1,350 matches
-
Augustus, la bătrânețe, să debarce pe insula Planasia, unde era exilat nepotul său, Agrippa Postumus, să-l îmbrățișeze și să plângă împreună cu el. Cu spaimă retrospectivă, Tiberius se gândea că avusese nevoie de o viață întreagă ca să înțeleagă cât de stearpă era puterea. Îl privea pe Gajus, însă acesta nu reuși nici măcar să-și miște buzele. Tiberius își continuă încet plimbarea, târându-și picioarele cu glezne umflate. Ultima noapte de august În înaltul insulei Capri, la Villa Jovis, băteau multe vânturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
se furase ceva. Apoi sosi Lucius Anneus Seneca, filosoful, care citi pe chipul Împăratului că suferințele copilăriei - pierderea ireparabilă a rudelor - se redeșteptaseră brusc. El rămase un martor detașat, care judeca lucrurile cu un dispreț ascuns. Sufletul său nobil era sterp, lucid și mândru, nutrind pentru lumea sentimentelor o compătimire intelectuală. Condiția umană, spunea el, conditio rerum humanarum, era mediocră și fără speranță. Nu căută cuvinte de consolare. Spuse că greutățile vieții îl învățaseră știința scrisului. — Pentru că acesta este scopul durerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pe toți să trecem prin tortura asta groaznică? Nu știu. De ce am făcut-o oare? Eram amândouă copleșite de această primă conversație sinceră. Mă simțeam rănită și vulnerabilă după ce Tally îmi dezvăluise că mi-a considerat dintotdeauna viața ca fiind stearpă și statică. Dintr-odată, devenise un fel de regină războinică Boadicea, care făcuse față cu mult curaj furtunilor și foametei, cucerind noi teritorii, pe când eu și Mark ne ascunseserăm într-o peșteră timp de ani de zile, ferindu-ne de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
triste, asemenea celor două lacrimi ce mi s-au rostogolit pe obraji. De-a lungul șinelor rămase goale, soarele își scăpăra argintul. „Prietenul” meu - scriitorul acela care întinde pelteaua ideii literare pe câte-o sută de pagini, juisând în poala stearpă amorții - mă surprinde traversând stradela și râde fiindcă țin pe Rex în brațe. Înciudat că-i stârnesc buna dispoziție, dau drumul câinelui ca și cum aș fi fost prins cu mâna în buzunarul altuia. Gura mi se strâmbă într-un zâmbet de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mâinile ni se întâlnesc în atingeri șovăielnice. „Să mor, sau să scap”, strigă Gloria. „Tu ești vinovată”, urlu eu și sar din pat, să trag afară și să răstorn sertarul scrinului; caut o rașpă cu care să-i răzuiesc mitra stearpă și ovarele stricate, și așa cum scormonesc prin mlaștini, avid să cunosc odiosul adevăr, văd cum se afundă, ca să dispară în imaginar, două pulpe de lăptăreasă obeză, ce produce descărcarea unei disperări, ivită pe neașteptate în oribila mea singurătate. ...„Carnea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
fir electric supraîncărcat, din pricina căruia voi muri odată trăsnit. Recunosc că am fost un câine rău față de dânsa, și totuși nu o voi ierta. „Curvă”, zic liniștit cu gândul într-acolo. Eva plânge în hohote. Crede că o insult. „Bivoliță stearpă!” șuier cu gândul fugărind spre casă, și crâncena nevoie de a muri și de a ucide îmi taie respirația. Albertina bate la ușă: cineva mă cheamă la telefon. Eva fuge în camera ei ascunzându-și fața în borul pălăriei, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
sufletul, ca o lighioană strecurată fără motiv și de care, totuși, nu mă pot dezlega. Zadarnice îmi sunt străduințele, de atâția ani încoace”, - recunoscu Ferdinand Sinidis, răsucindu-și o țigară. ...Ca să-mi ucid sufletul, trec călcând peste cadavre pe drumul sterp și fără orizont al oamenilor de duzină. Pornesc cu gloata spre abator, ca o vită inconștientă. Asta nu înseamnă degradare, ci mai degrabă o încercare eroică de a străbate prin lume pe un drum greu, dar fără ocoliri păgubitoare. Drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
nenumărate ori, În nopți fără lună, Înarmat cu o undiță lungă, pentru pescuitul găinilor. După solide studii primare la Km. 24, poetul a revenit la glie; a cunoscut benefica și virila muncă a câmpului, mult mai valoroasă decât toate aplauzele sterpe, până când l-a mântuit Înțelepciunea mașinilor de gătit Vulcan, care i-au premiat volumul D’ale Catamarcăi (amintiri din provincie). Valoarea bănească a laurilor i-a Îngăduit să cunoască provincia pe care o cântase cu atâta iubire. Acum, Încărcat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
-n perete, cele două urechi negrăit de fine ale doctorului Montenegro. Acest Phoenix al investigației detective nu dă greș, la fel ca broasca-țestoasă, dar e maiestuos și mocăit ca un observator astronomic tăinuit de mai mare dragul În nisipurile deșertului sterp. Se zice - și pe bună dreptate - că, pentru a nu rătăci un bob de orez, nu-i nici pe departe prea mult să ai la fieștecare mână câte nouă degete; cu acordul tacit al frizerilor și pălărierilor, eu dispun doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
poți atît de puțin să iubești... Și ai să mori tot atît de puțin. Cămările inimii tale stau tixite. Le-ai înțesat cu Elena care le-a dat forma sufletului ei și nu mai încape nimic înăuntru. Te-a lasat sterp ca și cum iubirea ți-ar fi fost o înșelăciune. Ți-e sete de ea și licoarea ei te îneacă. La mine e puțin altfel. Se pare că sînt o ființă strîmbă, că apa asta ciudată mă deshidratează și, pe măsură ce golesc un
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
pierd sensul. Hainelor, deși le recunosc ca veșminte, nu le mai știu rostul și întrebuințarea. N-aș ști, în clipa asta, cum să le îmbrac. Frigul e straniu ca și zgomotul mării și al păsărilor albe de deasupra. Sînt lucruri sterpe din care semnificația a dispărut. S-a descărcat undeva, înainte de a ajunge la mine. Tot peisajul e fals și bănuiesc că un demon l-a schimbat. Dar sensul a dispărut chiar și din mintea mea. Clipele trăite alături de Elena, așa cum
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
o clădire păzită, închis pe dinăuntru în apartamentul său. Tînărul Doctor citindu-i paginile e nemulțumit. „-Asta visezi tu?”-îl întreabă el. „-Cred că mai degrabă ai nevoie de un psihiatru.” „-Apare și psihiatrul” -îi răspunde tînărul V. fericit și sterp ca o lehuză. „-Ești și tu personajul meu!” Dar tresare imediat pentru că surprinde, ca o imagine suprapusă, chipul vulturului reptilian foarte aproape de sine, gata să-l înhațe pe cînd aici, în vitraliu, păsările își iau zborul pe traiectorii năucitoare, țipînd
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
despre necunoscut într-o limbă necunoscută. V. tînăr, distilez. M-am simțit vinovat cînd m-a părăsit Elena. De ce, nu știam nici eu. Și implorarea mea a căzut în van. Iertarea e mai presus de puterea omenească. Cuvintele ei sînt sterpe. Închid ochii și timpul se întoarce. Iată-ne: ne despărțim pe țărmul umed al telefonului, acest pansament între rănile noastre zvîcninde. Orice vibrație semnifică ceva. Mașinile noastre infernale se desprind încet, încet de chei. Fiecare merge spre altă țintă. Fiecare
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
de 21 de ani, studentă la colegiu. Ancheta Nite Owl a continuat, Însoțită de o intensă publicitate, care a exercitat o serioasă presiune asupra LAPD În vederea rezolvării „crimei secolului“ din L.A. LAPD a urmărit timp de două săptămîni niște piste sterpe, apoi a descoperit armele crimei În mașina lui Ray Coates, ascunsă Într-un garaj abandonat din sudul Los Angeles-ului. Puțin după aceea Coates, Jones și Fontaine evadează de la Închisoarea Palatului de Justiție... Intră În scenă un tînăr detectiv de la poliție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
se răzvrătea, cerându-i ce el îi explica, pe îndelete, că nu-i poate da. Nu era laș pentru că există o virtute a viermelui orgoliului care împiedică orice ar putea fi altfel decât canoanele lui, făcând ca până și austeritatea stearpă a orgoliului să arate pură și chiar să fie: uscată și pură, cel puțin o vreme. Însă toate acestea la un loc, spuse în vorbe atât de puțin meșteșugite, ce se înlănțuie, se cheamă, își răspund și încearcă să acopere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de a le da un nume: sfera care domina partea stângă a tabloului și ceea ce părea a fi o unealtă cu plasă... Ar putea fi ceva atât de banal ca o natură moartă îmbâcsită și încâlcită? O întindere de pământ sterp, schițată rudimentar - un colț din curtea lui Joan, să zicem - pe care erau o minge de fotbal și o rachetă de tenis veche? Părea tot mai posibil și simțeam că interesul începe să-mi scadă, când... Te rog, nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
lumină, am sugerat o plimbare pe South Downs. Am mers braț la braț, îngropând în tăcere divergențele, într-un peisaj care ar fi fost atrăgător într-o zi însorită, dar acum, fiind frig și începând să se lase întunericul, părea sterp și amenințător. Fiona părea foarte obosită. De fapt, eram uimit că reușise să reziste atât și nu m-a surprins s-o văd moțăind când ne-am reluat călătoria. M-am uiat la fața ei liniștită și ea mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și nu mai fuseseră reparate de-atunci, altele erau Încă folosite, dar la această oră și, mai cu seamă, sîmbătă seara nu puteai spune În ce stare se află, de fapt; toate arătau fantomatic - și-ți dădeau sentimentul de pămînt sterp, de loc bombardat, unde clădirile fuseseră complet distruse. Dacă străzile din jurul zonei Ludgate Circus erau liniștite, aici păreau total părăsite. Din cînd În cînd, Însă, se auzea jos, sub troturarele sparte, huruitul metroului; de parcă turme Întregi de vietăți nemulțumite se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Școala de reeducare care îl baleiară cu priviri îndărătul cărora nu se deslușea nimic, nici un fel de apreciere înaintând cu mersul acela contorsionat de șopârlă, la care îl obliga terenul, ocolind mormane primejdioase de cărămizi sparte și sărind peste decavări sterpe, nemaiținând seamă că praful roșiatic îi patinase în nuanțe de sepia costumul lui de un gri-metalic, pe care îl îmbrăca numai și numai la ceremonialul întâlnirilor cu Cristina lui cea adorată, care îl plesnea din când în când cu bilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
singură cea mai funestă tiranie asupra multor spirite. Dacă cel puțin această dorință ar fi servită cu inteligență și cu bun simț, dar vai! Înamorați de laurii tribunii, pot sa fie siguri că țara nu le va fi recunoscătoare de stearpa lor muncă oratorică, care oprește în loc munca producătoare. Publicul, ce are mult bun simț, își râde, când nu se revoltează de arguțiele și de subtilitățile ce servesc de bază la mai toate discuțiunile ce mistuiesc ședințele Camerei; el se indignează
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
nici un interes drept pretext pentru a ține discursuri ce nu se mai mântuie și de cel mai nenorocit efect; oratorii vorbesc numai de dorință de a străluci, fără inteligență și fără bun-simț, {EminescuOpX 181} înamorați de laurii tribunei fac munca stearpă; și publicul râde, ba se revoltează de arguțiile și subtilitățile ce servesc de bază la mai toate discuțiunile; în fine publicul se indignează, văzând pe setoșii de vorbă căutând nod în papură pentru a pierde timpul pe nimicuri; se pierde
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
sale politice, cerând la reîntoarcerea la putere a camarazilor săi o recompensă pentru suferințele sale pătimite pentru nație și libertate. Nu mai pomenim de marele folos că o mulțime de inteligențe și de brațe cari azi nu urmăresc decât munca stearpă a goanei funcțiunilor, luîndu-și odată nădejdea de-a câștiga prin schimbările din centru, ar fi silite a se aplica la o muncă mai productivă, folositoare în prima linie lor înșiși, în a doua, țării întregi. {EminescuOpX 302} Noi sîntem siguri
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
fi pierdut-o pe povârnișul unui stupid liberalism, unii căutând să demagogizeze poporul din ce în ce, alții oprind acel proces de disoluțiune socială, dacă puterile cele mai bune ale gene rației trecute nu s-ar fi irosit în lupte sterpe pentru idei fără nici un cuprins real, daca statul nostru n-ar fi fost un adevărat Bizanț, în care logomachia, discuția asupra subtilităților constituționale și de principii, să precumpănească orice întrecere pe terenul muncii oneste, intelectuale și fizice, atunci niciodată n-
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
aspectul {EminescuOpX 338} {EminescuOpX 339} unei lupte pentru interesele publice, cari sânt pretextul, nu cauza turnierelor necavalerești din Parlament și presă. Așadar, oricari ar fi foloasele materiale ale răscumpărerii, numai folosul moral că ar abate o sumă de minți de la sterpele ocupațiuni de speculațiune politică la lucrări de altă natură, exacte, practice, pozitive, ar fi de ajuns spre a ne îndemna să fim pentru răscumpărare în principiu. Statul fiind odată proprietar al drumurilor de fier, ar fi silit să încurajeze studiile
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
o imitație slugarnică a tot ce e străin ni se propovăduia în numele libertății; și pîn-n ziua de azi cele mai bune puteri intelectuale pe cari le avem muncesc spre a elibera și întoarce nația de la idealele negermane ale acelei epoce sterpe. Bresslau se-nșală când crede a găsi în scrierile lui Boerne ironia superioară a lui Pufendorf. Publicistului "Junei Germanii" [î]i lipsește cu totul superioritatea, care nu se poate întemeia decât pe învățătura pozitivă: ce distanță între temeinica sârguință a lui
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]