratele artei autentice. Arta contemporană încearcă uneori să asorteze mămăliga cu șampania. În artă și prieteniile sunt tensionate concurențial. Când citesc o capodoperă simt cum curge textul direct în biografia mea. Cei care au revoluționat arta nu s - au sfiit să facă naveta între ridicol și sublim. Pe taraba cu ridichi era scris : azi nu avem poeme. Marele scriitor devine treptat un foarte mic cititor. Ce scriu postmodernii e tot mămăligă, dar făcută în tavă de cozonaci. Poezia actuală a
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
sub mărăcini. 8. Ființe mîrșave și disprețuite, sunt izgoniți din țară. 9. Și acum, astfel de oameni mă pun în cîntecele lor; am ajuns de batjocura lor. 10. Mă urăsc, mă ocolesc, mă scuipă în față. 11. Nu se mai sfiesc și mă înjosesc, nu mai au nici un frîu înaintea mea. 12. Ticăloșii aceștia se scoală la dreapta mea, și îmi împing picioarele, și își croiesc cărări împotriva mea ca să mă piardă. 13. Îmi nimicesc cărarea și lucrează ca să mă prăpădească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
îndreaptă spre capitală. Țelul lui era Gara de Nord, iar șoferul va face un mic ocol să își lase noua cunoștință în preajma gării. Omul a fost încântat de veselia debordantă ce a întrezărit-o în tânărul acela drăguț, care nu s-a sfiit să-i dezvăluie că timpul irosit la lucrările de pe podul unde fusese repartizat să dea cu lopata, îl considera pierdut, după cum trebuia să facă obligatoriu și în facultate multe materii inutile din programa școlară. Toate însă făceau parte din așa
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
fost student, dar nu i-am spus niciodată altfel decât "domnule profesor". Așa se face că am ales ca titlu pentru aceste rânduri (care nu se vor repeta) un titlu de film care să spună pentru mine ceea ce eu mă sfiesc să spun. O relansare? La sfârșitul fiecărei veri, cam pe vremea aceasta, când lumina devine tot mai albă și mai rece, trăiesc un sentiment confuz, care amestecă adânca tristețe a terminării vacanței cu un fel de nerăbdare pentru ce va
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
că nu toate fac rău oamenilor, nu te-ai dus să le vezi? Auta plecă ochii în jos, mușcîndu-și buzele. - Ți-a fost frică? - Nu, stăpâne. - Atunci de ce nu te-ai dus? Nu te-a lăsat Tefnaht? Spune, nu te sfii! - Da, stăpâne. Mi-a poruncit să nu îndrăznesc a mă depărta de tabără, dacă nu vreau să fiu ucis. Bătrânul începu să rîdă: - I-a fost frică să nu fugi! Când te-a trimis numai cu un soldat prin deșert
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
stânci, se uitau tulburați. Bătrânul Agbongbotile se apropie smerit de Auta. Pielea obrajilor lui, zbârcită și neagră, era jilavă de lacrimi. Cu mâinile obosite apuca aerul, nehotărât și sfios, până când Auta înțelese și îl îmbrățișă. Atunci bătrânul nu se mai sfii să plângă în voie. Murmură: - Nu știu, Auta, dacă ești zeu sau om... Și nemaiputând rosti nimic altceva, căzu cu fața la pământ și-i cuprinse fostului sclav genunchii în brațe. CAPITOLUL XXI După ce s-a mai dus o dată să aducă și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
o sfârșeală din care se trezi după un răstimp, flămând. Flămând de hrană obișnuită, dată de pământ. Se sculă de pe piatră și se duse încet spre marea luntre care strălucea în propria ei lumină. Stătu o oarecare vreme înăuntru, mâncând, sfiindu-se să se arate străinilor mușcând din bucățile de carne. Dar ieși cu plosca de vin dăruită de țăranul din câmpia de la miazăzi. În fața străinilor care se uitau la cerul înstelat, ca niște oameni obișnuiți care nu urmăresc altceva nimic
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
părinților, după ce colindase locurile familiare pe când fusese copil, discuțiile prelungite cu preotul, cu învățătorul rus, cu toți cunoscuții, nu o spunea, dar nu-i priiseră. Era obișnuit din școală să facă mereu ceva, și tata - lucru de mirare, parcă se sfiia să-i mai ceară ajutorul la treburile gospodăriei. Și din cauza asta simțea că nu-i mai era locul acolo. IV. Ca oricărui tânăr, ordinul de chemare în armată îi veni, într-un fel, ca o ușurare. Îi intrase în sânge
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
zonă să le fi avut sau nu, Îi zic eu tăios. — Bine, spune ea ezitând. Nu i-a surâs cam puso la punct. Dar, bineînțeles, asta nu-i cu adevărat o problemă. Dacă nu vorbim, atunci Împuțiții ăștia nu se sfiesc niciodată să intervină. Așa că ascultăm un discurs plictisitor, care umple timpul până la pauza de cafea, iar căldura de la radiator aproape că ne face să ațipim. Până la urmă Întrerupem ședința pentru o cafea. Niște biscuiți pricăjiți de rahat, asta-i tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]