1,151 matches
-
naratorul, două dintre mărcile sale identificatorii rămîn: numele și cele care țin de enunțare: ritmul, tonul, sintaxa și lexicul nu se modifică - vocea povestitoare este aceeași, ea Însă trimite, formal, către altceva (altcinva). Raportul dintre cititor și text devine astfel spinos, Într-un sens foarte propriu: primul este un “Făt-Frumos și merele de aur” care, dacă nu este ținut pe ghimpi, adoarme. Aici intervine geniul fiecărui autor În parte: cititorul de astăzi, puțin cum este el, e mult mai circumspect, mai
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ci alături de bărbați”. Așa se face că, publicîndu-și memoriile de sex, Catherine Millet devine amendabilă de către feministe În numele demnității de gen. De altfel, punctul acesta al corectitudinii etice, mult discutat mai ales pe piața anglo-saxonă de idei, mi se pare spinos. Se știe că Michel Houellebecq a fost dat În judecată pentru ofensă adusă musulmanilor și credinței islamice, acuzația fiind urmată, cum era și firesc, de corul celor care denunță reînființarea cenzurii și-l sfătuiește pe romancier să emigreze (una dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
afirmație". "Aventurile lirice" (1963) sunt o patetică adeziune la marea construcție poetul cântă cu har hidrocentralele, eliberarea Cubei, moartea lui Fucik, zborul cosmic concretizate în mari mesaje. Condiția creatorului și a omului în general în contextul epocii apare în "Problema spinoasă a nopților" și în "Câinele de lângă pod", cu ele poemele vor îmbrăca mai departe, tot mai pronunțat, formula dezbaterii etice. "Nevoia de cercuri" se caracterizează, ca și "Aventurile lirice", prin entuziasm și dăruire într-o formulă diversă: jocul anecdotic, burlescul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
întuneric, slavă/ urgie, protectori/ dușmani etc. volumul reface practic traseul, de multe ori torturat, al omului ce accede spre sacru. Sau, și mai bine, al umanității înseși, adunând cu minuție și descriind varii tipuri de reacții ori atitudini determinate de spinoasa căutare a lui Dumnezeu. Dintre care nu lipsesc, de pildă: umilința, ardoarea rugăciunii sau conștiința nimicniciei și a zădărniciei, dar nici îndoiala ori revolta, atitudini mai moderne, dar bine temperate, chiar anulate de credința nestrămutată în "Cel Atotputernic,/ Cel Prea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
optimism tonic încă susținut, în ciuda tuturor trăitelor și (încă doar) gânditelor de scriitorul/ omul Doru Scărlătescu... Astfel, interfața poemelor din carte este asigurată de un discurs în întregime axat pe teme morale, subsecvente sacrului: raportul uman-divin sau creație-Creator, dialectica relației spinoase carnal-spiritual sau bărbat-femeie, erosul și logosul mundifer, în fine, ierarhizarea celestă ori cea terestră. Pe urmele lui Frazer, care vedea Biblia ca epopeea lumii, în care se regăsește "febra vieții (...) cu speranțele și bucuriile, cu suferințele și păcatele și durerea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
poetei (alteritatea interioară ca apanaj al artistului modern) este tratată cu solvent suprarealist: "Vând pălării la ușa spitalului/ rotunde, de paie, pălării de cowboy și jobene/ mulțimea dă ghes pe scările de gheață/ să cerceteze, probeze/ pe țeste scalpate, trufașe, spinoase, paranormale,/ anxioase, odioase,/ se admiră fiecare în geamurile spălate de ploaie./ Port coif de ziar, în mână cu o halebardă/ atârnă greu căldarea cu var/ deasupra ușii, la intrare/ imensa sală ne așteaptă, pătrundem voioși,/ și dispărem în hăul gropii
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
la nomenclatura indescifrabilă a unui predicat comparativ/metaforic sau de reformulare, considerat ca făcînd parte dintr-un fond de cunoștințe comune: (34) [...] mai erau pești asemănători unui ou de culoare cafenie închisă, dungați cu alb, fără coadă; diodoni, adevărați porci spinoși de mare [...]. J. Verne, p. 198 B. Funcția mimezică [...] a face ca unele lucruri să se întîmple, aceasta impune ideea de localizare. Atîta timp cît "unde?" nu este prezent este imposibil să pui ceva în mișcare, să creezi aventura. Localizarea
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
o tufă] de păr încîlcit", "urechi păroase" etc. J. Verne recurge la asimilare atunci cînd vorbește, în Douăzeci de mii de leghe sub mări, de "pești asemănători unui ou de culoare cafenie-închisă, dungați cu alb, fără coadă: diodoni, adevărați porci spinoși de mare [...]". Unele negații permit, de asemenea, descrierea unui obiect, arătînd ceea ce nu există, iar altele sînt legate de ceea ce acesta nu are ca parte componentă sau ca proprietate: "fără coadă", sau cum apărea mai sus: "Buretele nu-i un
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
relației lui Lupasco cu André Breton, Georges Mathieu și Salvador Dali. În al șaptelea capitol, analizez rolul terțu-lui inclus în geneza teatrului absurdului al lui Eugène Ionesco, precum și raporturile sale cu psihanaliza și cu moartea. Al optulea capitol este consacrat spinoasei probleme a lui Dumnezeu. Capitolele 9-11 sunt consacrate relației lui Lupasco cu Benjamin Fondane, Emil Cioran, Raymond Abellio și Edgar Morin. După concluzii, ultimul capitol al cărții furnizează o foarte bogată biobibliografie a lui Stéphane Lupasco, și aceasta nu din
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
germinativ, care o pune în mișcare. Spiritul ar fi astfel intrinsec democratic și chiar cosmocratic. Cum se face atunci că accesul la spirit e interzis masei de ființe umane? Nu pretindem să furnizăm aici un răspuns general la această întrebare spinoasă, dar vom încerca să o abordăm în contextul care ne interesează: știința și oamenii de știință. Abellio nu crede nicicum în posibilitatea convertirii științei înseși. Aceasta este blocată de fundamentele agnostice ale științei: " Știința prin sine și în sine este
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
aceea vor fi despărțiți de autoritatea divină. În legenda Soarele și luna, cununa. Zina [Niculiță-Voronca, II], o babă o certa mereu pe fata moșului că-i leneșă, până când aceasta se hotărăște să meargă în lume. Curăță o fântână, un măr spinos, o cățea cu salbe la gât și se tocmește să îngrijească o cloșcă cu pui de aur, o furcă de aur cu fus și un caier de aur, care se-nvârte și toarce singur. Fata primește ca simbrie o mulțime
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
prin totalizarea unui număr ce depășește 27.000 de intervenții operatorii, dintre care peste 16.000 rezecții pulmonare, adresate preponderent tuberculozei, proceselor supurative bronho-pulmonare și maladiei canceroase cu localizare pulmonară. A fost inițiatorul și promotorul unor tehnici speciale în această spinoasă ramură a chirurgiei toracice din suita cărora menționez: rezecția pulmonară bilaterală simultană sau în timpi succesivi; dublul drenaj pleural în revărsatele paraneoplazice; bronhorezecția-anastomoză; autotransplantul pulmonar prin reimplant lobar - în terapia unor forme mai rare de cancer pulmonar - realizat în premieră
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
protezele cibernetice și „corpurile fără organe”, dar și între „mașinile viziunii” și virușii electronici, intermediază între finitudinea sau fixitatea unui algoritm computațional și deschiderea specifică unor conectări infinite și instabile. Aceste ființe intermediare refuză o interpretare dialectică și o ierarhizare spinoasă, ieșind din tiparul limbajului binar al determinismului biologic sau al tehnologiilor computaționale. Deși sunt, în principiu, universale, alcătuite din același tip de „materie” (sau globale, în perspectiva principiilor rețeleiă, se singularizează prin modalitatea diferențială prin care se asamblează și intră
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
masă osoasă variabilă ca volum, cilindrică și care prezintă două fețe, una superioară și una inferioară, și o circumferință. Masa apofizară sau arcul vertebral (arcus vertebralis) formează peretele posterior al găurii vertebrale și este alcătuit din mai multe elemente. - Apofiza spinoasă (processus spinosus) este localizată posterior, pornind de la locul de unire al celor două lame vertebrale. Pentru descrierea anatomică prezintă o bază, un vârf, două fețe laterale, o margine superioară și una inferioară. -Procesul (apofiza) transversă (processus transverses) este reprezentat de
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
arupeazăîn două superioare și două inferioare. Procesele superioare (processus articularis superior) ale unei vertebre se articulează cu cele inferioare (processus articularis inferior) ale vertebrei de dedesubtul ei. - Două lame vertebrale (lamina arcus vertebrae) care se intind de la pediculi la procesul spinos. - Pediculul vertebral (pediculus arcus vertebrae) este reprezentat de cele două punți care unesc extremitatea fiecărui arc vertebral cu corpul vertebrei. Marainea superioară (incisura vertebralis superior) și inferioară (incisura vertebralis inferior) este scobită, astfel încât prin suprapunerea a două vertebre pediculul de
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
Gaura vertebrală (foramen vertebrale) este situată între corpul vertebrei, arcul vertebral și pediculii vertebrali. Prin suprapunerea aăurilor vertebrale se formează canalul medular ce conține măduva spinării. Caracterele reaionale ale vertebrelor Vertebrele cervicale au: - corpul mai mic și alunait transversal, - procesul spinos scurt și bifid, - procesele transverse străbătute la bază de aaura transversală (foramen transversarium) prin care trec artera și vena vertebrală, - vârful împărțit într-un tubercul anterior (tuberculum anterius) și unul posterior (tuberculum posterius), - în partea superioară a procesului transvers șanțul
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
trec artera și vena vertebrală, - vârful împărțit într-un tubercul anterior (tuberculum anterius) și unul posterior (tuberculum posterius), - în partea superioară a procesului transvers șanțul nervului spinal (sulcus nervi spinalis). Vertebrele toracale au: - corpul vertebral alunait în sens anteroposterior, - procesul spinos mai voluminos comparativ cu cel al vertebrelor din alte reaiuni, - la nivelul proceselor transverse fețe articulare (fovea costalis transversalis) pentru coastele din reaiune. Vertebrele lombare prezintă următoarele particularități - corpul și procesul spinos sunt bine dezvoltate, - procesele costiforme (processus costarius) ce
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
au: - corpul vertebral alunait în sens anteroposterior, - procesul spinos mai voluminos comparativ cu cel al vertebrelor din alte reaiuni, - la nivelul proceselor transverse fețe articulare (fovea costalis transversalis) pentru coastele din reaiune. Vertebrele lombare prezintă următoarele particularități - corpul și procesul spinos sunt bine dezvoltate, - procesele costiforme (processus costarius) ce se descriu la aceste vertebre reprezintă, de fapt, resturi ale coastelor. Caracterele speciale ale unor vertebre Atlasul sau vertebra C (atlas) nu are corp vertebral. Este format din două mase laterale (massa
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
anterior al procesului transversar mult mai bine evidențiat ceea ce-l face a fi și palpabil. Acest tubercul este cunoscut sub numele de tuberculul carotidian (tuberculum caroticum) sau tuberculul Chassaianac. La nivelul celei de a șaptea vertebre cervicale (vertebra prominens) procesul spinos poate fi palpat prin piele la nivelul spatelui (Fiaura 16). Prima vertebră dorsală prezintă în părțile laterale ale feței superioare ale corpului apofizele semilunare. A zecea vertebră dorsală prezintă o sinaură fațetă articulară în partea superioară a fețelor laterale ale
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
toracală 1. Proces transvers 2. Suprafață articulară pentru coaste 3. Proces articular superior 4. Incizură vertebrală superioară 5. Suprafață articulară costală superioară 6. Corpul vertebral 7. Suprafața articulară costală inferioară 8. Incizură vertebrală inferioară 9. Proces articular inferior 10. Proces spinos VERTEBRELE FALSE SACRUM (OS SACRUM) Sacrum este (Figura 17) un os median, nepereche așezat în continuarea coloanei vertebrale. în poziție anatomică este oblic îndreptat de sus în jos și dinainte înapoi, astfel încât formează cu ultima vertebră lombară un unghi denumit
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
aăurile sacrate este separă de celelalte prin câte o creastă pe care se inseră mușchiul piramidal al bazinului. Fața posterioară (facies dorsalis) este convexă (Fiaura 18). Pe linia mediană se aăsește creasta sacrată (crista sacralis mediana) ce continuă linia apofizelor spinoase lombare. Creasta se descrie până în dreptul celei de a treia sau a patra vertebre sacrate unde se bifurcă. între ramurile de bifurcație se observă orificiul inferior al canalului sacrat (crista sacralis lateralis). Osul sacrum- fața posterioară 1. Găuri sacrate posterioare
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
stânaacilor curburile frontale sunt îndreptate în sens invers. Coloana vertebrală, considerată în totalitate, prezintă o față anterioară, una posterioară, două fețe laterale. Fața anterioară are forma cilindrică și rezultă prin suprapunerea corpurilor vertebrale. Fața posterioară prezintă pe linia mediană procesele spinoase care în totalitate alcătuiesc creasta spinală. Fetele laterale prezintă vârful proceselor transversare, pediculii vertebrali, aăurile intervertebrale, porțiunile laterale ale corpilor vertebrali. Canalul vertebral rezultă prin suprapunerea aăurilor vertebrale. în sus se continuă cu cavitatea neurocraniului în timp ce inferior se deschide prin
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
două puncte: unul reprezentant de una din extremități, altul de partea mijlocie a coastei. Osteoloaie în sens transversal și prezintă 1. Corp vertebral 2. Gâtul coastei 3. Fa]a articulara a tuberculului costal 4. Suprafa]ă costală transversală 5. Apofiză spinoasă 6. Apofiză transversă 7. Fa]a superioară a corpului coastei 8. Șan] pulmonar 9. Capul coastei 10. Cartilajul costal 11. Corpul sternului 12. Incizura costală Fa]a externă este convexă și prezintă unahiurile coastei, deja descrise. Fa]a internă este
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
și extremitatea anterioară a coastelor și spațiilor intercostale; - o față dorsală, posterioară (Fiaura 24): cuprinde vertebrele 1-12 toracale, lateral o linie oblică în jos și în afară trecând prin unahiurile posterioare a coastelor; pe această față se observă linia apofizelor spinoase; lateral se descriu șanțurile vertebrale; lateral extern față de șanțurile vertebrale sunt apofizele transverse și articulațiile cu tuberozitatea costală respectivă; în continuare se distina fețele posterioare ale coastelor și spațiile intercostale; -două fețe laterale care sunt simetrice și cuprind 12 coaste
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
dispuse pe fața anterioară a corpurilor vertebrale, - liaamentele lonaitudinale posterioare (lia. lonaitudinale posterius) sunt situate pe fața posterioară a corpurilor vertebrale în canalul vertebral dar, anterior față de măduva spinării acoperită de dura mater, - pentru lamelele vertebrale: liaamentele aalbene, - pentru procesele spinoase: - liaamentele interspinoase: unește marainile a două procese spinoase vecine; - liaamentele supraspinoase: unește vârfurile proceselor spinoase; în reaiunea cervicală, - pentru procesele transverse vertebrale: liaamentele intertransverse, mai bine reprezentat în reaiunea toracică. A. 2. Articulațiile proceselor articulare (juncturae ziaapophyseales) Articulațiile proceselor articulare
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]