1,118 matches
-
un simptom. Într-o conferință susținută în fața Asociației Psihiatrice Germane în anul 1908, Die Prognose der Dementia præcox (Schizophreniegruppe), Paul Eugen Bleuler scoate în evidență fundamentele pur psihogene ale paranoiei. Descriind-o ca o "reacție psihică" sau ca o "psihoză situațională", psihiatrul elvețian lărgea definiția afecțiunii pentru a include și cazuri ce reprezentau halucinații, o formă paranoidă de ,,demență precoce" (dementia præcox) pe care a denumit-o "schizofrenie", de la cuvintele grecești schizein (σχίζειν, "separă-desface-sparge") și phrēn, phren- (φρήν, φρεν-, "minte"), al
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
În cadrul imaginarului, mitul se manifestă precum un sub-sistem cu autonomie parțială, dat fiind că el depinde de contextul în care a fost generat, precum și de cel în care este reluat; în plus, el poate da seamă de un anume specific situațional, narativ sau simbolic, indiferent când anume sau la ce nivel al discursului este folosit. Nu sistemul imaginarului interesează în principal aici, nici abordarea lui teoretică și nici analiza formelor pe care le-a luat în cadrul unei culturi anume; pornind de la
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Închipuirea, fabricarea scenariului în care orbul își încheie calvarul și încetează să fie orb devenind un om cu privire vie, sănătos-normală nu se constituie aici ca o fază terminală. Ea este urmată înde-aproape de o nouă experiență, cea a contradicției situaționale, a opoziției dintre acest scenariu utopic-optimist și sumbrul adevăr al dramei orbului, dintre viziunea ideatică la care am ajuns și tabloul realității de la care am plecat. Așadar, acum, conștiința mea nu mai cunoaște centrarea lăuntrică în jurul unei singure imagini, ci
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
a unor ape învolburate, o abordare laolalată a unui obstacol, o întovărășire în străbaterea necazului ce survine violent. Condoleanțe adică nu ești singur. Dinspre această evocare a ne-solitudinii celui îndoliat glisează ideea de preluare a unei părți din povara situațională, de luare asupra mea a unui însemnat fragment din roca apăsătoare a morții ce-și deschide și etalează spectacolul macabru peste destinul prietenului meu. Condoleanțe adică îmi așez umărul sub greutatea existențială a momentului nefericit ce te lovește, devin purtător
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
piscurile meditației, dar și conștiința efectiv angajată în acest context, cea care trăiește deplin căderea într-o asemenea dificultate existențială. Dar pentru ea, condiția obținerii unei astfel de înțelegeri este eliberarea din temnița contextului de viață nefericit, scăparea de sub presiunea situațională negativă, ieșirea din labirint. Nu poți gestiona și cataloga dificultatea de ansamblu a unui context decât după ce ai trecut prin acesta. Cât timp te strădui să răzbați, nu înțelegerea globală, ci inteligența practică și instinctualitatea de supraviețuire trebuie să îți
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
perfecțiune privind de sus la cine a fost înainte de intrarea în labirint. Totodată, odată cu ieșirea din labirint, ea se resimte pe sine despovărată, scoasă de sub incidența unei poveri, a unei sarcini, a unei încărcături subjugante. Această povară este acea presiune situațională negativă a labirintului. Poate nu întâmplător despre un context dificil, complicat, ce ne întâmpină în viață se spune adesea că este un moment greu fiind des utilizate formulări de genul în viață, întâlnești greutăți. Vom observa că ascultarea cotidiană își
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
să resping staționarea în resurecție, atunci nu voi ceda acestei greutăți spirituale, ea diminuându-se în paralel cu reluarea conexiunii cu cei dragi, a funcționalității inteligenței pragmatice, a curajului și răbdării. Voi fi eliberat total de sub incidența acestei presiuni negative situaționale specifice labirintului existențial, atunci când am ieșit din ghemul structurilor sale. Practic, părăsind labirintul, am lăsat de pe umerii mei și povara lui. Formularea a trece prin greutăți în viață deține sensul de a trece cu greutățile vieții, iar aceste greutăți nu
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
prin: capacitate de achiziție a unui volum mic de cunoștințe, dar insuficiente pentru o școlarizare corespunzătoare și pentru asigurarea unei activități independente; posibilitatea însușirii unor operații, dar fără a se ajunge la un anumit grad de automatizare; gândirea este concretă, situațională, rezolvările sunt de tip mecanic, nu pot fi înțelese relațiile spațiale dintre obiecte; limbajul se însușește, dar vocabularul e restrâns la cuvinte uzuale, vorbirea e imperfectă, cu tulburări de articulare; în cazul în care este deprins scris-cititul, această deprindere este
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
caracterizată prin coprezența interlocutorilor, contextul extralingvistic comun, canalul de comunicare oral). În textele scrise, alocutivele devin mărci ale oralității simulate. Alegerea elementelor menționate este influențată de specificul relațiilor dintre interlocutori (personale/tranzacționale 2) precum și de gradul de formalitate al contextului situațional în care se desfășoară comunicarea. 2.2.3. Funcțiile în comunicare ale indicilor de alocutivitate sunt următoarele: (a) mobilizarea verbală 3 − interpelarea (prin folosirea formulelor de politețe, interogațiilor, contrucțiilor interjecționale etc.); desemnarea destinatarului (prin folosirea alocutivelor de adresare, aparținând "tipului
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
variantele tipice: stai)8 în limba română actuală.9 Menționăm faptul că multiplele așa-zise valori semantice ale formațiunilor discutate "survin de obicei în urma unor determinări contextuale, i.e. a unor determinări care vin din partea vecinătăților lingvistice și în urma unor determinări situaționale, care țin de circumstanța de comunicare a propoziției sau de procese cognitive interpretative" (Ștefănescu 2007: 95). 3.1. Prezentativele în limba română actuală 3.1.1. Prezentative: aspecte definitorii Prezentativele sunt indici de alocutivitate având rolul de a realiza operația
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
prezentativele au, în general, două tipuri de funcții: 1. servesc pentru introducerea în discurs a unui cuvânt sau a unor grupuri de cuvinte, punându-le în evidență; 2. sunt folosite pentru a prezenta alocutorului obiecte, persoane sau evenimente din contextul situațional 11. 3.1.1.2. Inventar Prezentarea se realizează prin formațiuni de natură eterogenă (de la formațiuni libere până la elemente specializate, de asemenea eterogene ca încadrare gramaticală). Mărcile lingvistice care servesc pentru a exprima prezentarea sunt, în general, variate. Unele dintre
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
a-și îndrepta privirea spre cineva sau ceva pentru a vedea, pentru a observa, pentru a percepe, pentru a cerceta"). Faptul justifică și utilizarea sa, aproape exclusiv în comunicarea orală, "face to face", în special în legătură cu referințe concrete din contextul situațional. Frecvența foarte mare în uz a condus, în anumite condiții, la pragmatizarea 21 termenului (utilizarea lui cu funcție discursivă, prin dezvoltarea, în timp, a unor valori secundare, relevante pragmatic). Spre deosebire de iată (în varianta regională), uite este utilizat în comunicarea orală
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
română; apare numai în conversație (dialog − real sau simulat), presupunând obligatoriu prezența alocutorului. A. În calitate de marcă a cunoașterii perceptuale, uite este utilizată prototipic pentru îndeplinirea unor funcții de identificare, însoțind, adesea, diverse deictice. Sunt prezentate alocutorului: (a) obiecte din contextul situațional: D: Uite, un aparat de făcut masaj, mamă, la talpă! A: Ia să văd ((zgomot)) da' ce drăguț e! (IVLRA: 54) (b) persoane (ființe): C: Ce-i aia? Uite o ciocănitoare. Uite, o vezi? B: Țucutucutucu. Da. Hai, mută-te
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
de compatibilități semantice ale categorizatorilor adverbiali cu adjectivele construită pe baza corpusului (Anexa III), se confirmă faptul intuitiv că adjectivele calificative apar în construcțiile cu mod/chip/manieră, iar cele categoriale, în sintagme cu din punct de vedere/vorbind. Adjectivele situaționale 28 apar cu precădere în primul context 29 și mai rar în cel de-al doilea 30. 3.1. Expresiile lexicale adverbiale de mod - variante sintactice, sinonime expresive Considerând nemarcate expresiile lexicale adverbiale în mod + adjectiv, din punct de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
omonim și raportul de frecvență dintre diversele poziții sintactice ocupate de adverbiale; o asemenea analiză detaliată și exactă presupune corelarea expresiilor lexicale adverbiale cu tipurile funcționale de adverbe și, în același timp, cu tipurile semantice de adjective (calificative, categoriale și situaționale). 28 Pentru descrierea adjectivelor situaționale, vezi Brăescu (2005 și 2007). Acestea "nici nu califică, nici nu operează subcategorizări, în genul celor relaționale; sunt unități parțial desemantizate care se definesc prin faptul că nu se referă la numele adiacent, căruia îi
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
dintre diversele poziții sintactice ocupate de adverbiale; o asemenea analiză detaliată și exactă presupune corelarea expresiilor lexicale adverbiale cu tipurile funcționale de adverbe și, în același timp, cu tipurile semantice de adjective (calificative, categoriale și situaționale). 28 Pentru descrierea adjectivelor situaționale, vezi Brăescu (2005 și 2007). Acestea "nici nu califică, nici nu operează subcategorizări, în genul celor relaționale; sunt unități parțial desemantizate care se definesc prin faptul că nu se referă la numele adiacent, căruia îi poartă mărcile" (Brăescu, 2007: 1
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
nu califică, nici nu operează subcategorizări, în genul celor relaționale; sunt unități parțial desemantizate care se definesc prin faptul că nu se referă la numele adiacent, căruia îi poartă mărcile" (Brăescu, 2007: 1) și pot fi grupate în subclase: "adjectivele situaționale temporale și spațiale, adjectivele de ierarhizare/serializare, adjectivele contrastive, adjectivele de ajustare discursivă a denominației și adjectivele expresive " (Brăescu, 2007: 14). 29 De exemplu: absolut, actual, analog, aparent, asemănător, comun, contrar, coordonat, diferit, disperat, distinct, egal, fals, ferm, greșit, individual
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
un mort (1998), scriere de factură avangardistă, ale cărei personaje se definesc în raport cu o aparentă situație limită. Lovitura de teatru (2000) reprezintă desprinderea de registrul literar al absurdului și descoperirea unei formule personale de metateatru, caracterizată prin introducerea unui preambul situațional, unde sunt precizate circumstanțele viitoarei acțiuni, dar și prin acreditarea ca personaje a Publicului și a Autorului. Replicile transcend sfera banalului, unde ele se consumă, spre a se cantona în veritabile comentarii autoreflexive. Tehnica se regăsește în Păcală (2002), aplicată
DASCALU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286695_a_288024]
-
identifica drept element esențial, caracteristic întregului discurs narativ, în care materia cuprinsă în prozele scurte își găsește rezonanța la nivelul construcțiilor romanești. De fapt, romanele nu sunt decât amplificări ale trăirii tragice în conștiință examinate în nuvele. Sub aceleași pretexte situaționale (moartea iubitei / soției, chinurile dragostei), același eu masculin hiperdimensionat încearcă să se autodefinească, venind prin liber consimțământ în întâmpinarea unor evenimente limită: delectarea în fața priveliștii morții, obsesia „adevărului absolut” asupra sentimentelor iubitei. Chinuri, Preludiu sentimental, Odette, Conversații cu o moartă
HOLBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287444_a_288773]
-
problema. În secolul XX s-a dezvoltat, pe lângă psihologia umană, și o „psihologie animală”, o știință a comportamentului animal, etologia (Cociu, 1999Ă. Multe funcții psihice sunt bine dezvoltate la animale: atenția, percepția, memoria, reprezentarea, imaginația, decizia în rezolvarea unor probleme situaționale, multe forme de învățare, instinctivitatea, emotivitatea, atașamentul, sociabilitatea, caracterul teleologic al comportamentului. O serie de studii de psihologie s-au efectuat pe animale, fiind apoi extrapolate la om. De asemenea, la animale întâlnim comportamente complexe, derulate pe termen lung, în
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
interpretarea matematico-cibernetică a expresivității mimico-gestuale. Ansamblul acestor mijloace moderne nu poate însă înlocui sinteza pe care o făcea portretismul, care contempla existența unui alt om, așa cum răzbătea aceasta în expresivitatea chipului său. Căci, dacă din copilărie reușim să înțelegem intențiile situaționale ale altcuiva - așa cum demonstrează „teoria minții” -, înțelegerea morală a celuilalt necesită timp, contemplare și sinteză. Identitatea unei persoane în perspectivă tipologică sau în sens de ființă unică, ancorată în corporalitatea sa, rămâne și în prezent o problemă de investigat, o
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
instinctivă libidinală, mediată prin relația strânsă cu mama și ceilalți, este, la început, inconștientă, ca parte a instanței psihologice a sinelui (idă. Contactul interpersonal stimulează și formațiunea psihică a ego-ului. „Celălalt” există însă relațional pentru individ atât în mod concret, situațional, cât și sub forma reprezentată, astfel încât imago-ul celuilalt poate fi „introjectat” în propriul psihism, ca parte componentă a acestuia. Cu această dublă existență, mama, care e principala sursă de satisfacții, este dorită nu doar ca prezență, ci și ca
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
în viața de zi cu zi, și constituie baza reprezentării de sine, a unității sinelui. Se impune tot mai mult ideea - prezentă implicit în psihanaliza clasică - a reprezentării mintale a altor persoane prezente în psihismul subiectului, reprezentări care sunt reactivate situațional. 2.4. Teoria atașamentului Atragerea atenției asupra nevoii primare a copilului de contact și relație umană, precum și asupra autoreprezentării și reprezentării altora în medierea funcționării interpersonale a netezit drumul spre teoria atașamentului. La acest nivel, cercetările rezultate direct din continuarea
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
factură nosologică, trebuie subliniată importanța demersului diagnostic și a criteriilor folosite. Aceasta deoarece, psihiatri - chiar beneficiind de calea din urmă - sunt adeseori dubitativi în formulările diagnostice. La acestea se adaugă și controversa dintre importanța contribuției psihopatologice și maladaptative a factorilor situaționali, raportată la aceea a trăsăturilor personalității (Mischel, 1986Ă. Argumentul major în favoarea definirii și delimitării tulburărilor personalității rămâne faptul că atributele structurale individuale, deci variabilele personale, domină în majoritatea experiențelor vieții comportamentul și condiționează relațiile cu cei din jur și funcționarea
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
la care nu mai e vorba de o variație statistică, ci de o altă realitate antropologică. Mai complexă e situația în care, de-a lungul timpului sunt perioade destul de largi de compensare sau decompensare, ce pot fi puse pe seama caracteristicilor situaționale, de statut și rol, de raportare interpersonală. Oricum, aceste cazuri nu sunt cele din formele nucleare ale tulburărilor de personalitate. În mare, s-ar putea diferenția între următoarele nivele: persoane „normale” care au un stil caracterial specific, particular; persoane cu
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]