8,206 matches
-
naturalețe care o fac foarte plăcută și mereu are grijă să-și prezinte soțul. Marcel, soțul meu, un valoros sprijin în elaborarea tezei. Vă felicit, domnule Marcel, aveți de ce să vă mîndriți. În mintea sa, Marcel le răspundea în gînd sincer: Să mă mîndresc la colegii de pahar? Cum ar putea ei să înțeleagă atmosfera din acest amfiteatru? Viața lui Marcel a fost o înșiruire de relații cu fel de fel de brute, bețivi, golani și doar la facultate acumulase ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
treilea? Era pregătită să întîmpine realitatea și în ce privește scriitorul. Probabil fotografia a fost făcută acum cîteva decenii. Dar cunoștințele de pe internet sînt făcute și înțelese cu anumite precauții. Te uiți după al treilea cireș, nu? o întîmpină în ușă scriitorul. Sinceră să fiu, da. L-am tăiat acum cinci ani, dar am păstrat numele vilei. Hm... Mă rog, al casei. Pentru mine este regatul lui Pacoste. Miruna se uită atentă la cel care constituia o speranță vagă de măritiș. Era cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
în loc de istorici; nu va compune prologuri de operă pline de hiperbole, prefețe fade și epistole slugarnice; nu-și va copleși eroul cu povestirea umflată a victoriilor sale, ci va lua aerul sentimentului, se va feri discret de introduceri, va părea sinceră și naivă. Cum s-ar putea supăra un mare om, un principe inteligent, pentru că aude rostit un adevăr "scăpat" ca din întîmplare, în mărturisirea unui prieten? Cum ar fi putut Ludovic XIV, care credea că singură înfățișarea lui era de
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
aici, la puncte, nu am cuvinte cu c de la kilogram. Dar el se face așa: și le-am desenat pe postavul biroului cele două puncte care alcătuiesc litera k În braille. Nu știu dacă a curs din toți o mirare sinceră. Nu le citisem ceea ce se citește atunci cînd se citește... Le pipăisem poezii, așa că unul dintre ei m-a Întrebat dacă nu cumva le știam dinainte pe dinafară, că dumnealui despre mine auzise tot felul de năzdrăvănii... M-a salvat
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
susține atitudinea degajată, exercițiul ei Îndelungat de a vrea și de a ști să placă, profesarea acestui rol fără efort. Nici o caznă, nici o poticnire, ființa ei doar unduire și adiere. Privirea acestei femei nu poate fi niciodată Încruntată, e curgătoare, sinceră sau nu, ajunge expertă În scenariile mirării. Se pricepe de minune să intre În jocul uimirii, al uluirii și al perplexității... Și să-și revină Îndată, Împrospătată de surpriza contemplării insolitului. Sufletește, frumoasele se mișcă liber, iar această libertate le
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
din cauza disprețului față de superstiții și misticism. Cum să se compromită organele ocupîndu se de asemenea manifestări de obscurantism?... Era un cuvînt greu de pronunțat acesta, „obscurantism“, mulți tovarăși Împiedicîndu-se În el prin ședințe și Înroșindu-se de aceea de o sinceră enervare. MÎnie care-i făcu Într-o bună zi pe tovarăși să ordone Încercuirea satului cu trupe. Soldații legitimau și percheziționau pe toată lumea care ieșea și mai ales pe cei ce Încercau să intre. Securitatea a Întins peste cîmpie Încă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
personaj despre care se știe că este o „păcătoasă”. Această păcătoasă, nenumită, ca și în cazul lui Marcu și Matei, intră în casa fariseului Simon cu un vas de alabastru în mână. Ea se așază timidă, cu vădită jenă și sinceră umilință, „la picioarele” Domnului, „în spate” și începe să-I stropească picioarele cu lacrimi. Verbul grecesc înseamnă exact „a uda”, chiar „a ploua”, în nici un caz „a spăla”, cum s-a încetățenit printr-o Vulgată pioasă. Femeia își deschide rezervorul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
hiperbolizând, versiunea tendențioasă a maestrului. Iuda apare ca un adevărat monstru, a cărui moarte va intoxica întreaga regiune. Evul Mediu va amplifica, la rândul său, acest tip de reprezentare, deși nu lipsesc nici scenariile inverse, care pun accentul pe căința sinceră a personajului. Din lectura intertextuală și intratextuală a mărturiilor, aș propune următoarea ipoteză. În privința sfârșitului, cred că Matei ne oferă versiunea cea mai plauzibilă. Aflând verdictul în procesul lui Isus, Iuda e revoltat și răvășit. Într-un prim moment, el
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
au acționat conștient și sistematic, prin natura lor malefică, împotriva Duhului. I-au întins curse lui Isus, au tocmit martori mincinoși, i-au negat învierea etc. Dar, zice Augustin, să presupunem că până și asemenea indivizi ajung la o pocăință sinceră. Cine le-ar putea refuza convertirea? Concluzia vine de la sine, după eliminarea ipotezelor care s-au dovedit referitoare la păcate remisibile: quid aliud restat, nisi ut peccatum in Spiritum Sanctum, quod neque in hoc saeculo neque in futuro dimitti Dominus
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
la ureche familiar-amenințător șoferul, mulțumindu-se să-l țină foarte strâns de brațul stâng, în timp ce de brațul drept îl înșfăcase unul din cei trei securiști care coborâseră din mașina neagră. Frumoasă mașinuță mai ai, șefule! remarcă acesta din urmă, cu sinceră admirație, împingându-l înainte. Era un bărbat păros ca o maimuță, cu o cicatrice mare cât toate zilele brăzdându-i obrazul stâng. Ia hai să facem o mică plimbare cu ea, să vedem dacă merită banii!... Hai, sus în șa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
al iubirii, dar și al ororilor, tristeților și suferințelor fără seamăn. Aici mă lasă bunul Dumnezeu să mai trăiesc, înconjurată mai mult de cei plecați decât de cei vii. Da, am plecat într-adevăr pe urmele tatei dar, ca să fiu sinceră, nu amintirea lui este cea care m-a incitat... Dora nu știe cum să continue, să îi spună Teodorei că plecase în căutarea surorii pe care o întâlnise într-o altă lume decât a noastră, a pământenilor. Dar nu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
poezia lui Eminescu. Era ofițerul-patriot care își instruia ostașii cerând disciplină și ascultare. Era tatăl care gândea fără încetare la copilul și la familia lui. Era amantul cel mai tandru și mai senzual care poate să existe. Era un prieten sincer pe care se putea conta în orice împrejurare. În fața lui femeia din mine, neștiutoare și slabă, se simțea ocrotită. Dora își recheamă din nou tatăl în memorie. "Cu tristețe trebuie să admit că l-am cunoscut puțin, mult prea puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
trimis de tot la plimbare pe Al-Ahmad, și nu m-ar mira dacă ar reveni cu un alai de cămile, cu o armată de elicoptere, camioane, macarale și buldozere pentru a începe lucrările la Heart of Island. Și, tot la fel de sinceră, îți spun că nici nu știu ce răspuns i-aș mai da Înălțimii Sale. Asta înseamnă că m-am ramolit de tot, că trebuie să-mi iau iute șevaletul și penelul și să-mi găsesc un colț de lume și mai ferit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
dar și pentru faptul că halatiștii cu papion numai cu el voiau să vorbească... E adevărat, zice halatistul din mijloc, e adevărat că i-ai dat peste fălci acestei femei, până când i-ai scos banii din gură?... Nea Grătărel, om sincer se vedea că era din familia noastră se uită lung către doamna pe care halatistul o arătase cu două degete uriașe, se uită și la halatist și zice: "Adevărat..." Mama, pe care reușesc s-o zăresc, în sfârșit, își pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
terestru, a rezumat dezamăgirea într-un zâmbet acru... Vrem doar atât: cine a făcut manifestele, cine te-a pus să le arunci pe stradă!... Oho! Stilații își pierduseră răbdarea... Clar: o băgasem pe mânecă. Ies în scenă, în rolul personajului sincer: "Care manifeste? Care..." Băi, țâcă, uite despre ce este vorba... Atunci am simțit că e groasă de tot chestia. Pe băieți îi furnicau palmele. Mi-am adus aminte de nea Onuț, care-mi spusese că prima oară scăpase de fraieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
pity myself. As I cannot stop the Sun from setting one day. ... As much as I love the stars on the sky, the sky set in jewels. Și iubesc pisicile, mici, puternice, feminine, atlete, prietene, partenere. Prefăcute, actrițe, nobile, sensibile, sincere, curajoase, curioase, iubite. Perfecte. Încăpățânate. Și câteodată cerul este acoperit cu o pânză neagră, pânză bătută cu pietre scumpe, pe care stelele par lumini cu diamante. Și Ileana Consînzeana cu Făt frumos se plimbă în caleașca aurită. Dincolo de copacii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
i-l dădui. Și buzele noastre calde se desfăcură doritoare, limbile se mângâiară suav și pasional. Și apoi trupurile noastre, ce simțiră dorința în cele mai fine fibre, dansară pe melodia sufletelor noastre. Și acea melodie era una de iubire sinceră, curată. Mă schimbai tot în hainele în care venisem, Angi se îmbrăcă și el, mersesem în curte. Acolo mă întoarse cu fața la el și, ținându-mă de brațe, îmi șopti. Eu îi auzii vocea foarte tare, ca și cum ar fi strigat: Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Chiar când crezui că reușisem, îl observă mai bine. Îmi șopti ceva: E o figură Paul ăsta, nu? E înalt, brunet, cu ochii verzi. Și e fermecător. Știi, îmi pare bine că suntem împreună aici. E plăcut, îmi scăpă acest sincer comentariu. Îmi zâmbi, și apoi își mută privirea. Și după dans ne îndepărtară unul de altul. Mai dans[ de câteva ori și pe urmă vroiam să plec. Îmi permiți să te conduc? Știi, sunt cu mașina. Poate altă dată. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Și după dans ne îndepărtară unul de altul. Mai dans[ de câteva ori și pe urmă vroiam să plec. Îmi permiți să te conduc? Știi, sunt cu mașina. Poate altă dată. Poate. A doua zi, la scrimă, veni cineva nou. Sinceră să fiu, nici nu i-am acordat atenție, până când, ca partener, îl simții străin (și nu pentru că i-aș fi reținut pe ceilalți deloc, ci pentru că îl simții deosebit). Ciudat. Scrima cu el nu a fost ca o lecție se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ezit, nu-i făceam rău, căci știa că îl iubesc. El, Vlad, lupta identificându-se cu sabia, cu tăișul ei, cu răceala ei. Dar și cu focul, puterea de dinăuntrul ei. Prin el, eu făceam dragoste cu mine. Iubirea era sinceră, scurtă și nemuritoare ca și tăișul săbiei. Te-aș fi iubit oricum. Aș fi îmbătrânit cu tine, îmi spuse. Te-aș fi apucat cu mâinile de guler, corp la corp, și te-aș fi forțat să mă iei. M-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
sa și-o simți veșnică. O aruncă apoi cu cea mai mare respingere. Știa ceea ce avea nevoie. Ți-am adus pastilele. Mulțumesc. M-aș fi dus eu, dar cred în superstițiile cu întoarcerea înapoi. Era enervat. Nu știa dacă era sinceră sau ironică. Cel mai mult îl seca faptul că nu ar fi contat nimic. Toată starea lui se întoarse mai mult că niciodată. Ai spus că-mi zici de ce m-ai invitat. Da ajungem imediat și-ți spun. N-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
fi trebuit să fie, ci cu totul altfel. Avea nevoie de răspunsuri. Plecă după ea. Ușa era deschisă o găsi plângând în pat. Îmi pare rău. Era sincer impresionat de lacrimile ei. Când se uită la el cu niște ochi sinceri, plini de regrete, în el ceva începu să plângă. Nu știa de ce, cum se întâmplase dar nu mai simțise niciodată ceva așa de izbitor și de puternic. I se făcu milă. îi era rău. Ar fi vroit să se culce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
spiritul nostru care ne va asigura, poate, acest lucru dacă și numai dacă vom fi în stare să păstrăm civilizația noastră aproximativ așa cum este ea în prezent: un progres tehnic suficient, relații interumane cordiale, modernele și tradiționalele coexistând sub semnul sincerului bun simt, libertate, o viață ce îți oferă plăceri și o cultura a unui trecut ce evident ne-a împins exact spre ceea ce suntem azi. Am avea arta trecutului, cea a prezentului fiind individualistă, până la exprimarea sinelui, plăcerile și suficiente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
care mă apăsa, aproape strivindu-mă, îmi venea înfiorător să vărs. El veni în fața ușii, și, întinzând o mână, blând, spuse: Nu pleca în starea în care te afli. Mi-ar face plăcere să rămâi. Spre plăcerea mea cea mai sinceră, îmi plăcu felul în care îmi vorbi, atitudinea sa respectuoasă, cât era el de atrăgător, și se treziră în mine senzații cum nu credeam că voi mai simți vreodată. O părticică intimă a sufletului meu, cu tot trecutul său, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
potrivit, statura atletică, era înalt, slăbuț, și respira de o noblețe personală, proprie. Până acum nu ți-a păsat, nu-i așa? N-am nevoie așa de târziu. Păstră o secundă de tăcere, un oftat acceptare a acestui fapt, un sincer regret, și spuse: Rămâi , te rog. Tonul cald, dar care păstra distanța, încât părea a nu mă lăsa de capul meu, dar care în același timp care nu mi-ar fi îngrădit cu nimic libertatea mărindu-mi scârba, ci puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]