1,045 matches
-
spune cuvântul meu, ci al unui bărbat sirian 18, care era tot atât de departe de înțelepciunea lumii pe cât era de aproape de știința cea adevărată. Acesta spune că în limba siriană, cuvântul se purta arată mai mult decât cuvântul grec, pentru că limba siriană este înrudită cu limba ebraică și deci mai apropiată de ceea ce Scripturile au vrut să spună. Înțelesul acestui cuvânt ar fi următorul: Cuvântul se purta, spune el, se interpretează prin: încălzea și dădea viață apelor, după chipul găinii, care clocește
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
membrii familiei Omri (2Rg 9-10). Textele biblice prezintă revolta lui Iehu, sprijinită de mișcarea profetică a lui Elizeu, ca o victorie a yahwismului împotriva cultului zeului Baal practicat de familia lui Omri. Iehu, spre deosebire de predecesorul său Ahab, a părăsit coaliția siriană și s-a supus regelui asirian Salmanasar al III-lea căruia îi plătește tribut (Grayson, 1996, p. 48). Speranța protecției asiriene împotriva lui Hazael nu s-a realizat, deoarece Damascul a reușit să cucerească câteva teritorii israelite în timpul domniei lui
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
israelite în timpul domniei lui Iehu (2Rg 10,32-33) și a succesorului său Ioahaz (2Rg 13,1-9). După gloria politică atinsă în timpului dinastiei Omri, sfârșitul secolului al IX-lea a fost o perioadă de decădere. Influența cultului divinităților astrale sau siriene, în general, întâlnite în această perioadă (cf. Cap. 3, pp. 46-48), trebuie probabil corelate cu evenimentele din această epocă istorică. În timpul decăderii israelite, dacă este adevărat că, conform 2Rg 12,18-19, Hazael a ajuns până la Ierusalim constrângându-l pe regele
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
3,11; Ios 12,4 etc.), cât și ceea ce a supraviețuit („duhul” sau „umbrele”) din unii defuncți cu rang special (Is 14,9; Ps 88,11; Prov 9,18 etc.). Cu privire la a doua accepțiune a termenului, descoperirea textelor din cetatea siriană Ugarit ne-a permis să definim mai bine caracteristicile acestor personaje. Acești defuncți sunt descriși prin trăsături regești și războinice și, drept consecință a rangului lor înalt din timpul existenței pământești, au fost glorificați după moarte, fiind ridicați la status
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
pentru că ei au creat „dinastii de medici și savanți“ în toate orașele acestor spații geografice, ca în centrele Edes (Edessa), Gondi-Shapur, Nishibin ș.a. Acești creștini bizantini din Orient au luat cu dânșii în exil civilizația greacă, au tradus în limba siriană și arabă textele grecești, latinești, și au răspândit știința în Orientul Apropiat și îndepărtat. școala înființată de ei în Persia la Gondi Shapur, devine un centru important în care sunt difuzate învățăturile lui Aristot și Hippocrat, precum și toate artele și
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
a iubirii ușoare." Glycera, Thais, Gorgona, Philinna, Melitta, Bacchis, Leaina, Demonassa, Musarion, Ampelis, Chrysis, Pannychis, Drosis, Chelidonion, Myrtale, Kochlis, Krokale, Thespias, Parthenis, Krobyle, Korinna Lucian din Samosata, Dialogurile curtezanelor O imagine cuprinzătoare a lumii hetairelor creează scriitorul grec de origine siriană Lucian din Samosata (sec. II d.H.) în lucrarea Dialogurile curtezanelor. Autor al unor declamații sofistice, al dialogurilor ce au drept protagoniste curtezane de rând, Lucian din Samosata realizează mici scenete animate ce pun în evidență psihologia curtezanelor și neliniștile lor
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Apendice”, subcapitolul 7.2). Mai mult sau mai puțin În aceeași perioadă, mai ales În mileniile III-II Î.Hr., interesează pentru Întreaga panoramă etnică, politică, culturală și religioasă a Mesopotamiei cazul amoriților, al căror habitat originar era cel din zona siriană Gebel Bișrș; același interes trebuie acordat, Între sfârșitul celui de-al II-lea mileniu și cea mai mare parte a primului mileniu, și arameilor, a căror limbă a reușit să Înlocuiască akkadiana (asiro-babiloniana), care a fost secole de-a rândul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sunt limitate la câteva formulări religioase locale‚ destul de discontinue spațial și cronologic. Natura arhivelor, tipologia textelor, serioasele dificultăți filologice care Împiedică adesea Înțelegerea documentelor fac imposibilă propunerea unor sinteze care să aspire la sistematizare. De exemplu, a vorbi despre „religia siriană” pare iluzoriu și nefondat metodologic, după cum Înșelătoare este și Încercarea de a izola culturile exclusiv pe bază lingvistică, având În vedere că a existat mereu o continuitate de contacte și schimburi la toate nivelurile. Singura cale cu adevărat practicabilă este
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cât și pentru influențele exercitate asupra lumii clasice, dar și pentru că aici trebuie căutate antecedentele și premisele tradiției ebraice și creștine. 2. EPOCA BRONZULUITC "2. EPOCA BRONZULUI" 1. Eblatc "1. Ebla" Încă din epocile anterioare mileniului al III-lea, regiunea siriană găzduiește culturi caracterizate de o dihotomie fundamentală Între sedentari care cultivă pământul și seminomazi care practică transhumanța. Cu timpul, nucleele de locuire capătă o importanță tot mai mare și concentrarea urbană crescândă comportă o articulare socială progresivă, precum și o specializare
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
documentarea epocii presargonice e foarte săracă, iar marele centru de pe Eufrat gravitează mai degrabă Înspre lumea mesopotamiană. Arhivele Eblei, care datează din jurul anului 2400 Î.Hr. și acoperă o perioadă de trei generații, sunt un izvor foarte important pentru cultura siriană din epoca bronzului timpuriu și dezvoltările sale ulterioare. Este vorba despre un centru puternic și Înfloritor, a cărui civilizație este, sub multe aspecte, precursoarea celor semitice din epocile care vor urma. Distrusă probabil de Sargon din Akkad În jurul anului 2300
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și despre care se presupune că a fost destinată, printre altele, să găzduiască plante și animale sacre ale zeiței. 2. Mari și amorițiitc "2. Mari și amoriții" După Ebla, pentru a obține mărturii noi care să pună În lumină religia siriană ulterioară, trebuie să ne Îndreptăm atenția spre Mari, unde ies În evidență două blocuri documentare: unul, contemporan cu cea de-a treia dinastie din Ur, iar celălalt, mult mai bogat, reprezentat de marile arhive palatine din ultima fază a regatului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ce confirmă legăturile dintre religia emariotă și tradiția siro-palestiniană din epoca fierului. Un ciclu important de ceremonii pentru defuncți era celebrat În luna Abuxe "Abu" În apropierea unor temple și locuri cultuale amenajate (care confirmă importanța acestui aspect În religia siriană), unde sunt menționați Astartexe "Astarte" și NIN.URTAxe "NIN.URTA În ceea ce privește panteonul de la Emar, se confirmă rolul important deținut de zeul Daganxe "Dagan", cea mai mare divinitate a regiunii de pe cursul mijlociu al Eufratului (Terqa, Tuttul, Ebla, Emar etc). În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
anatolieni și mesopotamieni, mai trebuie amintiți Adamateraxe "Adamatera", Huleluxe "Hulelu", Shakhruxe "Shakhru" (Shaharxe "Shahar", la Ugarit), Ishkharaxe "Ishkhara" și alte teonime menționate mai rar sau atestate doar În onomastică. 4. Ugarittc "4. Ugarit" Situl de la Ugarit (Ras Shamra) pe coasta siriană dinspre insula Cipru a fost capitala unui mic regat deosebit de Înfloritor În secolele XV-XIII, epocă atestată documentar de textele din arhivele orașului. Din punct de vedere sociopolitic, economic și cultural, Ugarit este predecesoarea directă a cetății feniciene din secolul I
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
expansiunea În Mareaxe "Marea" Mediterană. Tocmai din acest motiv Melqart a fost identificat cu Herakles, eroul grec fondator de colonii, dar la baza unei asemenea alăturări trebuie să fi stat faptul că zeul era cel mai evident moștenitor al tradiției siriene a regilor morți și divinizați, așadar o figură ambiguă și nu ușor de clasificat În viziunea greacă. Sanctuarul lui Melqart din Tir, care o găzduia și pe Astartexe "Astarte", ne este descris de Herodot (II, 44) ca fiind plin de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Melqartxe "Melqart"), configurându-se ca un zeu care „murea și reînvia”: despre aceasta ne vorbește un fragment biblic (Zaharia 12,11) care face referire la plângerile pentru Hadad-Rimmonxe "Hadad-Rimmon" În valea Meghed. Dimensiunea htoniană este foarte prezentă și la divinitățile siriene amintite mai sus, la fel ca și familiaritatea lor cu cei morți. Tot din Vechiul Testament avem informații ulterioare despre religia aramaică. În 2 Regi 5,18 se face aluzie la practici cultuale În temple, iar informații indirecte despre ceremonii găsim
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
populație eterogenă sub aspect, de origine majoritar aramaică, dar cu o viguroasă componentă arabă, În timp ce un substrat semitico-occidental este ușor perceptibil, cel puțin la nivelul tradițiilor culturale. Datorită poziției sale geografice, Palmira era cea mai importantă cetate caravanieră a ariei siriene și controla comerțul Între Mareaxe "Marea" Mediterană și India. Astfel de Împrejurări au făcut ca religia și cultura de la Palmira să fie deschise la numeroase sincretisme și influențe, care ne dezvăluie complexitatea și stratificările istorice, marcate inclusiv de influxul culturii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Într-o epocă târzie de izvoare clasice. Atargatisxe "Atargatis", vestita zeiță de la Hierapolis, avea un templu la Palmira (care nu a mai fost găsit), dar cultul său nu se bucura de mare popularitate În ciuda a ceea ce se Întâmplă În zona siriană. Totuși, numele ei (prescurtat) apare În onomastica personală. Zeița poartă un nume dublu care rezultă din combinarea lui Astartexe "Astarte" (În forma astar-) și Anatxe "Anat" (În forma atteh) și trebuie să fi fost pusă În legătură cu Astarte și Anat la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
din Asia Mică, de la care Își ia atributul orèia („munteana”) și numeroasele ei apelative toponimice (Berecyntia, Idea), ba chiar și numele Kybèle (de la muntele Kybèlon) cu care este denumită În mod obișnuit, zeița pare să fie moștenitoarea unei antice figuri siriene (Kubabaxe "Kubaba", „regina din Kargamiș”) introdusă În ambient hitit. Cunoscută grecilor din Asia ca Mareaxe "Marea" Mamăxe "Marea Mamă" și identificată curând cu Rheaxe "Rhea", mama zeilor olimpieni, Cybelexe "Cybele", care Își are unul dintre principalele centre de cult În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
unde sunt reunite clerul și armata). III. Zeii vinului Născut în 146 la Leptis Magna într-o colonie romană din Africa de Nord situată pe locul orașului contemporan Lebda din Libia, împăratul Semptimius Severus s-a căsătorit cu o femeie de origine siriană. După ce și-a asigurat, prin teroare, puterea la Roma, și după ce i-a învins pe parți, domnia sa (din 193 până în 211) s-a legat în mod esențial de favorizarea cultelor orientale. Zeița egipteană Isis devine, de-a lungul țărmurilor Mediteranei
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
datorită unei mici diferențe de voturi. Se putea reveni, însă, asupra acestei chestiuni, printr-un vot unanim al Camerei, în plen1606. Camera Reprezentanților se aștepta să adopte legea în jurul datei de 17 sau 18 octombrie. Însă, pe 6 octombrie, forțele siriene și egiptene au atacat Israelul și astfel a început Războiul din Yom Kippur. Kissinger a cerut Congresului să amîne discutarea proiectului, căci orice acțiune ar fi subminat eforturile de a conlucra cu Moscova în vederea încheierii războiului din Orientul Mijlociu. Acesta a
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]