1,490 matches
-
herghelii de cai..." O realizare impresionantă în epopeea Jangar o constituie descrierea reușită a personajelor. De pildă, când vorbesc despre protagonistul acesteia, autorii anonimi pomenesc în repetate rânduri copilăria sa plină de suferințe și experiența sa în bătălii crâncene. Îl slăvesc ca pe un erou neasemuit, inteligent, înțelept și puternic, care duce o luptă neobosită pentru cauza statului Baomuba și se bucură de sprijinul poporului. Un alt erou al poveștii este Honggur, despre care autorii spun că întruchipa cele "99 de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Zu, a descoperit creșterea viermilor de mătase, obținerea firelor de mătase și țesutul mătăsii. Atunci a început civilizația țesăturilor de mătase. După ce împăratul a construit prima pagodă, împărăteasa a realizat "pagoda mișcătoare în timpul ploilor", care este umbrela. Împăratul Galben este slăvit în poveștile antice din China, fiind considerat strămoșul națiunii chineze. Pentru că Împăratul Yan era fratele Împăratului Galben, chinezii spun că sunt urmașii împăraților Yan și Galben. Pentru a cinsti memoria lor, în ținutul Huangling din provincia Shaanxi de pe malul Fluviului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
mi-a vorbit. Mda..., murmur eu, dumirindu-mă. Brîndușa ți-a vorbit frumos despre mine, dar nu despre mine ca om ori ca autor dramatic. Ea ți-a vorbit frumos despre "Mihai Vlădeanu, angajatul combinatului nostru", vorba lui Eminescu: "Nu slăvindu-te pe tine... lustruindu-se pe el", cu alte cuvinte, "vezi, draga mea colegă, noi, combinatul, a cărui ingineră-șefă sînt eu, avem și unul care scrie teatru; vezi ce multilaterali sîntem?! Dacă mai achiziționăm o maimuță și un rinocer
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
vreme ascunsă în închipuirea lui Pampu. Știa ce urma să se întâmple în biserică și la început nici n-a fost atent. Apoi, pe măsură ce încăperea se umplea de flori și de sfeșnice aprinse, Zogru se lăsase prins de corul care slăvea numele lui Hristos. Se uita la crengile de liliac, la mărgăritarul domnesc și la răsura înfrunzită și se simțea cuprins de o un sentiment împăciuitor, de înfrățire cu toată lumea. În fața lui erau toți băieții de la curte. Cântau însuflețiți și luminați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
cîntarea lui Moise, robul lui Dumnezeu, și cîntarea Mielului. Și ziceau: "Mari și minunate sunt lucrările tale, Doamne Dumnezeule Atotputernice! Drepte și adevărate sunt căile Tale, Împărate al Neamurilor! 4. Cine nu se va teme, Doamne, și cine nu va slăvi Numele Tău? Căci numai Tu ești Sfînt, și toate Neamurile vor veni și se vor închina înaintea Ta, pentru că judecățile Tale au fost arătate!" 5. După aceea, am văzut deschizîndu-se în cer Templul cortului mărturiei. 6. Și din Templu au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
Dumnezeu și-a adus aminte de nelegiuirile ei. 6. Răsplătiți-i cum v-a răsplătit ea, și întoarceți-i de două ori cît faptele ei. Turnați-i îndoit în potirul în care a amestecat ea! 7. Pe cît s-a slăvit pe sine însăși, și s-a desfătat în risipă, pe atît dați-i chin și tînguire! Pentru că zice în inima ei: "Șed ca împărăteasă, nu sunt văduvă, și nu voi ști ce este tînguirea!" 8. Tocmai pentru aceea, într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
îndeamnă pe datornici să nu-și plătească datoriile și pe sclavi să fugă. În locurile în care se bucură de autoritate, au ruinat orice formă de economie, condamnând oamenii la foamete. Cu această stare a lor mizerabilă ei se mândresc, slăvind sărăcia lui Iisus. Pentru a supraviețui, episcopii lor îi îndeamnă să le ia gâtul celor bogați și să jefuiască celelalte biserici. Până și Augustin de Hipona, care la început i-a simpatizat, i-a osândit fără drept de apel. Faroald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
că de la Alexandria cuvintele lui Marcu răsună în Aquileia și s-au întâmplat numeroase convertiri; grație Sfântului Duh și datorită vindecărilor și profețiilor, și aici prima lege se unește cu cea de-a doua într-un singur fluviu care îl slăvește pe Tatăl Cel Atotputernic, nevăzut și nestrămutat“. - Acum eu nu caut să scap și nu mai renunț la cearșaful meu, a spus Garibaldo. L-am întrebat două lucruri: - Cum ți-a fost cu putință să te înfrupți din biblioteca secretă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de talazuri. Spre norocul nostru, zidurile încăperii în care ne aflam au rezistat, dar altele, mai subțiri, s-au prăbușit cu tot cu acoperiș, îngropând sub ele multe vieți. Cu rușine, am auzit o femeie spunând în bezna drumului unde fugisem: - Benedict, slăvit fie numele său, ca să-i alunge de-aici pe longobarzii care nu pregetă să doboare casele noastre și să ne omoare. Din nou la drum și apropriindu-ne de orașul Tuscolo, unde trebuia să primim hărțile de liberă trecere pentru Roma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ciocănelul în poarta mănăstirii. Mi-a deschis portarul, cu ochii obosiți, dar surâzându-mi. Deși n-avea cum să știe ce hram purtam, s-a arătat bucuros de sosirea noastră. Ne-a poftit să trecem de ușa încăperii de primire, slăvindu-l pe Domnul pentru cinstea de a ne fi trimis până acolo, după care ne-a lăsat într-o odaie unde nu se afla decât o laviță. La scurt timp și-au făcut apariția abatele și o mână de călugări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
la Bizanț“. Dar un lucru ce ține de mister este că astăzi, înainte de slujba de dimineață, ceva m-a făcut să iau acest pergament și să mi-l pun la piept. Și-a acoperit fața cu mâinile și l-a slăvit pe Domnul pentru a se fi coborât să vorbească tainic inimii sale. Două zile mai târziu, Astolfo s-a întors la Pavia, și abatele l-a scutit de toate obligațiile pe un călugăr al cărui nume nu mi-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
îi aparține, m-am bucurat de ea multă vreme și sunt gata să i-o înapoiez în orice moment și în orice loc, căci „de cer este coperit cel care nu-și are mormântul său“. Binecuvântați să fie și veșnic slăviți Domnul nostru Atotputernic și fiul său Iisus Mântuitorul. Amin. [Cronica se sfârșește aici. Între sfârșitul textului și prima foaie de pergament cu Istoria longobarzilor, aproape deloc lizibilă, deoarece pergamentele au putrezit, există un spațiu alb, unde se poate citi următoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
în largul ei cu cei din Singapore, îi era puțin mai ușor să vorbească cu cineva cu care împărtășea aceeași cultură, cu care putea să glumească fără să se teamă că n-o să fie înțeleasă. Relaxată, începu să ridice în slăvi virtuțile lui InvestorCorp. Era ușor să te înțelegi bine cu Jason White. Știa ce pretenții să aibă de la ea și știa și ce întrebări să pună despre cum proceda compania ei. Îi spuse că avusese niște afaceri de scurtă durată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
tremură fără să le pot stăpâni și mă întâmpină în pronaos peretele gol din stânga și nu ridic ochii spre boltă unde mi-o amintesc pe Preacurata Fecioară Maria rugătoare cu pruncul Iisus la pieptul ei, încadrată de îngeri în zbor, slăvită de melozii cunoscuți ai lumii creștine, cântăreți vrednici de laudă ai faptelor petrecute în lume de Maria cea slăvită între femei, Theo îmi explică cum trebuie înfățișate cele 24 de stațiuni ale Mariei, descrise într-o erminie de la Athos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
blăstămată numai de acei care îi duc lipsa, și cât îi ziua de mare tăt guști din ea - că Doamne, bun era - de parcă ai fi un copchil ce nu vrea să lase țâța maicii din gură. Vezi matale boier Dârvari, slăvit să-ți fie numele, când Domnul ți-a lumina calea spre târgul Ieșilor, să nu uiți de gurile noastre uscate și flămânde care deabia așteaptă să simtă sângele lui Hristos curgându-le în valuri sau în picături mari de o
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
mă cuprinde, nu pot În mare să m-afund și de uitare-nvăluit să dorm? Ah, Enion, Slutita văd această-nfățișare a ne-mplinitei vreri. 25 Atotputernicul blestem al unui om cinstit să fie-asupra lui Luváh și Urizen. Tu însă, Fiul Meu, Slăvit în strălucire, mîngîietor al lui Tharmas, Mergi, Reclădește Universu-acesta sub revoltata mea putere, Un Univers al Morții și al Decăderii. Amăgitoare gíngașe chipuri de Om Să țeasă mîinile lui Enitharmon peste lumea mea de ape; 30 Reînnoiește-aceste ruinate suflete de
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
asupră-i 40 Și-asupra lui Enitharmon, si străluci Divina-Înfățișare-n Golgonooza. Uitîndu-se în jos, cu bucurie fiicele lui Beula Lumína Cea strălucitoare o văzură, și-ntr-însa chip de Om, Și-atunci știut-au că el era Mîntuitorul, Însuși Iisus, și îl slăviră. Uimită, mîngîiata, cu-Încîntare, în sonuri de Extaz Fermecător 45 Toată Beula stat-a în uimire privind în jos spre Moartea cea de Veci. Văzură pe Mîntuitor dincolo de Hăul morții și-al pierzării; Căci, de priveau în sus, vedeau Divină Viziune
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
el Însuși puterea, uită ce Își dorea Înainte. Creștinii, urmăriți cu cruzime de Sanhedrin și de Imperiu, cereau toleranță. La Începutul secolului al III-lea, Tertulian scria: „Atât prin legea umană, cât și prin cea naturală, fiecare e liber să slăvească pe cine dorește. Religia unui individ nu aduce nici beneficii, dar nici prejudicii nimănui, decât lui Însuși. E contrar naturii religiei să fie impusă cu forța”. În anul 313 Însă Constantin recunoaște existența legală a creștinilor, iar un secol mai
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
psihologia evolutivă trebuie să se continue printr-o psihologie de evaluare și că folosește concepte care sună confuz sau moralizator În spaniolă și care se traduc cu dificultate: flourishing, flow, une vie réussie. Prefer să revin la poeții greci care slăveau această areté a sportivului Învingător, sau a calului iute ca vântul, sau a marelui sculptor care umple un spațiu cu lucruri frumoase, sau a poetului care umple timpul cu minuni. O abilitate se transformă În areté atunci când ajunge la excelență
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
degrada, lăsându-se pradă unei fericiri de porc sau de lup, unei capitulări văzute mereu ca o posibilitate tentantă. Am Încredere Într-o inteligență fermă, inventivă, atentă, poetică, ingenioasă, intensă și stimulantă. Eu sper ca Într-o zi să putem slăvi triumful său prin cuvinte mari și Înălțătoare, ca În versurile lui Pablo Neruda: Mi-ai dat forța tuturor celor vii. Mi-ai dat libertatea pe care cel singur nu o are. M-ai Învățat să aprind, ca pe un foc
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
care se desface din Sursă. Cum spune Ramtha, conștiința și energia creează natura realității, sunt Tatăl și Mama acesteia. Mai precis, conștiința este Tatăl, iar energia este Mama. Cum energia se poate transforma în materie, mulți au vorbit și au slăvit, de pildă, în diferite forme, pe Mama Pămînt. Unirea perfectă a celor doi părinți a generat lumea în care trăim, dar noi nu suntem lumea, suntem încă o dată esență de Dumnezeu. Creația asigură desfășurarea lui Dumnezeu în timp și în
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
lumina pascală. La fel, în solemnitatea sărbătoririi Sfintei Maria Născătoare de Dumnezeu, precum și în sărbătorirea sfinților, în centru se găsește vestirea misterului pascal. Maria este strâns legată de opera de mântuire a Fiului. Sfinții au suferit împreună cu Cristos, și sunt slăviți împreună cu el. Exemplul și mijlocirea lor atrage pe toți credincioșii la Tatăl, prin Cristos. Bogăția anului liturgic Întregul mister al răscumpărării este permanent prezent - de unde derivă și măreața unitate a anului liturgic. Totodată, ne apropiem de acest mister din perspective
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
întrunite: boală necunoscută, neînțelegeri obscure („niște pricini”) instalate între socru și ginere, moarte rapidă. Vorba strecurată - „mulți zicea pă acea vreme” - putea deveni credibilă. Și Scarlatache, „fiiul preaslăvitului Alexandru Dragomanul” (nu uită Popescu, cronicar al lui Nicolae Mavrocordat, să-l slăvească pe Exaporit, părinte și al patronului său), pe care - ne spune Radu Greceanu - voievodul de la București îl „cinstise” făcându-l „păharnic mare”, devin victimă a unui ins priceput în strecurarea otrăvii (să nu uităm implicarea lui Brâncoveanu - colportată tot prin
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mari și sf(i)nți înpărați, D(u)mn(e)zeului și Mântuitoriului nostru I(isu)s H(risto)s și aicea, jos, pre lume au trăit; și în Ierusalimul cel de Sus să trăe(s)că în véci, nehotărâți, slăvindu-se și cântându-să. Acestŭ sf(â)ntŭ și luminat lăcaș, blagocestivului domnŭ făcândŭ, așa l-au înfrumusețat și cu de toate înzestratŭ, cât nemoartă pomenire lui și părințilorŭ, moșilorŭ, strămoșilorŭ, și tot bătrân și bl(a)govodnicului său neam în
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
insuportabil (2); îngîmfați (2); lăcomie (2); lingușitor (2); mama (2); măreție (2); merite (2); modest (2); mult (2); multă (2); narcisism (2); nesimțire (2); omagiu (2); pedeapsă (2); preamări (2); preamărire (2); prefăcut (2); respect (2); pe sine (2); a slăvi (2); slăvire (2); stimă (2); super (2); urare (2); vorbă bună (2); vorbe (2); acasă; de acasă; adjectiv; admira; admirat; admirație; afară; aiurea; alintat; alții; amară; aplauda; se apreciază singur; arogant; aspiră; atenție; aur; baftă; beton; a bine; nu e
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]