1,791 matches
-
a fost atît de plină de succes - aproape miraculoasă - încât repede s-a ajuns să se creadă că înainte n-a fost nimic demn de luat în seamă, ba chiar că "suntem un popor tînăr", cu o cultură care apare sfios, dar pe calea cea bună, abia odată cu "Dacia literară", precedată de o cauză de "alfabetizare", marginală, "plagiată", sclerozată și care ne sortea unei eterne înapoieri. Primii care simt că ceva nu e în regulă sînt junimiștii: dar vorbind de formele
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
bun. Ochii-i sărut și gura, să exulte, Dar, ce ciudat: deodată mă transpun, Iar meșterul, de obicei năpraznic, Ca un școlar dă înapoi și-i naznic. XII. Copilei, sărutări pe ochi, pe gură Păruseră a-i fi de-ajuns; sfioasă, Mă-nlănțuia cu dulcea ei făptură, Cu împlinite forme, mângâioasă, Destinsă-apoi și fericită, pură, Ca și cum nici o lipsă n-o apasă. Stam și-o priveam în somnu-i, lângă mine, Încă sperând ca meșteru-și revine. XIII Dar cugetând la soarta-mi mai
Goethe îndrăgostit: de la madrigale la Jurnal by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3380_a_4705]
-
și aerul crepuscular, poetic al aceluiași; Cel mai iubit dintre pămînteni (1992), film ratat, din păcate, cu scene memorabile însă și Cei care plătesc cu viața (1991). Oricum, în ciuda actualității temei, personajele acestea rele, din care doar Didi a rămas sfios, - asta cînd nu pune mîna pe pistol să facă iar revoluție - mă duc cu gîndul departe în timp, la era ticăloșilor, cum o numea Marin Preda, care datorită Domnului Săraru și a ecranizării marinesciene nu s-a stins. Actorii magnifici
Ticăloșii și România "care este"... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9733_a_11058]
-
la Institutul Cultural Român din Stockholm, cvartetul de saxofoane ce poartă numele capitalei suedeze s-a încumetat să restituie o serie de opusuri pe care sertarele meselor de lucru ale câtorva compozitori români le dospiseră într-atât încât un arheu sfios nu le-ar fi deschis nici în ruptul capului. S-a cântat cu plăcere, pe alocuri chiar cu voluptate, așa încât publicul a putut fi conectat la tensiunea preocupărilor unei școli de compoziție care produce încă suficientă energie estetică fiabilă, operantă
Miscellanea by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9434_a_10759]
-
priveam cerul nopții sau al dimineții. Iar frigul chiliei părea că nu se va încălzi nicicum. Niciodată. M-a răvășit ritualul mînăstiresc și nu știu cît de pregătită am fost ca să trăiesc asta, acum. Am privit zorii. Mi se arătau sfioși. Mi-am dat seama că iubesc luna atît de tare și pentru că retragerea ei face posibilă minunea răsăritului. Am adormit cînd mi s-a părut că aud cocoșii cîntînd, și ei, sfios, într-un aer patriarhal. Și m-am abandonat
Cînd bate mistralul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10703_a_12028]
-
asta, acum. Am privit zorii. Mi se arătau sfioși. Mi-am dat seama că iubesc luna atît de tare și pentru că retragerea ei face posibilă minunea răsăritului. Am adormit cînd mi s-a părut că aud cocoșii cîntînd, și ei, sfios, într-un aer patriarhal. Și m-am abandonat lor. Blîndă. Ochiul meu a tras, lucid, și spre programul Festivalului de la Avignon de anul acesta, din iulie. În fiecare an, de cînd s-a încheiat mandatul lui Bernard Fevre D'Arcier
Cînd bate mistralul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10703_a_12028]
-
pe drumul spre mare. Hai să ne răzbunăm pe ăia care dau flash-uri! Hai să nu ne dăm la o parte când vor ei! Hai să rămânem pe banda noastră când suntem în depășire și să nu ne dăm, sfioși și grăbiți la o parte doar pentru că vine un mitocan din spate cu o mașina mai scumpă și mai neagră și mai de neam prost. Hai să stăm acolo, până când se opresc să ne mai umilească. Hai să le stăm
Propunerea lui Mândruță anti-șmecheri, viral pe Facebook by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/77814_a_79139]
-
cît de frumos este cerul / cît de frumoasă topirea, cît de albastru / frigul! Îți culci tîmpla pe umărul meu / ca pe o treaptă, înainte de a mă sfîrși, / într-una din serile verii ce nu se îndură să treacă. Te iubesc sfios și grav cum ții / tîmpla ta pe umărul meu. Te iubesc, sfi-dînd / clipa, visînd un timp inexistent. / Te iubesc acum, ieri, mîine nu există, / sufletul meu doarme treaz" (Topirea ). Deci o iubire pămîntească adresată incorporalului, un misticism feminin imanent, cu
“Memoria inimii“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7520_a_8845]
-
la orice dialectică, bun la suflet ca pâinea caldă, și care, cu o pompă de benzină stârpea generos ploșnițele de prin odăile prietenilor săi în general niște amărâți ca el. Numai Schneider putea să-l întreacă pe Păstorel în ce privește respectul, sfios, pe care poetul-copil, cu mustățile lui de haiduc și cu ciubote ca-n basme, i-l arăta amândurora... Slab, famelic, o umbră ce se târa pe străzile Capitalei, alt soi de om decât conaționalii săi de tristă calitate ocupând în
Schneider by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14955_a_16280]
-
sentiment care n-avea nimic tragic: chiparoșii funebri, liniștea nopții care se apropia, văzduhul cu ușoare miresme din pampas, acele gingașe gesturi stinse ale copilăriei ( ca ale unui călător care pleacă pentru totdeauna și care, de la fereastra trenului, face semne sfioase de rămas bun), îi dădeau mai curând senzația de melancolică odihnă pe care o simte copilul când își pune capul în poala mamei, închizându-și ochii încă plini de lacrimi, după ce s-a trezit dintr-un coșmar. „Pace.” Da, cu
Ernesto Sabato - Abaddon exterminatorul by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2529_a_3854]
-
un Paris cunoscut pe cale livrescă, deci, oricum, aproximativ și intuitiv. Prin jurnalul său, Eugen Simion era, pe de altă parte, un intelectual din Est, condiționat de un regim politic care încerca - se va vedea că numai pentru scurtă vreme - o sfioasă spărtură în ermetismul și anchilozele sale. Spuneam că ceea ce impresionează mai mult în Jurnalul parizian, ajuns acum la a V-a ediție (Timpul trăirii, timpul mărturisirii: jurnal parizian, text integral, prefață de Antonio Patraș, Editura Corint, București, 2006), este numărul
Editura Timpul lecturii by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9011_a_10336]
-
director general la un mare combinat industrial. El se numea Feodor Maka-rovici. Mama ei conducea cel mai mare atelier de confecții din oraș. Numele ei era Galina Timofeevna. Părinții Marusei nu erau carieriști. Dimpotrivă, îți făceau impresia unor oameni modești, sfioși și chiar neajutorați. Așa, de pildă, Feodor Makarovici se jena să călătorească cu tramvaiul și se cam temea de ospătari. De aceea el folosea limuzina neagră a comitetului orășenesc, iar alimentele și le procura de la un magazin cu circuit închis
Serghei Dovlatov - O tânără de familie by George IARU () [Corola-journal/Journalistic/7049_a_8374]
-
drum, parcurs cu o viteză constantă de 100 km pe oră, am avut parte de un peisaj mohorât cu nori și multă umezeală gri, prin nimic atrăgător. La un moment dat, însă, eu, cel care până nu demult făceam cerere sfioasă organelor competente să-mi elibereze pașaportul personal ca să pot pleca în Bulgaria, văd pe marginea drumului un stâlpișor cu o placă pe care scria: Frankreich. La câțiva metri mai încolo, o alta, la fel de modestă, pe care scria: France. În goana
Europa, dragostea mea by Vladimir SIMON () [Corola-journal/Journalistic/6899_a_8224]
-
Panica, și care se alătură în timp sumarului cărții de debut pe care o pregătiți cu multă grijă. Felicitări pentru reușita la Facultate. Suntem convinși că Medicina va sprijini subtil sufletul poeziei pe care o scrieți dintr-un instinct al sfiosului care ține să comunice cu semenii, pe care știe și vrea să-i ajute la greu și să-i vindece de disperare. (Alexandra Dolfi) *Stimată doamnă Margarete Dorian, mesajul Ninei Cassian, de recomandare călduroasă, mi-a sosit cu ceva timp
Actualitatea by Margareta Dorian () [Corola-journal/Journalistic/8154_a_9479]
-
concentrată drumul și își coordona cu grijă mișcările de șofer experimentat, oftând doar din timp în timp, iar eu mă simțeam invadat de un tremur pe care îl dobândisem pe neașteptate, era ca o coborâre în trecutul nostru de studenți sfioși. I-am privit genunchii, cred că îi vedeam prima oară în viață, erau rotunzi și bine dezgoliți, am mutat pe una din rotule palma ce rămăsese pe umărul ei, mașina a ieșit din șoseaua îngustă, era acolo un început de
La anul la Ierusalim by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10844_a_12169]
-
nepotrivite vîrstei. E ceva aparte în ochii lui Vasile Morar: o emotivitate ce culminează într-o clipocire neastîmpărată, dar o emotivitate care nu e patetică, țîșnind în gesturi expansive și îndrăznețe, ci melancolică, sfîrșind în tresăriri retractile și în mișcări sfioase. Ochii îi sunt încărcați de o sineală dolorică de căprioară rănită, aruncînd în afară privirile serafice ale unui călugăr care tocmai și-a încheiat șirul de mătănii, și de aceea, cînd îl întîlnești, ai impresia că abia s-a oprit
Epoca postmorală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5809_a_7134]
-
simți unda emoției, adică unduirea aceea blîndă și elegiacă, de copil căruia i s-au înecat corăbiile. De aici amprenta de ușoară tristețe ce îi impregnează timbrul personal, ca o patină subțire întunecîndu-i surîsul. Din cauza îmbinării de reverie și tristețe sfioasă ți-e anevoie să-l așezi în tiparul clasic al profesorilor universitari, genul de figuri scorțoase și severe care își convertesc histrionismul în predică aulică. Vasile Morar nu e histrion și nici sever, ci mai curînd din încrengătura liricilor cu
Epoca postmorală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5809_a_7134]
-
lui Cioran, iată care ar fi combinația ideală. 28.2.1974. La prânz, la Institutul Cultural: Julien Green, Raymond Aron, Manšs Sperber, E. M. Cioran, Peter Handke. Contradicțiile dintre Cioran și Green sunt vizibile și în exterior. Green face impresia fratelui sfios al unui ambasador, Cioran pe aceea a unui ambițios provenit de la țară, a unui călugăr medieval numai piele și os. De fapt, impresia ar trebui să fie inversă. Green ar putea fi scepticul, Cioran, credinciosul. 2.3.1974, Le Villars
Wolfgang Kraus despre Emil Cioran () [Corola-journal/Journalistic/7297_a_8622]
-
Pavel Șușară ? Cum reușește ea să transforme o ființă delicată și sfioasă, o persoană timidă și de o civilitate rar întîlnită, într-un luptător neînfricat și într-un model de rigoare morală și de solidaritate profesională, cum reușește să adune în jurul ei oameni atît de diferiți și de unde îi vine energia de
Cine este Paula Ribariu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11527_a_12852]
-
diferite. Avem un prim palier al indignării, al sarcasmului injectat în scene de profil neorealist, după care trecem pe unul al reconversiei și reinserției lirice, cu semnificarea inedită a materialului brut. Apar și imagini consacrate ale armoniei, câte o porumbiță sfioasă sau doi salcâmi foșnind în fața ferestrelor: simboluri setate, ca să zic așa, ce nu mai solicită acest tip de prelucrare lirică. În orice condiții, însă, cuvintele sunt cele care salvează - un lexic și o sintaxă ce recuperează din realul cel mai
Ghetoul galben by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8699_a_10024]
-
diferite. Avem un prim palier al indignării, al sarcasmului injectat în scene de profil neorealist, după care trecem pe unul al reconversiei și reinserției lirice, cu semnificarea inedită a materialului brut. Apar și imagini consacrate ale armoniei, câte o porumbiță sfioasă sau doi salcâmi foșnind în fața ferestrelor: simboluri setate, ca să zic așa, ce nu mai solicită acest tip de prelucrare lirică. În orice condiții, însă, cuvintele sunt cele care salvează - un lexic și o sintaxă ce recuperează din realul cel mai
Ghetoul galben by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8699_a_10024]
-
este expresia unei tristeți reale care a tulburat sufletul lui de copil. Nu pot, îi spun lui T. Azi-noapte, îi dădeam lui Marin Mincu adresa noastră. Trăia undeva într-o țară îndepărtată. Într-adevăr. Secvență de televiziune: pe o cucoană sfioasă nevoie mare, un pedagog emerit, care numai în nas nu poartă cercei, o învață să se dezbrace în pielea goală în fața unei săli. Pentru un om luminat (ca mine), cele două aspecte - showul și terapia - se exclud. Pentru cei căzuți
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4147_a_5472]
-
a matrapazlîcurilor romanului. Lia, aciuită la o școală, încurcată, nu se știe, încă, din ce pricini, cu părintele cam troglodit al lui Darie, e cînd batjocura dezinhibaților ei elevi, cînd un fel de zînă păcălită. Pînă aflăm că domnița rătăcind, sfioasă, prin cancelarii e, de fapt, una din fecioarele despletite, încasîndu-și pedeapsa. O temă de interbelic. Se amestecă, în cărticica lui Vinea, pe care-o cunoscuseră, la jumătatea anilor '20, paginile Contimporanului, sumedenie de stiluri. Unul e de evocare, păstrînd destul
Avangarda înapoi! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10637_a_11962]
-
ani, în 1992, primiți un diagnostic sever, care vă demoralizează și izolează de lume pe termen lung. O tentativă de sinucidere și sentimentul că nici un vis nu vi s-a împlinit, scrieți versuri și ni le trimiteți, inspirată de nădejdea sfioasă că trebuie să aparțineți lumii, dăruindu-le semenilor lucruri frumoase, bine făcute, poezii cărora credeți pe bună dreptate că trebuie să le asigurați un suport cultural și moral. "De ce am hotărât să vă trimit aceste versuri ale mele, care nu
Poemul Și scrisoarea by Cristina-Monica Moldoveanu () [Corola-journal/Journalistic/7922_a_9247]
-
acum, ai fost descris și nu mai ai nimic carapus bermudensis Tata și mama cu săbii de foc ne poartă de grijă. Strigăte de luptă. Mulțumim cerând, ne îmbrăcăm în bleu marin. Sunt eroi și sunt tandri, vai de cel sfios; ne dau ce vor ei, ne iau ce ne trebuie. Într-o zi ușile vor rămâne deschise, cheile boante. Ne-au părăsit pentru o viață mai bună. Familia, o treaptă pe scara spiralată. Cine sfințește atomii? Iubirea e un mormânt
Poeme by Dana Ranga () [Corola-journal/Journalistic/4656_a_5981]