8,304 matches
-
uneori ai sentimentul că nu ți s-a dat prilejul să-ți folosești aptitudinile. Ești dornic să Îndeplinești fapte mari, nu doar să visezi la ele toată ziua. Nu contează. Până la urmă, ai făcut fericită o femeie. Încercă să-și smulgă mîna, dar ea i-o ținea prea strîns: ar fi trebuit să se lupte cu ea să și-o elibereze. — Ți-ai găsit mulțumirea sufletească Într-o căsnicie fericită, urmă doamna Bellairs. Încearcă să fii mai răbdător. Acum, o să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
unui aparat, ca să-l oprească, se așternu o tăcere bizară, neașteptată. Își dorea să fi continuat, deși se temea de vorbele ei, căci un neadevăr despre trecutul mort poate fi la fel de dureros ca și adevărul. Încercă Încă o dată să-și smulgă mîna, și reuși. Dar acum, că-i aparținea din nou, se simțea stingher. Doamna Bellairs rupse tăcerea: — Iată instrucțiunile: trebuie să cîștigi cozonacul. Vei spune cît cîntărește: patru funți și opt uncii și jumătate. — E greutatea exactă? — N-are importanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
spre cortul ghicitoarei. Ai fi zis că-i un păcătos zorit să se spovedească, de teamă să nu moară Înainte. Să fi fost, oare, Încă un adept al miraculoasei doamne Bellairs? Sau poate chiar soțul doamnei Bellairs, venit s-o smulgă ritualului ei păgîn și s-o ducă, prozaic, acasă? Absorbit de aceste gînduri, Arthur Rowe nu băgă de seamă că ultimii căutători de comori se Îndreptau spre poartă și că sub platanii Înalți nu mai rămăseseră, În afară de el, decît tarabagiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
strada Guilford. O bombă, căzută În mijlocul străzii Încă la Începutul blitz-ului, avariase casele de pe amîndouă trotuarele, dar Rowe nu se mutase. Casele dispăreau peste noapte, iar el nu se clintea. La toate ferestrele, geamurile fuseseră Înlocuite cu scînduri; ușile, smulse din țîțÎni, trebuiau să fie proptite În timpul nopții, ca să nu cadă. Rowe ocupa două camere - un dormitor și un salonaș - la primul etaj al unei case a cărei proprietăreasă, doamna Purvis, rămăsese și ea locului. Doamna Purvis Îi făcea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Newey. Ușa era Încuiată. — Din păcate, explicația e cît se poate de simplă, răspunse doctorul Forester. Făptașul este unul dintre noi. — Bine, dar ne țineam toți de... protestă Hilfe. În clipa asta, toți ceilalți se uitară la Rowe. — Și-a smuls mîna dintr-a mea, spuse domnișoara Pantil. Doctorul Forester rosti Încet: — PÎnă nu vine poliția, nu mai ating cadavrul. Cost a fost omorît cu un fel de briceag școlăresc... În văzul tuturor, Rowe Își duse repede mîna la buzunarul rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
noastre. Avusesem un briceag, dar cred că a ajuns pe mîna poliției. Se Întoarseră, ținîndu-se mereu de mînă, În salonaș. — Măcar să ne Încălzim, spuse Rowe deschizînd radiatorul electric. E frig ca iarna, iar lupii ne dau tîrcoale. Anna Hilfe Își smulse mîna dintr-a lui și Îngenunche lîngă radiator. — Nu s-a aprins! exclamă ea. Ai vîrÎt În contor o piesă de șase pence? — Ba am pus chiar un șiling. În Încăpere era frig și Întuneric. Același gînd Încolți În mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
o sumedenie de amănunte Îngropate sub pulberea anilor. Simțea că-și descarcă sufletul vorbind. Îmi amintesc de Cartea isprăvilor de aur scrisă de o femeie pe nume Yonge... care a scris și Micul duce. Dacă dumneavoastră ați fi pe neașteptate smuls din lumea copilăriei și silit să vă exercitați meseria pe care-o aveți, ați rămîne și dumneavoastră perplex. Jones și cozonacul, pavilionul special, bietul Stone... tot ce se vorbește azi despre un individ pe nume Hitler... dosarele dumneavoastră, pline de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Ajunge cu prostiile astea! răcni domnul Prentice, vrînd să dea o lecție de fermitate subalternilor săi. N-are nici pe dracu! Dacă refuză să vorbească, Întoarceți-i casa pe dos! Părea stăpînit de ură - o ură amestecată, poate, cu deznădejde. Smulgînd ceașca, pe care doamna Bellairs se pregătea s-o ducă la buze, vărsă ceaiul pe covor. — Nu-aveți nici un drept! gemu doamna Bellairs. — E cel mai bun serviciu de ceai pe care-l ai, cucoană? o Întrebă el tăios, ațintindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
unui drum de acces ascuns vederii. Alergând spre el, l-am văzut prin parbrizul spart al decapotabilei albe pe care o luase din parcarea Terminalului Oceanic. Față lui istovită, cu gura plină de cicatrice, era luminată de curcubee răsfrânte. Am smuls din cadru portiera îndoită a pasagerului. Vaughan ședea în scaunul plin de bucăți de sticlă, studiindu-și propria poziție cu o privire satisfăcută. Mâinile, cu palmele ridicase în sus de-o parte și de cealaltă a corpului, îi erau acoperite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de șoferi care urlau lângă scenă cu farurile aprinse. Tânăra femeie fu ajutată să iasă din mașină. Picioarele-i diforme și mișcările smucite ale capului păreau să imite caroseriile distorsionate ale celor două vehicule. Capota dreptunghiulară a mașinii mele fusese smulsă din strânsori și unghiul îngust format de ea și aripile laterale părea, în mintea mea golită de orice gând, să se repete în tot ceea ce mă înconjura: în expresiile și pozițiile spectatorilor, în rampa ascendentă a podului, în direcțiile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
unei anume deferențe; poate chiar a unui fel de servilism. Felul cum manevra el mașina dădea tonul întregului său comportament: rând pe rând agresiv, distrat, sensibil, neîndemânatic, absorbit și brutal. Lincolnul își pierduse viteza a doua a schimbătorului automat - fusese smuls, după cum explicase Vaughan mai târziu, în timpul unei întreceri de viteză cu Seagrave. Uneori, pe Western Avenue, ni se întâmpla să blocăm traficul de pe banda de viteză, așteptând ca transmisia schiloadă să ne permită să trecem de la douăzeci de kilometri la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
cu gleznele de mormanul de valize din piele și cioburi de sticlă. Coloana traficului avansă. Am pornit motorul și-am înaintat încet. Vaughan ridică aparatul foto la ochi, dar îl coborî când un infirmier de ambulanță încercă să i-l smulgă. Am trecut pe sub podul pietonal. Pe jumătate ieșit din mașină, Vaughan scrută zecile de picioare lipite de balustradele metalice, apoi deschise portiera și țâșni afară. În timp ce eu opream mașina pe marginea drumului, el se întoarse în fugă spre podul pietonal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ce i-ai spus? - Nimic. O să sun la poliție. - Nu, nu suna. Vorbind cu ea, am simțit cum alunec în aceeași reverie erotică în care mi se întâmpla uneori s-o interoghez cu privire la instructorul de zbor cu care lua prânzul, smulgându-i un amănunt după altul despre câte o mică întâlnire amoroasă, despre câte o partidă scurtă de sex. Mi l-am imaginat pe Vaughan așteptând-o la intersecții tăcute, apoi urmărind-o prin spălătorii și devieri de trafic, apropiindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
a tăia din rădăcini corupția politică și economică, obținând un procentaj foarte mic, sub pragul electoral. 4. Corupția și necesitatea întăririi societății civile, în perspectiva aderării europene Având în vedere tocmai faptul că în timpul comunismului societatea civilă a fost efectiv smulsă din rădăcini, decimată și obligată după 1989 să se adapteze noilor împrejurări sub presiunea imensă din partea puterii, cu atât mai mult se impune în zilele noastre ca aceasta să fie întărită și susținută cu tărie pentru a-și îndeplini misiunea
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
are nimic de dat dacă nu produce».” Parchetul Național Anticorupție (PNA) „înființat mai ales ca reacție la presiunile exercitate de UE în toamna anului 2002, a reprezentat răspunsul guvernului la criticile legate de faptul că nu avea nici un interes să smulgă din rădăcini corupția:” O victimă proeminentă a PNA a fost o judecătoare din Târgu-Mureș, Andreea Ciucă, arestată rapid sub acuzația că primise mită. Cunoscută anterior drept unul dintre puținii judecători preocupați să mențină standarde ridicate în instanță, ea a fost
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Aici este miezul întregii chestiuni a totalitarismului: odată cu această orânduire a răsărit în istorie un sistem care aspiră la veșnicie și care urmărește să distrugă tot ceea ce este liber și spontan.[...] cu glorificarea ființei colective a partidului, pasiunea de a smulge din rădăcini orice pornire de emancipare, plăsmuirea unei noi structuri lingvistice adecvată scopurilor propagandei totalitare”. Ca ideologie, comunismul se folosește de marxism leninism pentru a manipula masele și a le stăpâni cât mai bine: „Comunismul nu este duplicitar prin faptul
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
pe Emil Cioran am acceptat opinia sa că noi am vegetat timp de o mie de ani precum plantele și că numai deprinderea gustului devenirii ar putea să schimbe în bine soarta României. Într-adevăr, noi avem datoria să ne smulgem din inerție, apatie și pesimism. Patriotismul ne-o cere, ca și prezentul. Trebuie să înfăptuim în viață atât lucruri mici, de obicei simple, cât și lucruri mari pentru binele general. Sunt convins că promovând o filozofie a acțiunii, poporul român
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
uitați. Am pierdut energia caracterului roman - spune cu inocență profesorul. Compararea unor asemenea realități, aflate la distanță de neimaginat, bineînțeles că ne aduce pe buze un zâmbet de blândă ironie. Românii, spune mai departe specialistul inocent, nu s-au putut smulge din somnolența milenară nici în epoca modernă. Revoluțiile, puține câte au fost, s-au desfășurat în limitele spectacolelor de operetă (Revoluția de catifea din 1989, cum au botezat-o unii!), fără a marca prin violență un început. În comunism, această
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
respire, ca să nu tulbure echilibrul sălbatic dintre cei doi concurenți. În cele din urmă, când tramvaiul părea să ia un avantaj decisiv, japonezul schimbă viteza, trecând într-a cincea, și, cu un sprint fulminant și o accelerație nebănuită, reuși să smulgă copilul de pe șine și să sară din fața tramvaiului. Vatmanul înjură și încetini. Publicul izbucni din obișnuință în aplauze și urale prelungite. Japonezul depuse copilul în brațele mamei sale. - Mersi mult, spuse aceasta. - Cu plăcere, zise japonezul, ștergându-și doi stropi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
spre check-in. Nu auzea cuvintele oamenilor, pentru că în urechi avea niște căști Sony. Asculta The Clash la walkman. Primi tichetul de îmbarcare de la o duduie zâmbitoare și se îndreptă spre controlul de pașapoarte. Dar se opri brusc din mers, își smulse căștile din urechi și privi la mulțimea tristă care îl condusese pe acest ultim drum din România. Părea că vrea să spună ceva, să explice de ce pleacă. Suporterii tăcură. - Oameni buni, mersi că ați venit aici, zise Takamura, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
mai puternic decât de obicei. - Taci, i-am spus cu o voce liniștită. Taci, te rog. Nu-ți fac nimic. Dar ea continuă să țipe. I-am dat un cap în față, spărgându-i buzele. Îi ridicasem fusta. I-am smuls și chiloții, rupându-i, și mi-am băgat genunchii între picioarele ei. M-am mai mișcat puțin, fără să țin cont de urletele (destul de jalnice, de altfel) pe care le scotea fata și mi-am îndesat pula în vaginul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
ia zborul o pasăre care se pierde în depărtări, iar filmul se termină. Urmă o nouă tăcere, a treia. Îmi mușcam buza de jos gândindu-mă la numele unui schior luxemburghez. Marc Girardelli? Parcă așa îl chema. Luca mi-a smuls sticla de vin din mână și a băut jumătate din ea. Am băut și eu jumătatea cealaltă. - Fantastic, se încumetă Miron să aprecieze cele auzite. - Da, da, da, îi ținu Mioara isonul. Su-per-bi-sim! Toată lumea era de acord cu ea. Oana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
-mi și mie unde este veceul, am spus într-un târziu. - Lângă bucătărie, la stânga se face un culoar, prima ușă. - Mersi. După ce m-am pișat, m-am spălat pe mâini. În chiuvetă erau doi floci. Număr de mort. Mi-am smuls și eu unul și l-am pus lângă ceilalți. Al meu era mai lung. Când m-am întors în sufragerie, Manson dăduse drumul la televizor. - Voiam să văd cum mai stă bursa, se scuză el. - Și? Cum stă? - Bine. Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
obișnuisem cu ei, făceau parte din mașină, la un loc cu canapelele de piele și aplicațiile de lemn de pe bord. În oglindă am întâlnit privirea Ancăi. Nu zâmbea. Nu înțelegea gluma. Îmi venea să intru în pământ de rușine. Am smuls chiloții și i-am aruncat în torpedou. Yves nu observase nimic, se uita râzând la lumea de-afară, care făcea poze din toate părțile mie, mirelui, miresei, mașinii. Chiloților, cu câteva secunde mai înainte. Am claxonat vesel și am pornit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
pe grămada de cărbuni din spatele sobei. Acum simțeam că încă de pe atunci mă luptam pentru ea cu un Ponko ce avea să apară, că mă luptam cu el pentru Brigd și Zwida în același timp; încă de pe atunci încercam să smulg ceva din trecutul meu, pentru a nu-l lăsa rivalului meu, noului eu însumi cu părul de câine, sau poate încă de pe atunci încercam să smulg din trecutul meu necunoscut un secret pe care să-l pot anexa la trecutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]