1,491 matches
-
efect de rezonanță, de empatie, ilustrat la fel de bine de compoziții precum Mila sau Taina. O altă influență, cea a picturii lui Gauguin, o va îndepărta de la o soluționare a gestualității în arabescurile Art-Nouveau-ului. Acest fapt este important pentru toată pictura simbolistă și pentru ceea ce ea are în comun cu decadentismul și anume, clivajul dintre profunzime și suprafață. Ambele întrețin o relație dialectică prin proiectarea acestor gesturi într-o transcendență semnificativă, fără a pierde din vedere efectul suprafeței, decelat de Hodler în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și de a dezvălui, vin astfel dintr-un plan superior, atestând astfel dimensiunea elevată a acestei uniuni care întreține discret tensiunea între ezoteric și exoteric. Devine interesantă preponderența elementului feminin în picturile Ceciliei Cuțescu-Storck, abordarea feminității o apropie de sensibilitatea simbolistă prin accentuarea dimensiunii spirituale, vizibilă, de pildă, la un Ferdinad Hodler sau Puvis de Chavannes, cât și la prerafaeliți. În partea stângă se află Dragostea profană, construită într-un raport de simetrie cu Dragostea spirituală. Tânărul îndrăgostit se află îngenuncheat
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o posibilă influență directă a picturii lui Edward Burne-Jones cu tabloul, Scările de aur (1876-1880), cum remarcă Edward Lucie-Smith, unde "spațiul este anormal comprimat"464. În treacăt fie spus, aceeași pictură a lui Burne-Jones exercita o fascinație puternică și asupra simboliștilor polonezi, Feliks Jasiński realizând o gravură după ea, marcând astfel "afinitatea între cele două temperamente exprimate printr-un împărtășit rafinament al liniei"465. În opinia criticului, în tabloul lui Burne-Jones se poate decela influența lui William Blake, romantic târziu cu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
are loc scindarea Societății Artiștilor Francezi, iar în 1891 apare un alt salon al cărui nume revendică secesiunea, Salon de refusés. În 1900 este constituită Société Nouvelle, condusă de Gabriel Mourney și după el de Rodin, personaj emblematic pentru arta simbolistă și pentru înnoirea limbajului sculpturii, artist frecventat un timp și de Constantin Brâncuși. La începutul secolului au loc unele din cele mai importante expoziții colective: Van Gogh (1901), Lautrec (1902), Seurat, Van Gogh, Manet (1905), Gauguin (1906), Cezanne (1907), Braque
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
la maturitate, cum o bună parte din critica românească de după cel de-al Doilea Război Mondial încearcă să acrediteze din păcate, iar Theodor Enescu 471, ca și Petre Oprea susține de pe o poziție tare caracterul superficial, de modă, al orientărilor simboliste în pictura românească, în raport cu pictura serioasă a impresioniștilor -, ci o vârstă, o etapă traversată spre noi formule, dar cu un sens particular, nicidecum diminutival, peiorativ. Într-o mare măsură, influența literaturii și a muzicii își spune cuvântul, și despărțirea de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
le suportă tema decadentă a femeii fatale, incarnată de Salomeea. În 1892, romancierul și criticul de artă Joséphin Péladan (1859-1918) fondează Salonul Rose + Croix deschis la Galeriile Durand-Ruel și face o opoziție semnificativă Salonului Oficial, salon menit să furnizeze artă simbolistă după un program bine definit, pentru care publicase și un regulament de funcționare cu un an înainte (Salon de la Rose + Croix, règle et monitoire, E. Dentu Editeur, Paris, 1891) fabricat alături de Saint-Pol Roux și contele Antoine de la Rochefoucauld. Conform regulamentului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
teogoniilor orientale, însă nu și cele ale raselor galbene, straniu rasism estetic! Acest regulament de ordine interioară nu a fost ținut cu strictețea enunțării sale, el reprezintă, mai degrabă, un program, o opțiune estetică configurând cadrul formal al unei arte simboliste. Salonul rozacrucian a reușit să adune printre expozanți printre cei mai importanți pictori simboliști ai vremii, din Franța și Belgia în special, dar și din Olanda, Germania și Elveția. Expun aici Fernand Khnopff, Jean Delville, Emile Fabry, Ferdinand Hodler, Carlos
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de ordine interioară nu a fost ținut cu strictețea enunțării sale, el reprezintă, mai degrabă, un program, o opțiune estetică configurând cadrul formal al unei arte simboliste. Salonul rozacrucian a reușit să adune printre expozanți printre cei mai importanți pictori simboliști ai vremii, din Franța și Belgia în special, dar și din Olanda, Germania și Elveția. Expun aici Fernand Khnopff, Jean Delville, Emile Fabry, Ferdinand Hodler, Carlos Schwabe, Jan Toorop, Georges Minne, Xavier Mellery, Armand Point, Alexandre Séon, Edgard Maxence, Marcellin
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
viza cooptarea artiștilor străini la expozițiile internaționale pe care le organizează, expoziții animate de conferințe și recitaluri de muzică și poezie, recitaluri susținute în sălile de expoziție. Acest efect polifonic al corespondențelor și dialogului dintre arte precizează discret o notă simbolistă. Impresionismul, neoimpresionismul, realismul, pointilismul, expresionismul, Art Nouveau-ul, simbolismul, se întâlnesc în locul geometric al dezbaterilor găzduite în această agora artistică. Mișcarea se dizolvă după un deceniu (1883-1893), pentru a se reînființa sub un alt nume în 1894, Libre Esthétique. Acest grup
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care a creat Les XX a reușit să impună patru mari artiști belgieni: Fernand Khnopff, emblematic pentru simbolismul belgian și european, James Ensor, legat deopotrivă de simbolism și cultivând un expresionism incipient, neoimpresioniștii Théo van Rysselberghe și Guillaume Vogels. Artiștii simboliști erau percepuți ca un grup aparte în revista L'Art Moderne, în 1888. Khnopff, De Groux, Rops, Mellery, dar și vingtiștii Robert Picard, Jan Toorop, George Minne și Willy Schlobach, "(...) tindeau să se bazeze pe sursele literare ale lucrărilor și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și a celui care avea să reprezinte principalul animator și coordonator al mișcării, Diaghilev. Apariția revistei era anticipată de două evenimente, expoziția acuareliștilor englezi și germani, în 1987, expoziție care deschide publicului rus un orizont artistic european impregnat de sensibilitatea simbolistă, și, în 1898, expoziția artiștilor ruși și finlandezi în muzeul Stieglitz, socotită a fi prima expoziție mirisskustnică, expoziție la care participă și simbolistul Vrubel. Ca și în cazul altor reviste secesioniste, Mir Iskusstva scoate în evidență caracterul eclectic al mișcării
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
alta, legați de instaurarea stilului Modern care interesa cel mai mult redacția revistei "Mir iskusstva", și în special pe Diaghilev și pe Filosofov. Toți erau artiști ai unei tematici "ne-banale""483. Această tematică "ne-banală" este, prin excelență, tematica simbolistă a artei occidentale, ținând cont și de rezerva pe care mirisskustnici o manifestă față de picutra impresionistă. Mișcarea similară în Polonia este marcată și de situația politică a Poloniei, care între 1795 și 1919, nu mai există oficial ca stat, fiind
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
iar programul ei este la fel de generalist și eclectic ca al majorității mișcărilor secesioniste europene, simbolismul fiind doar o direcție printre cele pe care o artă modernă le presupune. În acest sens, există o plajă foarte largă de manifestare pentru arta simbolistă, prin pictori precum Józef Mehoffer, Witold Wojtkiewicz, Kazimierz Sichulski, Stanisław Wyspiański, Jacek Malczewski, Wojciech Weiss, Witold Pruszkowski, Konrad Krzyżanowski etc. Apariția, în 1901, la Cracovia, a Societății Poloneze de Arte Aplicate (Towarzystwo Polska Sztuka Stosowana) va readuce în discuție crearea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
va readuce în discuție crearea unui stil național polonez în artele aplicate, generând o reconsiderare a tradiției în arta decorativă, cu un revival gotic în arta lui Stanisław Wyspiański, cu o permanentă raportare la Art Nouveau, totul într-un climat simbolist. Societatea Poloneză de Arte Aplicate beneficiază de apariția unei reviste, Materyały (1902-1905), care, din 1906, va apărea sub numele de Sztuka stosowana (Artă aplicată) și unde se vor regăsi o mare parte dintre artiștii simboliști. IX.2. "Sciziunea" românească și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Nouveau, totul într-un climat simbolist. Societatea Poloneză de Arte Aplicate beneficiază de apariția unei reviste, Materyały (1902-1905), care, din 1906, va apărea sub numele de Sztuka stosowana (Artă aplicată) și unde se vor regăsi o mare parte dintre artiștii simboliști. IX.2. "Sciziunea" românească și societățile artistice În "Rolul Societăților de arte la noi"485 din 27 martie 1908, pictorul Ipolit Strâmbu, profesor la Școala de arte-frumoase din București, realiza o trecere în revistă a celor șapte societăți de arte
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pictor francez, Maximilien Luce. Pe lângă drapelul roșu, simbol al schizmei revoluționare, pictorii îl desemnau ca patron spiritual al secesiunii pe Nicolae Grigorescu, așa cum pictorii Mir Iskusstva îl vor alege ca mentor pe Ilya Repin, iar Joséphin Péladan va reclama pentru simbolistele saloane rozacruceene autoritatea lui Gustave Moreau și Puvis de Chavannes. În toate aceste cazuri, alegerile au vizat personalități artistice menite să impună, reprezentând vârfuri incontestabile al generației anterioare de pictori. Fapt semnificativ pentru revendicările noviste "libertariste" ale junimii artistice, Nicolae
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
șase numere, dintre care două numere duble principalul ei finanțator, Al. Bogdan-Pitești fiind arestat. Dintre conferințele propuse, societatea nu organizează decât una, prin aducerea în țară a lui Joséphin Péladan, principalul susținător al simbolismului în artele plastice. Apărau arta nouă simbolistă, de natură creștin-catolică a mișcărei din Paris. "Magul Sar Péladan, șeful acestei mișcări, a conferențiat și la București, producând vâlvă și tulburare" spunea Constantin Prodan în 1936489. Pictorii din comitetul de conducere al societății "Ileana", Constantin Artachino, Ștefan Luchian, Nicolae
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Joven în Spania etc. Societatea beneficia și de sprijinul principesei Maria 495, care expune lucrări de artă decorativă. Dacă Petre Oprea este reținut din considerente politice, Constantin Prodan sugerează un rol mult mai pronunțat al reginei în economia simbolică și simbolistă a noii societăți artistice, "(...) dar artistul, personalitatea care a avut cea mai mare influență asupra destinelor Tinerimei, a fost A.S. Regală principesa Maria, patroana societăței, care nu s-a mulțumit să inspire cu ideologia simbolisto-bizantină, de care era impregnată și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pictorii greci Gheraniotis, N. Lytras și Ana Papadopol, iar Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice acceptă ca "Tinerimea artistică" să reprezinte țara la cea de a IX-a Expoziție internațională de arte frumoase din München. Expozițiile vor ilustra mai multe direcții, simbolistă, decorativistă în sensul neobizantinismului sau Art Nouveau-ului, și Secession-ului, impresionistă și postimpresionistă. Aceste direcții nu pot fi reduse maniheist la realism și idealism, chiar dacă, spre deosebire de idilismul estetizant, arcadic, cu note simboliste al lui Loghi, Verona, Strâmbu și Vermont, vor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
din München. Expozițiile vor ilustra mai multe direcții, simbolistă, decorativistă în sensul neobizantinismului sau Art Nouveau-ului, și Secession-ului, impresionistă și postimpresionistă. Aceste direcții nu pot fi reduse maniheist la realism și idealism, chiar dacă, spre deosebire de idilismul estetizant, arcadic, cu note simboliste al lui Loghi, Verona, Strâmbu și Vermont, vor interveni prin contrast ilustrările "realiste" cu priză la social și la eveniment; spre exemplu, reprezentarea Răscoalei din 1907 la Octav Băncilă. Pe un ton critic, caracteristic unui revizionism ideologizant care exclude sau
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în aprilie 1910, deschid a noua expoziție care confirmă eclectismul mișcării, asociind de o manieră armonică tradiția picturii academice relevabile în arta portretului la G.D. Mirea și Eustațiu Stoenescu cu cosmopolitismul "tinerilor", recognoscibil chiar și în interpretarea tradiției, un rusticism simbolist cu note mistice în cazul lui Verona, "secesionismul münchenez" cu note prerafaelite al Ceciliei Cuțescu-Storck, cu valențele unei picturi influențate de simbolismul exotist al lui Gauguin, "neoimpresionismul lui George Mărculescu și Arthur Segal", feeriile simboliste mediteraneizate ale lui Kimon Loghi
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în interpretarea tradiției, un rusticism simbolist cu note mistice în cazul lui Verona, "secesionismul münchenez" cu note prerafaelite al Ceciliei Cuțescu-Storck, cu valențele unei picturi influențate de simbolismul exotist al lui Gauguin, "neoimpresionismul lui George Mărculescu și Arthur Segal", feeriile simboliste mediteraneizate ale lui Kimon Loghi, sau "primitivismul" avangardist al lui Constantin Brâncuși etc.. Acest eclectism conduce însă și la situații conflictuale rezolvate temporar și nefericit prin excluderea pictoriței Cecilia Cuțescu-Storck. Mișcarea aduce în prim plan la expozițiile din 1911, 1912
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
destinată în întregime artei. Din memoriile Ceciliei Cuțescu-Storck se deduce că Bogdan-Pitești plănuia chiar deschiderea unui muzeu în care să-și poată expune colecția sa diversificată, deschisă către arta modernă, probabil singura colecție care includea într-o proporție semnificativă arta simbolistă a momentului 499. Edificiul acestui muzeu urma să fie construit de arhitectul Ghika-Budești după planurile sale, pe care le realizase deja. Colecția integrală a lui Bogdan-Pitești s-ar fi putut adăuga colecției unui Athanasie Simu sau Ioan Kalinderu; proiectul nu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și occidental, mai ales pentru gustul Secession, Jugendstil, simbolisto-decadent al epocii. Partea literară reunește nume precum: L. Bachelin, critic de artă și cronicar experimentat la L'Indépendance Roumaine, Charles-Adolphe Cantacuzene, prieten al lui Mallarmé, autor a numeroase volume de poezie simbolistă în limba franceză 502, poetul romantico-simbolist Mircea Demetriad cu unele poezii reușite, Ion C. Bacalbașa, critic și romancier, Alexandru Bogdan-Pitești, principalul critic de artă al revistei, cu articole pertinente, cu un gust artistic rafinat și bine informat cultural, criticul de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în numărul 2 al revistei, unde încearcă oarecum căznit o abordare gheristă, sociologizantă a artei pe calapodul dicotomiei dintre natura obiectivă a factorilor de mediu și natura subiectivă a vieții sufletești cu reflexe din teoria păturilor superpuse, poeți cu fulgurații simboliste, mai degrabă prizonierii unei maniere, având ca numitor comun un sentimentalism fad și grațios, precum A. Davila, dar și sensibilul poet decadento-simbolist Dimitrie Karnabatt, semnând D. Karr etc. "Partea artistică" grupează, în marea ei majoritate, pictori români, dar și contribuții
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]