7,318 matches
-
țin de regimul dur de închisoare pe considerentul că - deși au avut un rol important în slăbirea rezistenței victimelor și au fost accentuate îndeosebi la Pitești - ele au existat în toate penitenciarele și lagărele din România comunistă, putem distinge următoarele stadii prin care victimele au fost forțate să treacă: I. câștigarea încrederii și obținerea de informații despre activitatea politică; II. torturarea; III. autodenunțul acțiunilor anticomuniste din exteriorul, dar și din interiorul închisorii; IV. autoflagelarea morală; și V. transformarea forțată în agresor
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
mutații psihologice profunde. Teroarea exercitată la Pitești a modificat în mod funciar sistemul de valori și motivații: „Sub teroare sunt anulate toate beneficiile obținute de om prin instrucție și educație și, astfel, văduvit de zestrea sa culturală, el revine la stadiile elementare de evoluție și dezvoltare a structurii psihologice, la stadiul senzorialului și percepțiilor”. Primordiale au devenit trebuințele biologice, vitale, iar fluctuațiile comportamentale și labilitatea psihică erau date de absența mecanismului de reglare a trebuințelor sociale și de pierderea girului moral
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
în domeniu, standarde calitative și proceduri ce ar trebui elaborate la nivel național pentru susținerea acestora. b) Inexistența unui sistem de servicii specializate de asistență socială care să ofere un cadru mai larg pentru prevenirea violenței, depistarea tendințelor violente în stadii incipiente, tratamentul și terapia atât a victimei, cât și a agresorului. În completarea acestor servicii ar trebui instituite suficiente centre specializate care să se adreseze incidentelor grave de violență. În ceea ce privește intervenția guvernamentală, discuțiile prezentate au dus la două concluzii importante
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
de preocupare în ceea ce privește asigurarea celor necesare pentru frecventarea școlii, permiterea vagabondajului. Indicatorii fizici ai abuzului asupra copilului: vânătăi, arsuri sau fracturi repetate și inexplicabile; vânătăi și urme de lovituri pe față, buze, gură, trunchi, spate, fese sau coapse, în diferite stadii de vindecare; vânătăi și urme de lovire dobândite prin modalități neobișnuite și care reflectă urmele articolelor folosite; vânătăi, mai ales ale feței; arsuri pe față, picioare, gât sau trunchi; urme de mușcături sau pierderea părului; escoriații sau rupturi ale gurii
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
folosite; vânătăi, mai ales ale feței; arsuri pe față, picioare, gât sau trunchi; urme de mușcături sau pierderea părului; escoriații sau rupturi ale gurii, buzelor, gingiilor, ochilor sau aparatului genital extern; fracturarea craniului, nasului, coastelor sau structurii faciale în diverse stadii de vindecare; fracturi multiple sau în spirală; hematoame, hemoragii de retină, vătămări interne; foame persistentă, igienă precară, îmbrăcăminte neadecvată; lipsa constantă a supravegherii; tulburări de vorbire, întârzieri în dezvoltarea fizică; dificultăți de mers și șezut; lenjerie de corp murdară, ruptă
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
1968). Pentru el, transformarea activitate-pasivitate și întoarcerea asupra propriei persoane depind de organizarea narcisică a eului, purtând deci marca stadiului narcisic, faza inițială a dezvoltării eului. Freud consideră atunci că aceste două modalități „corespund poate încercărilor de apărare care, în stadii superioare ale dezvoltării eului, sunt realizate prin alte mijloace”. El sugerează astfel, încă din 1915, că apărările trec de la un stadiu inițial, mai puțin organizat, la un stadiu ulterior, mai bine organizat. În 1926, Freud revine asupra subiectului și scrie
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
și scrie în Inhibiție, simptom și angoasă (1926/1995): „Se prea poate ca aparatul animic să folosească, înainte de separarea clară dintre eu și sine, înainte de formarea supraeului, alte metode de apărare decât în momentul când a ajuns deja în aceste stadii de organizare”. Aceste sugestii au fost reluate mai târziu de A. Freud în lucrarea Eul și mecanismele de apărare (1936/1993) și precizate în dialogurile sale cu Sandler (Sandler, 1985/1989). Lectura acestor două lucrări permite formularea a patru concluzii
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Problema cronologiei este la originea abordării așa-zis orizontale a relațiilor dintre mecanismele de apărare, abordare care ia ca punct de referință timpul și încearcă să ordoneze cronologic apariția diverselor mecanisme de apărare în termeni de vârste cronologice sau de stadii ale dezvoltării psihosexuale. O altă abordare, numită verticală, propune o ierarhie a apărărilor în funcție de gradul lor de complexitate sau de distorsiunea realității pe care o operează. Abordarea verticală nu urmărește deloc (sau o face prea puțin) studiul ontogenezei mecanismelor de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
verticală nu urmărește deloc (sau o face prea puțin) studiul ontogenezei mecanismelor de apărare. Autorii care utilizează vârsta cronologică (Blum, 1953; Engel, 1962; Vaillant, 1971, 1977; Lichtenberg și Slap, 1972; Elkind, 1976), ca și cei care acordă o atenție privilegiată stadiilor dezvoltării psihosexuale (Anthony, 1970; Gedo și Goldberg, 1973; Swanson, 1988) ajung în general la concluzii divergente cu privire la unul și același mecanism sau inferează pe baza unor mecanisme diferite, care sunt, prin urmare, dificil de comparat. Cu toate acestea, se remarcă
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
formațiunea reacțională, refuzul în fantezie și întoarcerea către propria persoană scad în perioada adolescenței târzii până la vârsta adultă, altruismul, sublimarea, reprimarea și anticiparea cresc. Alți autori au încercat să pună în relație apariția și utilizarea diverselor mecanisme de apărare cu stadiile descrise de mai multe cercetări de psihologia dezvoltării: stadiile dezvoltării eului, așa cum au fost ele determinate de Loevinger (1966), nivelurile de dezvoltare psihosocială descrise de Erikson (1950/1974) sau nivelurile de dezvoltare morală identificate de Kohlberg (1969). Prima direcție de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
persoană scad în perioada adolescenței târzii până la vârsta adultă, altruismul, sublimarea, reprimarea și anticiparea cresc. Alți autori au încercat să pună în relație apariția și utilizarea diverselor mecanisme de apărare cu stadiile descrise de mai multe cercetări de psihologia dezvoltării: stadiile dezvoltării eului, așa cum au fost ele determinate de Loevinger (1966), nivelurile de dezvoltare psihosocială descrise de Erikson (1950/1974) sau nivelurile de dezvoltare morală identificate de Kohlberg (1969). Prima direcție de cercetare privește stadiile dezvoltării eului și a condus la
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
mai multe cercetări de psihologia dezvoltării: stadiile dezvoltării eului, așa cum au fost ele determinate de Loevinger (1966), nivelurile de dezvoltare psihosocială descrise de Erikson (1950/1974) sau nivelurile de dezvoltare morală identificate de Kohlberg (1969). Prima direcție de cercetare privește stadiile dezvoltării eului și a condus la publicarea lucrărilor lui Haan et al. (1973) și ale lui Jacobson et al. (1982). Într-o cercetare efectuată asupra unor tineri hippy aflați la sfârșitul adolescenței, Haan et al. (1983) au constatat că recurgerea
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
află în legătură cu nivelurile scăzute de dezvoltare a eului, în timp ce intelectualizarea și ascetismul corespund unor niveluri mai înalte. Să mai spunem doar că, în studiul deja citat, Haan et al. (1973) nu au identificat nici o relație între utilizarea anumitor apărări și stadiile de dezvoltare morală menționate de Kohlberg (1969). Pe baza informațiilor disponibile, Cramer (1991) propune un model ipotetic de dezvoltare a trei apărări, alese pe criteriul specificității sau predominanței în diferite perioade ale dezvoltării psihice. Cea dintâi, refuzul, s-ar afla
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
apărare: - mecanisme arhaice versus primitive (Fenichel, 1945/1953; English și Finch, 1964); - mecanisme mature versus imature (Semrad, 1967; Vaillant, 1971, 1977; Semrad et al., 1973). Apărările imature sunt considerate a aparține primilor ani de viață, în timp ce apărările mature ar caracteriza stadii de dezvoltare mai târzii. Această terminologie ridică problema relațiilor dintre momentul de apariție a unui mecanism și proprietățile sau calitățile sale ca apărare. Conștient de confuzia pe care o astfel de relație ar putea-o stârni, Willick (1985) consideră că
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
respectiv 14 ani - mai indică faptul că utilizarea intelectualizării ca apărare era predominantă printre modalitățile de reducere a anxietății generate de anumite situații neobișnuite sau problematice. Studiul efectuat de Provence demonstrează în mod convingător utilitatea cercetărilor longitudinale care, pornind de la stadii foarte precoce ale dezvoltării individuale și ajungând la perioada adolescenței, permit descrierea evoluției mecanismelor de apărare. Care sunt modalitățile de evoluție, în timp, a mecanismelor de apărare? În opinia lui Cramer (1991), ar exista mai multe posibilități: 1) După apariția
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
acestui capitol -, Kernberg ( 1975) sugerează că forma cea mai precoce a sa ar putea avea elemente de clivaj și că nivelul cel mai înalt ar putea prezenta caracteristici ale negării sau izolării. Dorprat (1985) a stabilit ontogeneza refuzului identificând patru stadii, începând cu prototipurile fiziologice (închiderea ochilor, de pildă) și terminând cu gândul verbalizat (de exemplu, negarea). 3) Se întâmplă ca un mecanism de apărare să sufere o „schimbare a funcțiilor sale” (Hartmann, 1939/1958): forma cognitivă de gândire persistă, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
persoanei excesiv de optimiste, care tinde să vadă binele în tot ce se întâmplă. Descrierea etapelor care constituie, în opinia lui Cramer (1991), secvența de dezvoltare a refuzului arată cât este de importantă studierea ontogenezei mecanismelor de apărare. Ea evidențiază însemnătatea stadiilor precoce ale dezvoltării în instalarea mecanismelor de apărare și permite formularea unor constatări și ipoteze privind evoluția, transformarea și sofisticarea lor. Această descriere indică tendința actuală de reducere a numărului de mecanisme de apărare pornind de la studierea suprapunerii lor, mai
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
chestiune. Mai precis, variabilele puse în relație cu maturitatea mecanismelor de apărare sunt: - sănătatea mentală așa cum este ea evaluată pe „Scala evaluării globale” (Endicott et al., 1976) și pe „Scala sănătății mentale” a lui Luborsky (1962); - maturitatea psihosocială evaluată în funcție de stadiile lui Erikson; - stabilitatea maritală la 47 de ani; - reușita profesională la 47 de ani; - satisfacția pe care o oferă postul ocupat; - procentajul timpului în care subiectul a ocupat un anumit loc de muncă; - satisfacția în raport cu viața la vârsta de 60-65
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
vieții din perspectivă holistă: Amia Lieblich Amintirile din primii ani de viață - o cheie importantă în abordarea holistă a conținutuluI: Michal Nachmias Remarci de final Note Analiza holistă a formei Analiza structurii - StrategiI: Rivka TuvalMashiach Poveștile de viață în două stadii. Caracterul narativ al actualizării sineluI: Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach și Tamar Zilber Remarci de final Note 6. Perspectiva categoriilor de conținut Experiențele din liceu, văzute din perspectiva adultuluI: Amia Lieblich Adulții și familiile lor: Rivka Tuval-Masiach Remarci de final Note
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
începem acum examinarea focarelor de semnificație prezente în povestea sa, unele dintre ele, așa cum este de așteptat, vor detalia impresia globală rezumată mai sus. Teme majore Povestea vieții a Sarei sugerează patru teme care apar în mod repetat, în diversele stadii ale vieții. Tema conturează unicitatea poveștii vieții ei și pot fi înțelese ca patru perspective diferite de lectură a narațiunii ca întreg. 1. Sentimentul de apartenență și sentimentul separării. Când Sara se prezintă la începutul interviului, ea vorbește despre părinții
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
se simte în siguranță, îndrăznește să se aventureze afară de una singură. Mediul ei imediat nu este restrictiv; dimpotrivă, faptul că are parte de îngrijire, dragoste și protecție îi dă forța să iasă în exterior, cel puțin pentru perioade limitate. În stadiile mai târzii, acest model este simulat alături de persoane care nu fac parte din familie, prieteni și superiori din armată, directori de școală și profesori care se apropie de Sara cu diverse ocazii. Deși preferă să rămână într-un mediu familiar
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
fost obținute în studiul nostru ne-a facilitat, în orice caz, căutarea unor amintiri punctuale. Pentru că subiectului i s-a cerut să-și împartă povestea în mai multe etape și să evoce un anumit eveniment sau o experiență în funcție de aceste stadii, m-am concentrat asupra răspunsurilor legate de prima etapă a fiecărei povești. În orice caz, câțiva subiecți nu au reușit să-și amintească scene dinstincte din prima copilărie, povestind despre această perioadă în termeni generali. În cazul lui David, de
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
totuși sugestiile de a subdivide această structură, insistând pe faptul că schema aleasă de ei nu este doar suficientă, ci și singura care le-ar putea reprezenta satisfăcător povestea vieții. O examinare mai atentă a textelor indică de fapt trei stadii: „înainte” și „după” o schimbare majoră în viață, plus încă o etapă de tranziție, mult mai scurtă, care s-ar putea numi „experiența tranziției” (figura 5.11). Asemănarea izbitoare, ca formă, a celor două povești a fost remarcată, în ciuda marilor
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
Ian etapa în care are loc tranziția povestea vieții lui Mike coezivitatea relatării desfășurarea relatării tipologia relatărilor relatarea progresivă relatarea regresivă literatura de specialitate povestea vieții Sarei narațiunile de autorealiazare relatarea stabilă strategiile de analiză a structurii structura în două stadii analiza întregii relatări povestea de viață, David ∼ și analiza categoriilor formei ∼ și difernțele de gen perspectiva categoriilor de conținut rolul amintirilor din prima copilărie în ∼ abordarea holistă a conținutului etapele vieții povestea vieții lui Ian povestea vieții lui Jacob povestea
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
în sfârșit, vă va permite să înghițiți. În schimb, SNA, independent de propria voință, va stimula salivarea și digestia. Generalizând se pare că, în timpul somnului, SNC își «diminuează» activitatea, iar SNA continuă să funcționeze normal, mai ales zona parasimpatică. b) Stadiile somnului Din punctul nostru de vedere, somnul este un fenomen unitar. Adormim apoi ne trezim, așadar există o anumită liniaritate. Cu toate acestea, în 1953, N. Kleitman (fiziolog la Universitatea din Chicago) și E. Aserincky (elevul lui Kleitman, aflat la
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]