12,786 matches
-
minune. Dar Zahar, auzindu-l că vorbește graiul hanților, Îl bănui că nu ar fi ceea ce se dă că este, că ar veni nu dinspre apus, ci din miazănoapte, că e neam cu păstorii de reni și-i adus de stăpînire printre creștinii din sat ca să-i tragă de limbă și să-i prindă cu vreo vorbă proastă despre țar și Împărăție. Bănuiala s-a răspîndit și rușii nu s-au mai arătat la fel de prietenoși cu dînsul. Îi puneau Întrebări ciudate
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
-său două traversări ale oceanului și cinci ani de Americă, iar el față de ea, un an de militărie, patru luni de război și șapte ani de Siberie. Trăiseră spulberarea a două Împărății și Întregirea unui regat. Trecuseră peste ei cinci stăpîniri lumești. Le supraviețuiseră. Aveau să Îndure Încă două. Se bătuseră cu toată puterea și cutezanța tinereții ca să se elibereze de sărăcie și să ajungă stăpîni pe soarta lor și pe a copiilor lor. Nu putuseră face nimic În Austro-Ungaria, dar
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
laș, nici trădător. Ce s-a întâmplat, cum a devenit instrument al diavolului? Origen distinge două momente. Mai întâi, diavolul „pune în inima/mintea” lui Iuda intenția de a-L vinde pe Isus; apoi, diavolul însuși intră în Iuda, punând stăpânire asupra lui. Între cele două momente are loc spălarea picioarelor și împărtășirea ucenicilor cu trupul și sângele Domnului. Prin urmare, pentru a descrie prima parte, cea pozitivă, a uceniciei lui Iuda, Origen se referă mai cu seamă la mărturiile lui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
a trădat? Vindecarea timpurie (dar relativă) de Satana poate furniza răspunsul la prima întrebare; reposedarea ulterioară răspunde la a doua. Trăia acolo (în Betleem) o femeie care avea un fiu muncit de diavol. Acesta, pe nume Iuda, când punea diavolul stăpânire pe el, mușca pe toți cei ce se întâmpla a-i sta în preajmă. Iar dacă nu găsea pe nimeni, își mușca mâinile și celelalte părți ale trupului. Faima stăpânei Maria și a Fiului său, Isus, ajunse până la urechile mamei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
doua viziune: un vultur iese din mare; are douăsprezece aripi mari, opt aripi mici crescute „împotriva aripilor mari” și trei capete. Aripile acoperă întreg pământul; capetele dorm, iar cel din mijloc le depășește, ca mărime, pe celelalte două. Vulturul pune stăpânire pe pământ. Mai întâi domnește o aripă din partea dreaptă; după moartea ei domnește o a doua aripă, de data aceasta vreme foarte îndelungată. Urmează toate celelalte aripi mari, plus două aripi mici: „și nu mai rămaseră pe trupul vulturului decât
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
păgână, străbătută de la un capăt la altul de sentimentul imanentismului divin. A doua observație joacă dublul rol, de concluzie și rezumat. Las cuvântul lui Sholem: Tronul reprezintă pentru mistica evreiască ceea ce pleroma, „plenitudinea”, sfera Divinității, cu puterile, eonii, arhonții și stăpânirile ei, reprezintă pentru misticii greci și primii creștini care apar în istoria religiilor sub numele de gnostici sau hermetici. Misticul evreu, deși condus de motive asemănătoare cu ale acelora, își exprimă totuși viziunea în termenii propriului fond religios. Tronul preexistent
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
câtorva „aleși”, „puri” și „sfinți”. Valorizarea dihotomică a vârstelor implică două atitudini opuse, dar simultane: pe de o parte, pesimism în contextul actual; pe de altă parte, optimism defulatoriu și speranță nebună legată de vârsta viitoare. Prezentul se află sub stăpânirea lui Satana (apocaliptica reactivează o serie de miteme tradiționale); viitorul, sub stăpânirea Domnului preaînalt. Lumea de acum se caracterizează printr-un soi de oboseală, de lâncezeală („Lumea și-a pierdut tinerețea și vremea a-nceput să-mbătrânească”134); dimpotrivă, lumea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
opuse, dar simultane: pe de o parte, pesimism în contextul actual; pe de altă parte, optimism defulatoriu și speranță nebună legată de vârsta viitoare. Prezentul se află sub stăpânirea lui Satana (apocaliptica reactivează o serie de miteme tradiționale); viitorul, sub stăpânirea Domnului preaînalt. Lumea de acum se caracterizează printr-un soi de oboseală, de lâncezeală („Lumea și-a pierdut tinerețea și vremea a-nceput să-mbătrânească”134); dimpotrivă, lumea viitoare este preînchipuită ca o lume a maximei vitalități. Degenerarea fizică merge
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ai lor... Uitau. Știi, eu cred că uitarea aceea era chiar diavolul, fiindcă El scotea diavolul din bolnavi, iar diavolul s-a întors cu ai lui, "în casa curată", sub forma asta, a uitării binelui... Asta era boala care pusese stăpânire pe acel tărâm, o boală fără nume și pe care cel atins de ea nici măcar n-o simțea... Răul se întindea mereu... Și nimeni nu știa că e vorba de diavolul însuși... Bine, dar El, Iisus, ce făcea, de ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ele că omul nu L-a ascultat pe Dumnezeu ?! Dar de ce le-a trimis Dumnezeu și pe ele ? Fiindcă ți-aduci aminte omul a fost chemat la început de Dumnezeu să le numească, deci, numindu-le, le-a luat în stăpânire și răspunde de ele. Or, tot ceea ce e sub stăpânirea ta face corp comun cu tine, deci suferă cu tine, se bucură cu tine... Și ce-i cu asta, ce are a face cu Iisus !... Știi ce ?! Dacă n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
de ce le-a trimis Dumnezeu și pe ele ? Fiindcă ți-aduci aminte omul a fost chemat la început de Dumnezeu să le numească, deci, numindu-le, le-a luat în stăpânire și răspunde de ele. Or, tot ceea ce e sub stăpânirea ta face corp comun cu tine, deci suferă cu tine, se bucură cu tine... Și ce-i cu asta, ce are a face cu Iisus !... Știi ce ?! Dacă n-ai răbdare, dă-te jos din barcă, du-te înot la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
adică a omului, trebuia reparată cu ascultarea Fiului Lui Dumnezeu, adică a Lui Dumnezeu însuși făcut om. Iar ascultarea Fiului față de Tatăl asta a fost : să fie El însuși jertfă de ispășire, pentru ca omul și tot ce are omul în stăpânire, dat de Dumnezeu, să se poată întoarce la viața nesfârșită, în fericire. Nu-mi venea să cred ce auzisem. La noi, Zeus mai degrabă i-ar fi omorât pe toți zeii și pe oameni odată cu ei decât să se ofere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Când și ultima sutură a fost făcută și peste plagă a fost așezată cea din urmă compresă, doctorul Gruia și-a coborât masca de tifon și, privind la mine, a exclamat: „Bravo, Despi! Toată admirația mea pentru sângele rece și stăpânirea de care ai dat dovadă pe tot parcursul intervenției!... Și, dacă luăm În seamă faptul că pe masa de operație se afla, totuși, tatăl tău și nu un pacient oarecare, meriți toată admirația mea și un bravo cu <Bă mare
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
sub control”. Aici, lângă mine, se află oamenii care știu ce e de făcut și au asupra lor tot ce le trebuie. Șoseaua ce trece peste pod duce spre o gară, care se află la cinci kilometri, și e sub stăpânirea inamicului. Acolo au și un depozit. Probabil cu materiale de război și alimente. Aproape de gară, există un sat, unde se află sediul colhozului... Nu este exclus să fie și un centru de comandă al inamicului. Ce aveți voi de făcut
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
el În astă seară. ― Da’ știți voi că Îmi plăceți? Vorbiți numai În șarade, iar mie mi se zbate inima ca la un iepure, așteptând - s-a plâns Lia râzând. ― Eu aș fi spus, dar dacă nu am dezlegare de la „stăpânire”, ce să fac? - s-a dezvinovățit Nicu, cu râs candid... Despina și-a aruncat o privire fugară asupra Liei. „Da. Mami așteaptă confirmarea bănuielii ei ca pe o izbăvire. Trebuie să-i spunem. Dar cum? Să-l determin pe tati
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
până sub pădurea Împestrițată cu zeci de culori furate din curcubeu... Când au ajuns În inima satului, căruța șetrarilor a intrat Într-o curte cu o casă arătoasă. Cât ai bate din palme, au apărut doi flăcăi, care au pus stăpânire pe căruță, debarcându-i ceremonios pe țărani... În spatele casei, Îi așteptau deja bulibașa și piranda, nevasta lui... ― Da’ mari-i Dumnezău! Iaca cî aț’ vinit la noi. Di când așteptăm noi zâua aiasta! - i-a Întâmpinat piranda. Spunând acestea, le-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
sud. Unde În altă parte? La un moment dat, m-a pocnit ca un trăsnet Întrebarea: „Cum să mergi cu trenul de călători, când tu ești un evadat și nu ai bilet, da’ nici acte? Și atunci?”... Deznădejdea a pus stăpânire pe mine. Nu-mi venea nici o idee... Colegul meu de la Nicolina nu se putea apropia de mine prea mult. Deci trebuia să gândesc de unul singur toată acțiunea și lui doar să i-o spun din fugă. „Oare cât ține
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
s-a ridicat și el de pe fotoliu. În clipa următoare, s-a trezit În brațele profesorului... ― Felicitări și un „Bravo” din toată inima, dragul meu. Din nou ai dat dovadă că ești un chirurg bun... Asta s-a văzut din stăpânirea de sine și din ordinea coerentă a fazelor răspunsurilor... Nici o idee nu a luat-o Înaintea celei ce firesc urma În economia răspunsului. Dar de ajuns cu laudele. Spune-mi, ce ai de gând să faci În cele câteva zile
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de marxism, în loc să-l studiem pe Platon?... În regulă pe dracu!... Păi vedeți, fraierilor, de ce s-au supărat ungurii?... Bravo lor!... Așa nu se mai putea... Nici la noi nu prea se mai poate!... Aceeași stare de spirit rebelă pusese stăpânire, din câte se părea, și pe studenții de la arhitectură și făcea valuri în rândul mediciniștilor și a celor de la politehnică, fapt confirmat de însuși Tase, care apăru agitat într-o dimineață la universitate, cu alți doi politehniști și cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
înflorit pentru prima oară în anul ăsta... Și iasomia, desigur că o să înflorească la primăvară... Iar trandafirii... cei de culoare aurie cu irizații roșii... Roșu..." Imaginea culorii îi schimbă pe loc cursul gândurilor frumoase. Gheara necruțătoare a angoasei pune iar stăpânire pe el. "Sânge... Oare a pierdut mult sânge ? Oare a fost necesară o transfuzie ? Și durerea ? Cum a suportat durerea ? Cât mai trebuie să aștepte ? Așteptarea asta chinuitoare în fața unei uși închise, fără o vorbă din partea nimănui..." Cursul gândurilor Dorinei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
duce spre Bucovina, îndepărtata și pitoreasca provincie a țării pe care o părăsise cu aproape treizeci de ani în urmă, pe vremea dictaturii comuniste. O iarnă prematură și aspră, în comparație cu ținutul care i-a devenit a doua patrie, a pus stăpânire pe locurile care i se par din alt univers, din alte vremuri. Gândul că satul Arbore la care dorește să ajungă este probabil un sat izolat, departe de linia ferată, nu o sperie. în mintea ei nu s-a conturat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
atunci. Războiul, prizonieratul... Atanasie ar fi ascultat, ar fi întrebat și iar ar fi ascultat. Dar, după o scurtă pauză, domnul Ovidiu a spus niște vorbe cam seci, cam ca de la carte : că viața e grea, că rusul a pus stăpânire pe bogățiile țării și că comunismul prinde din ce în ce mai mult teren. Se vedea bine că își căuta cuvintele, că nu îi era ușor să îi ceară lui Atanasie serviciul care îi schimbase cursul vieții. După câteva întorsături de fraze, Atanasie înțelese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Stalin, să ciuntească România, să ia Basarabia și să taie în două Bucovina. Opresiunile și deportările de români care nu se supuneau noilor stăpâni începuseră. Țăranii sufereau cel mai mult. Ei nu acceptau deposedarea de pământurile strămoșești pentru a instaura stăpânire colectivă. Dispăreau cu sutele peste noapte... Familia noastră este de viță boiereas-că, mă trag din vechiul demnitar Teodor Racoce. Ai văzut ruinele de la marginea pădurii ? Da, le-am văzut, seamănă cu un vapor abandonat. Asta a ajuns, o ruină abandonată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
zurgălăi. Din apropierea codrului de stejari răzbăteau urlete fioroase ale haitelor de lupi înfometați. Crivățul sufla cu putere peste întinderile înghețate ale Siretelui de Sus. Către dimineață, cete sprintene de călăreți ropceni au încercuit dealurile de la Brădetul Ropcii pentru a pune stăpânire pe pușcile cele mari care au mai rămas în urma puhoaielor. Că doar când agiunsu cu obuzul pe Siret, la Ropcea, așe i-au lovit o ploaie cu ninsoare, de i-au ținut acel viscol vreo trei-patru zâli, de-au murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
frageda copilărie. Nici crucea de stejar a bunicului din cimitirul de Peste Apă nu a rezistat timpului și nici mormântul nu s-a putut identifica. Din mulțimea tovarășilor de joacă, unul singur a răspuns la apel. Un sentiment ciudat a pus stăpânire pe septuagenarul dascăl: se simțea singur și străin la baștina lui și a înaintașilor săi. Străin în țară străină, și-a zis, cu convingerea că aici liniștea sufletească nu-i de găsit, cum nu-i de găsit nici acasă dincolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]