2,458 matches
-
Chelnerul duse sticla Înapoi Înăuntru. Apoi se așeză lângă colegul său. — Acu’ chiar că-i beat. — Păi, se-mbată-n fiecare noapte. — De ce-a vrut să se omoare? De un’ să știu eu. Cum a făcut-o? — S-a spânzurat cu o frânghie. — Și cine l-a dat jos? — Nepoată-sa. — De ce l-au dat jos? — Se temeau pentru sufletul lui. Câți bani are? — O grămadă. — Tre’ să aibă vreo optzeci de ani. — Oricum, așa pare, cam de optzeci. — Tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
tine și pe urmă pe rus. — Nu, Întâi rusul și abia după aia eu. Cei de la ziar s-au Înșelat. — Și-atunci, de ce nu l-ai Împușcat? — N-am armă. Cu norocul meu, dac-aș avea o armă m-ar spânzura de zece ori pe an. Sunt doar un biet cartofor, atât. Se opri, apoi continuă: — Când câștig niște bani Îi joc și Îi pierd. Am jucat trei mii de dolari la zaruri și i-am pierdut. Cu zaruri bune. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
sau, mai mult sau mai puțin conștient, își grăbesc stingerea pentru că nu pot să suporte lipsa lucrului pe care, probabil, l-au urât toată viața. E paradoxal ce spui. Deloc. E firesc. Adu-ți aminte de tipul care s a spânzurat în celulă atunci când i s-a comunicat că va fi eliberat a doua zi. Între timp, marinarii umpluseră cutia cu mărunțiș și acum râdeau cu hohote asurzitoare, lovind dușumeaua cu bocancii lor grei cu blacheuri, fericiți că găina nu mai
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de alienați unde, din rațiuni terapeutice, i se dădea să înghită vomitive, i se făceau clisme cu zeamă de tutun, era biciuit cu ramuri de urzici, bătut cu ranga peste coșul pieptului, învârtit în centrifugă și ținut zile în șir spânzurat de picioare deasupra unui blid cu lapte, ca să-i scoată demonul din trup. Se pripășise în satul acesta și cea mai mare bucurie a lui era să răscolească prin dărâmături, maidane sau în groapa de gunoi de la marginea satului după
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
din licoare. Când obosea pierzându-și suflul sau când era acoperit de cântul lăutarilor, cârciumarul deschidea trapa beciului, se lăsa într-un genunchi și răcnea congestionat: "Suflă din gură, pungașule!". Din timp în timp, băiatul dădea fuga în spatele coșmeliei unde spânzura de crengile unui dud, de picioarele dinapoi, câte un berbec înjunghiat pe care îl belea mânuind cu dibăcie brișca, dând la iveală carnea roșie, umedă și fierbinte încă a animalului, lăsând sângele să spurce iarba pălită de arșiță și colb
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
1646, dreptul de a lichida, prin bătaie sau împușcare este instituționalizat prin ordonanță. Până atunci, orice țigan când era prins, i se tăia o ureche și i se punea în vedere să părăsească teritoriul. Dacă era prins din nou era spânzurat. Deci cu toate că nu aveau calculatoare pe timpul acela, tipul acesta de bază de date era perfect. Dacă erai țigan, erai prins și aveai numai o ureche însemna că ești deja cuprins în baza de date și spânzurătoarea te aștepta”. Observați deci
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
moi - cu toată gravitatea mea profesorală, și avea gustul să mănânce după mine? Sau tout simplement îi plăcea dulcețul? Mă uitai la el să văd dacă nu este un ironic, dar părea de bună-credință. Într-un picior, cu o țigară spânzurată de buză, cu vorbe franțuzești intercalate displăcut, Coco făcuse caricatura grotească a întregii mele sensibilități. Îmi căzu capul pe umăr. Fără să-și explice bine motivul, Coco pricepu că mă jignise. Vru s-o dreagă și făcu o reflexie profundă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
îl încerca dorința arzătoare a unei înfruntări și, mai presus de orice, un sentiment de ostilitate virulentă. Cu puțin timp înainte, Lidania, răvășită, intrase în depozitul femeilor, anunțând că Odetta își luase viața. Cineva o găsise, nu departe de tabără, spânzurată de un mesteacăn. Vestea fusese primită cu durere de către tovarășele sale, dar fără mirare, aproape ca o întâmplare obișnuită și, mai mult, date fiind împrejurările, întru totul previzibilă. Câte una deplângea, creștinește, tragica alegere a fetei, care cu acel gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
el, băiatul ăla e un hoț. A furat o găină de la villa, și nu e pentru prima oară. Oamenii ăștia, în loc să-și plătească datoriile, fură de la cine îi ajută. Dar de data asta o s-o plătească, de data asta îl spânzur.“ Divicone se întrerupse un moment, apoi ținu să adauge: — „Cine îi ajută“, înțelegeți? Chiar așa a spus. Ca și cum n-am ști cum merg treburile astea: țăranii săraci, striviți de taxe și de nenoroc, se îndatorează de la clarissimi, pe urmă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
azvârli pe jos și începu să-i lege mâinile la spate, în vreme ce el ne striga să-l ajutăm, că lui îi era foame și că pentru asta furase. Eu mă apropii de vechil și-i spun: „Om bun, dacă îl spânzuri pe sărmanul băiat, stăpânul tău n-o să câștige nimic din asta, iar tatăl lui o să piardă două brațe care îl ajută la câmp. E un băiat grozav, îl cunosc, și sunt sigur că o să știe să îndrepte răul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cu echipamentul electric din ultima magazie. Utilizarea unui vid plus 999 conjugată cu bobinele electrice oferă mai multe alternative, dar... El o privi întunecat. - Toate au un punct slab. Armele ucid. Ard și distrug. Ca să fiu cinstit, mai bine mă spânzură, decât să omor o grămadă de soldați care-și fac datoria. Și, mai bine să ți-o spun de acum, am început să mă satur. Toată această afacere - își flutură încet brațul - este prea tâmpită pentru a putea fi descrisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
sau, mai mult sau mai puțin conștient, își grăbesc stingerea pentru că nu pot să suporte lipsa lucrului pe care, probabil, l-au urât toată viața. E paradoxal ce spui. Deloc. E firesc. Adu-ți aminte de tipul care s a spânzurat în celulă atunci când i s-a comunicat că va fi eliberat a doua zi. Între timp, marinarii umpluseră cutia cu mărunțiș și acum râdeau cu hohote asurzitoare, lovind dușumeaua cu bocancii lor grei cu blacheuri, fericiți că găina nu mai
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de alienați unde, din rațiuni terapeutice, i se dădea să înghită vomitive, i se făceau clisme cu zeamă de tutun, era biciuit cu ramuri de urzici, bătut cu ranga peste coșul pieptului, învârtit în centrifugă și ținut zile în șir spânzurat de picioare deasupra unui blid cu lapte, ca să-i scoată demonul din trup. Se pripășise în satul acesta și cea mai mare bucurie a lui era să răscolească prin dărâmături, maidane sau în groapa de gunoi de la marginea satului după
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
din licoare. Când obosea pierzându-și suflul sau când era acoperit de cântul lăutarilor, cârciumarul deschidea trapa beciului, se lăsa într-un genunchi și răcnea congestionat: "Suflă din gură, pungașule!". Din timp în timp, băiatul dădea fuga în spatele coșmeliei unde spânzura de crengile unui dud, de picioarele dinapoi, câte un berbec înjunghiat pe care îl belea mânuind cu dibăcie brișca, dând la iveală carnea roșie, umedă și fierbinte încă a animalului, lăsând sângele să spurce iarba pălită de arșiță și colb
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
cu care fusese Înmormântată fosta sa nevastă. „Gol vine omul pe lumea asta, gol se Întoarce În mormânt“, a conchis el. Dar când s-a trezit din beție, s-a dus acasă și-a făcut semnul crucii și s-a spânzurat În pod... Așa, fără cămașă, fără nădragi... Păi, un astfel de nemernic ar fi trebuit să se perpelească pe vecie În iad... Și când colo, ia-l de unde nu-i! Numai ca să-l coboare din ștreang, oamenii au trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
În trupul lui, ținând-i Îmbățoșată bărbăția ce continua să palpite lovindu-se ritmic de buricul gol... „Vârtoasă ca la armăsari“, au povestit cei ce s-au Încumetat să arunce noaptea o privirea pe geam. „Atunci de ce s-a mai spânzurat, dacă o avea așa de mare?“, s-au Întrebat femeile trecute de treizeci... „Tocmai asta-l chinuia. Unde să-și găsească omul femeia potrivită? Pentru un astfel de melesteu i-ar fi trebuit o iapă zdravănă de tot...“, au zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
caracter pervers. - Visarion, se răsti Mașa la motan, lasă oaspetele În pace. Ia treci la locul tău pe canapea! Motanul Își desprinse ghearele din genunchii Extraterestrului și, mieunând mieros, se lipi de fusta Mașei. - Dacă ar fi după mine, aș spânzura toți motanii din lume de câte un bec și i-aș lăsa să atârne acolo până la Judecata de Apoi. Nu trebuie să avem milă de aceste lighioane malefice, spuse Extraterestrul. Dar uite, continuă el, din pricina motanului era cât pe ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
armata sovietică călcând În picioare și sfidând tratatul internaționl cu privire la inviolabilitatea prizonerilor de război...! Ce să mai vorbim de Hitler? Acest zugrav dereglat mintal, nu se știe prin ce mijloace diabolice a ajuns În fruntea guvernului german, a tăiat, a spânzurat, a construit numeroase Închisori și „Lagăre unde oamenii erau omorâți pe bandă rulantă...!”. Datorită lui, au fost omorâte peste 62 milioane de oameni nevinovați, a provocat războaie cotropind Întreaga Europă, a distrus bunuri materiale inestimabile, a decretat mobilizarea generală a
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
vorbele tale. Pleacă-ți ramurile tale, Arbore înalt și mândru, Vorbele pot fi fatale, Binele nu are sâmburi, Pleacă-ți ramurile tale, Arbore înalt și sumbru, Înaintea dumitale Mă înclin și umblu. Pleacă-ți ramurile tale, Poate-aș vrea să spânzur Tot trecutul și o parte Din trecute gânduri. Poate-acoperi o pereche Ce iubesc în noapte, Arborele stă de veghe, Gemete și șoapte. Uneori pământul nu ne-ncape. Un sunet temător Un sunet temător și surd, Cad fructele din Pomul Vieții
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
dai norii la o parte să vezi ți-am trimis forme de fluturi sărutul ne strânge cenușa rămasă din vise ținute în pod la uscat un om cu mâna la frunte streașină îl plouă cu gânduri funii aproape îngeri se spânzură-n doi pentru tine mi-am dat jumătate din viață pânzele pe care trebuia să le umflu un sfert dintre păsări se rugau să nu bat se îndrăgostesc și mă țin de vorbă până obosesc nu mai strig cerul din
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
fi dispărut povestașul are nevoie uneori să asculte să strângă semințe orice detaliu va crește într-o zi ca o liană va străpunge pixelii retinei ip-urile minții nostalgie înseamnă durerea unei răni vindecate sunt atâția oameni care nu se pot spânzura pentru că au picioarele murdare inocenții sunt cei mai periculoși oare cum ar fi arătat portretul robot al unui înger între degetele lui andy warhol? să dezmembrăm lumile ca pe niște jucării să aflu cum funcționează bucata asta de cer care
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
tomuri de impresii despre un catren curat; Vă numiți experți în toate, somități, curate genii, Intelectuali de vază adulați prin acadèmii! Sub povara senectuții stați înfipți în amfiteatre, Măsurând de sus mulțimea cu priviri imaculate! Voi sunteți titani maeștri care spânzură afonii, Dau răspunsuri concentrate și vorbesc în alegòrii; Pentru voi cultura este doar așa cum o vedeți, Vindeți autenticitate cu talent de târgoveți! Voi compuneți pentru dive un libret, o epopee Și-orice galeșă duduie voi o faceți semizee! Tot ce
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
au fost decât cinci unguri, mi-a spus mai târziu un coleg de etnie maghiară care știa istoria lor, doi erau sârbi, trei germani, un croat, un armean și chiar un austriac de-al lor. Aici, sub cetate au fost spânzurați nouă, patru din ei fiind împușcați într-o mină fără să mai poată privi pentru ultima oară soarele... Umbre se tot mișcau peste ziduri și fiori reci mă treceau pe șira spinării. Moartea mă îngrozea și atunci m-am gândit
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
ar mai fi avut niciun dinte: Copil prost, nu mai sta cu ochii boldiți pe pereți privind la cum trece vremea... Trăiește! A dracului babă mai ești! îi răspundeam cu un râs care nu mai era al meu și-mi spânzura la colțul gurii. Ea îmi sărea de gât și se prefăcea că vrea să-mi mănânce urechile. A pus baba gheara pe tine... Ai să te transformi într-un moș belicos care salivează după o bunăciune ca mine. Cum puteam
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
tăi. Ce dracu îi mai trebuia și el pe lista aia mare? ... și în acele momente înțelegea greșeala pe care o făcuse povestindu-i tocmai ei despre iubirea sa de taină. Își prinse brațele de gâtul meu și se lăsă spânzurată a neputință. Eu tăceam urând cuvintele care mă făceau vinovat de tristețea prietenei mele cele mai de suflet. Să nu plângi...nu și tu! Promit că am să vorbesc cu el... O să-i spun cât ești de minunată, că îl
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]