3,144 matches
-
în Ediția nr. 654 din 15 octombrie 2012. Pe umeri de zare cu fruntea lipită de depărtare cuvintele noastre toate ne privesc învăluite-n uitare... Rămâi, rămâi să privim iar răsăritul când noaptea se duce la culcare și lasă lumina stăpână pe-ntinderea mângâiată de soare... Nu lăsa uitarea să pună stăpânire pe gânduri și lasă-mbrățișarea s-adune suflet lângă suflet între rânduri... Rămâi și pune sărutul chezășie că stelele pe care le aduni cunună și le dăruiești gândurilor care
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
eu am greșit. Vinovat sunt înaintea lui Dumnezeu întru toate păcatele mele cele fără număr, câte am mărturisit și câte am mai și uitat. Pentru toate acestea mă căiesc și îmi pare rău și cu frământare de inimă mă rog Stăpânei mele de Dumnezeu Născătoarei și Pururea Fecioarei Maria, tuturor puterilor cerești și tuturor sfinților, precum și sfinției tale, cinstite părinte, să-mi fiți martor în Ziua Judecății împotriva diavolului, vrăjmașul neamului omenesc, să vă rugați pentru mine păcătosul către Domnul Dumnezeul
MĂRTURISIRE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378433_a_379762]
-
al ei pe care nimeni altul nu îl cunoștea. A continuat să galopeze pe unicornul său alb Yoki, către poalele Muntelui de Foc și alături de ea pe un cal murg, venea Tharika doica sa, bombănind nemulțumită de nesăbuința tinerei sale stăpâne care se avânta în calea pericolelor cu ochii închiși, de Kalystru chinocefalul( om cu cap de lup) și Grypho, grifonul său albastru cu aripi . Doica protestă scâncind înspăimântată, când văzu cum prințesa își îndemna unicornul îndreptându-se către poalele muntelui
VIS ALB de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378473_a_379802]
-
și li se supun? Și apoi uiți că Yoki e neînfricat și nu se pot apropia de el nici leii cei fioroși și nici lupii care ar face calea întoarsă la porunca lui Kalystru? - Nu de fiare mă tem eu stăpână și nu pentru viața mea. Uneori au fost văzuți prin aceste locuri grupuri de mongoli necredincioși supuși ai hanului, care încalcă fără îngăduință aceste locuri în urmărirea vânatului de soi și acești ticăloși nu s-ar da în lături să
VIS ALB de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378473_a_379802]
-
ceea ce trebuia și meritai! Sunt bucuroasă că totul s-a rezolvat mai ușor decât ne-am așteptat. O sa mai avem puțin până se încheie acest capitol din viața ta, dar totul va trece, și în sfârșit vei fi liberă si stăpână pe viitorul pe care ți-l dorești. Vom ține legătura, poate ne mai întâlnim cu toții, ne prinde bine câte o ieșire, departe de zgomot și stres. Pupici pentru Ionuț și Gabi, iar tu ai grijă de tine! Se despărțiră în fața
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1977 din 30 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378858_a_380187]
-
cu un cuvânt ce-a înghețat prematur,Hai, vino la răscruce, să vezi că am dat vamă... VI. CUVINTE-LUMINĂ, de Rodica Constantinescu , publicat în Ediția nr. 2314 din 02 mai 2017. Am ajuns să pândesc cuvântul stând ascunsă după singurătatea stăpână pe nopțile de smoală, țin strâns lampa lui Aladin să pot înfrunta secundele de pe ceasul din gara tăcerii. Pe șinele ruginite de ploaia ochilor se aude sunet de roți obosite și apare un tren cu un singur vagon, după ferestre
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
apare un tren cu un singur vagon, după ferestre sunt cuvinte-lumină, neatinse de bruma furișată mult prea devreme, le adun grăbită pe un colț de suflet și le fac poezie. Citește mai mult Am ajuns să pândesc cuvântulstând ascunsădupă singurătatea stăpână pe nopțile de smoală,țin strâns lampa lui Aladinsă pot înfrunta secundelede pe ceasul din garatăcerii.Pe șinele ruginite de ploaia ochilorse aude sunet de roțiobositeși apare un trencu un singur vagon,după ferestre sunt cuvinte-lumină,neatinse de brumafurișatămult prea
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
de admiratori veniți din multe colțuri ale țării pentru a omagia o creatoare de frumos, o mare prietenă, un suflet nobil... Am făcut exact ceea ce trebuia făcut potrivit concepției mele, regăsită și explicată, neașteptat de clar, în cuvintele acestei doamne, stăpână a „Artei conversației”: „Sunt convinsă că venim pe lume cu un program și este o iluzie că putem să-l influențăm sau să-l evităm. Poate asta a fost ceea ce m-a susținut în viață - credința asta în destin. N-
RELUARE) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378984_a_380313]
-
ziua cea mare sosi, Domnul îndurându-se de așteptările și rugăciunile sale. Totul era pregătit, ca el să se întoarcă în Olanda cea veche, țara natală. Se va întoarce acolo, s-o regăsească pe aleasa inimii sale, cea care era stăpână, doar ea, singură, peste sufletul său. Ea și Dumnezeu erau contopiți în inima sa, și nu putea vedea niciun rost în lume, fără de ea, cea pe care Cel de Sus a dăruit-o ca pe o comoară de mare preț
LUMEA NOUĂ (3) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379901_a_381230]
-
așa cum i-l descrisese baba. Iată, aici trebuie să locuiască boieroaica cea bogată. Admiră cu încântare conacul cel strălucind de nou ce era și se tot gândi cum să facă să îndrăznească și să intre în curte, ca să întrebe de stăpâna acestuia. * Nerun nici nu-și putea crede sieși de curajul său când se hotărî să intre în curtea cea mare boierească, așa, nitam-nisam. Doar ce deschise o poartă și se trezi în curte, stârnind o hărmălaie de câini care hălăduiau
BALADA LUI NERUN (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379872_a_381201]
-
cu ce treburi intrase tânărul acela în curtea ei. Nerun n-avu încotro, se întoarse din uliță, intră pentru a doua oară în curtea plină de câini și de slugi, dar de data asta cu ceva mai mult curaj. Degrabă stăpâna conacului îl întrebă cu ce treburi venise la ea. Când auzi că tânărul e pictor și că are la subsuori un sul cu mai multe pânze, îi porunci acestuia să intre în cerdac, să-i întindă toate pânzele și să
BALADA LUI NERUN (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379872_a_381201]
-
cameră, luate la rând. Saloanele cele mai mari le lăsă pentru zugrăvit la sfârșit, ca să aibă timp să-și imagineze cele mai frumoase scene. La început lucra cu migală, de frică să nu greșească ceva care s-o supere pe stăpână. Dar, mai apoi, toate decurgeau cât se poate de firesc. Tot ce făcea era pe placul stăpânii. Chiar și ea venea cu câte și mai câte scorneli ale imaginației sale pentru ceea ce trebuia sau urma să fie pictat. Nerun se
BALADA LUI NERUN (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379872_a_381201]
-
ce făcea era pe placul stăpânii. Chiar și ea venea cu câte și mai câte scorneli ale imaginației sale pentru ceea ce trebuia sau urma să fie pictat. Nerun se trudea să fie grijuliu, atent, trebuia să transforme fantasmele din mintea stăpânei sale în capodopere de artă. Se înțelege, văzându-l așa de priceput, boieroaica își spori pretențiile în privința realizării tablourilor. Acum totul trebuia să fie măreț. Totul trebuia să impresioneze încă de la prima vedere. Nerun era nespus de voios că putea
BALADA LUI NERUN (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379872_a_381201]
-
Totul trebuia să impresioneze încă de la prima vedere. Nerun era nespus de voios că putea să-i îndeplinească toate dorințele acesteia. Își tot făcea socoteli, în minte, imaginându-și banii cei mulți care urma să-i primească la sfârșit de la stăpâna conacului. Dar, de la o vreme, când cele mai multe dintre saloanele mari ale conacului erau deja zugrăvite și după ce tânărul așternu o bogăție de tablouri pe care le aranjă în saloanele cele mari pentru oaspeți, boieroaica - nemăritată, încă tânără și frumoasă - începu
BALADA LUI NERUN (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379872_a_381201]
-
și să plece acasă, în satul său. Căci doară acolo îl aștepta, cu atâta dor și dragoste, frumoasa sa Mona, căreia îi jurase credință veșnică și-i dăruise inima. Într-o zi căută un prilej să-i aducă la cunoștință stăpânei că el a cam terminat ce era mai important de făcut la conac ei și că acum ar vrea să fie plătit. Această veste nu-i pică deloc bine boieroaicei, care intră numaidecât în panică. Nu-și putea imagina de ce
BALADA LUI NERUN (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379872_a_381201]
-
veste nu-i pică deloc bine boieroaicei, care intră numaidecât în panică. Nu-și putea imagina de ce tânărul era așa de neliniștit, de ce vroia plata muncii lui așa de repede și de ce se grăbea să plece. Într-o altă zi, stăpâna conacului se opri drept în fața lui Nerun mărturisindu-i că îi este foarte drag și că și-ar dori să se mărite cu el, cu toate că știe că el este un băiat sărac. La auzul acestei vești Nerun se cutremură de-
BALADA LUI NERUN (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379872_a_381201]
-
se mărite cu el, cu toate că știe că el este un băiat sărac. La auzul acestei vești Nerun se cutremură de-a binelea. Nu s-ar fi gândit măcar o clipă la așa ceva. Fără să se codească prea mult, îi zise stăpânei sale, pe de-a dreptul: - Mulțumesc, stăpână, pentru gândurile tale bune! Dar nu pot accepta să mă însor cu tine. Am jurat credință veșnică alteia și nu-mi pot călca jurământul, orice s-ar întâmpla! Stăpâna simți că i se
BALADA LUI NERUN (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379872_a_381201]
-
el este un băiat sărac. La auzul acestei vești Nerun se cutremură de-a binelea. Nu s-ar fi gândit măcar o clipă la așa ceva. Fără să se codească prea mult, îi zise stăpânei sale, pe de-a dreptul: - Mulțumesc, stăpână, pentru gândurile tale bune! Dar nu pot accepta să mă însor cu tine. Am jurat credință veșnică alteia și nu-mi pot călca jurământul, orice s-ar întâmpla! Stăpâna simți că i se clatină picioarele la auzul acestei vești. Nu
BALADA LUI NERUN (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379872_a_381201]
-
prea mult, îi zise stăpânei sale, pe de-a dreptul: - Mulțumesc, stăpână, pentru gândurile tale bune! Dar nu pot accepta să mă însor cu tine. Am jurat credință veșnică alteia și nu-mi pot călca jurământul, orice s-ar întâmpla! Stăpâna simți că i se clatină picioarele la auzul acestei vești. Nu-și putea imagina că este refuzată de un sărăntoc. Pe fața ei apăru dintr-odată mânia. Dar se trezi repede din amorțeală. În sine își zise că nu-l
BALADA LUI NERUN (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379872_a_381201]
-
fața ei apăru dintr-odată mânia. Dar se trezi repede din amorțeală. În sine își zise că nu-l va plăti pe Nerun până ce acesta nu va face totul după vrerea ei. Doară banii erau la ea și ea era stăpână în acel conac! De aceea, din ziua aceea, începu să se poarte mai aspru cu Nerun. Îl mustra mai des, uneori chiar fără rost. Îl întorcea de la capăt cu lucrările deja făcute. Făcea orice să-l poată ține la nesfârșit
BALADA LUI NERUN (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379872_a_381201]
-
vadă prin preajma ei, de drag ce-i era. Și poate, cu timpul, spera ea, Nerun va ceda, va face după cum vroia ea! Nerun deveni și mai îngrijorat. În satul lui îl aștepta credincioasa sa Mona. Iar el muncea aici, la stăpâna aceasta hapsână, care mai și pusese ochii pe el și nici gând să-i răsplătească munca. Începu s-o urască. Ea deveni principala piedică în realizarea fericirii lui. Ba, se mai întâmplă ca, într-o zi, pe la poarta castelului să
BALADA LUI NERUN (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379872_a_381201]
-
negustorul plecă. Nerun, însă, rămase fără stare. Vroia să plece definitiv, să părăsească conacul acela. În mintea lui socotea dacă banii pe care i-ar da boieroaica îi vor fi de ajuns. Când găsi un nou prilej să-i amintească stăpânei că își vrea plata ca să plece, boieroaica se înfurie de-a binelea. Nu vroia să-l scape pe Nerun din mână cu una cu două. Inventă tot felul de lucruri de făcut, doar să-l mai țină legat o vreme
BALADA LUI NERUN (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379872_a_381201]
-
și mii de oameni, ignorând persecuția, se alăturau noii credințe. Această mișcare de masă crea și forțe politice capabile să se lupte împotriva aristocraților spanioli catolici. Apăruse un curent patriotic al populației subjugate, care căuta să se elibereze, să devină stăpână pe ea însăși. Această stare de lucruri dusese la multe revolte, războaie, între provinciile Țărilor de Jos, cu puterile catolice: Spania, Potrugalia, Franța, și chiar Anglia. Noua credință protestantă oferea un sprijin important pentru lupta lor asupra dominației catolice. Hans
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379902_a_381231]
-
probabil, de teamă că va pleca prea curând de lângă ea. - Nina spune că poate așa e mai bine! - Hai, nu mai spune! Păi Nina vrea să se mărite cu Marius și să se mute definitiv în casa ta ca o stăpână adevărată. Îi ieșise porumbelul din gură. Profesoara îl privea sfredelitor, fără să pară deranjată de remarca răutăcioasă. Mama lăsă furculița în farfurie, fără zgomot și vorbi blajin: - Nina nu este obligată să mă întrețină! O face de mai bine de
REVENIREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379865_a_381194]
-
-i povestească tot ce știau mai grozav, câte și mai câte jocuri grozave știau fiecare, și ce treburi fascinante se aflau în preajma casei, dar și în livezile lor. S-au împrietenit pe loc. Doar că, din cerdac se auzi vocea stăpânei casei: - Hei, Anuța și Mihăiță, ce faceți ? Duceți-vă repede în grădină și aduceți niște frunze de sfeclă pentru găini și pui, că altfel nu mai vedeți ouă la prânz. Cu ceva părere de rău, copiii plecară imediat să facă
COPIII DIN VECINI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379962_a_381291]