1,465 matches
-
exprime furia, cu capul mare ca de taur zvârlit înainte, își arăta dinții puternici, uzi de salivă. Mugetul ritmic, șuierat, al mecanismului mării, m-a vrăjit o clipă și, fără să mă uit în jos, simțeam puhoiul învârtejit din puțul stâncos de dedesubt. Îmi spuneam limpede, cu o precizie care mă pătrundea până-n ultima fibră, că n-aș avea decât să fac un pas precipitat înainte, și să-l îmbrâncesc pe arțăgosul ăsta odios peste marginea stâncii. S-ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
aerului, cu funicularul, de la puțul cinci Unteriș. Din acel mic lac pornea un firicel de apă care continua să însoțească drumul de piatră ce avea ca destinație platoul de exploatare minieră Ponor. Mina de cărbuni se găsea la poalele dealului stâncos Tâlva Zânei cunoscut în grai local Tilfasinna, care era cel mai înalt vârf din munții ce înconjurau localitatea Steierdorf-Anina, locul despre care circulau diverse povești și legende, povestite seara la culcare de către părinți. Acel lac mic, de care am pomenit
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
reamenajând) acel templu, precum devenirea Parthenonului Înainte de a ajunge depozit de muniție turcească. Că templul păgân a fost ridicat pe un astfel de loc, singular, o dovedește invocata piramidă a lui Keops care, ca prima construită, dispunând de Întregul platou stâncos de la Ghizeh, a ales ca teren de fundare taman un loc traversat de o largă fisură, care a trebuit umplută; constructiv, alegerea e cu totul anapoda, mai ales pentru un asemenea colos, și nu poate fi justificată decât de un
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cu imperiul otoman, America de-abia era descoperită. Aminteam acest fapt colegilor americani, ori de câte ori, mândri de progresul lor, uitau ce a Însemnat Europa. Orașul NewYork Își Începe istoria abia În 1609, sub numele de New-Amsterdam, cum Îl denumeau Olandezii. Insula stâncoasă Manhattan a fost cumpărată În 1623 de olandezi pe suma de 24 de dolari de la indieni dând la schimb stofă, mărgele și băutură. Ea a fost cucerită apoi de englezi și i s-a dat numele de New-York, În onoarea
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
NewYorkul are o serie de giganți care au uimit lumea. Mai sunt zgârie nori În Chicago, În St. Paul, În San Francisco (Frisco), În Pittsburgh, dar mult mai puțini. Aici domină În insula Manhattan, pe de o parte din cauza subsolului stâncos, pe de altă parte pentru că aici s-a dezvoltat cel mai puternic centru comercial, economic, care a permis finanțarea construcțiilor. Printre marile clădiri trebuiesc citate clădirea Asigurărilor pe viață (42 etaje), clădirea Singer (41 etaje), Transporturile (44 etaje), Compania metropolitană
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
și Clark s-au oprit În regiunea unde este acum orașul Bismarck. Au fost bine primiți de indieni și au iernat acolo. Niciunul dintre ei nu cunoștea Însă drumul mai departe, În special cum și pe unde să treacă munții Stâncoși. De aceea s-au sfătuit cu șefii indienilor. Nici aceștia nu cunoșteau prea bine, mai ales că triburile din vest le erau dușmane. Dar, au spus ei, este aici o femeie tânără, care s-a născut și a trăit acolo
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
cucerind astfel Oregonul pentru americani. Sculptorul Leonard Crunelle i-a așezat frumoasa statuie - În mărime naturală - pe terenul Capitoliului, stând dreaptă, hotărâtă, liberă, cu mâna ținând strâns legătura din spate, unde era copilul. Fața e Îndreptată spre vest, spre Munții Stâncoși. Ea privește Însă spre locul natal, locul unui popor odinioară mare și puternic. Ea a salvat multe vieți și a adus glorie poporului american. I s au ridicat statui la St. Louis, la Portland În Oregon, și la Bismarck. S-
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Ames a fost atâta zgomot, ce trebuie să fie În orașele mari. A doua zi bagajele sunt gata. În cuptorul casei Schmidt se frige o gâscă, provizie de drum. Totul e gata pentru lunga expediție prin far west și Munții Stâncoși. Îmi dau aere, ca și cum aș fi Lindberg În pregătirea primului zbor peste Atlantic. Numai Sănduța Întârzie. Avem acolo, În camera noastră, un mic prieten, căruia Îi dă ultimile pregătiri. E un șoricel micuț, drăguț, blând, rătăcit cine știe de unde. S-
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Câtă Înghețată consumă azi nația americană? N-am văzut nici un cetățean umblând pe două cărări! Ajungem În orașul Fremont. Numele e al celebrului expolator John C. Fremont, care În 1842, denumit „pathfinder”, deschizător de cărări, s-a avântat În Munții Stâncoși și California. Pe urmele deschise de el, a urmat apoi avântul spre California. La Fremont trebuie să cumpăr Sănduței un pistol, pentru a ne Încadra În ritmul general și pentru a Întrona pacea În interiorul mașinii. De la Fremont ne angajăm În
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Noaptea rămânem În Sottsbluff, iar a doua zi prin Henney intrăm În minunatul stat Wyoming. Un călăreț original. Un student traversează țara cu autostopul (9.000 km). Cody, orașul lui Buffalo Bill Înaintăm de aici printre dealuri, apoi prin Munții Stâncoși. Vom străbate mult timp o regiune de un pitoresc deosebit. Șoseaua pe care circulăm e departe de a trăda slabul puls al regiunii, dar e căutată de turiști. Fermele au dispărut. Pe undeva, pe vreo coastă Îndepărtată, se zărește urma
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
convoiului Donner. Cel mai mare restaurant al lumii Am intrat În vestitul Oregon. De numele Oregon este legată o perioadă tristă a colonizării din trecut. „Pista Oregonului” sau Oregon Trail, reprezenta lunga cale ce pornea din Missouri, prin Nebraska, Munții Stâncoși, până la fluviul Columbia, cale lungă de 3.200 km, presărată cu morți și suferințe imense. Ținta celor ce mergeau acolo era renumita vale Villamette, azi una dintre cele mai roditoare regiuni. Cea mai tragică Întâmplare a intrat În istorie sub
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
guvizi azvârliți de pescari amatori. Pe la miezul nopții, oceanul obosit Începe să se retragă. Începe refluxul. Dimineața e departe de noi. Uneori pornim prin ceața oceanului, să-i explorăm fundul. Mai la nord de Waldport, la Newport, unde fundul e stâncos, mergem și strângem melci de ocean și În special stele de mare. Yii, produc un efect dezagreabil. Cu greu le putem dezlipi de stâncă. Mișcă brațele lor pline pe partea inferioară cu o materie gelatinoasă. Aplicate pe spinarea cuiva, ar
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Interiorul său, decorat În stilul art nouveau, adaptat, firește, gustului Mariei, este exact opusul Peleșului. Prin Peleș și Pelișor, Carol și Maria continuă să stea față În față! Însă dragostea cea mare a reginei Maria a fost Balcicul, pe țărmul stâncos al Mării Negre, În Cadrilaterul pe care românii l-au obținut de la bulgari În 1913 (și l-au pierdut În 1940). Pe când nici nu visa că va ajunge regină a României, Maria petrecuse câțiva ani de neuitat În Malta. Balcicul a
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
curs de 266 de kilometri, se varsă În Argeș, afluent al Dunării. Dâmbovița de la munte și Dâmbovița de câmpie sunt parcă două râuri diferite. La munte, apa sa e rece și limpede și curge vijelios, printr-o vale strâmtă și stâncoasă. La București ajungea un râu leneș și nămolos, Împleticit În tot felul de meandre și brațe și presărat cu mici insule. De o parte și de alta, lacuri și bălți, alimentate din propriile izvoare, dar și din revărsările Dâmboviței, al
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
de urma ambarcațiunilor care au venit în contact cu centura de petrol. 4 septembrie A venit Margareta să se uite la teren. E amplasat la marginea de sud a zonei Storsudret. Vedere spre mare, oarecum obturată totuși de un platou stâncos. Mică depresiune cu pomi fructiferi bătrâni. La sud se zăresc catargele navelor de la Hoburgen. Terenul are fântână, dar e dărâmată. Noroc cu vremea, soarele strălucește iar vântul nu suflă aproape deloc. A trebuit să-mi dedic toată dimineața vizitei. (Nu
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
N-am mai văzut niciodată așa ceva, cam ciudat pe Gotlandul protestant. Casa parohială nu e locuită. (Controlez turla: ușa deschisă, podeaua și pereții curățați de curând. Numai un strat subțire de puf și găinaț.) Biserica se înalță pe un teren stâncos, am auzit că mormintele sunt puțin adânci și se prăbușesc ușor. Cristelnița e potrivită, porcul nu mai e atât de fierbinte. Respirația șuierătoare, acum e normală). E pericol să cadă dacă se trezește. Pe podea e prea rece. Cornul de
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
În stil chilian, care decurge cam așa: „mai ia niște șuncă, Încearcă și brînza, mai bea puțin vin“, după care te ridici - dacă mai poți - Încordîndu-ți toți mușchii toracici. În ziua următoare, am urcat pînă În Santa Lucía, o formațiune stîncoasă aflată În mijlocul orașului, cu propria ei istorie, și tocmai desfășuram activitatea pașnică de fotografiere a orașului, cînd a apărut un convoi de membri Suquía, Însoțiți de cîteva frumuseți din clubul-gazdă. Bieții oameni erau destul de Încurcați - neștiind dacă să ne facă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
trupelor lui Hernando Pizzaro și formînd o dinastie minoră, Dinastia celor Patru Incași. Această dinastie a coexistat cu imperiul spaniol pînă cînd ultimul său reprezentant, slăbit, a fost asasinat În piața centrală din Cuzco, din ordinul viceregelui Toledo. Un deal stîncos, Înalt de peste 100 de metri, se termină brusc, părînd că ar plonja În rîul Vilcanota. Fortăreața se odihnește În vîrful acestuia și singura ei latura vulnerabilă, legată prin cărări Înguste de munții vecini, este păzită de paveze din piatră ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
capriciul șefului, făceau totul fără prea multă tragere de inimă, și acest lucru era de ajuns ca să enerveze pe oricine. Caii au sosit, iar soldatul ne-a Încredințat un ghid care vorbea doar quechua. Drumul a Început cu o potecă stîncoasă pe care nici o altă rasă de cai nu ar fi putut să o urce, iar noi eram precedați de ghidul care mergea pe jos și care pe porțiunile dificile lua caii de căpăstru, trăgîndu-i după el. Străbătuserăm deja două treimi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
pacifică a Americii Latine se află puține porturi. Dacă ne uităm pe hartă, vedem și de ce. Cordilierii Anzilor sunt prea aproape de coastă. Europa este singurul continent foarte populat în centru. Geografia celorlalte continente e oarecum centrifugă, din pricina Saharei, a Munților Stâncoși, a întinderilor de gheață din Canada, a deșerturilor Gobi, Arabiei sau Gibson din Australia. Megaorașe situate în deșert precum Teheran sau Tașkent sunt excepții. E, desigur, legitim să ne întrebăm de ce un număr atât de important de megaorașe au deschidere
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Administrative/918_a_2426]
-
părinților, unchilor, fraților și verișorilor lor. Drept rezultat, femeile din această regiune încep să fie sensibil mai educate decât bărbații. La Magdalena este una dintre cele mai tradiționaliste comunități din regiunea Bajíoxe "Bajío, regiunea Mexic", cu pământuri deluroase, abrupte și stâncoase și cu grupuri mici și izolate de case în jurul Lacului Yuriria. În La Magdalena, cea mai mare parte a teritoriului este ocupată de mici proprietăți agricole. Proprietățile sunt de obicei de dimensiuni reduse, cele mai multe mai mici de 1 hectar și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1989_a_3314]
-
de ploi. Dimensiunile reduse ale loturilor se datorează moștenirilor și densității mari a populației. Teritoriul ocupat de ejidos este deluros în proporție de 80-85%. O altă caracteristică a zonei La Magdalena este lipsa agriculturii moderne. Totuși, pământurile acestea abrupte și stâncoase sunt cultivate și exploatate conform condițiilor, printr-un sistem agricol cunoscut la nivel local sub numele de huamiles. Huamiles sunt loturi mici, de un sfert sau o jumătate de hectar, și uneori chiar mai mici de atât, cu o suprafață
[Corola-publishinghouse/Administrative/1989_a_3314]
-
și Uriangato, pe coasta de nord-vest a celor mai înalți munți din regiunea numită Los Amoles. La Ordeña, Las Peñas, Pamaseo și Caricheo sunt câteva dintre comunitațile din această subzonă rurală, caracterizată de văi înguste și de pământuri deluroase și stâncoase, unde țăranii cultivă cu precădere porumb și fasole pentru subzistență, iar cantități foarte mici ajung și pe piețele locale. Peste douăzeci de specii de cactuși sălbatici și o mare varietate de plante, folosite de oamenii din zonă în scopuri medicinale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1989_a_3314]
-
treia, de-a lungul mileniilor trădarea lui fu uitată, zeii uitară, vulturii, el însuși. După cea de-a patra, lumea se plictisi de ceea ce devenise fără fundament. Zeii se plictisiră, vulturii. Rana se închise și ea, plictisită. Rămînea inexplicabilul masiv stîncos.7 Propozițiile asertive din primul paragraf par evidente. Greu de negat, ele se încheie totuși cu raționamente îndoielnice. Sîntem în situația de a admite cea de a treia propoziție modalizată prin deonticul are datoria să, pe baza argumentativă a adevărului
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
nu sînt semnalate. Cele patru micro-povestiri corespund unor PdV succesive a patru enunțători-tradiții ce se pierd în noaptea timpurilor, iar enunțătorul afirmă adevărul celor patru PdV succesive fără să exprime nici cea mai mică îndoială. Concluzia textului ( Rămînea inexplicabilul masiv stîncos) diferă din punct de vedere enunțiativ de enigmatica uvertură, dar oare este ea asertată tot prin mediere? Imperfectul pare să mențină aserțiunea acestui enunț sub influența ultimului după, în continuitatea verbo-temporală a paragrafului precedent (la imperfect sau perfect simplu). Totuși
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]