12,817 matches
-
te pricepi să repari un tablou de la un apartament, din când În când văd câte o scânteie mică? Sigur, aceasta este meseria mea, atunci când doriți ... Dacă nu ești ocupat sâmbătă după-masă ar fi posibil? Cu siguranță, da!, spuse imediat băiatul stăpânit de dorința de a fi pe placul acestei femei minunate și fără a-și face iluzii de un anumit fel. Sâmbătă poate treci pe la birou pentru a primi cheia de la apartament, eu nu voi fi acolo. Fata a observat mica
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
vremuind transformase falnicul jandarm de altădată Într un moșneguț vânjos dar slăbit și complet albit de timp și necazuri, de gânduri și ... „mama lor de comuniști!”. Cei doi bătrâni s-au oprit din treabă și așa cum toți locuitorii satelor sunt stăpâniți de curiozitate bolnăvicioasă și ei urmăreau cum din luxoasa mașină de teren coboară un domn Înalt și bine clădit care era Îmbrăcat Într-un costum impecabil iar pe cap purta o pălărie cu boruri mari, de gabori, așa cum ar spune
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
unui toc de pistol pe care, spiritul său rece intrat În trepidația inerentă a unui Început de alertă ce se apropia și se amplifica până la nivelul de „panică” Îl aproximă a ascunde un Beretta 92. Experiența și spaima care Îl stăpânea Îl făcură pe securist să se ridice cu intenția de a fugi și a se ascunde, dar desfiguratul, deja ajuns la masa lui, Îi comandă cu un gest de imperator să rămână pe scaun. Apoi, nedoritul său oaspete luă un
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
cine crede că nu e drept n-are decât să se ducă naibii. Se auzi din nou tusea seacă, sunând ca boabele uscate de mazăre învârtite în tigaie. Redusese la tăcere protestele lor, se purta deja ca un bărbat care stăpânește jumătate de planetă. Scara lor de valori se clătina din temelii: omul care fusese bogat ajunsese acum aproape la fel ca ei, pe când Janvier își pierduse deja capul în noaptea și ceața bogăției. Porunci scurt: Vino încoace! Stai jos! Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
la pământ crescuseră urzici. Bărbatul rămase privind îndelung prin spărtura din zid spre ceva ce rămăsese neatins de trecerea timpului: pajiștea care cobora în pantă spre râu și ulmii de pe mal. Pentru el casa era un lucru pe care-l stăpânești, iar lucrurile pe care le stăpânești stau sub blestemul schimbării. Cele care nu-ți aparțin rămân neschimbate și tocmai acelea îl primeau acum cu bunăvoință. Peisajul nu era al lui, nu era căminul nimănui - era pur și simplu locul unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
Arată-i-le! zise Thérèse. Pentru a lua documentele, Roche lăsă frâiele, iar căluțul, astfel eliberat, înaintă câțiva pași: brusc bărbatul se transformă parcă într-un copil căruia i se lăsase în grijă un cal pe care nu-l poate stăpâni. —Uite, ia-le, zise Roche și apucă din nou frâiele. Dacă vrei, țin eu calul, spuse Charlot cu amabilitate ironică, jignitoare. Fă bine și scoate-ți acte ca lumea, astea nu sunt în ordine. Apoi, întorcându-se spre Thérèse Mangeot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
am ce alege? Cu Roche, eroul fără un braț. Nu prea-mi place ideea de a mă mărita cu o bucată de bărbat. Mai ești și dumneata, desigur... Charlot simți că i s-au uscat buzele. Era absurd să-l stăpânească asemenea emoții în momentul când se pregătea să-i ceară mâna unei fiice de negustor... Dar rată șansa de a o face, căci nu reuși nici măcar să-și miște limba în gură. — Poate că o să trebuiască să mă duc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
ca mine, răspunse Carosse. În curând oamenilor o să le vină mintea la cap și cei drepți vor ajunge în frunte. Așa că nevoia de a te ascunde va deveni permanentă. Dar asta nu e tot, bătrâne, continuă el, neputând să-și stăpânească dorința de a se lăuda. Îți dai seama ce-ar însemna să mă însor cu ea înainte să sosească Chavel. Și chiar aș fi în stare de asta. Doar sunt Carosse, nu? Știi ce spune Richard al III-lea: „A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
era de față. Contactul cu sângele îi domoli febra. Aruncă o privire în jur: prin ușa deschisă pătrundea lumina care scălda acum ogoarele. Gândul că murea singur în casa lui îi dădea o imensă bucurie. Era ca și cum în clipa morții stăpânea doar ceea ce putea cuprinde cu ochii. Bietul Janvier, rosti în gând... culoarul cu zgură. Încercă să-și pună semnătura pe document, dar, mai înainte de a apuca să termine, izvorul care-i țâșnea din rană îl copleși, devenind un râu, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
Numai că regizorul s-a scufundat în străfundurile oligarhiei românești, ca un scafandru hotărât să scoată la lumină o lume întunecată, ascunsă. Adevărul lui Solomon e crud, relevat prin simbolistică caricaturală și realism jurnalistic: suntem cu toții captivi în mica lume stăpânită de ei. Filmul său are o putere uriașă de esențializare în imagini brute și metafore revelatorii. Filmul începe simbolic cu marele jaf de la Banca Națională, tema altui documentar de referință semnat tot de Solomon. Imaginile de la Marele Jaf Comunist leagă
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
de oameni politici. Dar de ce-ar fi mai bun pentru Dinu Patriciu un Antonescu decât un Tăriceanu? Cu oricare din ei, săgeata partidului zace, în mâinile sale de vânător feroce, la fel de bleagă și inutilă cum se prezintă astăzi. Antonescu stăpânește verbul, dar n-are carismă. Lui Tăriceanu îi lipseau amândouă, plus ceva inteligență politică. Amândoi au însă ceva în comun: sunt cei mai perseverenți lideri de rangul doi și vor să conducă. Teoria lui Patriciu despre partidul balama e, astăzi
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
ochiului din când în când - a ripostat Pâcu Stii ce îți mai lipsește, Pâcule? Ce? Să mai aprinzi și luleaua când coborâm și să ai grija ei în loc să fii atent - cu ochii cât cepele - la drum - a continuat moș Dumitru, stăpânindu-și cu greu râsul. Il știa bine pe Pâcu. La drum era ca o zvârlugă și ochii îi fugeau în toate părțile. Nu-i scăpa nimic. Doar plăcerea de a-l tachina prietenește îl împingea să-l învinuiască de toate
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
dă comanda să se ridice țoiurile, Pâcule! Să ne trăiască finul și noi pe lângă el! a urat Pâcu, dând peste cap mai avan ca niciodată țoiul cu rachiu. Moș Dumitru îl urmărea cu băgare de seamă și abia se putea stăpâni să nu pufnească în râs...Pâcu a făcut un efort vizibil să înghită rachiul. Lui Cocoșitu îi curgeau lacrimile, privind când la țoiul golit, când la Mitruță, când la ceilalți din jurul mesei, care își făceau de lucru, ca să nu izbucnească
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
vrea să-i pupe mâna. Lionel încearcă să-și amintească unde a mai auzit vorbele astea. Ia-ți un costum autentic de matador. Toată viața mi-am dorit unul. — Am deja unul, spune Omar. Nu uitați că strămoșii mei au stăpânit Spania. Păstrez banii, dar la înmormântarea dumneavoastră vin îmbrăcat în matador. Și-mi îmbrac și copiii în picadori. — Te rog încă o dată, să nu spui nimănui de banii ăștia. Cum o să spun? Dacă află nemâncații ăștia, nu mai scăpați de
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
că-i lașitate... Într-un ziar central din toamna anului trecut, actorul și directorul Florin Călinescu răspunde reporterului la Întrebarea „de ce a eșuat un spectacol montat de dvs.?” : „E o piesă pentru oameni deștepți. Trebuie să fii puțin educat, să stăpînești niște mijloace teatrale...”. Just! Numai că trei rînduri mai jos, intervievatul declară :” Eu nu fac teatru pentru babele cronicărese frustrate. Teatrul se face pentru spectatorii care rup biletul - șoferi de camioane, coafeze, ingineri, maiștri militari”... Păi, nu mai Înțeleg : domnul
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
fruntea lor, desigur, marele Valentin Silvestru. A fost cel mai longeviv și cel mai prolific teatrolog român al jumătății secunde a secolului XX. Om de cultură, serios, disciplinat, nu cunoștea excesul - În nici un domeniu, cu o putere de muncă incredibilă, stăpînind concepte și sprijinînd modernitatea. Era o autoritate, În domeniu : iubit, dar și temut. Urît, nu o dată, de către artiștii criticați. Subiectivist, uneori. Intrînd chiar În polemici păguboase (cu Everac, cu Caramitru). Dar, repet, În mare, a rămas un punct de reper
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
tale, ele toate semnalizează unele către altele, sângele tău e plin de mesaje mici, în sticluțe, care plutesc prin sângele tău și sunt găsite mai tot timpul, deschise și vizualizate la cuvințele, la litere, cre ierul tău nu poate să stăpânească atent toate aceste sticluțe umblătoare, nu poți să îți permiți să te ascunzi de trupul tău, care te-a servit atât de bine până acum, dacă decizi să te ascunzi poate fi haos, se poate ca trupul tău să afle
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
decât el, pentru că tu ți-ai făcut pe deplin datoria. vrăji fiecare zi a mea devine un poem al tău, timpul se dă peste cap și se transformă în cuvinte printr-un proces magic, ale cărui taine numai tu le stăpânești mătasea rochiei mele se transformă în petunii biroul meu în bisericuța marii-mele-speranțe canarii în vulturi uriași, cu ghearele cât un cap de om pisica mea într-un tigru alb, agil și protector țânțarii din dormitor în albinuțe campioane la polenizare
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
l-a oprit la marginea râpii. (strigă) Măi vere, da' ce-ai pățit? ONOFREI (din culise): Om bun, nu mai întreba și nu mai sta în priveliște. Aleargă degrabă și dă-mi o mână de ajutor, că nu mai pot stăpâni pacostea asta de car; parc-o dat strechea-n el! Mai-mai să-mi dau duhul de când mă-ntinde. Dacă nu vii acuma, îl scăp în râpă. DĂNILĂ (pleacă spre culise. Dialogul de-acolo): Iaca-ia, am și venit! Domol, domol năzdrăvanule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
urmă, văzând că tot am prăpădit ziua, și nădejde de marfă nouă nu mai este, m-am împăcat cu un gospodar și-am luat carul care se vede. Zdravăn car, nimic de zis, da' cam mare și cam greu de stăpânit. De, lucru bun cu adevărat, rar de găsit acolo unde-l cauți și, mai ales, acolo unde-ar trebui să se afle. DĂNILĂ: Ba, om bun, să nu te superi că m-oi pune de pricină, însă eu gândesc altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
nu-i mănânce lupul, ba multe de toate. Gândeam să-mi iau pe dânșii un car și doi boi mai mici. Acu' zic altfel: să iau pe dânșii un car mare care merge singur! Oi fi eu vrednic să-l stăpânesc, la vale domolindu-l cu proptelele, la deal ajutându-l cu opintelile. Ei, ce zici? ONOFREI: Șuguiești, măi omule, ori ți-i într-adins? DĂNILĂ: Ba nu șuguiesc deloc. Hai, zi odată, da ori ba, că ne-apucă noaptea! ONOFREI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
îl pufnește râsul): Apoi dară te văd că ești bun mehenchi! Da' și pe mine pot spune că m-ai nimerit cu chef. Hai, noroc să deie Dumnezeu! Să ai parte de car și eu de boi! DĂNILĂ: Să-i stăpânești sănătos, și eu asemenea carul! Bate palma. Iaca, cela care se uită acuma la noi îi Duman. Celălalt, dinspre brazdă Tălășman. Îs tineri și voinici. Ia-i de funie și mergi sănătos! ONOFREI: Cu bine. Și cată de nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
cu cocoașă care zboară cu tata-n spinare! Ce-o fi asta? SMARANDA (iese din casă, se uită în sus): Iaca, numai pozna asta n-o mai văzusem! Intră iute-n casă, dragu' mamei, să nu te vateme cumva... Și stăpânește-i înăuntru și pe ceilalți. VASILICĂ: Alei, iaca vine-ncoace! (fuge în casă. Efect descendent) DĂNILĂ (din culise): Nu vă temeți, dragii tatei! Nu te speria, Smarandă, că eu îs! Intră urmat de Codârlic, acesta pune sacul jos.) SMARANDA: Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
m-ai întrerupt. Uite, scrie aici. Eu sunt un om serios, un om precis si strict. MICUL PRINȚ: Și ce faci cu atâtea stele? AFACERISTUL: Cum ce fac cu atâtea stele? MICUL PRINȚ: Da, ce faci cu ele? AFACERISTUL: Le stăpânesc. MICUL PRINȚ: Ești stăpânul stelelor? AFACERISTUL: Bineînțeles! MICUL PRINȚ: Dar abia am cunoscut un rege, care... AFACERISTUL: Fleacuri! Regii nu stăpânesc; ei "domnesc". E cu totul altceva. MICUL PRINȚ: Și la ce-ți folosește dacă ești stăpânul stelelor? AFACERISTUL: Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
cu atâtea stele? AFACERISTUL: Cum ce fac cu atâtea stele? MICUL PRINȚ: Da, ce faci cu ele? AFACERISTUL: Le stăpânesc. MICUL PRINȚ: Ești stăpânul stelelor? AFACERISTUL: Bineînțeles! MICUL PRINȚ: Dar abia am cunoscut un rege, care... AFACERISTUL: Fleacuri! Regii nu stăpânesc; ei "domnesc". E cu totul altceva. MICUL PRINȚ: Și la ce-ți folosește dacă ești stăpânul stelelor? AFACERISTUL: Îmi folosește ca să fiu bogat. MICUL PRINȚ: Și la ce-ți folosește să fii bogat? AFACERISTUL: Ei, bravo! Ca să cumpăr alte stele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]