11,094 matches
-
timpul a împietrit în mine și împrejur. Dar nu mă sperie nimic, nu mă întreb nimic. De fapt, mă întreb din nou, un singur lucru: de ce nu simt. Ies fără să închid ușa și cobor în fugă treptele. Sirena ambulanței sparge liniștea ca pe-o sticlă goală de vin, aruncată cu ciudă. Am părul pe spate, dar parcă mai scurt, port fusta mea crem, un tricou negru și țin strâns în mână bluza galbenă cu căpșuni. N-am mai purtat-o
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Și nu spui nimic. Dar eu nu mai respir, și amețesc, și tot pământul se învârte cu mine. Îmi curg milioane de lacrimi odată, toate câte s-au adunat, îmi bate inima atât de tare, încât simt că o să-mi spargă pieptul, am o durere as cu țită în tot corpul, în fiecare celulă, simt toată neli niștea, tot dorul, toată ciuda, toată frustrarea și, mai ales, toată vina. Încerc să respir și de data asta chiar mă sufoc. Dar simt
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
o soartă mai bună? Ori așa, ori așa, tot un drac. Ba chiar mai apărat e-n Germania. Sufere ce sufere da-i în viață. Ai dreptate, ai dreptate. Nu că am dreptate, așa este. Invalidu spunea că s-a spart frontul. Oare o fi adevărat? N-a fi mai bine să te repezi în oraș poate afli ceva! Pune ceva pe tine mai frumos și du-te Zicea: Că prefectu-i prieten cu Tom. Au fost colegi sau ce? Au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Ce-a făcut? Cum să-i dea, dacă neamțu stătea cu ochii pe noi și cu degetul pe trăgaci? Una-două ne curăța. Ceva mult mai simplu și mai deștept: s-a întors să ia cărbuni și, cu coada lopeții, a spart sticla de nivel. Înțelegi? Zang, și gata! Tu știi ce-i aia sticlă de nivel? Te-ai urcat vreodată pe locomotivă? Toți dracii iadului au pufnit peste neamț. În cine să tragi? Și noi... unul pe-o parte, altul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
misterele ei, și pe urmă Cerboaica gata să-l îmbrace gigea și să-l ia... Unde să-l ia? Ce-a apucat-o? Nici nu-l suferea în preajma ei, și-acum, deodată, tam-nesam... Inima îi bătea la fel de puternic, să-i spargă pieptul, tâmplele îi zvîcneau ca-n baie, lângă Irina. Dar, ciudat! Se simțea mândru de asta. Soția lui Tom, cel mai vestit bărbat din familia și din orașul lor, avea nevoie de el! De ocrotirea lui, indiferent unde se ducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
inima de bucurie. Poate se duce, și dusă rămâne. Poate are, poate-și găsește pe cineva! Atâta pagubă! Pagubă-n ciuperci! Cărare bătută! Când o vedea plesnind de sănătate și de voie bună, cu dinții ei care-ar fi putut sparge pietre de moară, ea, care nu putea mușca nici dintr-un măr și-i cădeau brațele de vlăguială, frumoasă ca soarele dimineții, sprâncenată și-ochioasă, cu ochii veșnic duși, stând mereu gata de plecare, o-nțepa un fel de gelozie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
a avut loc în prezența doamnei mareșal Antonescu, a domnilor general Pantazi, general Șteflea și domnișoara Negulescu." Mă întreb ce-o să se-aleagă de toate doamnele și domnișoarele astea din Consiliul de Patronaj! Nu scrie-n ziare, dar s-a spart frontul! Așa se vorbește. Pe Miluță era cât pe ce să-l ia-n Germania. Ei, ce-o să se aleagă de toate doamnele și domnișoarele astea din Consiliul de Patronaj dacă vin rușii? Nu știu ce-o să se-aleagă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Ai dat un bal, spuse ea. Tot orașul vorbește. Orașul ar face mai bine să-și vadă de-ale lui... Unde-i? întrebă Mama. Ne-am despărțit târziu. Nu mai e în oraș. Dar unde-i? Unde-i? S-a spart frontul, doamnă. Greu de știut. Fiul dumneavoastră lucrează la un birou special pe lângă Comandamentul german. Să n-aveți nici o teamă. Câtă vreme nu li se întâmplă nimic nemților, nici lui nu i se poate întâmpla nimic. În privința asta fiți fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
considerate, înainte de anul 1876, printre cele principale din țară. Linia telegrafică Fălticeni-București, era singura care asigura pe atunci, schimburi directe de mesaje cu cele mai multe orașe din țară. Pe distanța Fălticeni-Dolhasca, linia telegrafică era deseori vandalizată. Se furau stâlpi, sârmă, se spărgeau izolatori și cu toate că primarii comunelor erau, în conformitate cu prevederile legii telegrafo-poștală, răspunzători pentru “orice furturi sau stricăciuni”, nu organizau supravegherea liniilor și depistarea vinovaților. Poate din această cauză, dar și din alte rațiuni, în octombrie 1888, au fost mutate firele telegrafice
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
tine decât la mine, nu vreau să aibă soarta celorlalte lucruri care se vor risipi, odată cu trecerea mea dincolo. De cană n-am nevoie, n-am folosit-o decât în visurile mele. Niciodată real. Mi-era frică să nu se spargă. Mi-e greu să renunț, fotografia de pe ea mi-e cea mai dragă imagine a ta. Caută în cană. Vei găsi o amintire. Am și eu una, identică. Măcar amintirile să dăinuie, pentru că viața ne-a părăsit într-o bifurcație
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
vreme... E posibil? Visează. Mâna ce tocmai a atins obrazul cald al femeii de lângă el, ei bine, mâna aceea a devenit netedă și delicată, așa cum era, cu mult în urmă... O privește înmărmurit. Cum e posibil? Inima bate să-i spargă pieptul și lacrimile încep a-și croi drum spre bărbie. - Vezi? E adevărat, Silviu. E cât se poate de real Niciodată nu ești prea bătrân, ca să devii tânăr. Mai ales când iubești. Așa cum o faci tu, cum o fac și
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
săi, într-un complicat labirint (Memorial) Dar până și acești ochi, fascinanți, atoate-văzători, sunt văzuți în oglindă! Există numai în oglindă: Și, pierdut în oglindă, mă înfioară ochii pe care-i zăresc. (Egalii cu zero) Dramatic este momentul când se sparge oglinda pentru că, evident, se înmulțesc imaginile și, deci, posibilitățile de interiorizare: Și caii aceia năprasnici oglinzile praf le-au făcut. (Oglinzile) Aceste posibilități multiple, paroxistice, duc la perceperea divinității drept o imagine la în-ceput puțin veridică, improbabilă, cameleonică, dar care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
preface leneș sau ursuz sau gânditor. Se pierde în spațiu: Rogu-te politicos, nu sta în picioare, Suntem în lunca Trântorilor, a Marilor Leneși. (Un domn bine) În acest moment poezia încearcă să-și cucerească o dimensiune proprie: Și am spart sticlosul perete, Acea dimensiune care mă fascina. (Muzeul) Numai astfel dispare posibilitatea de a vedea prea mult ori de a se vedea într-o multiplicitate devastatoare. Nevoia de a crea un spațiu autonom este la fel de acută și în proză: Singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
atunci abia m-am frânt, am căzut în genunchi... (Un vis) Nu este deloc exagerat să decelăm aici, dacă nu un fior mistic, cel puțin o vibrație a rugăciunii. Nu numai de la Huizinga, dar încă de la Platon știm că jocul sparge limitele existenței fizice pentru a confirma caracterul supralogic al existenței noastre în univers. Platon vedea nu doar similaritate, ci identitate între joc și acțiunea sacră. "Școlarul" este metafora ingenuității, a fragilității, o suavă floare, un crin conștient de efemerul ficțiunilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
al aspațialității: Noapte, unde sunt punctele cardinale? (Pe fluviul haos) Ala, bala, portocala, Doamne, unde ți-s tunetele, unde chimvalele, Unde cele patru puncte, cardinalele? (Pact) Disperarea cucerește noi spații, prin violență: Claruri de lună, cu târnăcop, cu berbec, am spart pereții și mult s-au muncit spărgătorii. Muream de tristețe, pieream în cenușă... (Monos) Aceste spații sunt ale exhibiției, ale lamentării: Zi și noapte mă lamentez, singur, singur ca un huhurez. Clipele trec pe lângă mine ca furtuna printre ruine. (Gravitațiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
avea de unde să știe dar, mama le privea cu luare aminte și Încerca să le antreneze și pe ele să facă puțină ordine și curat cât ea lipsea de acasă. Nu era În firea lor să miște măcar un deget. Spărgeau semințe și aruncau cojile pe unde se nimerea. Tot greul rămânea pe Săndica, fetița de patru ani, care manifesta un spirit matern Încă de mică și-l Îngrijea pe mezinul familiei care nu Împlinise Încă un an, ca pe o
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
să mai vorbim despre noi? Când s-a spus tot, s-au scris atâtea cărți, hărți cu destine cu drumuri de apă și pământ, divine căi spre cerul mort. Pudoare Ce închipuire poartă oglinda astăzi, ce închegare gata să se spargă, ce risipire prin ani! Ce distrugere cumplită, și nesăbuință? Treci neobservat de nimeni care să te oprească. Treci mai departe, obsedat de punțile tot mai subțiri; nu mai privi, în adâncul oglinzii au rămas doar grinzi. Portret Aș chema un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
coarde muzicale trec prin cristale de soare. Coboară tot mai aproape de podeaua pe care calc cuminte, umbrele cad în cuvinte spuse în taină; toți purtăm aceeași haină, cea a timpului verde, când ora e mare ca un ecou ce se sparge de peretele surd, găoace de ou. Doar eu privesc în adâncul timpului răsfrânt în oglinzi. Aș vrea să cuprinzi imaginile de mercur vinovat, ce se clatină în lumea aburită de platină. Străină și rece trece prin lumea de sus, peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
câinele sau de pisica ce își mai spală o gheară. În lumea lui din spațiul acvatic devine apatic, astmatic, dramatic, dacă îl scoți din găoacea lui rotundă înecată în calciu ca un flăcău tomnatic și muieratic. A seară l-am spart în gând, voiam să mor de tot, fără bucurii venite de sus, venite de jos, frumos trec pe lângă mine cromatic, culorile sunt vesele ca-ntr-o revistă. Matematic, au venit la scadență ca o piatră căzută de undeva de sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
ocrotirea, poate să cadă oricând, să zboare ca un gând, să plece în depărtare. N-am înțeles nici eu că m-am înșelat, nici el nu mai stă drept, măsurând pașii mari, peste podul larg vocile se limpezesc și se sparg. S-a lăsat beznă și urâtul m-a cuprins peste gleznă și a urcat până sus, până m-a îngropat. * * * A trebuit să învăț să trăiesc alături de cei din jur! A fost greu să zâmbesc, când eram absentă ca sunetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
rost, dacă scriu despre umbra mea și despre mine îngemănate ca niște șerpi decolorați. Sunt simplă și fără relief, cui îi pasă de lumea mea aspră? Este bine că am tăcut atâția ani; mâinile de sticlă subțiri, s-ar fi spart sub condeiul prea lung și greu, înfricoșat din altă vârstă chemat. Cine mai știa de această lunecare împietrită în mărgăritare. Poate profesorul meu, cu privirea de zeu, mai veghează, să rămână ce am trăit, peste vremea bătrână, în lumea fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
valorii actului final. Pentru Manuela nimic nu poate fi mai rău decât despărțirea de cel pe care ea a învățat să-l iubească. SFÂRȘIT Sfârșitul romanului este încununat de cioburile oglinzii cu mâner de os pe care eroina o va sparge. Ca într-un cerc închis romanul începe și se sfârșește cu imaginea oglinzii Manuelei, ea încadrează întreaga operă. Femeia se va elibera din masca oglindirii, căci nu mai vede în fața ei decât un gol adânc, un păienjăniș de cioburi. Oglinda
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
de Maria Elenă Lebădă Lucy și Shelley erau două surori foarte neastâmpărate. De câte ori mergeau undeva, reușeau să strice sau să spargă câte ceva, așa că mama lor, Bărbie, trebuia mereu să plătească oalele sparte. Într-o dimineață liberă, cănd Bărbie plecase la servici, fetele s-au gândit să ia micul-dejun în pat − dar nu în patul lor, ci în patul mamei. Așa că și-
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3077]
-
gata! Lucy o zgâlțâie pe Shelley. − Deșteptarea! Azi nu mai lipsim. Într-adevăr, ajung la timp, dar nu știu temele la obiectele la care au lipsit ieri. Așa că fiecare vine acasă cu câte un patru. Când să spele vasele, mai sparg vreo două pahare în chiuvetă, punând farfuriile deasupra, dar în rest totul e bine. Seara e emisiunea lor preferată, iar apoi începe un film grozav. Adorm pe la miezul nopții. Cum să se trezească la șapte? Nici vorbă. Și iar lipsesc
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3085]
-
zi dimineață, când coboară la micul dejun, fetele aud noutățile pe care le-a adus bunica din sat. − Știți voi ce-am auzit azi la piață? Baba Florea a văzut aseară niște stafii care au împins-o de și-a spart capul, iar țața Veta le-a văzut și ea, i-au furat cârja și au trântit-o de și-a spart nasul și barba. Amândouă sunt la spital. − Dar voi, aici, credeți în fantome? − Eu nu cred, dar vecinele astea
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3086]