56,932 matches
-
răspundă la salut poate că trecătorul rătăcit pe strada mea poate că acest aerolit stingher poate că iarba crescută-n vitrina ceasornicăriei îmi vor spune ce să fac ca să mă asigur că-mi trăiesc viața mea că mă bucur de soarele din paharul de ceai de ploaia dinlăuntrul pălăriei mele mi-am zis să privesc mai des cerul norii mi-am zis să rătăcesc prin zilele fără nume ale singurei vieți posibile
Zile și Vieți by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/11695_a_13020]
-
dintr-o copilărie nemiloasă 3. ,vă implor nu pronunțați un cuvânt sincer fiindcă sângele tatei pe care mama îl ține în brațe ca pe o minge uriașă ar începe să schelălăie îngrozitor" Temperament ortografie hazard - rugby la prințesă ,Luna urmează soarele ca o traducere franceză dintr-un poet rus" Eu nu fumez nu beau nu sunt nerușinat zice dracul zice rățoiul flașnetă nu fumez și beau zice orașul zice pisica cerului zice basmul negru pe granița asta subțire viața și cinismul
Poezie by Eugen Suciu () [Corola-journal/Imaginative/11204_a_12529]
-
deal îl scrie doar bărbatul cu rugăciunea lui. Tot satu-i la ferestre. El cară în spate un cazan cît un clopot pentru botezul de la Mânăstire. Frînt sub greutatea bizarului obiect ciudat mai scriu și pașii lui țărîna. A plecat odată cu soarele la drum. Cu lacrimi a scris tot dealul. Spre seară a ajuns și el pe culme și-n fața bisericii mici, din lemn a lăsat cazanul jos, pe frageda, speriata iarbă. Soția și copiii și mama și frații pe care
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/11296_a_12621]
-
ar vedea un înger" Grigore Sinaitul Doar cît te-ai atins de lumină și lumina a căpătat mireazmă. Doar cît te-ai atins de floarea ofilită și frunzele i-au înviat. Călătoreai învăluită în noaptea pletelor atotștiutoare pînă ce apunea soarele în cuibul mîinilor tale. Atît de singure, Atît de părăsite. Nu mai scriu poezii fiindcă toți prietenii mei au murit." ai șoptit tu în umbra săracă a liliacului iar eu am început să-ți vorbesc atunci despre rîuri și case
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/11296_a_12621]
-
Ioana Drăgan Stie. Știe totul. Știe că o să plouă, că o să răsară din nou și din senin soarele, că, undeva, peste mări și țări, o să fie război și o să moară tinerii bărbați sfârtecați de bombe și lăsându-și miresele văduve. Știe de ce unele lucruri se întâmplă într-un fel sau altul și care este rostul ascuns al întâmplărilor
MAFALDA by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/11750_a_13075]
-
CAISUL Dimineață frumoasă de primăvară... crengi albe și roz bat ușor în fereastră. Copila, uimită de frumusețea florilor, deschide fereastra și vede caisul care râde în soare. Ce minunat ești! Ai mâini de catifea, părul albit de zăpadă și coroana roz, îi spune fetița. Din nou caisul bate în geam murmurând o chemare. Fetița iese în grădină să vorbească cu el. Dragă fetiță, văd că ai o
Caisul. In: Alabala by ADĂSCĂLIȚEI MĂDĂLINA () [Corola-journal/Imaginative/573_a_708]
-
spune fetița. Din nou caisul bate în geam murmurând o chemare. Fetița iese în grădină să vorbească cu el. Dragă fetiță, văd că ai o foaie în mână. Ce ai scris pe ea? Am scris ce frumos ești când razele soarelui străbat printre pletele tale. Am scris că mi-ai adus lumină în suflet, că ai adus cu tine primăvara. Privește în jurul meu și spune-mi, ce vezi? Eu sunt cel mai frumos dintre pomi? Văd grădina înverzită, cu ghiocei râzând
Caisul. In: Alabala by ADĂSCĂLIȚEI MĂDĂLINA () [Corola-journal/Imaginative/573_a_708]
-
printre pletele tale. Am scris că mi-ai adus lumină în suflet, că ai adus cu tine primăvara. Privește în jurul meu și spune-mi, ce vezi? Eu sunt cel mai frumos dintre pomi? Văd grădina înverzită, cu ghiocei râzând în soare, cu meri înmuguriți, dar tu strălucești. La revedere! Mă grăbesc să-mi fac temele. Ne vedem mâine. ADĂSCĂLIȚEI MĂDĂLINA
Caisul. In: Alabala by ADĂSCĂLIȚEI MĂDĂLINA () [Corola-journal/Imaginative/573_a_708]
-
colț - "Dați-mi un bec de 40 wați și-o sută și douăzeci volți!" . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . în neguri n-oi sta ca un putred sobol. Priviți! Hei, priviți cum răsare al beznelor frînte de-a pururi simbol - un bec luminos ca un soare! Bucata apare sub un titlu cam lung: Versuri despre becul cel nou sau cum înțeleg unii să-l "continue" pe Maiakovski, fiind dedicată "Lui Șt. Iureș, Gavril Mihai, Toma George Maiorescu etc.". în realitate, scrisă încă în timpul studenției, parodia persifla
De la A. Mirea la Maiakovski by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11702_a_13027]
-
nostru toate lucrurile așteptau să ne apropiem de ele să vorbim despre ele să le ascultăm gemetele înfundate mirosul de iod ne intrase în plămâni ne priveam unul pe altul gustând cerul cu vârful limbii prin aer săgetau veverițe virgine soarele se izbea de un zid înalt căptușit cu iederă - despre el vorbim și azi în șoaptă. Am trăit în capul tău M-ai strâns de pe drumuri m-ai lăsat să trăiesc în capul tău mi-ai dat aripi noi vaporoase
Poezie by Irina Nechit () [Corola-journal/Imaginative/11835_a_13160]
-
Dumitru Velea Din fereastră în fereastra de sus, cu ochii ațintiți în soare, omul își clatină capul despicat, lovind în cercevele cu fiecare parte șiroind de sânge. îți spune: Trecătorule, clatină capul ca să vezi cum se mișcă soarele, de la stânga la dreapta, de la dreapta la stânga, și lasă spre tine un cordon ombilical: prin
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/11648_a_12973]
-
Dumitru Velea Din fereastră în fereastra de sus, cu ochii ațintiți în soare, omul își clatină capul despicat, lovind în cercevele cu fiecare parte șiroind de sânge. îți spune: Trecătorule, clatină capul ca să vezi cum se mișcă soarele, de la stânga la dreapta, de la dreapta la stânga, și lasă spre tine un cordon ombilical: prin el curge vântul și te face să zbori. în șir cu ceilalți, inspiră de trei ori, întinde-ți aripile prin apele pline de foc și
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/11648_a_12973]
-
Vino alături să te inițiez în curgerea vântului, în nașterea copilului din foc, să vezi pictată cu sângele meu icoana lui, cordonul plin de porumbei ce leagă tronul de sus cu trupul fecioarei de jos. înaintezi printre ceilalți ca și cum discul soarelui ți-a despicat creștetul capului. Darul Ghemul scăpat din mâini, la picioare, se rostogolește la vale - a luat-o la deal; când va ajunge pe vârful muntelui, se va sfârși, deși, de un capăt, îi strângi firul în mâini. Prin
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/11648_a_12973]
-
sfârși, deși, de un capăt, îi strângi firul în mâini. Prin ploaie Bătrânul trece cu norul pe creștet; înfășurat în pânzele alunecoase ale norului, fiul călătorește odată cu el; copilul îi întâlnește pe cale și, fără să-i vadă, se uită la soare și trece mai departe prin ploaie. Horror vacui Au apărut miei cu trei picioare, ca și cum unul le-ar fi fost smuls de colții nesățiosului lup, înainte de naștere. Și mânji cu trei picioare, ca și cum unul n-ar fi lipsă, zburdă cu
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/11648_a_12973]
-
Teodor Dună în alte seri un alt soare care strălucește mai puternic. nu ca un far ci ca o lumânare ce se stinge. e aici de la început. puțin mai deasupra, lipit de perete. abia se mai ține să nu cadă pe podea. e foarte vlăguit. are oasele ieșite
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/11787_a_13112]
-
pe podea. e foarte vlăguit. are oasele ieșite pe-afară și nici o lumină. pare zidit, dar nu e așa. mai alunecă spre podea și atunci în cameră se face foarte frig. când coboară, întunericul devine pânditor. seamănă bine cu un soare negru, abia răsărit. în spatele acestui soare peretele s-a înnegrit. soarele ăsta cunoaște o lumină acoperită, care nu se vede. el strălucește doar pe partea cealaltă. e un soare întors. în fiecare dimineață îl șterg cu o cârpă murdară. el
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/11787_a_13112]
-
oasele ieșite pe-afară și nici o lumină. pare zidit, dar nu e așa. mai alunecă spre podea și atunci în cameră se face foarte frig. când coboară, întunericul devine pânditor. seamănă bine cu un soare negru, abia răsărit. în spatele acestui soare peretele s-a înnegrit. soarele ăsta cunoaște o lumină acoperită, care nu se vede. el strălucește doar pe partea cealaltă. e un soare întors. în fiecare dimineață îl șterg cu o cârpă murdară. el atunci se ridică puțin spre tavan
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/11787_a_13112]
-
nici o lumină. pare zidit, dar nu e așa. mai alunecă spre podea și atunci în cameră se face foarte frig. când coboară, întunericul devine pânditor. seamănă bine cu un soare negru, abia răsărit. în spatele acestui soare peretele s-a înnegrit. soarele ăsta cunoaște o lumină acoperită, care nu se vede. el strălucește doar pe partea cealaltă. e un soare întors. în fiecare dimineață îl șterg cu o cârpă murdară. el atunci se ridică puțin spre tavan. e un soare greu și
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/11787_a_13112]
-
foarte frig. când coboară, întunericul devine pânditor. seamănă bine cu un soare negru, abia răsărit. în spatele acestui soare peretele s-a înnegrit. soarele ăsta cunoaște o lumină acoperită, care nu se vede. el strălucește doar pe partea cealaltă. e un soare întors. în fiecare dimineață îl șterg cu o cârpă murdară. el atunci se ridică puțin spre tavan. e un soare greu și mult mai bătrân decât oricare altul. deși e cât o farfurie ciobită, dacă ar cădea, ar rupe camera
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/11787_a_13112]
-
a înnegrit. soarele ăsta cunoaște o lumină acoperită, care nu se vede. el strălucește doar pe partea cealaltă. e un soare întors. în fiecare dimineață îl șterg cu o cârpă murdară. el atunci se ridică puțin spre tavan. e un soare greu și mult mai bătrân decât oricare altul. deși e cât o farfurie ciobită, dacă ar cădea, ar rupe camera în două. pe la margine prinde două răni care încep să sângereze încet. atunci aștept de la el să se ridice și
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/11787_a_13112]
-
în două. pe la margine prinde două răni care încep să sângereze încet. atunci aștept de la el să se ridice și să acopere totul. însă el nu face decât să se micșoreze mai mult și să lumineze mai slab. e un soare întors. în spatele lui lumina este orbitoare. știu că îndată ce se va întoarce cu fața spre mine un alt început și un alt soare va răsări din el cu o lumină mai înceată și mai înșelătoare. * ziua a răsărit și o
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/11787_a_13112]
-
însă el nu face decât să se micșoreze mai mult și să lumineze mai slab. e un soare întors. în spatele lui lumina este orbitoare. știu că îndată ce se va întoarce cu fața spre mine un alt început și un alt soare va răsări din el cu o lumină mai înceată și mai înșelătoare. * ziua a răsărit și o pasăre neagră s-a lovit de geam aducând frig și adevăratul trup s-a ridicat dintre noi și-a început să meargă spre
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/11787_a_13112]
-
balada publicată de V. Alecsandri în 1853 și de Fr. W. Schuster în 1862, și la slavi numeroase atestări, iar o serie de opinii semnalaseră, la noi, situația de excepție, ca vechime, semnificație mitică și ca valoare poetică a baladei Soarele și Luna. Lucian Blaga atrăsese atenția că plăsmuiri de asemenea anvergură conțin virtualități ale unor creații majore: "Recitiți, de exemplu, legenda poetizată Soarele și Luna din colecția șG. Dem.ț Teodorescu și veți găsi viziuni prin nimic inferioare celor mai
Motivul incestului în folclorul românesc by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/11814_a_13139]
-
opinii semnalaseră, la noi, situația de excepție, ca vechime, semnificație mitică și ca valoare poetică a baladei Soarele și Luna. Lucian Blaga atrăsese atenția că plăsmuiri de asemenea anvergură conțin virtualități ale unor creații majore: "Recitiți, de exemplu, legenda poetizată Soarele și Luna din colecția șG. Dem.ț Teodorescu și veți găsi viziuni prin nimic inferioare celor mai admirate din marile poeme ale omenirei, de la Divina Comedie până la Faust". G. Călinescu a considerat că balada amintită face parte din "temele cele
Motivul incestului în folclorul românesc by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/11814_a_13139]
-
trăsături comune, uneori paralelismul fiind "uimitor". Balada fusese raportată, tot așa în sumare constatări, la eposul grec, îi fuseseră depistate "reminiscențe antice", Grigore Silași, spre exemplu, la 1876-1877, văzând în balada românească "întregul mit despre Apoline" (Apollo), iar în Sora Soarelui - o "reminiscență a Elenei Troiane". Sebastian Stanca, în articolul Legenda "Soarele și Luna" ca document despre originea romană a poporului român (1898-1899), a opinat că în legenda românească există un "amalgam de creștinism și păgânism", iar peste un secol, poetul
Motivul incestului în folclorul românesc by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/11814_a_13139]