4,151 matches
-
19). În anii interbelici, ai libertății depline, Nae Ionescu pare a descoperi rețeta educației „întru libertate". Nicolae Steinhardt subliniază înțelegerea libertății, la Nae Ionescu, drept responsabilitate asumată, capitală, decisivă, „pe viață și pe moarte". Libertatea este „cruzime" autoimpusă în evaluarea sinelui și a celorlalți, a doctrinelor și ideologiilor. În aceeași prezentare, Steinhardt își recunoaște neparticiparea la spiritul generației în anii interbelici, poziționarea sa exterioară față de atmosfera intelectuală „entuziastă" și misionară a tinerilor săi contemporani. „Atunci pe loc în anii 30 nu
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU – ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ [Corola-blog/BlogPost/358178_a_359507]
-
fapt, că preia mobilitatea și libertatea deplină, personală, în alegerea operelor destinate actului hermeneutic. Hermeneutic și nu (doar) critic, deoarece Steinhardt nu emite judecăți de valoare, ci își ghidează receptarea, înțelegerea și exprimarea acestei înțelegeri prin trăirea operei, prin „aplicarea" sinelui în operă, prin „aplicarea" lumii operei în lumea „reală", trecută sau prezentă. Lectura devine „întâlnire între două temperamente"8, act de (auto)cunoaștere „prin alții". Tot de la Nae Ionescu, Nicolae Steinhardt pare a prelua implicarea „dramatică" în înțelegere. Cititorul entuziast
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU – ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ [Corola-blog/BlogPost/358178_a_359507]
-
îl devorează nemiloasă și credea cu sinceritate că acesta este prețul plătit de creator pentru dedublarea lui schizofrenică în cele două planuri paralele, care se întrepătrund în esență, nu în formă. Dar cu cine putea el să discute despre regresia sinelui, gnosticismul ascensiunii și teologia negativă? Uneori îi era milă de nevastă-sa, cînd își amintea că o părăsise de mulți ani, lăsînd-o în voia soartei, ca pe o corabie fără cîrmă, deși se vedeau zilnic, dar aceste remușcări i se
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 29-31 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358407_a_359736]
-
cei demonizați, dimpreună, „<<>>,- cf. www.osmth.ro , art., de Cav., Comandantul Comanderiei nr. 1 „”! ... Două cărți ne stau, ne pândesc, acum, de pe birou. Așteaptă să le reluăm hermeneutica, mereu, la nesfârșit: NUMAI așa vom afla Taina despre Lume și despre Sinele propriu devenit, prin miracolul transsubstanțierii - SINEA COSMICĂ! Numai așa INIȚIATUL (Poetul - N.N. Negulescu) care le-a scris/înscris (prin Poemele-Glife Sacre!), în Veșnicia Învierii, își va fi împlinit Luminata lui MISIUNE, față de Om, Omenire - față de Creator și față de...mirabila, etern-enigmatica
LENTILA DE DIAMANT de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358370_a_359699]
-
ajută persoanele în mare dificultate și chiar în primejdie de moarte. Sacramentul Ungerii Bolnavilor, cel din urmă Sacrament creștin este săvârșit tocmai cu acest ulei binecuvântat, cu miresme deosebite. La rându-ne, să-l considerăm pe aproapele nostru, parte din sinele propriu și să-l tratăm cu iubire, înțelegere, toleranța și încredere, neșovăind să aducem jertfe atunci cand ne-o cere, dar mai ales, atunci când considerăm că are nevoie. Joia Mare, 12 aprilie 2012 CEZARINĂ ADAMESCU Referință Bibliografica: SIMBOLURI LITURGICE, SIMBOLURI PASCALE
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358477_a_359806]
-
atent la născare și/ ce păreri silabisite de martorul timp/ se-nghesuie-n mine și se prăvale ... / nici moartea nu știe deși ea le știe pe toate! Existența). Și poetul își deapănă firul vieții parcă voind să se joace cu sinele său: „Alunecat într-o istorie a sinelui și-a celuilalt sine/ a adevărului care se teme că-i prea departe de adevăr. Totuși și aici poate fi sau se poate naște iluzia că este un adevăr ... / Adevărul mai întârzie când
A PLECAT ŞI IOAN ŢEPELEA... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 453 din 28 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357943_a_359272]
-
de martorul timp/ se-nghesuie-n mine și se prăvale ... / nici moartea nu știe deși ea le știe pe toate! Existența). Și poetul își deapănă firul vieții parcă voind să se joace cu sinele său: „Alunecat într-o istorie a sinelui și-a celuilalt sine/ a adevărului care se teme că-i prea departe de adevăr. Totuși și aici poate fi sau se poate naște iluzia că este un adevăr ... / Adevărul mai întârzie când e adevărat!/ Alunecat cu numele tradus adevărul
A PLECAT ŞI IOAN ŢEPELEA... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 453 din 28 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357943_a_359272]
-
logicii. Sentimentul nu mă poate salva, ci ofili. Să cuget pentru a crede că exist? Teologia viciului este un principiu etic ce nu are nevoie de rațiune. Ea se relevă simțului, singurul altar în care poți gusta împărtășania lăuntrică a Sinelui sinucis în imunitatea domestică a Cumințeniei. Mă uit în metafora inimii mele și simt cum Dumnezeu mi-atinge coasta ca unui complice oarecare ... *** Vorbesc despre tine fiindcă vreau să te populez. Căci, privindu-te am înțeles de ce ți-ai oprit sensul
GÂNDURI DE LA MARGINEA LUMII II. de GEORGE BACIU în ediţia nr. 538 din 21 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358018_a_359347]
-
pe tâmpla ei”, umblă “printre copacii cu trotuarele-n gură” ori “aleargă printre tâmplele ierbii”, contemplă “frunze gravide care nasc copaci”, și, în fine, considerându-se nimic mai mult decât un Spartacus: “Eu sunt gladiatorul din Capua/ rostit în dinții sinelui de lance,/ ca o tăcere,/ cu înăuntrul în afară,/ atârnată pe genunchiul crucii” (p. 31). Toată această interferare și convergență a eului cu lumea se petrece cu o anumită intensitate, până la a-și dizolva prezența în real, într-o comuniune
RECENZIE de GEORGE BACIU în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358027_a_359356]
-
și cu darul gândului profund, cel al înțelepciunii. Sunt poezii cu o gamă infinită a reverberațiilor spirituale care pătrund în adâncul ființei noastre, lumindu-l. Tumultul sufletesc atinge esența și ne reîntoarce la valoarea intrinsecă a ceea ce suntem, ne poartă spre sinele nostru. Meditațiile sale devin subtile filtre prin care nu pot trece decât esențializări ale unor idei, trăiri, aspirații, poetul modelând realitatea în imagini literar-artistice „grele” de sensuri: „Atras în focul sacru, pe nevrute,/ Poftirile mă strâng, neomenești,/ Să uit de
ADRIAN ERBICEANU: „PRINTRE SILABE” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358036_a_359365]
-
fi deschisă doar după închiderea prealabilă a cărții“ (Jacques Derrida, „Forță și semnificație“). Atunci poate să apară, în toată lumina sa senzorială apropriată, „scopul suprem al culturii“, identificat de Novalis într-o formulă suficient de acceptabilă: „să ia în posesie sinele ei transcendental, adică să fie simultan eul eului său“. Igor URSENCO Maramureș iulie 2012 Referință Bibliografică: Igor URSENCO - TERRARISMUL PNEUMATIC - O SIMPTOMATOLOGIE / Igor Ursenco : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 568, Anul II, 21 iulie 2012. Drepturi de Autor: Copyright
TERRARISMUL PNEUMATIC – O SIMPTOMATOLOGIE de IGOR URSENCO în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358045_a_359374]
-
îmbrățișări, unei priviri calde, unui vis, unei speranțe...! Nu e o mirare să întâlnești astfel de oameni, e întrucâtva o surprindere ca o actriță cu biografie plină și respectabilă să dovedească omenescul pe care nu îl joacă, îl descoperă din sinele său. S-a născut pe 13 septembrie în Maramureș. Tatăl ei a stăruit să vină la București, ceea ce a și făcut pentru ca, ajutată de vărul ei, Mircea Anca, actor la Teatrul Național, în a alege și exersa un repertoriu, să
CRINA MUREŞAN. ÎN PRIMUL RÂND IDEALURILE... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357623_a_358952]
-
ploioasă de primăvară / și nu s-a mai întors... / de atunci Dumnezeu i-a rămas dator / cu o explicație / iar eu / sunt mai sărac / decât la naștere / oricum nu știu / cât de mult m-a iubit”. Versurile se învârt în jurul sinelui precum și a universului familial, cel mai intim și cel mai apropiat. Un alt poet, Radu Lucas Dupeș - ilustrat în chip inspirat de Raluca Andrei, are o definiție a poetului:“poetul / prelungire onirică a poeziei / (pasăre phoenix a frumuseții)” . Unele poeme
O SELECŢIE DE CRISTINA ŞTEFAN, EDITURA ARTBOOK, BACĂU, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358431_a_359760]
-
său și nu e cu nimic vinovat. „Nu o luam pentru mine. Jur ! M-a rugat un prieten să-l ajut. Era o carte grea și nu avea mașină. Nu am nicio legătură cu imersiunea dihotomică în subconștientul irațional al sinelui și, sincer, nici nu sunt apologet al kantianismului", a declarat acesta superiorilor. Șefii nu s-au lăsat convinși. „S-a observat, de mai mult timp, ceva ciudat la el. Mereau era primul care termnia de citit numerele de înmatriculare !", a
TABLETA DE WEEKEND (1): UN REGAT BIBLIOTECONOMIC de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358618_a_359947]
-
vom alege deci? Calea către Dumnezeu sau drumul înspre sine? Alegerea între Dumnezeu și om ține de vocea moralei creștine din noi. În funcție de preferință suntem ceea ce alegem. Cele două căi filosofice duc fie la Împărăția lui Dumnezeu, fie la împărăția Sinelui. Autonomul, omul lumesc nu-și va dori o altă lume decât a sa. În numele slujirii „umanității”, autonomul, omul modern, omul împotrivă (împotriva lui Dumnezeu) se sacrifică, se resemnează acceptând răul ca necesar și moartea ca finalitate. Umanismul, afirma Părintele Serafim
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 490 din 04 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358594_a_359923]
-
Pătrunzând în natura modernismului, observăm că și „umanismul” își are trinitatea sa, căreia îi slujește cu „credință”: „cultul civilizației”, „Știința modernă” și „credința progresului”. Modernismul intransigent al secolului al XVIII-lea, proaspăt eliberat de sub tutela Bisericii își instaurează în monarhia sinelui din propriul său Turn Babel, „discipolii favoriți”: iraționalismul și subumanismul. Revoluția epocii moderne își are rădăcina înfiptă adânc în nihilismul de care Nietzsche a fost atât de fascinat: „Nu există adevăr; nu există stare absolută a lucrurilor- nici lucru în
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 490 din 04 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358594_a_359923]
-
pururi moartea se va depărta de ei...”( Dostoievski, F.M., Frații Karamazov, 2 vol., trad. Ovidiu Constantinescu, Isabela Dumbravă, Ed. Victoria, București, 1993, p. 554). Acest ultim stadiu al nihilismului „dictatura proletariatului”,a parcurs grăbită tranziția de la Revoluția distrugerii la monarhia sinelui a Noii Ordini Mondiale, în care să fie întronizat „omul nou”. Noul „tip uman” preconizat și de Rosenberg, Hitler, Mussolini, ș.a. nu se detașează prea mult de „schimbarea în masă a naturii umane”, propusă de Marx: „Transformarea oamenilor la scară
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 490 din 04 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358594_a_359923]
-
matern” unde: “aștept să mă nasc / locuit de oricine”. Ca orice poet, Mihaela Aionesei nu-și reneagă (nici n-ar putea!) rădăcinile care o țin adânc împlântată în țărâna, aceeași, unde plecările - devin reîntoarceri, în pofida vieții - doar una - de la nașterea sinelui, până la secunda din urmă. Pentru ea, “realitatea strălucește într-un colț / picior de lemn lustruit / numai bun de sprijinit ziua de mîine / mă înham răbdării de a fi / pește la valuri fără orizont / Doamne în curând / n-am să mai
LA CARTEA MIHAELEI AIONESEI CERŞETORI DE STELE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358678_a_360007]
-
îi dezvăluie acestuia un chip în dezacord total cu structura geometriei lui interioare. Asimilarea conjuncturală a unui facies primit contracost de la magazinul din colț e totuna cu necunoașterea de sine a Omului, cu fuga lui, mai bine zis, de adâncimile sinelui individual. Desigur că granița dintre vechi și nou a reprezentat întotdeauna un spațiu tranzitoriu, locul ideal, am putea spune, unde s-au dezvoltat feluriți hibrizi culturali, mai mult sau mai puțin durabili ori agresivi în timp față de edificul anterior construit
MITUL INCONSISTENT AL IMAGINII ŞI MITUL ANCESTRAL de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1223 din 07 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350673_a_352002]
-
atât cât ai putea tu să-mi oferi”. Iubirea care caută să primească iubirea pe baza unei reciprocități tacite nu este o iubire agapică. Iubirea nu poate fi o tranzacție personală între „eu” și „tu”. Dragostea nu e nici „împlinirea sinelui”, după mărturisesc unii. Cauza, efectul, sfârșitul și măsura nu este ca în stoicism, o viață proprie virtuoasă, ci desăvârșirea și iubirea celorlalți. Perfecțiunea nu este ceva fragmentar, parțial și staționar. Nu există ignoranță, indiferență, pasivitate și neutralitate în morala Domnului
DESPRE DIMENSIUNILE SPIRITUALE ALE ESHATOLOGIEI, SOTERIOLOGIEI SI ETICII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 85 din 26 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350512_a_351841]
-
curaj! Este un act de curaj și, în aceeași măsură, un act de mare responsabilitate. De ce este un act de curaj? Pentru că, prin scris, un om se dezvăluie, până la urmă, publicului cititor, iar această dezvăluire nu face altceva decât radiografia sinelui în raport cu ceilalți, aducând în fața cititorului o viziune personală asupra vieții, viziune cu care cititorul poate fi sau nu de acord. Un act de responsabilitate, pentru că, prin ceea ce afirmă, poate aduce atingere adevărului istoric, adevărului general-valabil, moralei etc. Și mai este
IMPRESII DESPRE JURNALUL ŞEFEI MELE SCRIS DE HELENE PFLITSCH de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1225 din 09 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350678_a_352007]
-
adevărată reformă în gândirea antică când a văzut gravat pe frontispiciul Templului din Delfi cuvintele „Cunoaște-te pe tine însuți” și mai apoi Religia care ne-a vorbit despre primirea lui Hristos și trăirea creștină profundă ce pot produce revelația sinelui, omul a încercat să se cunoască, să se înțeleagă, pentru a putea evolua; același lucru petrecându-se la nivelul națiunilor. „Cunoaște-te pe tine însuți” înseamnă și recunoașterea propriilor greșeli și slăbiciuni; cere o voință continuă și seriozitate, maturitate în
„RESPECTĂ SĂ FII RESPECTAT!” de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 665 din 26 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358816_a_360145]
-
să-ți aduc merindea,tâmp/ Eu...risipită cum nisipul...( Se va găsi...). Vedeniile poetei sunt forme ale revelației prin care eul liric,narcotizat de ispite,înoată euforic spre propriul zenit.Voința transcederii e,în același timp, și una a regăsirii sinelui,a tămăduirii în sudul târziu,unde proiecțiile lirice,într-un halou însorit,sunt îmbibate de sugestii ontologice și cosmologice, din care se poate deduce o fenomenologie a spiritului femenin în formă poetică:Pierdere-n miresmele tale/O, vara mea lină
CLAUDIA VOICULESCU-SUDUL TÂRZIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358955_a_360284]
-
Acasa > Cultural > Artistic > EVADARE ÎN MINE Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 327 din 23 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Povestire onirică de Al.Florin ȚENE EVADARE ÎN MINE De la o vreme Sinele s-a îndrăgostit de Eu. De atunci bate vântul gândurilor deșarte prin amurgul zilelor mele. Am încercat vindecarea, chemându-l din „Dicționarul Mitologic” pe Zeul Paean, dar acesta plecase până la vecinul Dumnezeu, lăsând această sarcina zeului Apollo. Înotând prin nori
EVADARE ÎN MINE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358972_a_360301]
-
la îngeri sonete din volumul său Turnul de fildeș. Acesta. mi-a strigat din urmă: în orice amurg surâde o auroră și în orice auroră suspină un amurg. Am alunecat, am alunecat și m-am trezit în aurora dimineții. Atât Sinele, cât și Eul intraseră în trupul meu îmbrăcat în pijama. Am privit spre raftul de cârti, trei dintre ele s-au prins de coperți, precum copiii de mână, plecând prin fereastra deschisă spre grădină unde cireșul îmi trimetea parfumul florilor
EVADARE ÎN MINE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358972_a_360301]