1,895 matches
-
face tratamente, oilor cărora le vor necesita. Acolo va fi un autentic mic dispensar zooveterinar. Și, așa s a și făcut, ulterior. Acum, cu ce mândrie vine, doamna doctorului,în vizită, la dispensarul soțului, șef de stână. Șef de mare stână, că nu este, prin locurile astea, o stână mai mare, mai modern organizată și dotată și aprovizionată, cu de toate, ca a lui Ion Fluierariu. Trebuie să adaug, că, și proprietarii de oi, arondați, sunt extrem de fudui, cu stâna lor
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
va fi un autentic mic dispensar zooveterinar. Și, așa s a și făcut, ulterior. Acum, cu ce mândrie vine, doamna doctorului,în vizită, la dispensarul soțului, șef de stână. Șef de mare stână, că nu este, prin locurile astea, o stână mai mare, mai modern organizată și dotată și aprovizionată, cu de toate, ca a lui Ion Fluierariu. Trebuie să adaug, că, și proprietarii de oi, arondați, sunt extrem de fudui, cu stâna lor, modernă și aducătoare de bucurii și satisfacții, atât
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
mare stână, că nu este, prin locurile astea, o stână mai mare, mai modern organizată și dotată și aprovizionată, cu de toate, ca a lui Ion Fluierariu. Trebuie să adaug, că, și proprietarii de oi, arondați, sunt extrem de fudui, cu stâna lor, modernă și aducătoare de bucurii și satisfacții, atât lor, cât și altora,cum ar fi ciobanii, angajați cu contracte și cărți de muncă, dar, mai cu seamă, doctorului lor șef! NU ȘTIU Avea și el, ca tot omul, un
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Oița Pentru a face brânză bună Trebuie să stea la stână, Sus în vârful muntelui, Fiind în grija baciului. Iar când iarna s-a ivit De pe munte-au coborât Așteptând la primăvară Pe munte să urce iară. Zbiară când se plictisește... Ghiciți voi cum se numește!?
Oi?a by Alin Gabriel Caras () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83606_a_84931]
-
noastre în zbor. Stările-acestea deși-s accidente, au în mișcare farmecul lor; ce bună e apa din izvorul cu naltul adâncului în sentimente! 01.2013 Schimbări climatice Seacă fântânile, niciun fir de iarbă nu mai învie, bacii mută-n păduri stânile, oamenii umblă după sicrie. Erupții solare... La tablouri electrice se ard siguranțele, orice îngrijorare e-o-ntrebare, între pământ și soare sunt mai mici distanțele. Copacii sunt goi, frunzele cad vara s aprinde-n livezi și ogoare, ard pădurile, ard
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
ațele plasei dorințelor cu ochiuri dese. Metafora nopții autumnale este atât de adâncă încât unii nu adorm și trăiesc cu aceste sacre elixiruri din centrul minunii. 1971 La munte Ziua dă prin spata serii umbrele și liniștea; se întorc la stâni oierii, se reface pajiștea. Stau pădurile în părți în armuri, semn de putere, muntele-i plin de mistere ca memoria de cărți. Hogaș cu Pisica lui e pe undeva pe-aproape; Eminescu vede-n ape nuferii destinului. Cu oglinzi la
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
și castele, în țară, în străinătate, iahturi, parcuri suspendate, pentru ei și beizadele; au colecții de tablouri, de mașini, de arme rare, în țară și peste hotare, de unde ne vin ecouri. Au pentru furat un cult de hiene, lupi în stână, ce urăsc ei cel mai mult e justiția română. Unii au avut soții și-au luat fete-n jupoane cu agresive silicoane, pline de vrăjitorii. Alții sunt doar concubini, au haremuri dispersate și mai au desagii plini de blesteme și
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
216} P-a seară i le-aș croi Și pe Sâmbătă sara I le-aș da badei gata. 184 Maică, măiculița mea, Eu cunoscui vremea mea Din luzie, din pruncie, Din a mea copilărie, Că n-oi mâna oi la stână, Nici n-oi muri moarte bună, Ci-oi muri în cătănie În bătae la Frănție. Dar popă cine mi-o fi? Horniștii și tamburii. În loc de colac de grâu Fi-mi-a sânge până-n brâu, Sânge de-a voinicului Până-n pieptul
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
lor și despre care soțul acesteia a lansat zvonul că l-a părăsit, ducându-se în Dobrogea de unde provenea unde locuia cu un amant. Apoi a lansat zvonul că împreună cu amantul acelAșau plecat în zona șibiului, angajându-se la o stână de oi. Toate acestea au fost verificate de ofițerul care avea dosarul în lucru, fără a rezulta ceva concret. Se știa acum și numele femeii, Genovica și Așamantului ei Ionică, dar nici la șibiu și nici în Dobrogea nu au
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
fost încadrat la un post de miliție un tânăr de profeșie cioban, bineț legat la trup cu o privire vioaie dar cu un intelect redus, stătea mai toată ziua pe la bufetul din comună, rezemat în armă ca în bâta de la stână. Într-o zi, doi tineri dorind să vadă cum reac ionează, i-aț luat arma care era rezemată de perete i a plecat, dar în urmă, subofițerul nu a schițat nici un gest dimpotrivă a râs în hohote, zicând, lasă că mi-
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
dimpotrivă a râs în hohote, zicând, lasă că mi-o aduce și înapoi, fără să se sinchisească, că arma era încărcată și întradevăr, cei doi tineri i-a adus armaș înapoi, însă, până la urmă, a trebuit să se întoarcă la stână la oile lui. S-au convins și șefii că nu avea chemare pentru muncaș ș de miliție. În legătură cu încadrările necugetate, sunt în măsură să pomenesc, că odată, trecând pe la județ ul Vrancea, ministrul deț interne de pe atunci, Cornel Onescu, care
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
întărit. Atunci, a încercat să se intereseze de fata pe care vroiau să i-o arunce de gât. Și s-a îngrozit. Puștoaica, destul de coaptă, avea slăbiciunea de a fugi mereu de-acasă și o preferință precoce pentru viața la stână, în aer liber. "E frumoasă, dar curvă", a obiectat el triumfător. "Și ce importanță are asta?" i-a replicat maică-sa. A rămas încremenit. "Mamă, cum poți vorbi astfel? Doar sânt fiul tău". Dar ea a sărit ca arsă. Tocmai
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
întărit. Atunci, a încercat să se intereseze de fata pe care vroiau să i-o arunce de gât Și s-a îngrozit. Puștoaica, destul de coaptă, avea slăbiciunea de a fugi mereu de-acasă și o preferință precoce pentru viața la stână, în aer liber. „E frumoasă, dar curvă”, a obiectat el triumfător. „Și ce importanță are asta?” i-a replicat maică-sa. A rămas încremenit. „Mamă, cum poți vorbi astfel? Doar sunt fiul tău”. Dar ea a sărit ca arsă. „Tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cutreiera păduri Și se culca ades lângă izvor; Visa cum zâne dănțuiau în zbor Și gâze mici, care purtau conduri. Ce vă-ntreb nu e o glumă: Care... creangă-i... boț de humă? A mâncat și caș și urdă, Pe la stânile din munți. După ce-a jucat la nunți Și-a bătut războaie mari Când cu turci, când cu tătari, El și-a cumpărat o durdă Și-o capaucă mai zveltă Și a coborât în Deltă. Ce vă spun, să țineți
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
cârâitoare. Carnea lui e bună-rea, Fie mare, fie mic; Caută mereu ceva, Deși n-a pierdut nimic. Nici nu zbiară, nici nu muge, Mormăie de supărare; Iarna labele își suge, Zmeura îi place tare. Mereu trage câte-o raită Pe la stână sau cireadă, E primejdios când pradă, Iarna, mai ales în haită. Mai puțin este fudulă Și mai mult este șireată; Blana ei e căutată Pentru guler și căciulă. Fără fus și fără furcă, Dânsa toarce, nu se-ncurcă. Părul lui
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
Spre o vale de uimire, Într-o înserare blândă Însetată și flămândă, Vine turma de mioare Risipită pe ponoare N-are cai în jur să-i pască, Nici câini răi s-o ocrotească, Nici ciobani să o păzească, Și nici stână s-o primească. Mioriță, mioriță, N-ai nici baci și nici băciță Să-ți dea apă din cofiță, Nici otavă din căpiță Și nici cin`să te laie, Mioriță bucălaie! Oare lupii mi te-alungă De n-ai stână și
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
nici stână s-o primească. Mioriță, mioriță, N-ai nici baci și nici băciță Să-ți dea apă din cofiță, Nici otavă din căpiță Și nici cin`să te laie, Mioriță bucălaie! Oare lupii mi te-alungă De n-ai stână și nici strungă, Nici cioban să te păzească, Și din fluier să-ți doinească? Și în noaptea-ntunecoasă De pe-o culme mai stâncoasă, Bufnița să buhăiască Și răul să-l prevestească. Moartea ce avea să vină Înainte de cu-ziuă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Când Goncea dispărea pentru câteva zile, în oraș se șoptea că, la întoarcerea lui, s-ar putea petrece unele schimbări în mersul revoluției. O echipă de revoluționari patrula pe șoseaua care ducea spre port. De acolo, cam de prin dreptul stânei, plecau barcazurile spre Ghiolul Negru de la Lintițaru. Acolo, în Ghiol, venea din când în când sorbul care te ducea la Chiru din Baltă de unde, mai toată lumea era convinsă de aceasta, veneau toate evenimentele importante din istoria județului. Cel puțin de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
văzuseră un stejar în locul acela, la răscrăcare, cum spuneau ei. Și chiar mă simțeam nespus de singură. Cei doi cățelandri se hârjoneau pe buza Dunării. Cheiul, nepietruit acum, mâncat de ploi, se afunda lin în apă. Cățelandrii îi urmăriseră de la stână și acum, cu pași împleticiți, se alergau pe buza apei. Se avântau să intre în luciul nemișcat, aici, între pietroaie, și în aceeași clipă se retrăgeau speriați. Schelălăiau întărâtați, speriați. - Nu cred că mă gândeam la istorie. Dar singură, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
se aplece spre mine. Simțeam cum totul, amintire, viața de până nu demult, gânduri, dorințe pe care le avusesem până atunci, plecau din mine. Pur și simplu mă goleam de toate. Ca un ulcior răsturnat, din care se prelinge apa... Stâna era tot la ieșirea din orășel. Dintotdeauna parcă fusese acolo, pe limba de pământ dintre șoseaua mare, care traversa așezarea, și drumeagul de țară care ducea spre fostul port. Dimineața fusese ședința festivă la liceu. Discursuri, premii, diplome, corul cadrelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
pentru a doua oară alegerile și de trei zile petrecea întruna. Plictisit, în cele din urmă, îi lăsă să-și vadă de chef și o luă pe Magda să-l însoțească în vechea lor plimbare spre gara fluvială. Din dreptul stânei prinseră a-i urma doi cățelandri dolofani, crăcănați, abia ținându-se pe picioare. Ea a dat să-i alunge, a strâns câteva pietricele, a aruncat după ei, dar ghemotoacele acelea nu se dezlipeau de pașii lor. Le adulmecau urmele, stârniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Ambrogiani și apoi vorbi despre o dată când primise Însărcinarea să aibă grijă de victima unei răpiri În Aspromonte și petrecuse trei zile acolo Între dealuri, stând Întins pe pământ, urmărind printr-un binoclu cum oamenii intrau și ieșeau dintr-o stână. — Ce s-a Întâmplat? Întrebă Brunetti. — O, i-am prins. Și apoi râse. Dar era altcineva, nu cel pe care-l căutam noi. Familia fetei ăleia nu ne sunase deloc, nu raportase dispariția. Erau dispuși să plătească răscumpărarea, numai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
secolele V-VI și IX-X. Cercetare Gh. Coman, 1963. Materialul aparține Muzeului Județean „Ștefan cel Mare” Vaslui. Bibliografie: Coman 1969b, p. 288; Coman 1980c, p. 223; Teodor 1997c, p. 140. c) Grădinărie: pe locul grădinii de zarzavat (punct numit și Stâna Costești), situată între apa Bârladului și o movilă din dreptul șoselei Vaslui-Crasna, s-a identificat o așezare cu mai multe straturi culturale, specifice secolelor VI-VII, VIII-IX și X-XI, potrivit ceramicii fragmentare. Amplasată pe platoul Albeștilor (200-300m altitudine), pe un
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
ridica pe mama, care era prea bolnavă cu inima. Mă hotărâsem să-i aștept, să-mi urmez destinul [...] Am pornit Între cei doi peste plaiul pustiu. Soarele Începuse să scapete. Se auzeau de departe tălăngile oilor care se Întorceau la stână. Clinchetul lor părea o litanie monotonă, o rugăciune veche, din vremea când munții și pădurile erau cetăți de apărare pentru oamenii fugiți din calea prădătorilor.” Ați văzut, stimați cititori, cât de bine a descris Pazi hăituiala, Încheind cu un splendid
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Astălalt dinăuntru, pehlivanul, din spirit de domnișoreală, continua să se dea rănit. Că nu, cică niznai, că mai bine părăsiți-mă aci. Tovarășe Secretar General, la sânul canalului de aducțiune, în crucea izvorului de apă menajeră, printre oițele gândacilor, la stânele batracienelor. Să cânt la populația de lipitori, moluște și rozătoare. Dacă nu poci de-a mai fi în stare... de a cuteza a mai vă trezi interesul... "Deșteptarea interesului mă-tii!" se împieptoșă dintr-odată (îl știi mic și vînos
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]