1,248 matches
-
pe cerul Înstelat. Din când În când, soseau În vizită și rude ce veneau din Marea Rusie. Erau atât de slabi și se purtau cu atâta umilință, Încât păreau că vin nu dintr-un tărâm populat de oameni, ci de stafii. Ca și pufoaicele vătuite, ca și cizmele unse cu vaselină, toți păreau făcuți după același calapod, Încât cu greu puteai să distingi bărbatul de femeie și pe omul tânăr de cel bătrân. Erau extrem de atenți, vorbeau mai mult În șoaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Deasupra sa ondula o cămașă de noapte albă, apropiindu-se și Îndepărtându-se de trupul lui ca o meduză. Nu-i simțea atingerea, dar o adiere rece Îi Învăluia fața nădușită, mirosind puternic a alcool. „Te pomenești”, gândi medicul, „că stafiile au o anumită sensibilitate față de licorile lui Bachus...” Plutind deasupra sa, cămașa de noapte chicoti, cu un glas schimbat, pe cât de Îmbietor, pe atât de pervers... „Ehe”, Își spuse medicul, „se pare că avem de-a face cu o bucățică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
femeia-salcie, cu fața acoperită de cochilii, și femeia Bernic, a cărei carcasă goală aduce cu o scoică și al cărei trup gelatinos te absoarbe ca un uter În neantul lui... Amândouă sunt o apă și-un pământ...” Și ca să alunge „stafia” ce Înainta urcând pe scări spre el, masterandul, aducându-și aminte de câinele Spinoza, scoase un urlet prelung, după care, Îndreptându-și ținuta, intră cu demnitate În salon, nu Însă Înainte de-a arunca un pumn de frunze moarte peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
un șoim. E vorba de o vacanță de vară din 1816, în care un grup de tineri și-au petrecut majoritatea zilelor închiși în casă din cauza ploii. Bărbați și femei. Unii căsătoriți, alții nu. Își citeau unii altora povești cu stafii, dar cărțile pe care le aveau la dispoziție erau foarte proaste. Apoi s-au înțeles să scrie fiecare câte o poveste. O poveste de groază, de orice fel ar fi fost. Ca să se distreze unii pe ceilalți. — Ca Masa Rotundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
urmează cu paharul în mână. Contele Calomniei cu reportofonul. Agentul Ciripel cu videocamera. — Credeți-mă, spune Sfântul Fără-Mațe. Din întâmplare, știu multe despre măruntaie. Domnișoara Hapciu strănută în pumn, de parcă am mai avea nevoie de moartea ei. Domnișoara Hapciu, viitoarea stafie a acestui loc. Ștergându-și brațul de picături, Tovarășa Lătrău spune: — Scârbos! Spune: Unde-ai crescut, într-o sferă de plastic? Și domnișoara Hapciu spune: Da, cam așa ceva. Pețitorul se retrage, spunând că e obosit și are nevoie de somn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Hei, Whittier! Sora Justițiară strigă: Ai întârziat cu nenorocitul de răsărit...! Apoi se aude pumnul care bubuie. Holul în care dau camerele noastre din culise e întunecat. Mai încolo, scena și amfiteatrul sunt scufundate în întuneric. Beznă, cu excepția lămpii pentru stafii. Ne trezim cu toții, punem ceva pe noi, nu știm dacă am dormit o oră sau o noapte întreagă. Așezată în mijlocul scenei, lampa de stafii are un picior lung și un singur bec. Tradiția spune că ea împiedică nălucile să intre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
culise e întunecat. Mai încolo, scena și amfiteatrul sunt scufundate în întuneric. Beznă, cu excepția lămpii pentru stafii. Ne trezim cu toții, punem ceva pe noi, nu știm dacă am dormit o oră sau o noapte întreagă. Așezată în mijlocul scenei, lampa de stafii are un picior lung și un singur bec. Tradiția spune că ea împiedică nălucile să intre în teatru atunci când sala e goală și întunecată. În teatre, când încă nu exista curent electric, spunea domnul Whittier, lampa de stafii funcționa ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
lampa de stafii are un picior lung și un singur bec. Tradiția spune că ea împiedică nălucile să intre în teatru atunci când sala e goală și întunecată. În teatre, când încă nu exista curent electric, spunea domnul Whittier, lampa de stafii funcționa ca o valvă de eliberare a presiunii. Flacăra ardea mai puternic, și teatrul nu exploda dacă existau scurgeri de gaz. În orice caz, lampa de stafii aduce noroc. Până azi-dimineață. Mai întâi ne trezesc strigătele. Apoi mirosul. E mirosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
În teatre, când încă nu exista curent electric, spunea domnul Whittier, lampa de stafii funcționa ca o valvă de eliberare a presiunii. Flacăra ardea mai puternic, și teatrul nu exploda dacă existau scurgeri de gaz. În orice caz, lampa de stafii aduce noroc. Până azi-dimineață. Mai întâi ne trezesc strigătele. Apoi mirosul. E mirosul dulceag de mâzgă neagră pe care Lady Zdreanță îl va fi găsit pe fundul unui tomberon. E mirosul gurii mânjite, lipicioase, a unui camion de salubrizare. Mirosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
aprind luminile alea. Și Veriga Lipsă lasă să cadă femeia în papuci pe podea. Clark și Sora își croiesc drumul prin întuneric, pipăind pereții umezi, îndreptându-se către geana de lumină gri a lămpii de pe scenă. Domnul Whittier, noua noastră stafie. Chiar și stomacul Sfântului Fără-Mațe chiorăie. Ca să-și strângă stomacul, spune Miss America, unele femei beau oțet. Așa de tare doare foamea. Spuneți-mi o poveste, spune Mama Natură. A aprins o lumânare de măr și scorțișoară, cu urme de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cu gura plină, vocea lui sună altfel, mai domoală și mai uscată. Mirosul e gros ca ceața. Mirosul pe care nimeni nu vrea să-l tragă pe nări. Și, îndreptându-ne către scenă, către cercul de lumină al lămpii de stafii, Ducele Vandalilor spune: — Înainte să fi vândut vreun tablou... Se uită îndărăt să fie sigur că-l urmăm, și spune: Eram exact opusul unui hoț de opere de artă... În timp ce, din încăpere în încăpere, răsare soarele. Și în mințile noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de mătase verde între ferestrele înalte cu geam oglindă: e locul în care se poate înfiripa o idilă. — M-am gândit să mă îndrăgostesc de Tovarășa Lătrău, zice Sfântul Fără-Mațe. Lângă ei, satârul e împlântat în masa lungă de lemn: stafia domnului Whittier așteptându-și următoarea victimă. Ștergându-și nasul într-o parte, domnișoara Hapciu îl întreabă dacă i-a spus și Tovarășei Lătrău despre îndrăgosteala asta. După ce ne salvează, în timpul campaniei de marketing și promovare media, cei doi care s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
a găsit un punct friguros în fumoarul gotic. În galeria celor O mie și una de nopți îți poți vedea aburii răsuflării în aerul rece de deasupra pernei pe care obișnuia să stea domnul Whittier. Contesa Clarviziune spune că e stafia Lady-ei Zdreanță cea pe care o auzim umblând după ce se dă stingerea. În coada cortegiului funerar, Directoarea Tăgadă spune: — A văzut-o cineva pe Cora Reynolds? Sora Justițiară spune: — Oricine mi-a luat bila de bowling să mi-o dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cu rădăcinile negre ale părului ei platinat care ne arată de când suntem închiși aici. Deasupra noastră, copacul se stinge pentru o fracțiune de secundă. În clipa aia nu existăm. Nimic nu există. În clipa următoare, curentul revine. Revenim și noi. — Stafia, zice Agentul Ciripel dindărătul camerei, cu vocea înăbușită. — Stafia, repetă Contele Calomniei în reportofonul lui ascuns în pumn. Aici, pentru fiecare supratensiune momentană, pentru fiecare curent mai rece sau zgomot ciudat sau miros de mâncare, dăm vina pe stafia noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
arată de când suntem închiși aici. Deasupra noastră, copacul se stinge pentru o fracțiune de secundă. În clipa aia nu existăm. Nimic nu există. În clipa următoare, curentul revine. Revenim și noi. — Stafia, zice Agentul Ciripel dindărătul camerei, cu vocea înăbușită. — Stafia, repetă Contele Calomniei în reportofonul lui ascuns în pumn. Aici, pentru fiecare supratensiune momentană, pentru fiecare curent mai rece sau zgomot ciudat sau miros de mâncare, dăm vina pe stafia noastră. Pentru Agentul Ciripel, stafia e un detectiv privat ucis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
noi. — Stafia, zice Agentul Ciripel dindărătul camerei, cu vocea înăbușită. — Stafia, repetă Contele Calomniei în reportofonul lui ascuns în pumn. Aici, pentru fiecare supratensiune momentană, pentru fiecare curent mai rece sau zgomot ciudat sau miros de mâncare, dăm vina pe stafia noastră. Pentru Agentul Ciripel, stafia e un detectiv privat ucis. Pentru Contele Calomniei, stafia e a un actor copil în mizerie. Crengile de alamă ale copacului, unduitoare, încovoiate, răsucite ca niște vițe de vie scăldate în aur stins. Picurând „frunze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
dindărătul camerei, cu vocea înăbușită. — Stafia, repetă Contele Calomniei în reportofonul lui ascuns în pumn. Aici, pentru fiecare supratensiune momentană, pentru fiecare curent mai rece sau zgomot ciudat sau miros de mâncare, dăm vina pe stafia noastră. Pentru Agentul Ciripel, stafia e un detectiv privat ucis. Pentru Contele Calomniei, stafia e a un actor copil în mizerie. Crengile de alamă ale copacului, unduitoare, încovoiate, răsucite ca niște vițe de vie scăldate în aur stins. Picurând „frunze” de sticlă și cristal. Clinchetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
în reportofonul lui ascuns în pumn. Aici, pentru fiecare supratensiune momentană, pentru fiecare curent mai rece sau zgomot ciudat sau miros de mâncare, dăm vina pe stafia noastră. Pentru Agentul Ciripel, stafia e un detectiv privat ucis. Pentru Contele Calomniei, stafia e a un actor copil în mizerie. Crengile de alamă ale copacului, unduitoare, încovoiate, răsucite ca niște vițe de vie scăldate în aur stins. Picurând „frunze” de sticlă și cristal. Clinchetul lor fremătător în timp ce pătrunzi între ele. Mirosul de praf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Alea care sunt încă atât de fierbinți încât ar topi cuprul. Cum stă în vârful picioarelor, cu brațele întinse, îi poți zări brățara de siguranță încă sigilată în jurul încheieturii. Cu dispozitivul de urmărire impus prin termenii eliberării condiționate. Pentru Contesă, stafia e un bătrân vânzător de antichități, cu beregata tăiată cu briciul. Și cu fiecare piersică pe care o culege Pețitorul, copacul devine tot mai întunecat. Pentru Sfântul Fără-Mațe, stafia este un avorton cu două capete, cu fețe identice cu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Cu dispozitivul de urmărire impus prin termenii eliberării condiționate. Pentru Contesă, stafia e un bătrân vânzător de antichități, cu beregata tăiată cu briciul. Și cu fiecare piersică pe care o culege Pețitorul, copacul devine tot mai întunecat. Pentru Sfântul Fără-Mațe, stafia este un avorton cu două capete, cu fețe identice cu a lui. Pentru Baroneasa Degerătură, stafia poartă un șorț alb în jurul taliei și-l blestemă pe Dumnezeu. Uneori, Sora Justițiară bate cu degetul în cadomnișoaranul ceasului ei negru, zicând: — Trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de antichități, cu beregata tăiată cu briciul. Și cu fiecare piersică pe care o culege Pețitorul, copacul devine tot mai întunecat. Pentru Sfântul Fără-Mațe, stafia este un avorton cu două capete, cu fețe identice cu a lui. Pentru Baroneasa Degerătură, stafia poartă un șorț alb în jurul taliei și-l blestemă pe Dumnezeu. Uneori, Sora Justițiară bate cu degetul în cadomnișoaranul ceasului ei negru, zicând: — Trei ore, șaptesprezece minute și treizeci de secunde până la stingere... Pentru Sora Justișiară, stafia e un erou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Pentru Baroneasa Degerătură, stafia poartă un șorț alb în jurul taliei și-l blestemă pe Dumnezeu. Uneori, Sora Justițiară bate cu degetul în cadomnișoaranul ceasului ei negru, zicând: — Trei ore, șaptesprezece minute și treizeci de secunde până la stingere... Pentru Sora Justișiară, stafia e un erou cu jumătate din față surpată înăuntru. Pentru domnișoara Hapciu, stafia e bunica ei. De aici de sus, spune Pețitorul, vezi tavanul ca pe o frontieră pustie pe unde n-a călcat nimeni nicodată. Tot așa cum - atunci când erai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
pe Dumnezeu. Uneori, Sora Justițiară bate cu degetul în cadomnișoaranul ceasului ei negru, zicând: — Trei ore, șaptesprezece minute și treizeci de secunde până la stingere... Pentru Sora Justișiară, stafia e un erou cu jumătate din față surpată înăuntru. Pentru domnișoara Hapciu, stafia e bunica ei. De aici de sus, spune Pețitorul, vezi tavanul ca pe o frontieră pustie pe unde n-a călcat nimeni nicodată. Tot așa cum - atunci când erai mic și stăteai pe canapea cu capul în jos, cu picioarele sprijinite pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
desemnează o organiza’ie, institut sau grup ce desfăsoară cercetări, finantate de obicei de institutii guvernamentale sau companii comerciale, în domeniul strategiilor politice si sociale sau tehnologiei si armamentului. Versuri dintr-un cîntec al studenților de la Yale. Obiceiul „lămpii de stafii” ghost lig pare a proveni din teatrul elisabetan, cînd lumînări aprinse erau lăsate să ardă noaptea pentru a alunga nălucile reprezentațiilor trecute. Cuvînt cu mai multe sensuri: „ zahăr“, „iubită“, „bani“, „droguri“. Abum al cîntăreței Barbra Streisand (1966). Abum al cîntăreței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Bosfor, la celalt mal, Din zecime în zecime, Taie-n Asia grecime; Când noi, a Turciei floare, Într-o slavă stătătoare Dăm cu sâc Din Isarlîk! IN MEMORIAM 1 Primăvară belalie Cu nopți reci de echinox, Vii și treci Și-nvii, stafie, Pe răpusul câine Fox! Fox frumos Cu dinți oțele Și preț mare La cățele, Fox nebun Scurt de coadă Stihuri pentru pomenirea unui câine cu numele nemțesc, e drept (dăruit autorului de un prieten franc). Crescut însă la Isarlîk. Fuge
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]