2,439 matches
-
supărat. ― Ba da. ― Fac pe orbul, am spus eu. Mă uit la tine cu urechea. ― A, e foarte bine. Da, așa. E foarte bine. Fără să-mi dea drumul la mână, s-a apropiat de mine și i-am auzit - simțit - foarte fin respirația fierbinte În ureche. ― Bună, Tiresias, spuse ea, chicotind. Sunt eu, Antigona. Veni ziua spectacolului („premiera“ Îi spuneam noi, deși nu aveau să mai fie alte reprezentații). În niște „cabine“ improvizate În spatele scenei, noi, actorii principali, stăteam pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mari, ordine și țipete ale civililor. Gălăgia ajungea până la noi, sus, pe acoperiș. Gardienii ajunseră, iar deasupra lor se învârteau în cerc vulturii negri ai morții. Soarele începea să-și piardă puterea asupra pământului. Umbra eternității începea să se facă simțită. Au ajuns, Corvium! zise Vladimir liniștit. Așa-i! Dar au ajuns prea târziu. Noi eram pregătiți să-i întâmpinăm cum se cuvine. Și eram determinați să facem din acest deal... un nou Deal al Săbiilor! Capitolul 13 Din depărtare vedeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
pe bucata sa neagră de piatră ca și cum ar fi fost tot timpul acolo. Pe el nu-l poți schimba, Corvium, spuse el împăciuitor. M-am speriat groaznic și am pierdut pentru o clipă controlul asupra mea. Atunci și-au făcut simțită prezența Sfetnicii. Erau prea slăbiți ca să mă posede unul singur, așa că au lucrat în echipă. Unii au pus control pe înfățișarea mea, alții pe emoții, fiecare cu părticica sa, iar când surpriza și-a mai diminuat efectul, treptat mi-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
brăzdate de riduri adânci, coboară spre ochii înfundați în orbite, pe jumătate stinși, alunecă în jos la pielea flască de pe bărbie și gât, pentru a se fixa cu insistență asupra maxilarelor știrbe. Oftează. Tremurăturile incontrolabile ale bătrâneții se fac deja simțite. Schițează apoi un zâmbet de gheață. Cui i-ar trece prin minte că făptura aceasta, atât de zaharisită la exterior, este mâna lui dreaptă, auxiliarul său în mai toate treburile administrative, finan ciare, chiar și legale ale imperiului? Urmașul lui
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
o organizațiune definitivă. Astfel, până acum, acestei provincii îi lipsește ceea ce importă mai mult pentru desvoltarea și siguranța unei populațiuni: stabilitatea întemeiată pe lege. Guvernul s-a silit prin regulamentele și instrucțiunile sale pe cât cu putință a satisface toate trebuițele simțite ale zilei, însă el nu a putut lua asupră-și de a hotărî și marile chestiuni de principiu precum: drepturile și îndatoririle dobrogenilor, regularea proprietăței, raporturile diferitelor culte către stat, organizarea puterei judecătoresci și puterei armate. A deslega, a regula
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Socotim, D-le Ministru, că prima grijă a educației naționale în acestă parte a țării este și trebuie neapărat să fie îndrumarea copiilor de alt neam către școala românească și (...) înființarea unui gimnaziu clasic în Constanța e o trebuință mult simțită și utilă"1798. În încheierea memoriului adresat ministrului Cultelor și Instrucțiunii Publice se preciza: "(...) vă rugăm cu multă stăruință, Domnule Ministru, să înființați în orașul Constanța un gimnaziu clasic, hotărând (...) dacă credeți necesar, a se propune câteva ore pe săptămână
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
gară de dnii miniștrii cu doamnele, de domnii consuli cu soțiile, de autoritățile locale și dnii ofițeri din garnizoană"1889. La sosirea trenului regal în gara Constanța, "prezentând tradiționala pâine și sare, dl. primar a ținut o scurtă, dar bine simțită, alocuțiune arătând fericirea ce o simt orășenii pentru vizita M. S. Reginei, care pentru prima dată vine la Constanța"1890. După primirea făcută de către autorități și localnici la gară "cortegiul regal a pornit, în aclamațiunile mulțimii, spre catedrală, parcurgând străzile
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
prin negurile negre, care ochii îi acopăr, Se apropie-argintoasă umbra nalt-a unui înger, Se așază lin pe patu-i; ochii lui orbiți de plângeri Ea-i sărută. - De pe dânșii negurile se descopăr... Este Ea. - C-o mulțumire adâncă, ne mai simțită, El în ochii ei se uită. - Mîndră-i de înduioșere; Ceasul ultim îi împacă toată vieața-i de durere; Ah! șoptește el pe moarte - cine ești ghicesc, iubită. Am urmat pământul ista, vremea mea, vieața, poporul, Cu gîndirile-mi rebele contra cerului deschis
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
câmpie, urcând dâmburi mici doar ca să vadă altele ridicându-se Înainte și uneori câte o insulă mare și compactă de pini În dreapta sau În stânga sa. Rupse ferigi și le fixă sub curele. Cataramele le striviră și mireasma lor se făcu simțită În timp ce mergea. Obosise și i se făcuse cald, tot mergând pe câmpia vălurită și lipsită de umbră. Știa că dacă ar face stânga ar da oricând de râu. Nu putea fi mai departe de-o milă. Dar o ținu Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
tract intestinal și un sistem imunitar rezistente la infecție. Câțiva din grup, În virtutea robusteții ereditare, urmau să Învingă boala Înainte ca primele simptome să se instaleze. Cât despre ceilalți, consecințele acestei aventuri culinare cu Shigella bacillus urmau să se facă simțite abia peste câteva zile. Dar bacteria Își Începuse deja coborârea În intestine străine, urmând să-și croiască apoi drum În tracturi intestinale și măruntaie. Autocarul urma să aibă și el un traiect la fel de sinuos și Întortocheat de-a lungul Drumului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și să nu-ți atragă, pentru câteva clipe, atenția. E mic de statură, mereu corect îmbrăcat, purtând chiar și-n toiul verii un costum bleumarin de postav, lavalieră și melon. Chipul blajin și destins nu-i trădează vârsta. își face simțită prezența fie prin bocănitul blacheurilor pe piatra cubică a pavajului, fie prin mirosul înțepător de naftalină pe care-l lasă în urmă. Merge nezorit, cu pas egal și sigur. întotdeauna ține în mână un buchet de flori și pare preocupat
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
le creștea în beciul umed și întunecos al castelului și a căror carne, ouă și carapace le vindea duminica în târg. Rufus se îngrijea singur de castel, fără să-l disturbe pe graf sau să-și facă în vreun fel simțită prezența. Puțina hrană a castelanului i-o pregătea și i-o lăsa la îndemână la anumite ore. Locuiau astfel aceleași spațiu fără să se întâlnească sau să-și vorbească cu lunile, cu excepția ședințelor de lăsare de sânge ale grafului. Rufus
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
avocat și lucrează ca un simplu comisionar. Duce flori și mesaje. "E mic de statură, mereu corect îmbrăcat, purtând chiar și în toiul verii un costum bleumarin de postav, lavalieră și melon. Chipul blajin nu-i reflectă vârsta. își face simțită prezența fie prin bocănitul blacheurilor pe piatra cubică a pavajului, fie prin mirosul înțepător de naftalină pe care-l lasă în urmă". Una dintre femeile căreia îi predase flori, îi propune să-l angajeze ca gardian al tatălui ei, bătrân
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
care îl socotim simplu, cuvântul legii produce de regulă adevărate spaime. Legea înseamnă putere nemăsurată - comparabilă probabil doar cu cea a timpului. Intervine imprevizibil și definitiv. Este într-adevăr oarbă, căci lovește cumplit. Este de nevăzut, încât atunci când se face simțită vine din întuneric. Nu știe nimeni cui folosește, nici măcar cei care îndrăznesc să spună că o fac. Non sensul ei poate să apară de-a dreptul terifiant. De aceea, este preferabil pentru un astfel de om să nu întâlnească legea
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
capătul podului, vântul aproape că încetase. Deasupra noastră cerul era albastru verzui și de o neliniștitoare luminozitate. În spatele nostru, asemeni unui mormânt deschis, se întindea golful Enno. Domnul vieții și al morții plutea peste ape în tăcuta lui măreție. Lam simțit așa cum îți simți propria mână. Bătrânul și cu mine am îngenuncheat în fața mormântului deschis și în fața Lui. Acest din urmă gest, insondabil întro privință, infirmă ideea simplei absențe a sensului în cele petrecute. Cei doi, care au îngenuncheat atunci în
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
pe care îl socotim simplu, cuvântul legii produce de regulă adevărate spaime. Legea înseamnă putere nemăsurată - comparabilă probabil doar cu cea a timpului. Intervine imprevizibil și definitiv. Este întradevăr oarbă, căci lovește cumplit. Este de nevăzut, încât atunci când se face simțită vine din întuneric. Nu știe nimeni cui folosește, nici măcar cei care îndrăznesc să spună că o fac. Non sensul ei poate să apară dea dreptul terifiant. De aceea, este preferabil pentru un astfel de om să nu întâlnească legea ca
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
între om și Dumnezeul său; în cel mai bun caz, omul se recunoaște responsabil nu doar în fața lui Dumnezeu, ci și în fața Istoriei. Cosmosul nu mai are însă nici un loc în relația om-Dumnezeu-Istorie, ceea ce înseamnă că Lumea nu mai este simțită, nici măcar de creștinul autentic, ca o lucrare a lui Dumnezeu. Trecerea prin Poarta strâmtă Ceea ce am spus până acum despre simbolismul corp-casă și despre omologările antropocosmice legate de aceasta este departe de a epuiza bogăția extraordinară a subiectului: am fost
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Antonio José de Almeida, devenit Președinte al Republicii, încearcă zadarnic să-i redea prestigiul și forța ei inițială. Evenimentele îl depășesc și guvernele cad unul după altul, sub presiunea străzii și a elementelor extremiste. Mecanica politică se face încă odată simțită; forțele descătușate în 1910 împing fatal Republica, tot mai accentuat, către extrema stângă. Echilibrul visat de Antonio Jose și de alți sinceri democrați nu mai poate fi dobândit. Anumite forțe obscure, eliberate și promovate de ei, împing neîncetat Portugalia republicană
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
atunci și în chip definitiv speranța într-o revoluție monarhistă victorioasă și aștepta să se desemneze în câmpul politic o nouă forță, destul de puternică pentru a putea într-o zi stăvilii dezmățul guvernărilor demagogice. Deocamdată, această forță nu se face simțită. Antonio Maria da Silva guvernează, cum am văzut, până la 15 Noiembrie 1923. În tot acest răstimp, Salazar își continuă activitatea de dascăl la Universitatea din Coimbra și munca lui modestă de educator moral. Este straniu, totuși, că această continuă osteneală
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
unui tehnician, nu aureola unui șef victorios. Nici chiar cei din jurul lui, studenții și prietenii, nu sunt fanatizați de viața aceasta corectă. Oamenii nu pot avea față de el mai mult decât stimă și admirație... Dar, evident, această admirație se face simțită în cercuri tot mai largi. Îndeosebi cei care se îndeletnicesc cu realitățile economice și financiare încep să privească spre Salazar ca spre un viitor bun conducător al vreunei importante instituții de stat. Când, la începutul lui decembrie 1923, are loc
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
publică pe care o fac!" O parte din militarii care luaseră parte la mișcarea de la 28 mai socoteau că orice valorificare politică a revoluției ar fi adus după sine sterilizarea și chiar anularea ei. Rezistenta acestor elemente se va face simțită mai ales ,în cursul anilor următori. Erau oameni care acceptau pe Salazar ca expert financiar, dar se împotriveau unui Salazar om politic, doctrinar și realizator al revolutei naționale. Dezgustul lor față de politica partidelor, - care dusese Portugalia la dezmățul dinainte de 28
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
suveranitatea națională". Toate acestea rămân însă lucruri moarte dacă ele nu corespund unei necesități istorice și nu sunt trăite de cei care participă la alcătuirea noii ordini. Nu e suficient să fie acceptate de inteligenta noastră, spune Salazar, ci trebuiesc "simțite, trăite, executate". A activa politic înseamnă, pentru Salazar, a trăi conștient și a executa indicațiile momentului istoric. Dar aderența la acest moment istoric nu poate fi numai intelectuală; ca să rodească, e nevoie de o participare totală a ființei umane. Anevoie
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
pânze pe colosul care îi barase trecerea ceva mai devreme, pe când încerca să ajungă călare lângă ea. Făcând semn către el, Frediana îi spuse: — Hariman o să te însoțească la cortul tău. Mi s-a spus, adăugă, după o pauză abia simțită, dar plină de înțeles, că ești cu o femeie și cu fiica ei. Poți să le ții cu tine. El vru să precizeze. Nu e femeia mea, iar fata aceea nu... — Nu mă interesează, i-o reteză ea. Fă cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Așa că e vremea să pornim la drum. Să ne pregătim! 5 Ieșiră din mlaștină câteva ore mai târziu, pătrunzând într-o regiune unduitoare, cu sol argilos, la fel de dezolantă și la fel de îmbibată de ape, dar în care începea să se facă simțită prezența omului. Mergeau pe sub cerul limpezit într-o zonă de stepă, pe cărări unde pământul roșiatic părea să se sfărâme sub copitele cailor, însoțind adeseori povârnișurile lungi, în fundul cărora curgeau pâraie leneșe sau bălteau ape putrede înconjurate de păpuriș. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și să nu-ți atragă, pentru câteva clipe, atenția. E mic de statură, mereu corect îmbrăcat, purtând chiar și-n toiul verii un costum bleumarin de postav, lavalieră și melon. Chipul blajin și destins nu-i trădează vârsta. își face simțită prezența fie prin bocănitul blacheurilor pe piatra cubică a pavajului, fie prin mirosul înțepător de naftalină pe care-l lasă în urmă. Merge nezorit, cu pas egal și sigur. întotdeauna ține în mână un buchet de flori și pare preocupat
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]