1,128 matches
-
dar care inventa și debita înjurături fără nici o piedică, de parcă asta ar fi făcut toată viața sa. Era bunicul său. Eram speriat, înfricoșat de vorbele acestuia și simpla lui prezență părea să mă terorizeze, să mă transforme, încet, încet, în stană de piatră, insensibil. O mână mi se așeză pe umăr și mă strânse atât de tare încât începui să țip. Deși nu-l vedeam, bătrânul mă strângea de umăr cu o putere supranaturală, de parcă ar fi vrut să mă dezmembreze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
nu vezi că fără voia mea m-am Îndrăgostit de tine? Nu sunt vorbe goale! Hai, spune „da”! Te iubesc foarte mult și chiar sunt o fată fidelă, Îmi doresc copii și sunt o fire extrem de stabilă! Ștefan a rămas stană de piatră, credea că acuși se va trezi dintr-un vis frumos și că vraja se va destrăma imediat. O privi cu dragoste și respect, ar fi fost atât de frumos, poate aceasta era șansa lui de a deveni un
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
un burlan pe unde se scurgea ploaia, În poziție de drepți, mâinile pe lângă corp, privirea Înainte și respirația aproape tăiată. Atât de mult Își dorea să nu fie descoperită, Încât, În momentul respectiv,ar fi vrut să se transforme În stană de piatră! O! dar ce avem aici? se minuna satisfăcut, individul. “Minciunoaso!” o apostrofă pe colega mea, ca mai apoi s-o prindă de cele două cozi galbene (ca paiul de grâu care dă În pârgă) și s-o zgâlțâie
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
între timp a plecat de la petrecere. E un sărut pe buze, mare, umed, și apos, și-ți mulțumesc, Doamne, mulțumesc, mulțumesc, mulțumesc. Durează patru secunde bune, iar când se termină, Ben se îndepărtează poticnindu-se, lăsându-mă acolo ca o stană de piatră și tremurând ca o frunză. ― Și eu te iubesc, șoptesc eu, în urma lui, uitându-mă cum e tras într-o parte de redactorul-șef, care se pregătește să țină un discurs. Și eu te iubesc. Capitolul cincisprezece Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
îi privea din ușa hanului... După un timp, a ieșit. „Aha! Nu ai curajul să vii la masa mea. Sau nu vrei și asta nu-i frumos din partea unei gazde” - gândea amuzat lotrul. S-a întors apoi către hangiță, rămasă stană în mijlocul încăperii. „M ai întrebat ce doresc. Fă-mi ceva de mâncare și nu uita să-mi aduci și o ulcică cu vin bun”. Ca și cum s-ar fi trezit dintr-un vis, hangița s-a întors și a dispărut dincolo de
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
cu încăpățânare la pantofi. — Să mă exprim altfel, a insistat Josephine. Ți-ai pierdut virginitatea cu o femeie? Ce voia să spună? Că John Joe își pierduse virginitatea cu o oaie? John Joe a continuat să stea neclintit, ca o stană de piatră. La fel ca noi toți. Eu nici nu mai respiram. Fiorul voyeuristic era aproape anulat de sentimentul că intrasem pe teritoriul altcuiva. Tăcerea așternută în sală părea fără sfârșit. Până când, în cele din urmă, Josephine a spus: —Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
rămas după ce s-a încredințat că e aievea, încât s-a transformat într-o statuie. Mâna n-o mai putea lua de pe cosițele fetei, de vorbit nu mai vorbea, nu se putea mișca. Adonisul s-a îndrăgostit de Magnolia și stană de piatră a rămas, poporul pădurii a rămas înmărmurit și toți păstrau o liniște adâncă. Trupul Magnoliei era cuprins de febră nici un simț nu-i funcționa. Dacă pe adonisul bărbat frumusețea Magnoliei l-a transformat în statuie, pe ea întâmplarea
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
-te la ea cum arată. Nu, nu chiar în clipa asta, găgăuță, fiindcă ar putea să creadă că îi arăți interes. Ar putea să-și facă speranțe, biata fată. Toată ziua nu stă decât cu ochii pe tine. Iar tu, stană de piatră! Ai putea să crezi că vine dintr-o familie proletară? Nici vorbă! Uită-te la ea mai atent într-o zi. O să ai o revelație. S-ar putea să ți se pară că-i o reîncarnare, atât e
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ce părea de nezdruncinat, mai spera că s-ar putea să-l întoarcă din drum. Uneori, bărbații sunt ca niște copii capricioși care, atunci când sunt furioși, refuză cu încăpăținare chiar și bomboanele lor preferate. Deveni pentru câteva clipe ca o stană de piatră, având vaga impresie că s-ar afla la marginea unei nopți de unde încep întrebările și, datorită întunericului care înainta vertiginos spre ea, nu mai putea obține răspunsurile căutate. Tăcerea instalată în încăpere arăta că dialogul se topise și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
prânz, când dădu cu ochii de Alex. Amândoi se opriră în loc. Olga cobora, Alex urca scările. Se priviră de parcă ar fi vrut să se studieze reciproc, apoi Alex începu să urce câteva trepte, pe când Olga rămase pe loc, ca o stană de piatră, acolo unde o prinsese neașteptatul moment. - Bună-ziua, domnișoară Dragomir! Olga stătu o clipă fără să răspundă imediat la salut. Câtă vreme era domnișoara Dragomir, și nu Olga, lucrurile erau mai mult decât clare. Se hotărî totuși să răspundă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
tot ce se întâmplase. Coborî ziua următoare la bucătărie, se așeză pe un scaun, și cu privirea în jos, rușinoasă, se hotărî să vorbească: - Tată, eu am fost însărcinată și am avortat! spuse Frusina, printre lacrimi. Gheorghe rămase ca o stană de piatră, parcă îl trăsnise cineva cu ceva în moalele capului. - Te rog să mă ierți că nu ți-am spus, mi-a fost rușine și teamă, spuse Frusina hohotind în plâns și se duse să-l îmbrățișeze pe tatăl
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
măcar să-și dea seama, pradă unei mânii oarbe. Să ajungă să treacă o ușă În orașul său, al cărui prior era, cu permisiunea unui ticălos francez! Dacă ar fi privit pe cineva În acel moment, l-ar fi preschimbat În stană de piatră, atât de multă otravă adunase În sine. Așa trebuia să se fi născut Gorgona. Un funcționar al Curiei Îl Însoți de-a lungul unui scurt coridor, iar apoi dincolo de terasa deschisă, până la capătul construcției. Acolo era un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
le Înfășoare pentru a le lua cu sine. Rezemată pe un taburet În deschiderea oblică a ferestrei cu două arcade, i se păru că zărește o perdea Împăturită. O luă și o deschise, aruncând-o pe masă. Din nou rămase stană de uimire. Nu era vorba de o perdea pentru noapte, cum crezuse, ci de o bucată grea de lână albă. Deschisă, căpătă o formă de corolă: era o mantie, decorată Într-o parte cu o cruce brodată prețios, ale cărei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mea - deși știu că am o privire fixă. Dar tu știi ce Înseamnă „a gorgoniza“, Monty? Copilul roși. Nu, domnule. Dar știi cine era Gorgona, Monty, Îl Îmboldi tatăl. — Aa, Gorgona, repetă băiatul. Era un monstru care te transforma În stană de piatră, dacă se uita la tine. Foarte bine! Excelent! exclamă Henry impresionat. Deși cred că această creatură era de sex feminin. Duse caietul până la pupitrul la care stătea În picioare și Își Înscrise numele cu o Înfloritură, În spațiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
într-unele moi, de vată medicinală. Sub privirile de pește fiert ale celui de-al doilea bărbat, ce se văzu că îl însoțea pe borțos, care se ivi și dânsul din gang, și care, după ce îi transformă în patru imbecile stane de piatră, se întoarse scârbit de la ei, sprijinindu-se neglijent de balustrada depărtată a unui gărduleț, hîțînîndu-și genunchiul și mâzgălind, pe niște hârtii murdare, niște calcule întortocheate. - Păsărica! le comandă grăsanul, ca la fotograf, celor patru aliniați, în vreme ce le modela
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
grădină, care, la căderea nopții, se glace de bleu comme l’aile du grand Sylvain (fluturele Poplar Admirable). Și printre puținele imagini cu adevărat lepidopterologice din poezia engleză, cea creată de Browning este imaginea mea preferată: De altă parte-o stană semeț se profilează; Poteca trece printre prăpastie și stânci Prin bolovanii unde licheni Întruchipează Aripi de fluturi, iar ferigi vin pe brânci Cu zimții spre blocul șlefuit („Lângă foc“) Este uluitor cum trec fluturii aproape neobservați pentru o persoană neobișnuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Bidaru mergând înainte fără a-l privi, adăugă: Să mă caute vineri la ora douăsprezece la sediu! Erau ei: ochii, care nu se bucurau de succesele altora și mâna, care după ce o atingea trebuia să se dezinfecteze. Bidaru a rămas stană. De mult nu și-a mai auzit porecla "Jupânul". Încă în primul an de liceu, în urma unor alegeri, arbitru fiind dirigintele lor, a fost ales șef de clasă "la mustață", cu alte cuvinte, la limită. A obținut un vot mai
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cu arma în mână, Anton îeși în ceardac și slobozi câteva focuri în văzduh, spre lizieră. Bubuiturile înmmlțite de ecoul codrilor, în tăcerea nopții înfiorară depărtările. Dar Suru, sub clar de lună, nici nu se clinti... rămase încremenit ca o stană, de piatră. - Du-te Surule... du-te departe... cât mai departe, Surule... du-te!.. Se auzea Anuca strigând, din casă, printre lacrimi. De parcă ar fi înțeles îndemul fetei, urmă un urlet prelung... atât de prelung, ca de rămas bun... ăuitul
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
chemarea... chemarea pe mai multe note... haita de lupi trecuse hotarul ținutului acoperit de codri din valea lui Suru. Lupii năvăleau acum ca un torent argintiu, în poiana scăldată de lumina lunii, iar în mijlocul poienii stătea Suru, nemișcat ca o stană de piatră așteptand sosirea lor. Dupa câteva clipe, cel mai îndrăzneț dintre ei se năpusti asupra lui. Suru ripostă fulgerător, sfâșiindu-i junghietura... Apoi, rămase neclintit, fară să-i dea atenție celui care zăcea muribund. Alți trei lupi încercară să
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
începe dictarea... Una bucată Plic, cu p mare, pentru curioși, cu scris la interior... Deschide și citește... Se uită, negru de supărare, la nea Onuț. Chiar dacă trage din greu la aghioase, nea Onuț zâmbește. Și tata. Și Pitu. Mama e stană de piatră... Dumnezeii cui te-o lepădat... Nea Onuț își vede de somn; zâmbind... Roboțelul ruginit muncește din greu. Ține pixul ca pe un târnăcop. Nu scrie nici măcar așa cum scriam eu în clasa întâi. Parcă izbește fiecare literă cu târnăcopul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
că discută mereu cu unul dintre sfinții lui lady, care avea și el o vioară. Dimineață arăta ca un om dintr-o altă lume. Când a dat cu ochii de buchetele de flori care înconjurau capela, a rămas ca o stană de piatră... Știți, mister, avem o problemă: le-a trimis șeicul, cel care i-a dăruit lui lady și calul. Cu un elicopter le-a adus. Omul e de-a dreptul nebun: chiar a iubit-o pe lady. A dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
pe aceeași bancă, în același loc, la aceeași oră, de către seară, ca la un dublu priveghi, și la o clipă de cucernicie. Să se reculeagă. Să se roage, în sinea sa, pentru iertarea păcatelor nesăbuinței. Rămâne, în continuare, ca o stană de piatră, în mijlocul acelui punct de pe fața globului terestru, invadat de viața care curge, și tot curge, și tot curge fără noimă, fără ca ea să mai sesizeze acest fapt. Vama Era ultima zi din vacanța anului respectiv, și a doua
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Ofta adânc. Recunosc că am fost imprudenta, dar niciodată nu mi-aș fi închipuit că ați putea reuși ceea ce v-ați propus. Era, fără îndoială, o lovitură prea puternică și prea joasă, iar cei trei băieți au rămas ca niște stane de piatră. Cel mai dulce vis al lor, devenit realitate, era de fapt un vis și o realitate care trebuiau împărțite. Nu e corect! se tângui Chimé. Știu, recunoscu față, pe un ton sincer. Am fost îngâmfata și iresponsabilă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să se ridice și, de cum își puse picioarele pe pământ, înțelese că, în noaptea aceea, fuseseră acolo. Un tremur ușor îi străbătu spinarea. Probabil că s-or fi așezat pe vine lângă patul mizerabil, privindu-l ore întregi, nemișcați ca stanele de piatră, cu ochii mici și dușmănoși ațintiți pe chipul lui, observând neobosiți cum respira domol, iară și iară, și întrebându-se - în cazul în care ar fi în stare să se întrebe ceva - unde o fi mintea bărbatului care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
isterice. Minutele, secundele deveniră infinit mai lungi pe măsură ce „puf-puf“ se apropia și mai că i se putea ghici itinerarul din zburătăceala pe care o pricinuia viețuitoarelor din desișuri. Lângă apă, unde spăla vasele de la prânz, fata rămase nemișcată, ca o stană de piatră, cu urechea atentă și expresia uimită, încercând să cerceteze semnificația acelui zgomot pe care nu-l mai auzise niciodată înainte. Părăsi hamacul, închise cartea și înaintă foarte încet spre mal. Privi spre gura râușorului. Întâi, apăru prova lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]