1,131 matches
-
tip absolut uimitor căruia i-a venit ideea să ne pună să facem trotuarul! Am avut o zi bună toate trei. S-a prostituat și el, dacă tot era acolo, și astfel am putut să-i oferim o gustare aniversară somptuoasă lui Babeth, care și-a sărbătorit ieri cei optsprezece ani [...] Într-adevăr, Théo e un tip amuzant. L-am întâlnit când ne duceam la tenis [...]. Acum stăm toate trei în cortul lui, pe plajă, însă urmează să ne mutăm cu
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
hotărâtă, plin de voie-bună, tânărul, care se ferchezuise cu grijă, își dăduse părul cu briantină și se parfumase, așa că răspândea în jur un puternic miros de "crângușor tropical", se duce acasă la Leslie. Spre marea lui surpriză, descoperă o locuință somptuoasă, de "o eleganță năucitoare". Era limpede că părinții lui Leslie erau foarte înstăriți, iar lui Stingo îi trece fără să vrea prin minte "imaginea fugară a căsătoriei". Minnie, o servitoare negresă mărunțică, îl întâmpină cu căldură, iar peste puțin timp
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
reveni mereu, atât concret, cât și în scris, dar și pentru a-l distra pe Ernst, Tanning imaginează o poveste stranie și violentă despre o fetiță cu un destin miraculos și un nume premonitoriu, Destina Meridian, locuind într-o casă somptuoasă din mijlocul deșertului, având ca unic prieten un leu de munte. În tablourile ei din anii '40 și '50, de un suprarealism programatic, saturat, revin adesea cadre și ipostaze ale cruzimii infantile, mistere impenetrabile țesute în jurul unor figuri nubile, intruzini
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
bogătașilor sau un automobil tip sport se consideră a fi un om bogat sau își închipuie că este sportiv. Cel puțin atîta vreme cît nimic nu vine să-i dărîme iluzia. Atît timp cît nu jinduiește o casă și mai somptuoasă, o mașină și mai puternică. Acest aspect al relațiilor dintre oameni este esențial. Este hotărîtor cînd alegem un obiectiv. De cele mai multe ori preferăm cutare obiect față de un altul pentru că este deja preferința unuia dintre prietenii noștri sau pentru că reprezintă o
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
se dau bătuți. La fel se întîmplă și cu masele imitîndu-și șeful, purtîndu-i numele și repetîndu-i gesturile. Ele îngenunchează în fața lui. Dar în același timp, fără să știe, îl amăgesc pînă ce el cade în capcană. Marile ceremonii și manifestații somptuoase sînt în același timp scene de seducere ale conducătorului de către mulțime și inversul lor. Pe de altă parte, devenind conștient de raportul de forțe, de limitele sale, copilul renunță încetul cu încetul să aibă acel tată sau (acea mamă) pentru
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
departe de lume, departe de amintirea micilor și marilor compromisuri care i-au asigurat, totuși, supraviețuirea. Azi uitat, marele boier Vornic care vorbea la perfecție cinci limbi și care și-a petrecut viața în cazinouri, restaurante de lux și-n somptuoase vile de agrement, omul care și-a risipit averea, talentul, spiritul, afecțiunea rămîne într-un colț uitat de istorie (literară) ca biet autor al unor cărți și piese nepublicabile (și, vai!, nejucabile). Jurnalul dulce-amar Pe Candid Stoica îl cunosc de
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
laud,/ Știu să mor cum puțini oameni știu -/ Mă învelesc întâi în tăcere,/ Apoi în pustiu/ Și pornesc astfel încet, un pas,/ Încă un pas, și încă un pas,/ Până nu se mai vede din mine/ Decât un glas/ Așezat somptuos/ În al cărții sicriu. / Nu mă laud,/ Credeți-mă, știu să mor/ Și știu, mai ales, să înviu,/ Dar asta e, bineînțeles, Mult mai ușor.// Încă un pas) Întreg volumul Ochiul de greier este o metaforă subversivă a ideologiei vremii
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
laud,/ Știu să mor cum puțini oameni știu -/ Mă învelesc întâi în tăcere,/ Apoi în pustiu/ Și pornesc astfel încet, un pas,/ Încă un pas, și încă un pas,/ Până nu se mai vede din mine/ Decât un glas/ Așezat somptuos/ În al cărții sicriu./ Nu mă laud,/ Credeți-mă, știu să mor/ Și știu, mai ales, să înviu,/ Dar asta e, bineînțeles,/ Mult mai ușor." La un moment dat, autoarea afirmă că, în etapa poetică a demetaforizării, avem absența ritmicității
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
pe care îl opune unui al doilea tip, numit simetric: dacă lăudăroșenia constituie modelul unui grup și celălalt răspunde prin lăudăroșenie, competiția va duce curînd la supralicitare. Ca și triburile kabyle analizate de Bourdieu, care se ruinau din cauza darurilor din ce în ce mai somptuoase pe care și le făceau unul altuia 62. Teoria double bind se găsește atunci afectată: pe de o parte, double bind se dovedește a fi într-un sistem de ansamblu și nu poate fi izolat de el; pe de altă
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
ce durere dulce ne duce/ Gânduri de purpură peste uluce". "Leonid Dimov este un pictor căruia i s-au substituit uneltele. El strivește cuvintele și transformă lexicul într-o masă de pastă grea, în râuri bogate de uleiuri, în bizarul somptuos, și un fel de onirism flamand caracterizează visele acestui volum ("Cartea cu vise") pline de fast ca ale unui împărat asiat"1. Vocația plastică o semnalează și Al. Piru; așa au fost posibile cele două cărți spectacol: "Eleusis" (1970) și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Românească, 1970; "Julien Ospitalierul", Editura Cartea Românească, 1974. Prin Emil Brumaru, renaște lumea de imagini a lui Ilarie Voronca, pe drumul deschis de Dimov. Tehnica suprarealistă, exotismul, amestecul de candoare, frumusețe, puritate și frivolitate intens carnală sunt decantate în imagini somptuoase, germinate de câteva motive care apar obsesiv lenea, covorul, mătasea, piperul, pisica, șarpele, cuprinse într-o anume interferare de regnuri: furnici, melci, pisici, ciuperci, căpșuni, cerbi ("Pastel creștin"). Femeia este voluptoasă, senzuală, cu sânii mari, așezată într-un univers de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
adune tristețea cu alta,/ Vezi crescând deodată/ cu trunchiul impunător, deznădejdea sinteza și încununarea". Cu timpul, Nina Cassian va cânta tot mai frecvent toamna ca simbol al sfârșitului unei vârste. Toamnele ei, cu sunete, parcă, de orgă, sunt senine și somptuoase "ca decadența unui imperiu". Face portretul lui Bach, dar și al minerului, al unei prietene, creează profiluri spirituale cu linii precise ca ale lui Dűrrer, dar și cu misterul penumbrei lui Rembrandt. De fapt, ceea ce dă organicitate poeziei este lunga
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
reușite („strălucite”, „splendide” etc.) durau pînă în zori, numiți, cu afectare, „auroră”: „în aurora plină de vioare”. Momentul era consemnat de fiecare dată în cronicile mondene, compuneri pleziriste, excesiv de măgulitoare: „amfitrionii, amabili, voioși și neobosiți ca ntodeauna, au făcut onorurile somptuoasei lor case, pînă cînd aurora cu degetele trandafirii... etc., etc.” 17) Poemul comentat dovedește că dansatorul Bacovia își îngăduia și frivolitatea de a le citi18). Gustul fardului „Privirea lor era veștedă de nopți nedormite și de plăceri; pe fața lor
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
milionari’’, ca efect al creșterii continue a inflației. Așa stînd lucrurile, cuvîntul devenise oarecum frecvent. Eram - avea să arate cu sarcasm cineva - și ,,țara celor mai numeroși milionari peste hotar(e), țara celor mai luxoase limuzine și (a) celor mai somptuoase vile, țara femeilor plătite cu zeci de milioane (Ciuley), țara celor mai numeroase petreceri’’.2) Dar, fie că ,,Amurg’’ este din 1914, fie din 1930, Bacovia e primul care îl folosește în poezie pentru evocarea unei situații socio-economice noi, provocatoare
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
direct, comparația există, e inclusă în ansamblul fiecăruia dintre poeme. Bacovia avea, pe de o parte, imaginea dughenelor (cele mai multe niște improvizații) din tîrgul natal - scunde, aglomerate, fără ordine interioară - iar pe de altă parte pe cea a magazinelor cu vitrine somptuoase din Capitală. Lumea „cu dugheni”, în speță tîrgul „plin de dugheni”, evocă mediocritatea, stagnarea, meschinăria. O lume captivă, indiferentă sau incapabilă de a gîndi la altceva decît la „zurnetul de bani”. -„Dar vai(...) acei nebuni, rătăcitori, tăcuți,/ Gesticulînd [altă dată
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
intervalele dintre acestea, apăreau cele trei tomuri din cronica de familie, una din cărțile de eseuri și alta, de interviuri. A reda anumite unități lexicale (ca arhaismele sau termenii cu valoare etimologică marcantă), a răspunde dificultăților frazei yourcenariene, densă și somptuoasă, ori celor legate de subtilitățile intertextuale atari provocări au pretins deopotrivă atitudini ferme și coregrafii rafinate, în stare să urmărească volutele și meandrele textelor de plecare. Se cuvenea prin urmare ca aceia care aveau să introducă opera sa în spațiul
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
care este femeia. Dintr-un neostoit erotism se ajunge, decent întru totul, la misticism". Iată și o mostră, pe deplin edificatoare, a faptului că, într-adevăr, bărbatul poate îmbrăca inclusiv momentele de un erotism apăsător alunecând înspre lubric în straiele somptuoase ale unui act de venerare a femeii aproape sacrosanct: "Iubito, raiul tău cel strâmt/ Și-adânc și laic dintre fese,/ Îmi ceri, mișcând genele-ți dese,/ În versuri proaspete să-ți cânt./ Ci eu, nemernicul ce sunt,/ Storc din căpșuni
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în această calitate de societate "comercială" va fi mereu recuzată. "Opulența este o infamie", strigă alături de atîția alții Saint-Just, care nu contenește să-și manifeste disprețul față de negoț, față de activitățile mercantile și față de corolarele lor inevitabile, care sînt luxul, gusturile somptuoase, bogăția ostentativă, "în afară de monede, decretează el, aurul și argintul sînt interzise". Același lucru apare și la autorul Fericirii la țară, pentru care luxul e "cauza necesară" a nenorocirii într-un imperiu: "despuind poporul", luxul îi amețește chiar și pe cei
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
un secol, și față de apăsările la care erau supuși românii sub regimul dualist. Un val de simpatie ne-a înconjurat atunci pe continent, iar istoricul V.A. Urechia a ținut să-l fixeze, în ceea ce avea mai semnificativ, într-un somptuos album de autografe și texte filoromâne. Situația reală, scoasă din registrul afectiv, a prezentat-o aproape concomitent, mai ales pentru lumea savantă, A.D. Xenopol. Protestul contra persecuțiilor naționale din Transilvania se unea, la el, cu istoria conflictelor româno-maghiare. Sunt cunoscute
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
și morfina cerebrală Acum mai bine de 20 de ani rula în Franța emisiunea „Ushuaïa” prezentată de Nicolas Hulot, prima emisiune dedicată mediului pe scena televizuală. Urmărită de milioane de telespectatori, ea îi făcea pe aceștia să călătorească prin peisaje somptuoase, relata reportaje realizate în mediul natural, filma periplul animalelor mari, cu tehnici moderne. Succesul naturii și animalelor pe micul ecran a continuat să crească. TV, Animaux, Escales sunt tot atâtea canale TV care captivează atenția pasionaților de natură, adesea copii
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
interlocutori mai plăcuți, nu pentru a crește capitalul de aur din cuferele bine păzite ale orașului". (Taleb, 2014, p. 220) Astăzi, în universitățile britanice se constată o disjuncție totală între idealurile enunțate în broșurile de prezentare sau înscrise pe frontispiciile somptuoase de la intrare și tipurile de cursuri care ar trebui să concretizeze asemenea idealuri; dacă în broșuri este pomenit Matthew Arnold ("dragostea de semeni, dorința de a înlătura confuzia umană și pe aceea de a atenua nefericirea"), cursurile de la umanioare, de
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
o veche și aleasă seminție." Din această adîncă perspectivă, ce tulburătoare rezonanțe își atașează nobiliarul portret din amintita nuvelă, eroul căreia consonează perfect cu idealul matein: "Mi-l închipuiam dar, răsfoind cu degetele lui subțiri cărți cu legături scumpe, în somptuoasa singurătate a odăilor cu oglinzi adânci, unde lâncezește o risipă de flori rare; ...ar fi făcut fala clubului cel mai închis; ...rufele și le spăla la Londra; ...văzuse multe cutreierând mări și țări; ...se îndeletnicise cu cercetări oculte îndrăznețe; ...privirea
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
un picior desculț [...]. Beată moartă, vărsase pe ea și o trecuse neputința..." Mateiu aduce din veacul romantic acea "atracție specială pentru excepțiile morale. Pe el îl interesează tocmai acea umanitate care iese din clarificații, și arta lui e a artificialității somptuoase" (Ov. S. Crohmălniceanu) orientări ce se recunosc și în estetica simboliștilor și decadenților, atît de opusă principiilor clasicismului cărora le-a fost credincios Ion Luca Caragiale: "...oricît ar părea de oribil, verva bătrînului Caragiale, ostentativa-i comportare plebeiană, verdeața limbajului
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
care unii autori, culminînd în geniul lui Ion Luca, a evolua în abia înfiripatul Luca Ion, fiul mai mic și de timpuriu dispărut, ca să încheie procesul de creație cu cel mai mare fiu al marelui dramaturg, Matei, realizat atît de somptuos în Craii de Curtea-Veche, este un spectacol spiritual destul de caracteristic spre a atrage atenția unui biograf. Este poate un caz fericit, cînd visata știință a portretului moral, întrezărită de Saint-Beuve drept o "istorie naturală a spiritelor", s-ar putea cu
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
s-a regăsit în tovărășia atîtor spirite aristocratice din literatura veacului trecut, înseamnă că preferințele lui erau și afinități irecuzabile și că un tainic instinct de solidaritate îl ducea spre toate formele care exprimau un sfîrșit de rasă în gesturi somptuoase. Drapat într-o rigiditate morală și una socială, dorită cu încordare și dobîndită cu trudă, conștient de labilitatea făpturii lui, de procesul încheiat în spirit al familiei lui, în care orgolios se considera nu numai punctul terminal, dar și culmea
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]