1,780 matches
-
aceasta are leac pentru orice boală, iar cărarea mâncată de ploi și urmele trecătorilor, duce către o cișmea cu vână groasă de apă din care vom lua și noi la plecare, în putina deja pregătită. În timpul slujbei, stăteam tăcuți și sfioși fără să scoatem un cuvânt, iarăși la terminare, totul era o binefacere pentru noi iar pentru mama, un vis împlinit ca visurile din basme. Ochii ei deveneau mai luminoși, iar sufletul său mult mai deschis: nu precum clipele ce apar
AMINTIRI DIN VERILE COPILĂRIEI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374245_a_375574]
-
Dobrică Publicat în: Ediția nr. 2284 din 02 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Aprilie, cu raze pârguite Și cu copaci devreme înfloriți, Pe-ai primăverii umeri dezgoliți, Așează șal de vițe-nmugurite. Aprilie își prinde-n blonde plete, Stropi limpezi sărutați sfios de vânt Din roua coborâtă pe pământ, Cununi de păpădii și margarete. Aprilie, iubito-asemeni ție, Atât de verde și de viață plin, Îmi lasă cerul inimii senin, Cu nori pufoși și albi, în armonie. Cu tine, Dumnezeu bine-a gândit
APRILIE de DANIEL DOBRICĂ în ediţia nr. 2284 din 02 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362184_a_363513]
-
amintiri mucegăite, îmi fură raze de lumină, mii de gânduri rătăcite, rămas-au fără rădăcină. Atât de greu m-am ridicat, din bezna veșnică a vremii, de zeci de ori m-am înecat, în lacrimi tulburi a durerii. Atât de sfios îngenunchiam, să mai răsară încă-o șoaptă si când lumina o cerșam, mă umilea o umbră moartă. Atât de des mă rătăceam, prin gânduri triste de iubire, mii de lacrimi ascundeam, în răni adânci de amintire. Speranța, leacul celor slabi
ÎN LOC DE APĂ ȘI DE HRANĂ… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377756_a_379085]
-
ferindu-se de Ochii mei, Atunci mi se usucă pîntecele și-n casă m-așez jos și plîng". 545 "Înseninează-ți Chipul, băiatule strălucitor, și mergi la Enion. Spune-i că Vala o așteaptă în umbrele grădinii ei." Cu pași sfioși pleca, si Enion, ca-mbujorata dimineață Cînd primăvară cea copilăroasa se-arată în boboci care mijesc și-n flori ce se deschid, Se trage îndărăt dup' al ei Val; acestfel Enion umilul cap și-ntoarse. 550 Dar Tharmas glăsui: "Vala te
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
zicându-mi „mai Învață și tu de la domnul Neculau cum să te porți cu oamenii și să cultivi relații!”. Fostul meu profesor și actual coleg mai merge și intră În biserica mănăstirii din preajmă la ceas de seară, Închinându-se sfios și mirându-se poate de vremurile care au trecut peste ziduri, pietre, sfinți și semeni. Îi place să se plimbe cu doamna lui, Rodica, pe ulițele satului, să intre În vorbă cu copii, babe, bețivi, să scruteze curțile și grădinile
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
minuni, pentru că ochii ei te urmăresc oriunde te-ai mișca. Aflăm că mai vine câteodată un preot din marginea Botoșanilor, cunoștință apropiată a boiernașului, să mai facă câte o slujbă, ultima dată venind În aprilie, de Învierea a doua. Ieșim sfioși, târându-ne tăcuți pașii prin iarba proaspătă și moale spre casa cu pridvor din vale. Pe văgăuna Închisă din față sunt risipite vreo cincisprezece case, formând un cătun destul de sărăcăcios, dacă e să judecăm lucrurile după ceea ce vedem. Urmăriți de
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
ăștia, cum va fi vremea, ce-a mai plouat astă noapte!... Eu, de pildă, Îi admir foarte mult pe bețivii satului. Nu sunt mulți, dar cu personalitate. Au un fel de a fi inconfundabil, de la mersul lăbărțat și clătinat, Înjurăturile sfioase sau grele până la silabisirile neinteligibile și pline de mister. Îi mai admir apoi pe bătrânii respectuoși și cu bun-simț ce se Îndreaptă duminica spre mănăstirea cu acoperișuri hâite, gata să pice. În rest, oameni de tot felul: căruțași Înfuriați, zilieri
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
cu bun-simț ce se Îndreaptă duminica spre mănăstirea cu acoperișuri hâite, gata să pice. În rest, oameni de tot felul: căruțași Înfuriați, zilieri amețiți, băcani respectuoși, târgoveți rătăciți, cosași prăfuiți, bicicliști În căutare de inedit, copii care fură mere, cucoane sfioase ce merg la părintele, băieți de băieți... Pe directorul școlii Îl cunosc mai bine, prin natura profesiei și a intereselor noastre didactice. Notabilitățile nu prea le știu, merg pe la primărie o dată pe an, când plătesc birurile, bănuiesc că-și fac
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
trecut dincolo acum vreo două secole. Gândul te-nfioară, inima se oprește În loc, iar tu te miști mecanic mai departe. Te clatini pe pardoseala din piatră, te sprijini cu palma de suprafața aspră, zidul e real, tu ( Încă) mai ești! Foșnet sfios În biserica mănăstirii Agapia. Sfinții privesc cuminți de pe pereții recent Împrospătați. Începe vecernia, iar câteva măicuțe aprind lumânările și pregătesc cele trebuincioase slujbei ce urmează. În semiîntunericul altarului se ghicește preotul, care priveghează taina ce va să vină. Întunericul e
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
proaspăt udat și curățat năbădăios cu mătura. Miros de pământ stropit, de găini, de rufe Întinse la uscat prin preajmă. Se pune masa, o masă joasă cu trei picioare - asta nu se clatină! - și niște scăunele din lemn alături. Aștepți sfios să fii invitat, te prefaci că ești furat de peisaj și nu iei În seamă (deja ai deprins acest vicleșug!) aburii omletei, peștele proaspăt prins de bunicul - pescarul satului! „Hai vino și gustă și tu”, mă atrage bunica, „ți-o
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
Copacii iau o nouă Înfățișare, alta decât până acum, și deslușesc În coroanele lor chipuri inedite, animale fantastice, alcătuiri curioase, doar de mine dorite. Ce bine e când universul din jur Îți confirmă ceea ce năzuiești! Neaua se așterne Încet-Încet, ies sfios În curte, parcă e o altă curte, lucrurile au un alt contur, sunt mai aparte evidențiate și altfel așezate. Vreo trei vecini dau o mână de ajutor la tăierea porcului. Stau departe de locul cu pricina, mi-e teamă și
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
agit d'un trăit stylistique propre au poète.1406 Nous nous demandons pourtant quelle est la signifiance correspondant à ce procédé de reprise. Analysons, à titre d'exemple, le fragment suivant : Sufletul satului fâlfâie e lângă noi, ca un miros sfios de iarbă tăiată, ca o cădere de fum din streșini de pae, ca un joc de iezi pe morminte înalte. (Sufletul satului) (Blaga, 2010 : 116) L'âme du village autour de nous papillonne, Comme une odeur hésitante d'herbe coupée
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
1958. Acum începe translația decisivă de la „cartea vorbită”, din convorbirile amicale, spre statutul scriptic al cărții, care păstrează ceva din însemnele oralității. Ceea ce îl seduce pe cel ce a provocat confesiunile sunt dezvăluirile fostei soții a prozatorului despre un Preda sfios și îndrăgostit, stimulat prin iubire să-și publice capodopera Moromeții, imagine care constituie punctul de pornire spre un excelent portret interior al scriitorului. Toată această performanță - o spune criticul - se datorează unui „personaj original”. Inteligentă, ironică, de o sinceritate stânjenitoare
CORNU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286427_a_287756]
-
din Bacău, d. Vasiliu, admirabil poet, dar a cărui modestie l-a ținut în umbră cu tot nemărginitul lui talent. Era aproape un copil, când în 1902 a venit la mine într-o frumoasă zi de vară să-mi citească, sfios cum nu se poate mai mult, versuri de-ale sale. Marea sa originalitate m-a lăsat înmărmurit de uimire. Câtva timp l-am pierdut apoi din vedere. A încercat și el, firește, să străbată. Cu Bucureștii însă nu s-a
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
acestei frumoase povești de iubire amintesc de desfășurarea lentă, mătăsoasă a versului eminescian: „Îți aduci aminte ziua când ți-am spus că ești frumoasă, / Când cu buzele de sânge și cu ochii sclipitori / Printre arborii de toamnă te opreai încet, sfioasă / Lăsând gândul spre amorul înțeles de-atâtea ori...” S-a vorbit de monotonia poeziei lui B., de tematica ei redusă, în fine, de „manierismul insuportabil” (G. Călinescu). Faptul este de ordinul evidenței, deși trebuie recunoscut că tocmai această închidere a
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
Robert Escarpit ș.a. Exersată ca violon d’Ingres și adusă parcimonios la vedere, poezia înseamnă pentru C. un spațiu al visărilor tăinuite. E în Senin o confesiune surâzătoare, melancolică, aparținând unui fel de Ianus bifrons care își joacă în fața ochilor, sfios și autoironic, imaginea. Viața între cărți, în bibliotecă, trăire aproape muzicală, se vede concurată de viața cea aievea, de odinioară și din clipa prezentă, când burgul este descoperit cu o privire ingenuă, care soarbe parcă uitata exuberanță a naturii. În
CLAUDIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286295_a_287624]
-
gât, cu șapca pe cap și e Încălțat cu cizmulițe. Locuind tocmai În afară de oraș, trebuie să străbată ulițele desfundate de noroi. La subsuoară are un pachet de cărți și caiete legat cu sfoară. Se scotocește În buzunare și se apropie sfios de alvițarul care se ridicase bucuros să-și servească mușteriul. Își alege cu poftă o bucată de alviță și tocmai se pregătește să muște din ea, când e luat de guler... Frumos, nenicule,... vrei să mănânci singur și la nen
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
pare c-aud ghitara; Văratec, caldul aer mă adormea cu zvonul; Uimit, cu ochii țintă, priveam atunci balconul Ce-i încărcat cu frunze de spânzur prin ostrețe, Liane înflorite cu fel de fel de fețe. Deodată... ușa sună... un pas sfios [din fire] Uscat foșnea pe scânduri matasa cea subțire: Prin flori s-arată albă, se-nclină peste gratii Duioasa arătare a vecinic adoratei, Iar luna, luna plină cu dulcea ei bătaie Pe lac în lung durează o cale de văpaie
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Dar e greu de crezut că ar putea exista o organizație secretă care să se opună Abației, dar care să se bazeze pe argumentul unei secte eretice. Trebuie să fie cu totul altceva... Severus se ridică și întrebă cu glas sfios. ― Acum pot sa plec? ― Bineînțeles că nu, râse Kasser. Trebuie să ne duci în locul unde spuneai că se află documentele. Bătrânul îi privi cu șiretenie. ― Am motivele mele să nu mă grăbesc să ajung acolo. Să zicem că sunt niște
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
a fost influențat de diferiți g(nditori, este una destul de delicată. "(n filosofia maioresciană, influențele străine se manifestă sub forme foarte variate: de la admiterea fără rezerve a raționalismului critic herbartian ș( a antropologismului ateu feuerbachian ((n prima perioadă) la adoptarea sfioasă a apriorismului kantian (n teoria cunoașterii ș( a unor idei estetice schopenhaueriene ((n cea de a doua), p(nă la influențele mai mult indirecte, deși neortodoxe, dar reale, a[le] hegelianismului ș( istoricismului (n teoria culturii" (Ghiță, 1995, p. 18
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
în 1981) și Românește (1991, apărut la Paris în 1964). A doua dintre ele pune în valoare talentul de polemist al autorului. În paginile cărții este etalată o scară sui-generis a „supușeniei” intelectualului față de putere, de la oportunismul profesionist la umilința sfioasă sau cinică, de la birocratismul pur la inerția revoluționară. Pe temeliile unei asemenea „sociologii a supușeniei” (cum o numește undeva el însuși), I. clădește un veritabil „Pantheon” al imposturii intelectuale postbelice. Verbul pamfletar este dublat pe tot parcursul volumului de conștiința
IERUNCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287506_a_288835]
-
Bizu (care nu se confundă întocmai cu autorul, deși implică răsfrângeri ale acestuia) întregește galeria intelectualilor nepractici, nostalgici, din prozele lui Mihail Sadoveanu, Camil Petrescu și Cezar Petrescu; patru personaje contrastante, incongruente se înseriază în situații definitorii: un Bizu delicat, sfios, deschis reveriei, radical diferit de vărul său, Lică Scumpu, acesta arivist abject, fără scrupule; paralel, o Diana Verea, perversă, înșelând iluziile lui Bizu, și o suavă Mili, soție a funestului Lică. Naratorul, un observator în contemporaneitate, e un moralist amar
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
humii”. Două caiete rămase în manuscris, Îmblânzitorul de cuvinte și Plecările și popasurile poetului, conțin versuri care par a se așeza într-o matcă. Poemul Prefață e o profesiune de credință și o încercare de autodefinire: „Am îmblânzit cuvinte sălbatice, sfioase”, se destăinuie R., din „pacea” lor „simplă”, ca un trubadur și-a scris „cartea visată leneș cu sânge și azur”. Mult mai intens, mai acut devine acum sentimentul extincției: „E undeva un sunet de cuie și de scânduri,/ Prin toamnă
ROBOT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289290_a_290619]
-
iubirii atârne tot mai Sus Și-n imnice cântări să-I mulțumim Mariei Că ni-L aduce,-n slavă, pe Dumnezeu-Iisus * Să prelungim această grație Divină, Să nu grăbim întoarcerea-n uitare. Și până iar la noi Crăciunul o să vină, Sfioși să facem pași spre Înălțare. Referință Bibliografică: CRĂCIUNUL / Gheorghe Pârlea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1819, Anul V, 24 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Gheorghe Pârlea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
CRĂCIUNUL de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381288_a_382617]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > O NOUĂ TOAMNĂ... Autor: Gheorghe Pârlea Publicat în: Ediția nr. 2073 din 03 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Coboară astrul la chindie Și zarea-n strai de aur o îmbracă, Un vânt sfios, pătruns în vie, Împrăștie buchet de busuioacă. Un stol de grauri de pripas, Ca un penel stropind grăbit Un rest de tuș în el rămas, Pătează cerul în pepit. În nucul cel de-un leat cu veacul Se-oprește-o zburătoare pe
O NOUĂ TOAMNĂ... de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381271_a_382600]