1,294 matches
-
a Întâlnit prima femeie frumoasă, intangibilă, prima sa Beatrice și, ca să se apere de „violența, de pericolul Frumuseții”, a avut reflexul nu puținor puberi de a blestema fascinanta apariție!... Nu, nu ca pe un vituperant Savonarola, ci ca pe un stângaci și isteroid Don Juan Îl văd pe schimnicul ce locuia, o Îngustă mansardă pe rue de l’Odeon: cum să Întorci spre tine privirea acelei prea-frumoase, prea-dorite și Înălțată pe coturni dramatici - Existența -, adulată de atâția, decât printr-un violent
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
care au cinci sau chiar mai puține partide importante funcționează după o logică moderată și centripetă și, mai ales, produc alternanțe la guvernare, dînd tuturor partidelor posibilitatea de a guverna. Sartori subliniază că această clasificare a sa permite evitarea tentativelor stîngace de a individualiza sisteme definite prin două partide și jumătate, cum ar fi, după unii autori, sistemul de partide german. Aș afirma că, dimpotrivă, tocmai pentru că în Germania n-au existat pînă acum decît trei partide importante pentru formarea guvernelor
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
Aveam o emoție nefirească, pulsul inimii îl simțeam în gît. O muzică în surdină îmi trecea pe lîngă ureche. Nu mă puteam concentra la nimic. Imagini confuze se succedau haotic prin capul meu. Mă mișcam ca un somnambul, cu pași stîngaci și gesturi neobișnuite. A venit ora întîlnirii și, de aici încolo, eu chiar tremuram de-a-binelea. Nu mă puteam stăpîni. Minutele treceau greu și o oră mi s-a părut o veșnicie. Dar tot nu venea. Pe atunci n-aveam telefoane
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
e musai ca, în timp ce te ocupi de perfecționarea de sine, să te lași sculptat și de ceilalți, să îngădui celorlalți să-și lase în tine urma lor. În sfârșit, că dalta cu care îți netezești portretul ar fi mult mai stângace, dacă - vorba lui Salvador Dalí - alături de mâna ta n-ar intra în joc și mâna unui înger... E adevărat că și monahul creștin pare, uneori, să fie echivalentul duhovnicesc al stoicului aplecat asupra sinelui propriu. Că și el pare, uneori
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
deții cu adevărat ceea ce ai găsit. Impostura e, de aceea, paguba subiacentă a culturii de internet. Bunul dobândit fără efort, parada de informație plutind pe un perfect vid cognitiv, știința neasimilată, neprelucrată organic, creează impresia penibilă a falsului, a jongleriei stângace. Nicăieri nu e trișeria intelectuală mai acasă ca în spațiul culturii de internet. Campionii ei păcălesc lumea, dar se păcălesc pe ei înșiși. Încep să creadă că știu, că emană miresme subtile, când, de fapt, miros a Google de la o
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
dintre internări. Recuperarea afaziei la tineri este mai bună decât la vârstnici. Manifestările afazice la femei sunt mai reduse datorită reprezentării bilaterale a limbajului și incidenței mai mici a AVC, deși nu există diferențe semnificative privind progresul recuperării față de bărbați. Stângacii sunt cei mai susceptibili de fenomene afazice indiferent de lateralitatea AVC. Pacienții dreptaci cu părinții cu rude stângaci se recuperează mai bine decât dreptacii care nu au astfel de rude. Rezultatele recuperării tulburărilor de exprimare sunt invers proporționale cu mărimea
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
întocmai ca al trîmbiței cei vestitoare de biruință; și, în sfârșit, în zadar un actor s-ar sui pe șenă ca să ne înfățișeze veacurile trecute, pătimile și virtuțile, ca să ne învețe sau să ne pricinuiască petrecerea, dacă mișcările sale cele stîngace, dacă glasul său cel necioplit și neimitator și dacă musculația obrazului său nu se vor potrivi cu persoana ce ne arată. Aceste povățuiri și deprinderi se învață cu desăvîrșire numai prin declamație și prin urmare această învățătură este de trebuință
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
cele mai interesante scene la care am asistat până acum, legată de practica pelerină și avansul tehnologic al societății noastre. O femeie de circa 60 de ani, pensionară, fără nicio îndoială, scoate din buzunar un telefon mobil, formează preocupată și stângace în același timp un număr de telefon, închide, așteaptă să fie sunată de cineva, răspunde, apoi, vorbind puternic în aparat, spune : „Mamă, am ajuns. Luați și voi!”. Apoi plimbă tacticos telefonul mobil pe deasupra suprafeței capacului raclei, cu gesturi circulare, ca și cum
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
insulă” de gazon, la adăpostul unor copaci bătrâni ? Sau pentru că supravegherea autorităților este strânsă, inclusiv prin prezența a numeroși polițiști în civil ? Am avut norocul de a vedea doi polițiști în civil în acțiune, au luat urma a doi adolescenți, stângaci și nefericiți hoți de buzunare. La fel ca și cei din București și Iași, polițiștii în civil sunt mult mai „supli” decât polițistul român standard, au practica exercițiului fizic și a sălii de sport și sunt îmbrăcați invariabil în blugi
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
mai puțin impure, deci mai puțin susceptibile de a intra în conflict cu „sacralitatea” rândului, un fir lung, electric, conectat la generatoarea de sacru și puritate care este racla unde se găsește Sfânta Parascheva ? Sau este vorba de o tentativă stângace a împătimiților de iarba dracului de a se schimba, de a se pocăi, gest perceput ca atare și apreciat prin tolerarea lui efectivă de către ceilalți pelerini ? Ce poartă oamenii cu ei la rând ? Sunt așezat pe un scaun mic de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
devotat tot entuziasmul și toate forțele în direcția implementării ideii socialismului. Clasa muncitoare este clasa noastră, puterea noastră neabătută. Fără ea, adică, fără încrederea clasei muncitoare, nimeni dintre noi nu ar putea reprezenta practic mai mult decât propria sa persoană. Stângacea încercare de a prezenta dureroasa tragedie de la Poznań ca rezultatul actvității agenților imperialiști și a provocatorilor a fost foarte naivă politic. Agenți și provocatori pot să acționeze oriunde, dar niciodată și nicăieri nu pot determina atitudinea clasei muncitoare (Zinner: 1956
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
tragedie de la Poznań ca rezultatul actvității agenților imperialiști și a provocatorilor a fost foarte naivă politic. Agenți și provocatori pot să acționeze oriunde, dar niciodată și nicăieri nu pot determina atitudinea clasei muncitoare (Zinner: 1956, 206-207. subl. m.). Tocmai această "stângace" și "naivă politic" explicație a fost avansată de către Moscova și preluată de către toate regimurile satelite est-europene în ceea ce privește revoluția maghiară. Până la abordarea acestui subiect, să ne oprim puțin asupra firavei reacții a conducerii de la București relativ la tulburătoarele evenimente petrecute în capitala
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
multe rânduri să contracareze influența emisiunilor Europei Libere. Dar aceste încercări au avut un efect tocmai contrar căci ele au atras și mai mult atenția publicului asupra acestor emisiuni. Dealtfel, contra propaganda regimului făcută prin presă, radio și televiziune este stângace, conform canoanelor partidului și fără să țină seama de situația reală. Astfel, se poate cita un sketch transmis la televiziune și interpretat de actorul Toma CARAGIU de la teatrul "Lucian Bulandra". În acest sketch se ironiza ascultătorul RFE ce este veșnic
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
nordul Africii, Egipt, Palestina, Grecia, Roma etruscă, Penisula iberică, Galia și Britania. Era normal ca în Anglia să vedem germenii inițierilor esoterice contemporane. Acolo ele existau dintotdeauna, transmise ca o taină a sutelor de mii de ani. Esoterismul modern practicat stângaci și superficial este de fapt un exoterism elitist, aparent îndreptat spre satisfacerea orgoliilor și nevoilor minime de cunoaștere a omenirii contemporane, un amestec de astrologie, hermetism, neoplatonism, cabalism, alchimie și magie cu spoială creștină sau tibetană. Și cu toate acestea
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
deopotrivă aportul. Materia primă a experienței a fost considerată aglomerare amorfă de stimuli, văzul fiind o impunere subiectivă a formei și sensului asupra realității, modelarea fiind însă caracteristică fiecărui artist. Dacă la Michelangelo remarcăm influența benefică asupra artei sale a stângaciului, la Van Gogh influența patologiei sale cerebrale asupra culorilor, la Mircea Ispir remarcăm modificări de amploare asupra geometriei secrete asupra lucrărilor sale datorate modificărilor sale de percepție a câmpului vizual apărute ca urmarea unui accident vascular cerebral. Căile simțului vederii
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
dreapta, centrarea lucrărilor fie ele portrete, case, vase cu flori. Așezarea culorilor, a elementelor ce ar trebui să restabilească echilibrul imaginii în partea stângă a lucrării este deficitară, pierzându-se astfel în totalitate geometria așteptată și pictorul reacționând ca un stângaci ce pare a se adresa unui public presupus a gândi cu creierul drept. Ilustrarea acestei supoziții a cărei explicație este extrem de clară și exactă o facem prin reproducerea lucrărilor sale. Pictorul Mihai Cămăruț suferise și el un accident vascular fiindu
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
pictate în culori de apă un obraz al Domnului Hristos, poate cel pălmuit de sluga Caiafei, dreapta Sa binecuvântătoare, ochii înlăcrimați și brațul făcut scaun al Maicii Domnului care păstra spre mângâiere picioarele Pruncului Sfânt. Expresiile, mai mult bănuite, erau stângace, realizate primitiv de vreun zugrav local, dar cu atât mai sfinte. Pe plafonul altarului în aceeași manieră primitivă Chipul Dumnezeului treimic, în forma la care Biserica a renunțat, socotind-o neconformă cu canoanele de reprezentare a Persoanelor dumnezeiești, într-o
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
mai puțin decât m-aș fi așteptat. Pe atunci aveam alte pricini de îngrijorare. Dar mă întristează faptul că, deși în felul ei distrat era atât de bună cu mine, probabil că nu mă vedea altfel decât ca pe vărul stângaci, țărănos, lipsit de distincție, al lui James. Pentru mine, Estelle a însemnat un miracol, o prevestire. Acum două zile, în timp ce sortam niște mărunțișuri pe care le-am adus la Capul Shruff, am dat peste o fotografie a ei. În schimb
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
zi, uneori ceas de ceas. Și-mi punea mereu aceeași întrebare, cu aceleași cuvinte, iar și iar și iar, indiferent de răspunsul pe care i-l dădeam. Și, desigur, cu cât devenea el mai furios, cu atât eram eu mai stângace și mai împiedicată și mai doborâtă, așa încât îi dădeam, probabil, într-adevăr impresia că mint... Aș vrea să-l ucid pe omul ăsta! Mai băuse puțin vin și acum stătea tremurând, fără să plângă, cu ochii larg deschiși și întunecați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
peste prag. M-am grăbit să-i urmez. Când am intrat erau prinși în discuție, stând în picioare în hol și am avut simțământul: „asta nu seamănă a mamă și fiu“. Și totuși, de ce nu? Relațiile de familie sunt adeseori stângace, ciudate. Sau poate că Hartley nu-a reușit niciodată să-i devină mamă, nu i s-a îngăduit așa ceva? Dar ce-și puteau spune? — Noi n-am știut unde ești, unde ai plecat, am încercat și am tot încercat să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
putea să se ivească dintr-un moment în altul. — Ca s-o caute pe mama. Da, cred că s-ar putea. Și ce-o să faceți? Nu știu. Ce-o să facă el? Ascultă, Titus, și te rog să-mi scuzi graba stângace, dar sunt multe lucruri pe care doresc să ți le spun. Titus, trebuie să ținem unul cu celălalt, noi doi... Da, da, eu sunt o proprietate foarte prețioasă, sunt momeala, sunt ostaticul. Nu, nu ăsta-i punctul meu de vedere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
să dorești, să vrei. Te rog. Simt că există o legătură reală între noi, care se va intensifica, în mod firesc. Te rog să nu gândești că doar mă folosesc de tine, nu-i adevărat, îmi ești drag. Scuză forma stângace a celor ce-ți spun, dar nu am avut timp să-mi pregătesc un discurs elegant. Am sentimentul că destinul, sau Dumnezeu, sau nu știu ce altceva ne-a dăruit pe unul celuilalt. Să nu ratăm în mod stupid această șansă. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Titus: „Unde locuiește vărul dumitale?“. Am fost întotdeauna conștient că James avea puterea de a mă răni profund. Ciudat că până și acum teama aceasta se insinuase în discuția noastră! (Cousinage, dangereux voisinage!) Mă enerva, mă făcea să mă simt stângaci și nepriceput, și aș fi vrut să-i răscolesc calmul somnolent. Nu mă puteam hotărî dacă să-i povestesc sau nu chestiunea cu Ben. Dacă i-aș povesti, nu cumva o să-și amâne plecare? Pe de altă parte, tare-aș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de pe acum taxiul. În ultima clipă m-a cuprins chiar un soi de spaimă exaltată la gândul că era posibil să fi întârziat prea mult. M-a năpădit o reală panică. Dinții au început să-mi clănțăne, degetele tremurătoare și stângace au început să rupă plicul, să smulgă scrisoarea, s-o despăturească. După care a trebuit să alerg la fereastră, ca să am mai multă lumină. „Dragă Charles, Am fi foarte bucuroși să vii să iei ceaiul cu noi. Te așteptăm vineri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
putut Hartley să accepte gândul de a părăsi Anglia atâta timp cât Titus era dat dispărut? Sau poate că o acceptase? Probabil că nu. Probabil că din această pricină totul i se păruse „ca într-un vis“. Eram sigur că în scurta, stângacea, nevinovata ei discuție cu Titus nu-i pomenise nimic în legătură cu planul de a pleca în Australia. La urma urmei, nici mie nu-mi spusese nimic. Această omisiune îmi apărea acum de bun augur. Nu-mi pomenise nimic, pentru că luase hotărârea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]