KorAP: Find »[drukola/base=slav & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...41 42 43 ...171 >

4,254 matches

Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821

și slavi: autohtonii-producătorii bunurilor erau necesari pentru pentru hrănirea acestora, iar dajdea-darea era jumătate din cea plătită în Imperiu. Împrejurările sociale și etnice erau moștenite (preluate) de slavi de la triburile germanice așezate înaintea lor între latinii de la Dunărea de Jos. Slavii numeau pe romani valahi, vlahi, volohi denumire preluată de slavi de la germani care numeau pe romani Welschen.21 Anterior, înaintea slavilor, și neamurile germanice din Dacia și Moesia-goți, taifali, gepizi-au fost strângători ai dijmelor în cereale și vite de la

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
iar dajdea-darea era jumătate din cea plătită în Imperiu. Împrejurările sociale și etnice erau moștenite (preluate) de slavi de la triburile germanice așezate înaintea lor între latinii de la Dunărea de Jos. Slavii numeau pe romani valahi, vlahi, volohi denumire preluată de slavi de la germani care numeau pe romani Welschen.21 Anterior, înaintea slavilor, și neamurile germanice din Dacia și Moesia-goți, taifali, gepizi-au fost strângători ai dijmelor în cereale și vite de la daco-romani. În privința raporturilor autohtoni-migratori, istoriografia mai veche românească considera că

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
și etnice erau moștenite (preluate) de slavi de la triburile germanice așezate înaintea lor între latinii de la Dunărea de Jos. Slavii numeau pe romani valahi, vlahi, volohi denumire preluată de slavi de la germani care numeau pe romani Welschen.21 Anterior, înaintea slavilor, și neamurile germanice din Dacia și Moesia-goți, taifali, gepizi-au fost strângători ai dijmelor în cereale și vite de la daco-romani. În privința raporturilor autohtoni-migratori, istoriografia mai veche românească considera că românii s-au retras în munți (subcarpați) în fața năvălirii barbarilor, coborându

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
de la daco-romani. În privința raporturilor autohtoni-migratori, istoriografia mai veche românească considera că românii s-au retras în munți (subcarpați) în fața năvălirii barbarilor, coborându-se la câmpie mai târziu, după retragerea lor (A.D. Xenopol ș.a.). Dar, în acest fel, nici germanii, nici slavii sau hunii n-ar fi putut trăi (supraviețui) pe pământurile ocupate fără acei producători care munceau pentru ei. Astăzi, concluzia judicioasă care s-a impus este aceea a unei conviețuiri între dominatorii nomazi (alogeni) și autohtonii romanici. Mai direct spus

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
recoltelor. În ceasul primejdiei, oamenii apelau la adăpostul ridicat de obștea țărănească. Localnicii de la deal și câmpie pe vremea migrațiilor erau retrași în cetățile de pământ locuri de refugiu pentru oameni și animale, în vremuri de primejdie.23 Vremea așezării slavilor la Dunărea de Jos (a doua jumătate a secolului al VI-lea și începutul secolului al VII-lea) este o perioadă de semiizolare legăturile intense cu Imperiul din secolele anterioare slăbesc, deoarece slavii duceau o viață țărănească simplă și se

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
în vremuri de primejdie.23 Vremea așezării slavilor la Dunărea de Jos (a doua jumătate a secolului al VI-lea și începutul secolului al VII-lea) este o perioadă de semiizolare legăturile intense cu Imperiul din secolele anterioare slăbesc, deoarece slavii duceau o viață țărănească simplă și se limitau la schimbul în natură, iar legăturile lor comerciale erau orientate spre nord și apus, nu spre sud (Imperiu). Astfel, tezaurele de monede romane sunt tot mai puține pe măsura întăririi dominației slave

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
sud (Imperiu). Astfel, tezaurele de monede romane sunt tot mai puține pe măsura întăririi dominației slave la nord de Dunăre. După împăratul Justin II (565-578), moneda romană aproape dispare pentru mai multer secole (VII-X). Economia de schimb în natură a slavilor, autarhică, a pus capăt legăturilor comerciale cu Imperiul. Simbioza româno-slavă este prezentă în Transilvania și Muntenia, în secolele VII-VIII, pe când în Moldova, simbioza se prelungește încă două secole (IX-X). După secolele VIII-IX, așezările slave și slavo-române încep să dispară și

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
actul de naștere al poporului român.24 Colonizarea slavă în nordul Dunării s-a făcut pe ginți, în secolele VIII-IX, după depășirea perioadei seminomade și în urma supunerii unor regiuni locuite de autohtoni de către nobilimea gentilică slavă. Însă așezarea teritorială a slavilor în Dacia (nordul Dunării), în secolele VII-IX, a avut ca rezultat destrămarea organizării gentilice a triburilor slave și apariția primelor forme ale feudalismului. Astfel, în secolele VII-IX, unele comunități sunt legate de un jupan sau cneaz, cu obligații permanente de

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
gentilice a triburilor slave și apariția primelor forme ale feudalismului. Astfel, în secolele VII-IX, unele comunități sunt legate de un jupan sau cneaz, cu obligații permanente de întreținere. Comunitățile erau în mare parte daco-romane (române), dovadă o treptată românizare a slavilor, dar așezarea lor nu se mărginește la constituirea clasei stăpânitoare, în nordul Dunării, ci și la închegarea de comunități agricole-obști, care vor deveni și acestea românești. Izvoarele istorice amintesc fără echivoc de existența nobilimii slave și de sate libere locuite

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
așezarea lor nu se mărginește la constituirea clasei stăpânitoare, în nordul Dunării, ci și la închegarea de comunități agricole-obști, care vor deveni și acestea românești. Izvoarele istorice amintesc fără echivoc de existența nobilimii slave și de sate libere locuite de slavi. În același timp, slavii au contribuit la popularea teritoriilor românești și la geneza feudalismului românesc, dar contribuția lor, însemnată, a fost totuși secundară față de evoluția internă a autohtonilor romanici. Asimilarea slavilor de către români se explică nu prin superioritatea economică și

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
mărginește la constituirea clasei stăpânitoare, în nordul Dunării, ci și la închegarea de comunități agricole-obști, care vor deveni și acestea românești. Izvoarele istorice amintesc fără echivoc de existența nobilimii slave și de sate libere locuite de slavi. În același timp, slavii au contribuit la popularea teritoriilor românești și la geneza feudalismului românesc, dar contribuția lor, însemnată, a fost totuși secundară față de evoluția internă a autohtonilor romanici. Asimilarea slavilor de către români se explică nu prin superioritatea economică și culturală, ci prin numărul

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
existența nobilimii slave și de sate libere locuite de slavi. În același timp, slavii au contribuit la popularea teritoriilor românești și la geneza feudalismului românesc, dar contribuția lor, însemnată, a fost totuși secundară față de evoluția internă a autohtonilor romanici. Asimilarea slavilor de către români se explică nu prin superioritatea economică și culturală, ci prin numărul mare al elementului autohton și organizarea lor ca o "pânză" (Panaitescu) de comunități libere ce acoperea întreaga țară românească și care nu era supusă nici unei stăpâniri monarhice

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
culturală, ci prin numărul mare al elementului autohton și organizarea lor ca o "pânză" (Panaitescu) de comunități libere ce acoperea întreaga țară românească și care nu era supusă nici unei stăpâniri monarhice sau senioriale feudale. Aceasta avea să ducă la asimilarea slavilor și a altor populații de alogeni din nordul Dunării de către români. Două concluzii se impun: 1. Influența slavă în limba română-fenomen cultural și etnic, se datorește conviețuirii roimâno-slave care a durat mai multe secole (VII-XI) și care a sfârșit prin

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
a altor populații de alogeni din nordul Dunării de către români. Două concluzii se impun: 1. Influența slavă în limba română-fenomen cultural și etnic, se datorește conviețuirii roimâno-slave care a durat mai multe secole (VII-XI) și care a sfârșit prin asimilarea slavilor de către români-colonizarea slavă era sporadică în nordul Dunării. 2. În schimb, în sudul Dunării, unde s-au constituit state slave, lucrurile au evoluat altfel: aici a avut loc o emigrare masivă și organizată pe baze militare, ceea ce a dus la

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
slave, lucrurile au evoluat altfel: aici a avut loc o emigrare masivă și organizată pe baze militare, ceea ce a dus la lupta continuă împotriva Imperiului. Rezultatul a fost slavizarea treptată a populației romanizate (latine) din sudul Dunării.25 Prin instalarea slavilor în sudul Dunării, la începutul secolului al VII-lea, Imperiul a renunțat oficial la o parte din stăpânirea sa în Peninsula Balcanică. Slavii au fost așezați ca foederati în Imperiu. Dar, în sudul Dunării, slavii s-au manifestat ca războinici

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
împotriva Imperiului. Rezultatul a fost slavizarea treptată a populației romanizate (latine) din sudul Dunării.25 Prin instalarea slavilor în sudul Dunării, la începutul secolului al VII-lea, Imperiul a renunțat oficial la o parte din stăpânirea sa în Peninsula Balcanică. Slavii au fost așezați ca foederati în Imperiu. Dar, în sudul Dunării, slavii s-au manifestat ca războinici, ca și cuceritori, romanicii fugeau de pe câmpii și din cetăți, creștinii se refugiau din calea slavilor pe vârfurile munților și în locuri întărite

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
sudul Dunării.25 Prin instalarea slavilor în sudul Dunării, la începutul secolului al VII-lea, Imperiul a renunțat oficial la o parte din stăpânirea sa în Peninsula Balcanică. Slavii au fost așezați ca foederati în Imperiu. Dar, în sudul Dunării, slavii s-au manifestat ca războinici, ca și cuceritori, romanicii fugeau de pe câmpii și din cetăți, creștinii se refugiau din calea slavilor pe vârfurile munților și în locuri întărite, înalte. În fața mareei slave, Imperiul s-a retras din preajma Dunării pentru mai

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
parte din stăpânirea sa în Peninsula Balcanică. Slavii au fost așezați ca foederati în Imperiu. Dar, în sudul Dunării, slavii s-au manifestat ca războinici, ca și cuceritori, romanicii fugeau de pe câmpii și din cetăți, creștinii se refugiau din calea slavilor pe vârfurile munților și în locuri întărite, înalte. În fața mareei slave, Imperiul s-a retras din preajma Dunării pentru mai multe secole. Dar prin colonizarea grupurilor de seminții slave, Imperiul nu se considera nici izgonit, nici umilit-el deținea Marea și Dunărea

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
multe secole. Dar prin colonizarea grupurilor de seminții slave, Imperiul nu se considera nici izgonit, nici umilit-el deținea Marea și Dunărea, ceea ce presupunea deținerea capetelor de pod de pe malul stâng (nordic) al fluviului, cu cetățile și teritoriile înconjurătoare. În plus, slavii îi aparțin în secolele VII-VIII, cum i-au aparținut anterior goții, colonizați în sudul Dunării, apoi mutați în Italia. Așadar, la începutul secolului al VII-lea, se părea că o nouă ordine, definitivă, s-a constituit, cu redobândirea malului stâng

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
năvălirea masei slave în sudul Dunării, punând capăt poporului străromân, pur romanic, care s-a închegat aici între 275-602.27 Dintre toate neamurile care au năvălit în Dacia, după retragerea romană, nici unul nu are atâta însemnătate în istoria românilor ca slavii. În regiunile sud-estice, ei au același rol pe care l-au avut, în apus, germanii. Românii sunt un popor romanic de coloratură slavă. Concret, slavii ne-au influențat sub raportul rasei (neamului), al limbii, al organizării sociale și de stat

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
năvălit în Dacia, după retragerea romană, nici unul nu are atâta însemnătate în istoria românilor ca slavii. În regiunile sud-estice, ei au același rol pe care l-au avut, în apus, germanii. Românii sunt un popor romanic de coloratură slavă. Concret, slavii ne-au influențat sub raportul rasei (neamului), al limbii, al organizării sociale și de stat, sub raport cultural și bisericesc. Nici un alt popor, în afară de romani, nu a avut o înrâurire atât de puternică asupra noastră ca slavii. De-aici cuvintele

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
coloratură slavă. Concret, slavii ne-au influențat sub raportul rasei (neamului), al limbii, al organizării sociale și de stat, sub raport cultural și bisericesc. Nici un alt popor, în afară de romani, nu a avut o înrâurire atât de puternică asupra noastră ca slavii. De-aici cuvintele slavistului Ioan Bogdan că "nu poate fi vorba de popor român înainte de absorbirea elementelor slave de către populația autohtonă romanică". Influența slavilor a fost considerabilă și ei sunt un element constitutiv (component) al poporului român, alături de cel autohton

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Nici un alt popor, în afară de romani, nu a avut o înrâurire atât de puternică asupra noastră ca slavii. De-aici cuvintele slavistului Ioan Bogdan că "nu poate fi vorba de popor român înainte de absorbirea elementelor slave de către populația autohtonă romanică". Influența slavilor a fost considerabilă și ei sunt un element constitutiv (component) al poporului român, alături de cel autohton, dacic și cel roman. Sub raportul limbii, romanistul Ovid Densușianu afirma că "influența slavă a fost mult mai intensă și mai variată decât aceea

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
afirma că "influența slavă a fost mult mai intensă și mai variată decât aceea germanică asupra limbii italiene sau franceze" (vezi cap. VII).28 În privința năvălirii lor, este posibil ca, în grupuri mici, prin infiltrări, constituind insule sau enclave etnice, slavii să fi pătruns și înainte de secolul al VI-lea, însă, în grupuri mari, organizate, ei pătrund abia în acest secol, în vremea lui Justin I (518-527). Deja, în vremea lui Justinian, ei erau instalați în câmpia munteană, nu departe de

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
nu s-au limitat la ocuparea părții de câmpie a teritoriilor românești, ci s-au întins și în regiunea deluroasă-deal, ca și podgorie, sunt cuvinte slave-și în cea de munte, până în văile cele mai ascunse. De această dată, năvălitorii (slavii) se instalează efectiv în ținuturile ocupate și pretutindeni-asistăm la o colonizare slavă. Nu este vorba numai despre o dominație politică, ca până atunci, și de unele grupuri reduse de populație, stabilite în mijlocul autohtonilor, ca pe vremea sciților, celților și sarmaților

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]