KorAP: Find »[drukola/base=stenoză & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...41 42 43 ...144 >

3,585 matches

Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556

administrat. Administrarea anterogradă a cardioplegiei are o serie de dezavantaje: distribuție inadecvată în caz de leziuni difuze ale arterelor coronare, precum și în cazul stenozelor proximale strânse sau al ocluziilor coronariene; risc de leziuni ostiale cu posibilitatea apariției tardive a unor stenoze la acest nivel în caz de administrare cu canule direct pe ostiile arterelor coronare în timpul protezării valvulare aortice; necesitatea întreruperii actului operator pe durata administrării; risc de embolie gazoasă la nivelul arterelor coronare. Administrarea retrogradă a cardioplegiei are avantajul unei

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
canule direct pe ostiile arterelor coronare în timpul protezării valvulare aortice; necesitatea întreruperii actului operator pe durata administrării; risc de embolie gazoasă la nivelul arterelor coronare. Administrarea retrogradă a cardioplegiei are avantajul unei distribuții mai uniforme spre celulele miocardului în cazul stenozelor foarte strânse sau a ocluziilor coronariene, nu necesită întreruperea intervenției în timpul administrării, asigură îndepărtarea fragmentelor de aterom dislocate și a embolilor aerieni pătrunși accidental în circulația coronariană, realizează o protecție adecvată a ventriculului stâng chiar și în caz de hipertrofie

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
unei bronhopneumonii severe cu evoluție de cele mai multe ori gravă, întunecând prognosticul bolnavului. Utilizarea circulației extracorporeale este asociată cu o incidență semnificativă a accidentelor vasculare cerebrale, între 1% și 5% (93), fiind mai mare la pacienții în vârstă, la cei cu stenoze carotidiene simptomatice (94), la cei cu afectare aterosclerotică severă a aortei ascendente (95, 96). Majoritatea accidentelor cerebrale vasculare recunosc drept cauză embolia. În timpul circulației extracorporeale se produc o serie de emboli: gazoși, de fibrină, proteine denaturate, agregate plachetare, agregate leucocitare

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
extinse. Cu toate acestea, o scădere a rezistențelor vasculare la nivelul arterelor coronare normale, urmare a unor cereri metabolice crescute sau a unei vasodilatații selective, poate duce la scăderea presiunii de perfuzie în ariile miocardice irigate de artere coronare cu stenoze semnificative. Situația poate fi întâlnită în cazul folosirii agenților inotropi și a celor vasodilatatori la pacienții cu boală cardiacă ischemică. De obicei, cei mai mulți dintre bolnavii coronarieni sunt anxioși și din acest motiv o discuție calmă și deschisă cu anestezistul despre

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
arată superioritatea grefoanelor arteriale comparativ cu cele venoase (107). Rezistența la ateroscleroză este evidentă în special pentru artera mamară internă ale cărei celule endoteliale o protejează de invazia lipidică. Este motivul pentru care leziunile degenerative ateromatoase care să conducă la stenoza sau ocluzia grefonului sunt practic absente. Nu același lucru se poate spune despre grefoanele venoase a căror patență este cu mult sub cea a arterei mamare. Aceasta este cauzată de susceptibilitatea particulară pe care grefonul venos o are într-un

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
așadar o strânsă legătură între patența grafturilor și absența anginei pectorale după by-pass-ul aortocoronarian dacă nu apar leziuni aterosclerotice în alte teritorii native, negraftate ale pacientului. Grafturile secvențiale Avantajele oferite de folosirea grafturilor secvențiale sunt contrabalansate de riscul ca o stenoză dezvoltată în porțiunea inițială a graftului să reducă semnificativ fluxul sanguin în mai multe teritorii miocardice dependente de graftul respectiv. Cu cât teritoriul miocardic deservit de un singur graft este mai mare cu atât este mai mare riscul apariției unei

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
consecințele ce decurg din aceasta. Rămân de asemenea la alegerea chirurgului modalitatea de utilizare a grefoanelor (simple, secvențiale) și tehnica ce urmează a fi folosită. Cea mai mică eroare în tehnica de realizare a anastomozelor se traduce prin apariția unei stenoze la acest nivel, iar în cazul anastomozelor distale există riscul ocluzionării arterei coronare. Stenoza o dată creată reprezintă locul principal în care va evolua pe cont propriu procesul aterosclerotic având drept consecință limitarea fluxului sanguin. Această limitare a fluxului sanguin stă

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
cu cât este mai frecvent folosită, artera mamară internă pare să reducă incidența reintervenției și să prelungească intervalul de timp scurs între prima și a doua operație de revascularizare miocardică (111). Grafturile secvențiale cresc riscul reintervenției deoarece în cazul unei stenoze dezvoltate în porțiunea proximală a graftului teritoriul miocardic amenințat poate fi important și ca urmare există posibilitatea instalării unui infarct miocardic întins secundar ocluziei grefonului. Reintervenția este indicată în această situație pentru o revascularizare eficientă care să prevină apariția accidentului

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
indicată în această situație pentru o revascularizare eficientă care să prevină apariția accidentului coronarian acut. Anastomozele distale pot fi compromise atât prin erori de tehnică chirurgicală, cât și ca urmare a proliferării intimale la acest nivel. În ambele situații când stenozele sunt semnificative hemodinamic se impune reintervenția pentru o revascularizare chirurgicală eficientă. Factori de risc instituționali în revascularizarea miocardică Instituția în care se efectuează intervenția chirurgicală influențează rezultatele revascularizării chirurgicale a miocardului. Logistica disponibilă este importantă și uneori decisivă în rezolvarea

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
de la nivelul anastomozei poate fi o problemă serioasă motiv pentru care rezolvarea acesteia este bine să se facă înainte de oprirea by-pass-ului cardiopulmonar. Este util ca înainte de întreruperea circulației extracorporeale să se verifice toate anastomozele. Plasarea anastomozei distale proximal de locul stenozei are drept consecință ocluzia precoce a graftului prin run off inadecvat. În plus, dezvoltarea unui hematom subadventicial la nivelul aortei ascendente în vecinătatea anastomozelor proximale poate compromite fluxul sanguin prin grafturile venoase. Extrem de rar anastomoza proximală poate fi locul de la

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
hemostazei dificile, crește de patru ori incidența reintervențiilor pentru sângerare (59). Dacă în cazurile de angină pectorală instabilă beneficiile administrării aspirinei contrabalansează în mare măsură riscul întreruperii acesteia, la o serie de pacienți cu angină pectorală stabilă de efort, cu stenoze coronariene prin plăci ateromatoase stabile, oprirea administrării aspirinei cu 7-10 zile înaintea intervenției chirurgicale scade semnificativ riscul de sângerare postoperatorie ca de altfel și necesitatea pentru transfuzie. Controlul hemostazei este indicat dacă apărea o sângerare masivă, dacă drenajul pe tuburile

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
Fibrilația ventriculară impune defibrilarea imediată și instituirea masajului cardiac extern sau intern până la reluarea activității cardiace. Infarctul miocardic perioperator (IMP) Mecanismele implicate în apariția ischemiei și a infarctului miocardic perioperator recunosc existența mai multor factori: tahicardia; hipertensiune/hipotensiune; spasmul coronarian; stenoză de left main; infarct miocardic în antecedente; ischemie miocardică severă preoperatorie; boală coronariană difuză severă; disfuncția severă de ventricul stâng; hipertrofia de ventricul stâng; hipercoagulabilitatea; întreruperea brutală a medicației β-blocante; distensia ventriculară; revascularizarea incompletă; endarteriectomia coronariană; durata mare a clampării

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
pozitive constituie excepția. Interesant este faptul că circa 80% din ariile infarctizate sunt irigate de grafturi permeabile (111, 112), dar care au ca particularitate un flux sanguin redus (107, 113). Explicația acestui flux redus poate fi găsită în prezența unei stenoze de natură mecanică, run off inadecvat al vasului graftat sau vasospasm al arterei coronare native. La pacienții cu semne electrocardiografice și enzimatice sugestive pentru infarct, ecocardiografia își dovedește eficacitatea în localizarea ariilor de miocard cu tulburări de motilitate nou apărute

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
cu cât nu există un consens în această direcție. Prezența bolii cerebrovasculare la bolnavii cu cardiopatie ischemică se asociază semnificativ cu apariția tipului I de deficit neurologic. Pe de altă parte, principalul risc la care sunt supuși bolnavii operați pentru stenozele sau ocluziile carotidiene îl reprezintă leziunile coronariene asociate (158, 159, 160, 161). Disputa privind abordul chirurgical al acestor leziuni asociate nu este încheiată. Cu toate acestea, endarteriectomia carotidiană realizată anterior sau concomitent cu revascularizarea miocardică are o rată scăzută a

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
să aibă o frecvență crescută (14%, p = 0,05) (165) atunci când revascularizarea miocardică precede endarteriectomia carotidiană cu o zi în cursul aceleiași spitalizări. În general, se acceptă faptul că este bine ca revascularizarea cerebrală să preceadă by-pass-ul aortocoronarian când există stenoze semnificative ale arterelor carotidiene, excepție făcând situațiile de urgență în care endarteriectomia carotidiană se va realiza imediat după revascularizarea miocardică. În instituțiile în care chirurgul cardiac nu abordează leziunea carotidiană, literatura insistă asupra colaborării între echipa vasculară și echipa cardiacă

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
trebui investigați cu predilecție preoperator (examen eco-Doppler vascular) pentru detectarea leziunilor carotidiene, nu există o atitudine unitară. Datorită siguranței și ușurinței screening-ului majoritatea centrelor îl recomandă pacienților ce au sau au depășit vârsta de 65 ani (168). Asocierea semnificativă a stenozelor carotidiene cu leziunea de left main pledează însă pentru investigarea pacienților cu stenoza trunchiului de arteră coronară stângă indiferent de vârstă în vederea depistării prezenței leziunilor carotidiene. Același lucru este valabil și pentru bolnavii cu atac ischemic tranzitor în antecedente. Mai

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
există o atitudine unitară. Datorită siguranței și ușurinței screening-ului majoritatea centrelor îl recomandă pacienților ce au sau au depășit vârsta de 65 ani (168). Asocierea semnificativă a stenozelor carotidiene cu leziunea de left main pledează însă pentru investigarea pacienților cu stenoza trunchiului de arteră coronară stângă indiferent de vârstă în vederea depistării prezenței leziunilor carotidiene. Același lucru este valabil și pentru bolnavii cu atac ischemic tranzitor în antecedente. Mai mult decât atât, bolnavii cu simptomatologie caracteristică insuficienței circulatorii vertebrobazilare este bine să

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
poate determina leziuni ale limbii, dentiției și faringelui posterior, în timp ce laringele este mai ușor agresionat cu vârful sondei de intubație (209). Folosirea sondelor orotraheale, precum și a celor nazotraheale este marcată de leziuni ale laringelui, formarea de granuloame, răgușeală persistentă și stenoze traheale. Extragerea oricărui tip de sondă poate fi urmată de edem acut al căilor aeriene, spasm laringian sau incompetență laringeală cu posibilitatea apariției sindromului de aspirație bronșică. De aceea alimentarea și hidratarea orală trebuie evitate în primele 4-6 ore după

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
aceasta scăzând semnificativ la aproximativ 25% în cazul bolnavilor cu dureri toracice atipice și sub 20% în absența durerii (13, 14, 15, 16). De obicei, leziunile coronariene sunt mai puțin frecvente la bolnavii cu insuficiență aortică decât la cei cu stenoză aortică, în parte și ca urmare a faptului că primul tip de leziune valvulară este întâlnit mai des la persoanele tinere (13, 14, 15, 16). Stenoza mitrală se asociază rar cu boala cardiacă ischemică, aceasta și din cauza faptului că este

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
coronariene sunt mai puțin frecvente la bolnavii cu insuficiență aortică decât la cei cu stenoză aortică, în parte și ca urmare a faptului că primul tip de leziune valvulară este întâlnit mai des la persoanele tinere (13, 14, 15, 16). Stenoza mitrală se asociază rar cu boala cardiacă ischemică, aceasta și din cauza faptului că este întâlnită în special la femeile tinere. O mențiune specială trebuie făcută în legătură cu asocierea dintre insuficiența mitrală și boala cardiacă ischemică. În marea majoritate a cazurilor, din

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
circulației extracorporeale și efectuarea corecțiilor necesare. Bolnavii cu leziuni ale valvei mitrale de etiologie nonischemică care au asociate și leziuni coronariene vor beneficia de protezare valvulară mitrală sau de un procedeu reconstructiv la care se va asocia by-pass-ul aortocoronarian pentru stenozele coronariene semnificative (> 50%). Variabilele care influențează rezultatul acestui tip de intervenție chirurgicală combinată sunt vârsta > 70 ani, sexul feminin, insuficiența cardiacă avansată, disfuncția severă a ventriculului stâng, afectarea plurivalvulară (17). Există diferențe în ceea ce privește mortalitatea precoce și tardivă când leziunea valvulară

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
cu 3%-5%. Mortalitatea la pacienții cu afectare reumatismală a valvei mitrale și boală cardiacă ischemică variază între 3% și 20% (20). Și în cazul bolnavilor cu afecțiuni ale valvei aortice se va proceda la revascularizarea arterelor coronare ce au stenoze semnificative (> 50%). Aceasta se impune ca urmare a faptului că mortalitatea în cazul neasocierii revascularizării miocardice se apropie de 10% în timp ce procedeul combinat are o mortalitate comparabilă cu cea a protezării valvulare aortice (19). În general se acceptă însă faptul

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
4,3 luni comparativ cu pacienții tratați medicamentos. În schimb, la bolnavii cu leziune de left main beneficiul în ceea ce privește supraviețuirea a fost de 19,3 luni. În prezent nu este contestat beneficiul pe care by-pass-ul aortocoronarian îl aduce bolnavilor cu stenoză semnificativă de left main (> 50%) comparativ cu tratamentul medical. Supraviețuirea medie după intervenția chirurgicală este de 13,3 ani față de 6,6 ani în cazul terapiei medicamentoase (7). Un impact similar îl are echivalența de left main (stenoza proximală severă

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
bolnavilor cu stenoză semnificativă de left main (> 50%) comparativ cu tratamentul medical. Supraviețuirea medie după intervenția chirurgicală este de 13,3 ani față de 6,6 ani în cazul terapiei medicamentoase (7). Un impact similar îl are echivalența de left main (stenoza proximală severă ș70%ț pe LAD și artera circumflexă): 13,1 ani comparativ cu 6,2 ani (8). În ceea ce privește bolnavii cu leziuni trivasculare semnificative (stenoze > 50%), beneficiul chirurgical este cu atât mai mare cu cât simptomele sunt mai severe, leziunea

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
ani în cazul terapiei medicamentoase (7). Un impact similar îl are echivalența de left main (stenoza proximală severă ș70%ț pe LAD și artera circumflexă): 13,1 ani comparativ cu 6,2 ani (8). În ceea ce privește bolnavii cu leziuni trivasculare semnificative (stenoze > 50%), beneficiul chirurgical este cu atât mai mare cu cât simptomele sunt mai severe, leziunea pe LAD este situată mai aproape de origine și disfuncția ventriculului stâng este mai severă (9, 10, 11). Leziunea proximală semnificativă pe LAD (stenoză > 50%) influențează

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]