1,115 matches
-
să-i încredințeze responsabilitatea spovedirii seminariștilor liceului. Don Giovanni s-a îngălbenit la gândul că ar putea să se întâlnească cu foștii săi profesori. Însă a acceptat din ascultare. Într-o zi, pe când se îndrepta spre capela seminarului pentru a spovedi tinerii seminariști, a nimerit într-o grămadă de profesori care vorbeau sub portic. Don Calabria a încercat să treacă neobservat, făcându-se mic-mic. Și-a scos pălăria preoțească, în formă de salut, și a încercat să treacă pe lângă perete. Dar
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
să fie constrâns să treacă prin mijlocul lor. Era și distinsul monsenior Michelangelo Grancelli, bărbat cult, jurnalist și poet discret, care cu un glas răsunător l-a oprit: «Ce ați venit să faceți pe aici, dumneavoastră?». «M-au chemat să spovedesc», răspunde cu umilință și confuz don Calabria. Monseniorul Grancelli își încreți buzele pentru un zâmbet ușor și, cu același ton al vocii, tună: «Lapidem quem reprobaverunt aedificantes, hic factus est in caput anguli» (Piatra pe care au aruncat-o zidarii
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Pentru prima oară s-au întâlnit la parohia San Lorenzo, unde tânărul Calabria asista copiii de la oratoriu. Dar cel mai frecvent au avut ocazia de a se revedea, amândoi penitenți, în bisericuța carmeliților desculți, în așteptarea rândului de a se spovedi la părintele Natale. Nu ar fi ciudat dacă ne-am gândi că Francesco, ca bărbat practic, s-ar fi informat de condițiile economice ale familiei Calabria și, prin părintele Natale, ar fi ajutat această familie. Când Giovanni și mama au
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Știi că m-ai costat mult! - spunea don Calabria fratelui Gigio. - Vai ție dacă nu corespunzi». În acest timp, don Calabria a exercitat un alt apostolat valid. Mulți clerici și preoți, mobilizați în armată, mergeau la el pentru a se spovedi. A continuat acel serviciu sacerdotal, simplu dar atât de util pe care l-a exercitat în parohia de la San Benedetto al Monte. Jos, în parohia de la San Benedetto, a rezervat o cămăruță pentru ei, ca să aibă posibilitatea de a se
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
dar venit de la Providența dumnezeiască este casa din Roncà (Verona). Vila i-a fost oferită lui don Calabria în urmă cu douăzeci de ani. Stăpâna se afla la Lazise, pe lacul de Garda. Era grav bolnavă și dorea să se spovedească la don Calabria. Dar, agravându-se pe neașteptate, a primit sacramentele de la parohul satului. Apoi a trimis să cheme notarul pentru a-și dicta ultimele sale dorințe. Erau prezenți doi martori și parohul. În legatul testamentar doamna l-a numit
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
avut totdeauna un respect și o stimă aparte față de camiliani. De acest fapt eu sunt martorul tuturor întâlnirilor avute cu acest preot sfânt». Don Calabria a avut continuu relații bune cu camilianii Casei San Giuliano din Verona. Mergea să-i spovedească pe tinerii aspiranți religioși și deseori se oprea la prânz la ei. Conversa afabil cu religioșii, mărturisindu-și intențiile și preocupările, simțindu-se complet în largul său. Se poate spune că în mijlocul lor respira aerul de familie. În chip deosebit
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Scalzi, la părintele său spiritual. Se ținea informat despre studenți, despre vocații, ba chiar și despre studiile care se desfășurau în casa camilianilor. Și era fericit când i se spunea că treburile merg bine. Uneori studenții camiliani mergeau să se spovedească direct la el în Casa de la San Zeno in Monte. Erau primiți ca persoane de familie și, apoi, erau însoțiți să viziteze laboratoarele «Buoni Fanciulli». Pe vreun băiat, don Calabria, îi întreba: «Vrei să te faci camilian, ca acești clerici
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
vă ajute să vă rugați din nou». Și bolnavul acceptă. Îl binecuvântă și ieși. Abia ieșit, acel căpitan a chemat sora ca să o întrebe cine era acel preot: apoi a cerut să fie chemat capelanul și a voit să se spovedească. În zilele următoare cu ajutorul fratelui religios care i-a fost trimis de don Calabria, a reînceput să se roage și să spere. După câtva timp, a început să se simtă mai bine iar în final s-a însănătoșit. Unul dintre
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
obține permisiunea. Permisul era dat cu mai multă facilitate în perioada din preajma Paștelui, pentru a da deținuților posibilitatea să se apropie de sacramente, în îndeplinirea preceptului pascal. «Într-o sâmbătă - scrie monseniorul Chiot - l-am invitat pe don Calabria să spovedească și să celebreze Sfânta Liturghie în infirmeria închisorii. Modul său de a se ruga, atitudinea, discursul simplu și persuasiv, i-a cucerit pe toți bolnavii infirmeriei. Terminată celebrarea, don Calabria s-a felicitat cu dânșii pentru participarea plină de credință
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
recunoști mizeriile, e semn că începi deja să te recunoști păcătos și să nu-i mai acuzi pe ceilalți, ci pe tine însuți: e un bun început pentru a primi iertarea lui Dumnezeu“. Duminica următoare, „durul“ a vrut să se spovedească și să primească Sfânta Împărtășanie cu toată convingerea. În timp ce îi ofeream Ostia, mi-a părut că văd în ochii lui strălucind o lacrimă; poate prima lacrimă de căință din viața sa». Capitolul XIX E nevoie de un conciliu ecumenic Reînnoirea
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
prin provincia venetă. I-au vorbit despre don Giovanni Calabria: «E bine ca tu să-l cunoști. Nu ți se întâmplă des să cunoști în sfânt în viață! - îi spuse un confrate. - Prezintă-te lui și cere-i să te spovedești. Nu te va refuza cu siguranță». Părintele Mondrone s-a înfățișat la San Zeno in Monte și, după o scurtă așteptare la poartă, a fost însoțit în cămăruța modestă a lui don Calabria. Părintele Mondrone își amintește: «Eu descopeream în
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
și părea că nu ar primi această rugăminte cu bucurie, dar fără dificultate puse mâna pe stolă, pe care o avea la îndemână, și și-o desfășură pe umeri punându-se în ascultare. «Nu ți se întâmplă des să te spovedești la un sfânt», îi spusese un confrate de-al său. A început să-și facă mărturisirea, intenționând să tindă spre o spovadă generală. Dar nu a trecut o jumătate de minut că s-a și simțit atins pe umăr: «E
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
pe don Calabria în 1916, cu prilejul serviciului militar. Părintele Filippo avea ca adjutant un alt preot, don Ceriani din Portogruaro. Împreună au decis să urce la San Zeno in Monte ca să-l cunoască pe don Calabria și să se spovedească la el. Întâlnirea a marcat o etapă importantă pentru viața părintelui Cremonini. S-a simțit atras de personalitatea carismatică a lui don Calabria, în ciuda simplității și a naivității sale. Evoluția războiului l-a dus pe front. Atrocitățile și masacrele s-
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
pe cei mai diformi»; apoi, au mers la Verona, la Casa Copiilor Buni, ca oaspeți ai lui don Calabria: «Am intrat într-o oază binecuvântată - scria don Giulio -. Supranaturalul pare să învăluie chiar și cele mai mici lucruri!». S-au spovedit la don Calabria. Apoi au vizitat casa, atelierele, sălile. S-au oprit câteva zile: «Au fost zile frumoase - conclude don Facibeni -, aproape decisive în viața mea». S-au reîntors la Firenze, ducând cu ei acest sfat al lui don Calabria
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
din Verona. Într-o zi am decis să urcăm la San Zeno in Monte pentru a-l cunoaște pe acel preot sfânt. L-am văzut înconjurat de mulți băieți. Ne-a impresionat chipul său surâzător și privirea fascinantă. Ne-am spovedit și am schimbat puține cuvinte. Ne-am reîntors în cazarmă convinși că am văzut și că am vorbit cu un sfânt. De la Verona am fost transferat la Trento. I-am scris o scrisoare. Îi destăinuiam dorința mea și i-am
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
încercări, atunci Isus va realiza planuri noi și mărețe. Am senzația că sunt, dintr-un moment într-altul, chemat și nu mă simt pregătit. Isus, Isus, Isus!». La 22 decembrie 1951: «Isuse al meu, am auzit cuvântul lui Dumnezeu [se spovedise], simt nimicul și mizeria mea; simt că Isus vrea să edifice pe mizeria mea și să-și împlinească planurile specifice ceasului de față, ceas atât de obscur, prin spiritul pur și genuin al Operei, ca să arate că El, El, Isus
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
scandal ar fi!“. Iar ispita era așa de puternică, încât credea că ar fi pronunțat chiar și asemenea înjurături. Îmi spunea într-adevăr: „Aleargă îndată să-l chemi pe don Luigi Pedrollo. Spune-i să vină aici imediat“. Și se spovedea. În timpul acestor ispite teribile, continua să-l invoce pe Domnul, Maica Domnului, sfinții. Și se ruga și citea lecturi spirituale». Și își continuă mărturia: «Am rămas alături de don Calabria în toate zilele bolii sale, până în ante-ajunul morții sale, trebuind să
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Ea cuprinde: a) disidenții, adică cei străini de viața Bisericii; b) conformiștii sezonieri, acei cetățeni francezi care merg la Biserică numai cu ocazia marilor rituri de trecere (botez, nuntă, înmormântare); c) practicanții regulați (merg frecvent la slujba de duminică, se spovedesc și se Împărtășesc cu ocazia marilor sărbători); d) pioșii, militanții religioși. în Franța, cercetările de sociologie a religiilor inițiate de Gabriel le Bras au avut consecințe sociale importante. Astfel, în 1947 apărea - grație canonicului Fernand Boulard - prima hartă religioasă a
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
care ni-l dezvăluie pe IIsus; c) Sfânta Euharistie reprezintă Împărtășirea cu trupul lui IIsus Hristos. vinul și pâinea sunt, de fapt, sângele și trupul Mântuitorului; d) spovedania. Inițial, doar episcopul era „iconomul” pocăinței. Ulterior, odată cu înmulțirea comunităților creștine, va spovedi și preotul; e) preoția. Ungerea și hirotonia din vechiul Testament, consacrate inițial doar regilor, preoților și profeților, sunt extinse la toți credincioșii în Noul Testament. Astfel, taina mirungerii este taina preoției universale. Tradiția preoției este strâns legată de Biserică și de
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
va apuca, de fapt...), cei doi frați ar fi avut-o sigur. Și mai puțină lume știe, cred, despre episodul din 1886, când, abia ajuns la Mânăstirea Neamț (8 noiembrie, de Sfinții Mihail și Gavril), Eminescu a cerut să fie spovedit și împărtășit. S-a păstrat până în zilele noastre un fragment din însemnarea preotului care a a oficiat (datorăm editarea acestui fragment d-lui Prof. Paul Miron): „Pe ziua de sf. Voievozi în anul 1886 m-au chemat la M-rea
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
zilele noastre un fragment din însemnarea preotului care a a oficiat (datorăm editarea acestui fragment d-lui Prof. Paul Miron): „Pe ziua de sf. Voievozi în anul 1886 m-au chemat la M-rea Neamțu, la bolniță, și l-am spovedit și l-am împărtășit pe poetul M. Eminescu. Și au fost acolo Ion Gheorghiță, din Crăcăoani, care acum este primar. Iar M.Eminescu era limpede la minte, numai tare posac și trist. Și mi-au sărutat mâna și au spus
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
a declanșat prima bătaie. Păi, după ce am discutat câteva zile, amical așa, Într-o dimineață, ceilalți au tăbărât asupra noastră, a celor noi... Au Început bătăi... bătăi crunte și ele au continuat tot timpul. Trebuia fiecare din noi să se spovedească În fața unui comitet ad-hoc, format din cei mai vechi, și, dup-aceea, să trecem la Țurcanu, să punem pe hârtie ce am declarat... Care au fost reacțiile dumneavoastră când ați intrat În bătăi? Prima zi a fost dezastru... Ce mai
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
căsnicia altuia, pe ea că m-a mințit că, în afară de taică-su, nu va mai iubi niciodată o altă parte bărbătească”. „Uită, părinte, căci chiar dacă s-ar întoarce, n-ar mai fi ce-a fost între dv.”, l-am sfătuit. Spovedindu-mi-se, un moment parcă s-a mai calmat. Mi-a spus că ar putea oricînd să se recăsătorească, dar ezită întrucît fata spre care îl îndeamnă inima are numai 22 de ani, cu 15 mai puțin decît el, și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
decît una plină de energie și grație. *„Bunicul” consideră că sînt necredincios. „De unde știi mata care-i viața mea sufletească?”, îl întreb. „Se vede!”, îmi răspunde el prompt. „în ce fel?” „Prin faptul că nu mergi la biserică, nu te spovedești, nu te împărtășești”. „Astea-s forme exterioare”, îi zic. „Nu, sînt chiar credința: dacă nu le faci, degeaba spui că crezi”. „Sînt totuși atîția oameni care cred, dar nu le pot îndeplini. Cu ei cum rămîne?” „Rămîne că-s necredincioși
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
raclei erau mai mulți credincioși, indistincți în smerenia lor, în afară de un cuplu de tineri, pe care îi voi reîntîlni și în capelă, unde au format din lumînări aprinse numele lor: Tina + Costel. La căpătîiul Sfîntului, un popă pleșuv, palid, obosit, spovedea și dădea sfaturi celor care le solicitau. Încasa bani pentru serviciile sale, lucru care nu mi-a plăcut! Neîndoielnic, toți cei veniți la Sfînt au o suferință, o doleanță, o speranță. Unii și-au trecut-o pe zidul porticului de la
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]