1,517 matches
-
a creat lumea din și prin iubire. Hristos s-a lăsat răstignit pe cruce dintr-o imensă și nesfârșită dragoste față de oameni. Iar noi, oamenii, tindem să reedităm (la scară proprie) această exemplaritate a iubirii. Dragostea e cuminte, discretă, tăcută, smerită. Dragostea Îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduiește, toate le rabdă. (Corinteni, 13, 4-7) CITAT RETRAS!!! Dragostea nu se arată, nu se declară. E
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
fi. Nu amploarea petrecerii unei sărbători contează, ci amplitudinea trăirilor interioare, prefacerile valorice pe care le simțim sau le nutrim. Poți sărbători autentic ceva de unul singur, Înconjurat de puține bunătăți. Sărbătorirea plenară, autentică se face printr-o anumită repliere smerită a sufletului asupra sa, prin adoptarea unei conduite sobre, de o cumințenie care ne Înalță. Din păcate, mediul În care trăim induce de multe ori o trăire inautentică a sărbătorilor. Perioada respectivă se transformă Într-un interval În care devenim
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
esențial de a fi și de a face. Profesorul nu mai există, dar s-au reprodus - la mine și la alții - o serie de calități ale acestuia pe care le-a răspândit În jur cu o generozitate specială, tăcută și smerită. Nu contează atât numele lui (evocat totuși În nota acestui articol), cât faptele și rezonanța acestora la semenii săi. A fost de la Început și până la sfârșit un dascăl, cum se zice, de țară. Excesiv de sobru, modest, numai de elevii săi
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
lege monahică, porunca Bătrînului din munți, care cerea fără a Întîmpina Împotrivire discipolilor săi beți să se sinucidă, nu era mai despotică și nici mai ascultată decât această doctrină a originalității și a eleganței, care impune și ea ambițioșilor și smeriților sectanți, bărbați adesea plini de ardoare, de patimă, de curaj, de energie stăpînită, Înfricoșătoarea formulă: Perinde ac cadaver. Că le place să li se spună rafinați, incredibili, frumoși, lei ori dandy, toți acești bărbați au aceeași sorginte; purced cu toții din
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
un trône splendide, Le Poète serein lève șes bras pieux, Et leș vastes éclairs de son esprit lucide Lui dérobent l'aspect des peuples furieux. Charles Baudelaire, Bénédiction Spre cer, unde zărește un jilț și o minune, Psalmistul își ridică smerita rugăciune, Și lungă scăpărare a nimbului rotund Priveliștile lumii dușmane i le-ascund. Traduit par Tudor Arghezi.731 À une analyse comparative, on comprend qu'il n'y a pas de correspondance totale au niveau sémantique entre leș deux textes
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
serein " devient en roumain un " psalmiste " (leitmotiv de la poétique de Tudor Arghezi), l'" esprit lucide " est traduit par une image plus abstraite : " nimb rotund " (littéralement : " nimbe rond "). On découvre également des modulations : le syntagme " șes bras pieux " est traduit par " smerita rugăciune " (littéralement : " l'humble prière "), tandis que l'épithète " furieux " est vue comme " dușman " (littéralement : " ennemi ") par Arghezi, le poète-traducteur. En outre, on peut observer que leș majuscules du texte de départ (" le Poète ", " le Ciel ") ne șont pas conservées
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
ivită după încetarea protecției imperiale (275), i-a făcut pe daco-romani să-și încredințeze soarta în mâinile zeilor "păstrători" și "apărători" (conservatores), "sărbătoarea dedicată lor (dies conservatoria) devenind dintr-o zi de odihnă, bucurie și petrecere, una de îngrijorată și smerită reculegere și închinare a sufletului către zeii nemuritori pentru salvarea din primejdiile fără sfârșit". El a demonstrat, în același timp, cât de atașați trebuie să fi fost unii locuitori ai fostei provincii Dacia față de zeița Diana, foarte populară și particularizată
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
abandonează ironia pentru negația directă. Hula și mesianismul o plasează în descendența biblicelor profetice. Instinctul posesiv, febra puterii stârnesc vituperația și cheamă pedeapsa divină. A. opune pe a avea plinătății existențiale a lui a fi. El proslăvește bucuria gratuită, acceptarea smerită a darurilor vieții. Dragostea, familia, munca sunt temelii ale edificării omenescului. Dar, sceptic față de puterea învățăturii de a opri curgerea la întâmplare a lucrurilor, cinic uneori, ajunge în situația paradoxală a unui moralist fără morală: pentru înțelepciunea necanonică a vieții
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
să mă abați De l-a mea făgăduință [MĂTUȘA] Bine fată, nu vă dați. Dar ți-oi spune încă una... Escelența e bătrână Și e plină de podagră, îmblă tot cu cîrja-n mână. II-VARIANTĂ 2260 [MĂTUȘA] Ce privești în jos smerită, Că te mânii te prefaci Când îți zic că el îți place Și că [tu] demult îl placi. Voi jucați în comedie Rolul vostru de-nțelept, Dar de ce unul la altul Vă uitați atât de drept? De ce, când pe neașteptate
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
snopi de grâu nescuturat, Era chiar încîntătoare și la umblet și la stat. LAIS O, destul! CHALKIDIAS Plecai de-acasă, iară ea încet mi-a zis " Nu uita că-n valea asta ca un rai rămas închis Bate-o inimă smerită, credincioasă pentru tine Și orice greșeli ai face, cum le face orișicine Din zburdarea tinereții, să păstrezi în piept o vie Și curată amintire despre mine. Pe vecie Să-mi păstrezi a ta iubire mie, ca soția ta. " LAIS (se
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
fiu, sau să nu-i mai fi venit vreuna din acele slăbiciuni fără veste ce i se întîmpla adesea de câteva zile. Cât fu de mulțumită și ce norocită se socoti când îl văzu în casă! Cu câtă bucurie găti smerită cină ce Pergoleze și prietenul său vrură să facă împreună. Duni, a căruia nebună bucurie ațâța câteodată zâmbetul pe buzele pălite ale prietenului său, îi povesti cu[m] un nobil ce se afla pe lângă ambasada Franței de la Neapol îi făcuse
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
a nu mai repeta păcatul, de este cu putință, niciodată. „Îndepărtarea dragostei lui Dumnezeu și a păcii lui Hristos de la suflet erau pentru el mai cumplite decât orice. Conștiința că Îl scârbește pe Dumnezeu, pe un asemenea Dumnezeu blând și smerit, îi era de nesuportat. Trecea prin cele mai adânci suferințe ale conștiinței care greșește împotriva sfintei dragoste a lui Hristos“<footnote Arhim. Sofronie, Din învățăturile Sfântului Siluan, în „Epifania“, nr. 1, ian.-febr., 1998, p. 11. footnote>. Astfel, Dumnezeu, într-
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
Doresc să știu care este poziția oficială a Abației în privința cererii Maiestății Sale Imperiale! Ridicând toiagul ca pe un sceptru, Abatele rosti solemn: ― Înainte de a ne onora obligațiile, trebuie să te previn că Ucenicia se dobândește abia după un studiu smerit și îndelungat al învățăturilor Sfântului Augustin cel Nou. Dar chiar și această trudnică muncă nu poate începe înainte ca frații-ostași să se lămurească dacă ești capabil să-i aperi atunci când îți va veni rândul să păzești zidurile, de aceea va
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
și respecta convențiile clasice. Era singurul basorelief din epoca aceea care nu folosise cioburi de sticlă, oglinzi, sau chiar mici lămpi electrice. Probabil că fratele Hristobal fusese un Abate sobru și un bărbat adevărat, mai degrabă soldat vrednic decât slujitor smerit al Sfântul Augustin. Nici nu se putea să fi fost altfel în zilele acelea în care Abația era doar un ordin postcreștin oarecare și nu ajunsese încă la producția de clone la nivel planetar. Privi din nou la fața lui
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
credința. Pur și simplu, am decis să nu mai existe Abație. Și am făcut-o pentru că Dumnezeu însuși mi-a poruncit să fac asta. Mi-a arătat semnele și m-a blagoslovit cu înțelepciunea necesară. Zici că ești un om smerit, Kalator. Ce alte dovezi mai vrei? Simțind că disputa dintre cei doi s-ar fi putut prelungi la infinit, operatorul sondei psi tuși ușor. ― E pregătit acum, zise el tulburat fiindcă îi întrerupsese. Ceilalți trei bărbați se apropiară de el
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
a nu mai repeta păcatul, de este cu putință, niciodată. „Îndepărtarea dragostei lui Dumnezeu și a păcii lui Hristos de la suflet erau pentru el mai cumplite decât orice. Conștiința că Îl scârbește pe Dumnezeu, pe un asemenea Dumnezeu blând și smerit, îi era de nesuportat. Trecea prin cele mai adânci suferințe ale conștiinței care greșește împotriva sfintei dragoste a lui Hristos“<footnote Arhim. Sofronie, Din învățăturile Sfântului Siluan, în „Epifania“, nr. 1, ian.-febr., 1998, p. 11. footnote>. Astfel, Dumnezeu, într-
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
a nu mai repeta păcatul, de este cu putință, niciodată. „Îndepărtarea dragostei lui Dumnezeu și a păcii lui Hristos de la suflet erau pentru el mai cumplite decât orice. Conștiința că Îl scârbește pe Dumnezeu, pe un asemenea Dumnezeu blând și smerit, îi era de nesuportat. Trecea prin cele mai adânci suferințe ale conștiinței care greșește împotriva sfintei dragoste a lui Hristos“<footnote Arhim. Sofronie, Din învățăturile Sfântului Siluan, în „Epifania“, nr. 1, ian.-febr., 1998, p. 11. footnote>. Astfel, Dumnezeu, într-
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
mi:ek"’m (Is 57,15): „... așa vorbește Cel Preaînalt, care locuiește veșnicia, și Cel Sfânt este numele lui: Eu locuiesc în înălțime și în sfințenie, dar sunt alături de șomulț cel zdrobit și smerit cu duhul, ca să înviorez duhul celor smeriți și să îmbărbătez inima celor zdrobiți.” (t.n.) În Cartea lui Isaia, Dumnezeu este numit frecvent Qe:Äš Yiœer"’Ql, „Sfanțul lui Israel” și o dată Qe:Äš Ya‘aqo>, semnificând legătură divinității cu poporul ales. Acest nume se întâlnește uneori
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Stăpâne, Dumnezeul meu!” (Ps 38, 16) arătând uneori și în ce fel: „Prin fapte minunate de dreptate ne răspunzi (ta‘anQnó), Dumnezeul mântuirii noastre.” (Ps 65, 6a) Dumnezeu răspunde nu numai la rugăciunea, ci și la suferință omului sârman: „Cei smeriți și cei sârmani caută apă, dar nu este; limba li se usucă de sete. Dar Eu, Domnul, le voi da răspuns (’e‘enQm), Eu, Dumnezeul lui Israel, nu-i voi părăsi.” (Is 41, 17) Verbul este fie la perfect, fie
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Îi vedem pe toți munciți, Făr-a ști să spunem care ar fi mai nenorociți... Unul e În toți, tot astfel precum una e În toate, Deasupra tuturor se ridică cine poate, Pe cînd alții stînd În umbră și cu inima smerită Neștiuți se pierd În taină ca și spuma nezărită - Ce-o să-i pese soartei oarbe ce vor ei sau ce gîndesc?... Ca și vîntu-n valuri trece peste traiul omenesc. (M. Eminescu, „Scrisoarea I”). A te Îmbogăți mereu În gînd Înseamnă
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
o comportare bună În comunitate, nu ar ști sub ce formă să o facă.) „Ceea ce gura se deprinde să spună inima se obișnuiește să creadă.” (Ch. Baudelaire) Pisica blândă zgârie rău. (Surprizele cele mai neplăcute le avem de la cei aparent smeriți sau spășiți.) Nu știu, n-am văzut, nici p-acolo n-am trecut. (Egoistul se gândește doar la liniștea și la bunăstarea lui: „De ce să te legi la cap, dacă nu te doare?”.) Însă condiția umană ne pretinde reversul acestei
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
În felul acesta, la nivelul retoricii textului, lângă chipul cavalerului apare - potrivit dispozițiilor vechiului topos fortitudo et sapientia - și cel al învățatului, semn al unei înțelegeri profunde a rostului omului de carte în fața semenilor. M. nu mai are nimic din smerita umilință a unui medieval. SCRIERI: Cronica lui Macarie, în Ioan Bogdan, Vechile cronice moldovenești până la Ureche, București, 1891, 149-162, 198-312, în Ioan Bogdan, Letopisețul lui Azarie, AAR, memoriile secțiunii istorice, t. XXI, 1908-1909, în Cronicile slavo-române din sec. XV-XVI, publicate
MACARIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287940_a_289269]
-
spate / O gheară înfiptă în carnea mea / Și nimeni nu mă trezea. // Când am deschis ochii / Era prea târziu, / Cu pumnii încleștați în pământ / Mă rugam să mai fiu, / Dar cine să m-audă / Când nimeni nu mai era viu? // Smerită am început să aștept / Să trec înapoi în somn / Cu mâinile adânc înfipte / În carnea sa, / Știind că numai acest vis de mort / Mă mai poate salva” (Pradă visului meu). Rezistența la rău ca aspirație etică persistă și în Urcarea
MALANCIOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287968_a_289297]
-
simplu nu reprezintă destinul oricărei femei. Multe dintre prietenele mele cele mai apropiate nu pot sau au ales să nu facă copii. Totuși, ele oferă o dragoste incredibil de curată fiicelor mele, copiilor altor persoane și lumii. Frecvent, mă simt smerită În fața acestor „mame ale inimii”. Așa cum Randine Lewis spune În Încheierea tratatului său valoros despre vindecarea infertilității: „Nu vei ști niciodată ce loc vei ocupa În planul universal, dar cred cu toată inimă că dragostea ce ne face să ne
-Medicina energetica pentru femei. In: Medicina energetica pentru femei by Donna Eden, David Feinstein () [Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
și din cele slave, însoțite de comentarii, articole de teatru, cronici dramatice, știri literare și politice din Transilvania, literatură și medicină populară ș.a. În bună parte acest program a și fost respectat. Astfel, în primele două numere se publică nuvela Smerita de Dostoievski, tradusă probabil de Dionisie Miron, apoi alte transpuneri din Dostoievski, E. Sue și Leopardi. Tot D. Miron traduce mai multe balade populare sârbești, E. Bran și I. Didicescu dau literatură populară din Transilvania, iar Gheorghe din Moldova, V.
FANTANA BLANDUZIEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286950_a_288279]