3,508 matches
-
variabilele care explică diferențele de victimizare și delincvență între aceste unități. În acest scop, orice studiu serios despre efectul școlii asupra problemelor de delincvență sau a comportamentului la școală încearcă să țină seama de factorii legați de contextul comunitar (factori socio-economici, demografici, context urban, context cultural etc.) și de factorii școlari propriu-ziși, cuprinzând, de exemplu, factori pedagogici (claritatea regulilor, cooperarea) sau organizaționali. Factorii externi, de pe urma cărora școala suferă cel mai adesea fără a-i putea influența în schimb, nu sunt așadar
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
cartierele claselor mijlocii și 4% în cartierele favorizate. Inegalitatea în fața riscului de violență în școală este, pentru noi, una dintre inegalitățile sociale cu cele mai grele consecințe (Debarbieux, 1996, 2004). Recunoașterea cauzelor multiple ale violenței implică totuși faptul că factorii socio-economici nu pot explica totul. Astfel, sărăcia sau șomajul nu pot, singure, să antreneze violența. Însă, când se cumulează factori de excluziune socială, riscul de a fi victimă sau agresor crește. Acești factori sunt ei înșiși atât de corelați încât e
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
zonele urbane favorizate raportează violențe (mai ales verbale), față de 47% în zonele urbane defavorizate; • o anchetă irlandeză (O'Moore, Kirkham și Smith, 1997) raportează, de asemenea, că nivelul de bullying este mai ridicat în școlile care concentrează copii cu dificultăți socio-economice; • NCVS (National Crime Victimization Survey) demonstrează, prin date adunate în 4 ani (1992-1996), că profesorii sunt de două ori mai agresați în școlile urbane din SUA și că problemele cu armele de foc sunt aici importante pentru 24% dintre elevi
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
mai mult (54%) de factori din afara școlii (Gottfredson, 2001, p. 70). Noi am arătat, printr-un studiu realizat în optzeci și șase de unități școlare (Debarbieux, 1996) din Franța, că, dacă efectele factorilor sociali rămân masive, în condițiile unor factori socio-economici egali, școlile care "se descurcă" sunt în primul rând cele în care echipele adulte sunt bine reglementate. Printre aceste reglementări necesare se numără cele referitoare la regulile disciplinare și la practicile punitive. • Efectele regulilor și stilurilor pedagogice Cercetările care au
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
însăși nu trebuie așadar să-i inducă lectorului impresia de divizare a factorilor de risc. Avem de-a face aici cu un veritabil sistem etiologic, care nu se manifestă, de altfel, decât într-o societate mai largă, care combină inegalitățile socio-economice, alegerea școlii și istoriile personale. Un bun analizor este modul în care sunt constituite clasele din unitățile școlare și în care această alcătuire a claselor interacționează asupra violenței și victimizării. Subiectul este extrem de sensibil în Franța, unde imaginarul republican îmbină
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
mod deopotrivă empiric și teoretic, pe baza unei părți 34 din cercetările Observatorului European al Violenței Școlare, desfășurate în țările din Sud, comparate cu cercetări realizate în Nord, în special în Franța. O creștere inegală a violenței? Revenire asupra factorilor socio-economici Este dovedită expansiunea mondială și inegală a violenței în școală? Anchetele declarative în rândul cadrelor didactice arată, în mai multe țări, un important sentiment de creștere a problemelor de violență sau a tulburărilor de comportament. Totuși, puține anchete demonstrează sau
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
victime, iar victimizările sunt mai violente. Desigur, anchetele de delincvență autodeclarată arată că delincvenții pot fi numeroși și în medii favorizate, dar nu vom confunda aici violența cu delincvența. Totuși cercetătorul francez Sebastian Roché, prea puțin înclinat să privilegieze cauzele socio-economice, arată într-un studiu recent că delincvența tinerilor din cartierele dificile se distinge în special prin faptul că este mai violentă (Roché, 2001). Unul dintre studiile noastre (Debarbieux et al., 2002) arată că numărul extorcatorilor variază în funcție de componența socială a
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
mare măsură victime decât cei majoritari. Credem așadar că ipoteza unei creșteri universale a violenței în mediul școlar nu poate fi acceptată: dacă s-ar produce o creștere a violenței, aceasta ar fi inegală, în mare măsură dependentă de condițiile socio-economice, ceea ce nu este, la urma urmei, decât o consecință a principalelor concluzii din sinteza noastră privind abordarea prin factori de risc. E deci logic să emitem ipoteza că orice creștere a inegalității și a excluziunii sociale va antrena o creștere
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
Afacerile indigene"**. Metafora deșeului poate fi așadar xenofobă. "Nucleele dure" sunt estimate, în general, la o "medie între 5% și 10%". Dar ce înseamnă media aceasta? Este ea aceeași, indiferent de tipul social al școlilor? Sau este legată de dificultățile socio-economice trăite de populația școlară? Există în orice grup un nucleu incompresibil de devianți sau asistăm la o înăsprire generală a delincvenței, care ar fi semnul unei decăderi globale? Iar dacă variabilele sociale apar determinante înseamnă, cæteris paribus, adică în școli
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
periculoase" sau să întărească o dezamăgire fatalistă. Or, dacă examinăm mai profund aceste rezultate, școală cu școală, putem conchide exact invers, iar analiza contextuală ne este și aici de mare ajutor. Trebuie să raționăm după metoda cæteris paribus. Dacă variabilele socio-economice ar fi singurele determinante pentru a explica existența și proporția nucleelor dure, atunci în fiecare dintre școlile similare sociologic ar trebui să găsim o proporție egală de elevi indisciplinați. Or, repartizarea acestor "nuclee dure" în colegii totuși apropiate socio-demografic41 arată
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
la crearea "nucleelor dure" cât a unei culturi a opoziției față de școală pentru grupuri de elevi care pot fi considerabile, făcând insuficientă însăși ideea unui "nucleu dur". Sentimentul de ură dezvoltat față de școală nu este o simplă rezultantă a situației socio-economice și a unui fel de "ură de clasă" care ar preexista școlii. Sentimentul de ură, revendicat de mulți adolescenți ("urăsc"), nu preexistă total intrării în lumea școlară, el se construiește și prin interacțiunile cotidiene, în care două elemente ni se
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
eliminarea atât de dorită a respectivelor "nuclee dure" n-ar rezolva nimic, căci n-ar opri mecanismele de construcție a acestora, care afectează adesea mult mai mulți elevi decât ne-ar lăsa să credem "teoria celor cinci la sută". Factorii socio-economici nu sunt explicativi în sine. De fapt, nu există nici o relație de echivalență între sărăcie sau șomaj și delincvență, așa cum nu există, în școli, nuclee dure în sine sau o fatalitate socială a creării lor. Violența și delincvența, chiar atunci când
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
propriile noastre lucrări (Debarbieux, 1996) și așa cum sugerează întregul curent al analizei contextuale (Benbenisthy și Astor, 2005) sau studiul clasic al lui Rutter (Rutter et al., 1979): explicația acestor diferențe rezidă și în interiorul școlii, nu doar în fundalul familial ori socio-economic. De unde o concluzie netă (Galloway și Roland, loc. cit): Problema este că multe programe care urmăresc să schimbe comportamentele, printre care și programele anti-bullying, tind să privească problema de comportament ca fiind esențială: rezolvați-o și totul o să meargă bine
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
year etc.), școala este mult mai puțin fragilă. Personalizarea excesivă a puterii face ca, în Franța, meseria de director de școală să fie una foarte riscantă. Într-o măsură mult mai mare decât școala elementară, gimnaziul este rezultatul mediului său socio-economic. Nu este un fapt specific învățământului francez: în SUA, de exemplu, se cunoaște de mult influența esențială a cartierului asupra victimizărilor din învățământul secundar, îndeosebi asupra victimizărilor suferite de profesorii și angajații acestor școli (Gottfredson și Gottfredson, 1986; Gottfredson, 2001
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
înțelegem. Comunitatea științifică a progresat mult pe planul înțelegerii mecanismelor care produc violența în școală. Abordările prin factori de risc și abordările contextuale se completează reciproc formând o viziune non-fatalistă. Rolul cumulului de factori de risc, îmbinat cu un context socio-economic care agravează sistematic fenomenul prin excluziune socială, a fost pe larg demonstrat. Dar rolul unității școlare înseși și al contextului ei pedagogic și organizațional este la fel de importantă, ceea ce lasă o speranță de acțiune. Rămâne de înțeles mai bine dacă și
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
larg demonstrat. Dar rolul unității școlare înseși și al contextului ei pedagogic și organizațional este la fel de importantă, ceea ce lasă o speranță de acțiune. Rămâne de înțeles mai bine dacă și cum influențează contextele naționale (sisteme culturale, organizare școlară, distribuția inegalităților socio-economice etc.) factorii de risc sau de protecție. În special, trebuie să înțelegem mai exact de ce apar mari diferențe în interiorul țărilor bogate sau între țările dezvoltate, în curs de dezvoltare sau mai puțin avansate. Cunoașterea prin comparație este calea viitorului în
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
în mod esențial, la descentralizarea funcțiilor de stat și direcționarea acestora către nivelele subnaționale de guvernare (unele funcții sunt "atribuite" mai departe și către Uniunea Europeană). Acest lucru presupune o fluctuație mai mare la nivel subnațional datorită varietății mari de situații socio-economice, demografice, politice care există la acest nivel. Prin urmare, se presupune și un anumit grad de politică și schimbare instituțională la acest nivel. Așadar, descentralizarea deschide schimbarea soluțiilor și a rezultatelor de la nivelul subnațional. În al doilea rând, în același
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
atât în interiorul propriilor state cât și cu autoritățile locale și regionale din afară, atâta timp cât ele încearcă să creeze condițiile necesare pentru atragerea investițiilor interne.53 Acceptarea "diversității" ar putea însemna și acceptarea diferențelor de capital și a nivelelor de dezvoltare socio-economică de la nivel teritorial, în același fel în care neoliberalismul acceptă acestea la nivelul indivizilor și al claselor sociale. Pentru că guvernele naționale au devenit din ce în ce mai puțin implicate în dezvoltarea politicilor explicite pentru a reduce aceste diferențe, Uniunea Europeană a intrat în loc cu
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
calamitățile războiului. Vom reveni, mai departe în acest capitol, la aspectele politice ale acestei perioade și la felul în care au afectat guvernarea teritorială. Dar, pentru moment, ne vom concentra asupra schimbărilor sociale și economice care au avut loc. Schimbări socio-economice în Franța începând cu anul 1945 În timpul perioadei numită Les Trente Glorieuses, economia și societatea franceză au suferit o transformare dramatică pe care Henri Mendras a descris-o în cartea sa La Seconde Révolution Française.21 A existat o dimensiune
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
51,000 +39,000 Total Metropolă +229,000 +118,000 +37,000 +55,000 +6,000 Sursa: J. Guigou, et al. (2001) Amenagement du territoire (Paris: La Documentation Francaise, 2001) citând Recensements de la population, INSEE. Celălalt aspect important al dezvoltării socio-economice a Franței care va avea un impact însemnat asupra administrației și guvernării teritoriale a fost imigrarea din alte țări. Tabelul 2.4 arată că grosul acestei imigrări a avut loc între mijlocul anilor 1940 și mijlocul anilor 1970, adică, mai
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
care caracterizase majoritatea aripii stângi franceze încă de la Revoluția Franceză. Pentru a răspunde la această întrebare, ar putea fi înaintate câteva motive. În primul rând, s-a ajuns la concluzia că sistemul politico-administrativ francez nu se armoniza bine cu schimbările socio-economice masive care avuseseră loc după cel de-al Doilea Război Mondial, descrise în capitolul anterior. În al doilea rând, în timpul lungii perioade în care stânga a fost în opoziție, a existat o încercare de a-și restructura ideologia politică în
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
și politicii locale) și a recomandat un program legislativ care cuprindea 12 teme majore. Scopul explicit al raportului era de a recomanda modalități prin care instituțiile franceze de guvernare locală puteau fi aduse pe aceeași linie cu dezvoltările demografice și socio-economice importante ale țării. Acest fapt a trasat o imagine a unei lipse serioase de armonie între un centru geografic redus din punct de vedere economic și cele cinci regiuni dinamice 34 dimprejurul lui care justificau aproximativ două treimi din creșterea
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
și alte state occidentale, era ceva de genul unei entități închise, cu identități locale și naționale bine definite. În timpul acestei perioade, marea majoritate a cetățenilor francezi au avut un contact foarte mic sau chiar deloc cu alte țări. Totuși, modelele socio-economice, demografice și spațiale ale societății franceze din timpul acestei perioade se schimbau rapid din cauza exodului rural și a creșterii habitatului urban. Aceste schimbări au erupt la suprafață odată cu evenimentele din mai '68, care nu au răsturnat sistemul republican tradițional al
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
a guvernării și asupra poziției regiunilor și altor autorități locale în noile structuri de guvernare. Un consens general a constatat faptul că, în fața provocărilor europenizării și globalizării, autoritățile locale și regionale au constituit centre importante de acțiune politică și dezvoltare socio-economică. Acesată nouă paradigmă de dezvoltare cuprindea o nouă apreciere a rolului culturii în general și a culturii locale și regionale în particular. A existat o acceptare mai mare a diversității locale și regionale chiar cu privire la formele instituționale, iar criticii au
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
pe de altă parte, de cei care credeau că schimbările legislative au mers prea departe, discreditând autoritatea statului. Există, totuși, mici dubii că ar fi o încercare serioasă de a aduce sistemul politico-administrativ al Franței pe aceeși linie cu dezvoltările (socio-economice, culturale și politice) prezentate mai sus. Alistair Cole, într-o studiu de ansamblu util asupra reformelor, le examinează din trei unghiuri conceptuale distincte: (1) ca parte dintr-un proces mai larg al reformei de stat și ca exemplu de "guvernare
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]