1,605 matches
-
rugina și decolora tencuiala care se desprindea Încet de pe zidul din față al clădirii. Apăsă butonul soneriei, așteptă o clipă, Îl apăsă din nou, așteptă și-l apăsă o a treia oară. La două minute Încheiate după ultima acționare a soneriei, auzi o voce Întrebând dinăuntru: — Si, chi è? — Eu sunt, signora Concetta. Brunetti. Ușa fu trasă repede În lături și, uitându-se În holul Întunecat, el avu obișnuita senzație că se uita la un butoi și nu la o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
de-a merge mai departe, așteptă vaporetto-ul numărul unu și coborî la a doua stație, San Stae. Deși nu fusese niciodată acolo, picioarele Îl conduseră la ușă; Vianello Îi spusese - părea cu luni În urmă - unde se afla. Sună la sonerie, Își dădu numele și ușa se deschise. Curtea era mică, fără plante, scările ce porneau În sus de acolo fiind de-un cenușiu fad. Brunetti ajunse În capul scărilor și ridica mâna ca să bată la ușa de lemn, dar Viscardi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
mai sinistre clădiri ale ei, tot nu se putea compara cu Pielea. Hugo a călcat pe pietrișul de un portocaliu sclipitor al aleii până în fața ușii de la intrare. Melodia care a început să se audă când a apăsat pe butonul soneriei i-a adus aminte, în mod neplăcut, de o piesă rock banală numită „The Wind Beneath My Wings 1“. Dar cu siguranță că asta era o exagerare. Chiar și pentru o casă care se numea Piele. Silueta, care se apropia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mea. Ia-l! Repede! Amanda a fugit la chiuvetă și a început, agitată, să frece murdăria cu unul din bureții copilului. — Nu-și dă seama că asta e făcută din crêpe de Chine? a mârâit ea. Când s-a auzit soneria, Amanda a fugit de la chiuvetă, înșfăcându-l, din nou, pe Theo. Rupt de lângă taică-su, copilul a început să plângă încet și obosit. —Ei, taci din gură, i-a sărit Amandei muștarul. Maică-sa a luat, apoi, o jucărie de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
care știe să prepare cafea. Se așeză din nou în fața laptopului și șterse rapid, fără regrete, ultimul paragraf, ținând degetul mijlociu apăsat pe delete. Era un paragraf prost. Gândit prost, scris prost. Apoi, ca printr-un vis la fel de prost, auzi soneria de la intrare. Rosti cu voce tare: - Pe vremea asta numai un nebun umblă din ușă în ușă, dă buzna peste tine, îți invadează intimitatea și te scoate din procesul de creație pentru a-ți introduce pe gât miraculoasele șampoane împotriva
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
romanul vieții tale? Ai obiceiul urât și nefolositor de a trage de timp, iar pe urmă arunci vina pe edituri... Tresări. Vocea îi apăruse în minte, nu o gândise. Dăduse buzna fără să bată la ușă, fără să sune la sonerie așa cum făcuse individul acela cu geamantanul (e mort, acum, banii sunt la tine - vocea se infiltră din nou), intrase în capul său torturat de Orchestra Filarmonică din Creier și începuse să întrețină un monolog nedorit. Trânti o mână în apă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
trântise portiera, apăsase pe unul din butoanele telecomenzii și auzise clămpănitul încuitorilor, traversase strada, în diagonală, cu mâinile în buzunare și se îndreptatse către casă. Intrase în curte, străbătuse cu pași ușori aleea pavată cu gresie rombică și sunase. Preferase soneria, chiar dacă, inițial, fusese tentat să miște în stânga și în dreapta limba unui clopot fixat în partea stângă a ușii. Renunțase imediat, fiindcă ajunsese la concluzia că astfel de accesorii ale trecutului nu făceau deloc casă bună cu prezentul. Înainte de a auzi
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
dispară și din Recycle Bin. Sorbi satisfăcut din bere. - Ultima zi din viața de Scriitor, prima zi dintr-o viață normală. Lucia, dragostea mea, te aștept așa cum nu te-am așteptat niciodată! Apoi, ca printr-un vis la fel de prost, auzi soneria de la intrare. Rosti cu voce tare: - Pe vremea asta numai un nebun umblă din ușă în ușă, dă buzna peste tine, îți invadează intimitatea și te scoate din procesul de creație pentru a-ți băga pe gât miraculoasele șampoane împotriva
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
o rup de fugă, peste graniță. Singur. Și eu? Tu? Te descurci. Tot singur. Vai de mine și de mine! Nici un vai, nici un nevai. Fugi, cât mai repede, că, ăia-s pe drum, Înspre noi. Gata, eu ... În acel moment, soneria, de la ușa apartamentului autorului Sandu T. Leagă, urlă, de, să scoale-n picioare tot blocul. Ah!, au venit! Nenorocitul de mine. Ce mă fac. Unde mă ascund? Și soneria-l ucide, cu glasul ei sfredelitor, metalico-electric. Și sună. Și ... Nu
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
ăia-s pe drum, Înspre noi. Gata, eu ... În acel moment, soneria, de la ușa apartamentului autorului Sandu T. Leagă, urlă, de, să scoale-n picioare tot blocul. Ah!, au venit! Nenorocitul de mine. Ce mă fac. Unde mă ascund? Și soneria-l ucide, cu glasul ei sfredelitor, metalico-electric. Și sună. Și ... Nu mai suport. Mă duc să le deschid. Stai, să iau cu mine satârul. Măcar, unul, să omor, Înainte ca ei să mă-ncătușeze. Apucă satârul și Întoarse cheian broască
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
era de presupus, un film În care unii Îi urmăreau pe alții, Thomas, la doi pași, Își urmărea fiul, peste cîteva minute poliția avea să-l urmărească pe nechemat. I-a venit să rîdă, Își recăpătase curajul. A apăsat butonul soneriei imediat, teama, altfel, s-ar fi putut să revină. A deschis un bărbat, Înalt, brunet; Thomas s-a scuzat În engleză, lăsînd a se Înțelege că greșise apartamentul. Bărbatul nu a priceput despre ce este vorba, a chemat-o pe
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
pe Iuliana. - Iertați-mă, domnișoară! Cu aceste cuvinte și cu un gest rugător, doctorul Tomescu s-a răsucit pe călcâie și a trecut dincolo exact în momentul în care intra și Ofelia, aproape alergând, fiind alarmată de colega ei prin soneria de pe hol. Iuliana a înțeles situația de urgență. S-a ridicat, a băut două înghițituri de apă și s-a apropiat de fratele ei. A examinat aparatele. Totul era ca la carte, semn că fratele ei este pe mâini bune
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
aerul condiționat și, până la oprire, Iuliana și-a Tainicele cărări ale iubirii revenit. Când a ajuns la două blocuri distanță de al ei, l-a rugat să oprească, mulțumindu-i... S-a trezit mai din timp ca de obicei, la soneria telefonului, pentru că dorea să treacă pe la spital mai înainte de toate. Avea senzația că este mai obosită decât atunci când se culcase. Nu știa la ce oră adormise, dar cearcănele vineții din jurul ochilor îi spuneau că destul de târziu. A băut o cafea
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
legate de locuri, persoane și conversații, încercând cu maxim de efort să sistematizeze și să dea o nouă orânduială tuturor gândurilor, în funcție de lista de priorități întocmită mintal. Înainte de ivirea zorilor, l-a atenționat lampa de control instalată pe birou alături de sonerie să meargă în secție. „Este ceva deosebit de grav ori poate că la Iustin s-a întâmplat ceva”, își zise el și zvâcni de pe fotoliu ca fiind catapultat direct pe ușa ce o deschise cu mare grabă. - S-a trezit cu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
tasată și înghețată. În zăpadă era glisiera metalică. - A, da! Am auzit un zgomot metalic... Da, de la impactul cu ea... Dar ce importanță mai are? Am murit cu ea în gând..., șopti Iustin aproape neauzit și adormi. Eugen acționă butonul soneriei și asistenta își făcu apariția aproape imediat. Prin semne și cuvinte șoptite i-a dat instrucțiuni și a ieșit afară să inspire aer proaspăt. Simțea o nevoie acută să se învioreze. Nu avea spațiul necesar și nici Tainicele cărări ale
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
în cauză. O apelă imediat pe doamna profesor doctor Maria Popaprietena și principala sa colaboratoare - și discutară împreună anumite date, mai bine de o oră, după care o invitară pe Doina Avram, asistenta șefă. În timp ce puneau la punct ultimele detalii, soneria puternică a telefonului de pe birou le-a făcut pe toate trei să tresară puternic. Au început să râdă de sperietura ce le învăluise pe Marian Malciu toate. Doina Avram a fost cea care s-a liniștit prima și a răspuns
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
că se vor neliniști de tot acest vacarm de aripi și țipete. Dar nu a fost să fie, în ziua de astăzi oamenii s-au obișnuit cu zgomotele orașului, vacarmul face parte din cotidianul lor. Zgomotul circulației, urletul sirenelor, al soneriilor și al diverselor claxoane, duduitul a tot felul de mașini de perforat asfaltul, strigătele umane de pe șantiere precum și alte și alte sunete, semnale și răcnete au devenit un fel de ocean sonor normal, trăim în acest imens acvariu ca niște
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
are o ușă secretă care dă într-o pivniță ticsită cu obiecte rare, ciudate, niciodată expuse... Uneori se închide zile întregi în muzeul municipal, extrage obiectele vechi din vitrine, le atinge... îi place să declanșeze sistemele de alarmă. ascultă sunetul soneriilor care nu se opresc decît după două, trei zile. nimic nu îl fascinează mai mult decît să stea întins pe o canapea confortabilă, într-un magazin de mobilă, și să asculte toată noaptea țipătul strident al sistemelor de alarmă din
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
și că avionul sosise la timp. telefonul vocal avea, fără îndoială, ceva spectaculos în el întrucît pentru mine rămînea invizibil, iar Victor nu făcu altceva decît să pronunțe cifrele din compoziția numărului său, după care în mașină începu să răsune soneria la celălalt capăt al firului. — spune-i și tu hello lui Betty. — Hello, Betty. aștepta, oare, Victor cuvinte admirative din partea mea pentru toate acele gadgeturi pe care mi le etala cu aparentă indiferență, dar de fapt cu un ascuns sentiment
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
un ins plătit să se ocupe de grădină și să păzească edificiul în timpul nopții sau în acele duminici cînd Casa rămînea închisă. Undeva, ascunsă, lipită ca un melc de pilastrul din dreapta al porții, se afla și butonul ruginit al unei sonerii. trebuia doar să-mi strecor mîna între pilastru și marginea metalică a porții și să caut cu degetele acel sfîrc și să apăs pe el. soneria funcționa încă și auzirăm sunetul ei subțirel, dar strident, mai puternic chiar decît vacarmului
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
un melc de pilastrul din dreapta al porții, se afla și butonul ruginit al unei sonerii. trebuia doar să-mi strecor mîna între pilastru și marginea metalică a porții și să caut cu degetele acel sfîrc și să apăs pe el. soneria funcționa încă și auzirăm sunetul ei subțirel, dar strident, mai puternic chiar decît vacarmului continuu provocat de circulația în sens unic al mașinilor pe Calea Victoriei, artera istorică a Bucureștiului care trecea chiar prin fața Casei monteoru. omul speranțelor mele își făcu
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
coridoare suprapuse, cu geamlâc. Numai în catul de sus o lampă cu petrol ardea, restul mocnea în întuneric. Tânărul se întoarse spre intrarea din față și medită un mijloc de a-și vesti prezența. Însă nu văzu prin apropiere nici o sonerie, și a bate în ușă i se păru, cum era și natural, o absurditate. Într-adevăr, ușa, de forma unei enorme ferestre gotice de lemn umflat și descleiat de căldură sau ploaie și bubos de vopsea cafenie, se întindea de la
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
atârnau lămpi electrice cu abajururi plisate. În anticamera apartamentelor se vedeau chiar picturi murale alegorice, cam convenționale și reci, dar de factură îngrijită. La capetele scării vegheau doi copii de marmură, tociți și lucioși ca de ceară. Otilia sună apăsat soneria electrică. Se auziră pași grăbiți și grei, și Pascalopol însuși deschise ușa, îmbrăcat într-un halat larg de mătase fină, legat la mijloc cu un mare cordon, pomădat și parfumat cu profuziune. Un fecior cu vesta dungată aștepta cuviincios îndărătul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de culoarea tapetului parterului sau a celor două balcoane către care rulau deja imagini ale călătoriei întreprinse de Calomniator întru cutreierarea Pământului și în plimbarea ce-o avea de făcut pe el. La auzul celei de-a doua țârâituri a soneriei montate în spatele ecranului, se rosteau pripit ultimele cuvințele, se schițau cele din urmă saluturi apretate, cei liniștiți se descleștau din agitație, răsucindu-se pe călcâie. La garderob, în antreu, sub lumina purpurie a foaierelor, alesese să staționeze mai ales generația
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
directă pentru trupul mort al lui Moise, s-a stăpânit să rostească împotriva acestuia cea mai măruntă judecată de ocară, zicîndu-i doar: "Yahveh să te mustre!" Ceas al mustrării care, iată, nu sosise. Spre deosebire de cel de-al treilea țârâit al soneriei, năpădind de undeva dintre măruntaiele de cârpă ale culiselor și înșirînd mulțimea timpanelor prezente pe sforicica sonoră a unui hîșcîit ca de insectă. Dinspre foaiere, la parterul lambrisat și aurit, penetrând draperiile, se zvârcoliră pe parchetele întunecate șerpii de lumină
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]