1,700 matches
-
pag. 173; Mihai Vintilă, Dicționarul artei naive din România, Ed. Timpul, Reșița, 2001, pag. 35. „Cel mai mult șochează, în orice expoziție Mircea Corpodean, atât prin forma ramelor, de sorginte rurală, cu o viață proprie hipertrofiată, cât și prin varietatea stilistica. Portretele de personaje istorice și eroi de balade ne trimit, într-o anumită măsură, la tradiția iconarilor niculeni, prin sobrietatea cromatică și a desenului; alte compoziții sânt de o mai mare libertate tonală și de un desen mai dinamic. Cu
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
pag. 173; Mihai Vintilă, Dicționarul artei naive din România, Ed. Timpul, Reșița, 2001, pag. 35. „Cel mai mult șochează, în orice expoziție Mircea Corpodean, atât prin forma ramelor, de sorginte rurală, cu o viață proprie hipertrofiată, cât și prin varietatea stilistica. Portretele de personaje istorice și eroi de balade ne trimit, într-o anumită măsură, la tradiția iconarilor niculeni, prin sobrietatea cromatică și a desenului; alte compoziții sânt de o mai mare libertate tonală și de un desen mai dinamic. Cu
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
sistem ierarhizat de euristici. Cum fiecare creier poate dispune de euristici proprii (personali) inventate sau învățate, rezultă că fiecare om are propria sa modalitate de a aborda cunoașterea Universului. De aceea putem vorbi de o tipologie, sau chiar de o stilistica a cunoașterii științifice. Din cele de mai sus rezultă limpede că, în ciuda încrederii absolute, care a fost acordată gândirii raționale umane, ea este imperfectă. Din cauza lipsei de timp a trebuit să renunțe la perfecțiune pentru eficacitate. Este vorba însă de
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
de învățătură, sub diferitele lor tipuri, nu asupra speciei literare a "oglinzilor principelui" ne vom opri. Mai mult chiar, în titlurile capitolelor apare forma latină a cuvântului. Deși volumul anunță un anumit reper temporal, dificil de delimitat și cu o "stilistică" aparte, evul mediu, scrierile la care voi trimite, fiind redactate majoritar în slavonă, greacă, română, ar fi putut da un alt echivalent pentru "oglindă". [O excepție în perioada respectivă în ce privește limbile de redactare o constituie, indiscutabil, Dimitrie Cantemir; interesat în
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
său de manifestare se schimbă fundamental în ultimele două secole. Dincolo de perioada iluministă, caracterul dublu (laic și religios) al acestui depozit ordonat de imagini și de coduri de mentalitate se pierde. De la raționalism și pozitivism, ambele iconoclaste (despărțite de copleșitoarea stilistică vizuală, în primul rând cu motivație religioasă, a artei baroce), civilizația europeană deprinde și afirmă un alt tip de gândire: științifică și, disimulant (încă), ne-religioasă. Imaginarul se diferențiază astăzi în funcție de palierele culturale cu care interferează. Arta modernă își va
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
apartenenței culturii scrise vechi la familia, de altfel, mult prea generoasă la ora actuală, a "literaturii". Tabăra care "apără coroana" se înverșunează în a demonstra, cu orice preț, "literaturitatea" scriiturii. Efortul a dus adesea la scrieri ale specialiștilor noștri în stilistică, retorică, filologie slavă, greacă, închinate căutării încrâncenate a stilului, a mărcilor literare etc. Un efort care a reușit să pună în lumină mai ales caracteristicile limbii scrise, și nu eforturi conștiente, deci cultivate, ale cărturarilor respectivi (cu rare excepții) de
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Volumele Istoria blestemului, Voievodul dincolo de sala tronului sau Văduvele... sunt, în fapt, istorii culturale scrise cu/din fragmente din textele considerate până atunci ca fiind "incontestabila literatură". Autorul nu poate reveni nicicum asupra operei de tinerețe pentru a o reformula. "Stilistica" propriului sistem cultural, care lua în calcul, spre exemplu, o renaștere locală, fie ea și isihastă, în trena marilor renașteri bizantine, avea cândva tonuri înalte, sobre, oratorice. Când metoda se schimbă, istoricul literaturii devine istoric literar și trece din fotoliul
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
București: Ed. Enciclopedică, 1993. Bachelard, Gaston. Apa și visele. Eseu despre imaginația materiei. București: Univers, 1995. [1942] ---. Flacăra unei lumânări. București: Anastasia, 1994. [1986] Baltrušaitis, Jürgen. Le Moyen Âge fantastique. Paris: Flammarion, 1993. ---. Oglinda. București: Meridiane, 1981. [1978] ---. Formări, deformări. Stilistica ornamentală în sculptura romanică. București: Meridiane, 1989. [1986] Barbu, Daniel. Byzance, Rome et les Roumains. Essais sur la production politique de la foi au Moyen Âge. București: Babel, 1998. ---. Timpul și privirea în civilizația românească a secolului al XVIII-lea. București
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
avantajele cât și dezavantajele. Ultimele sunt reprezentate de construcțiile pleonastice, pe când avantajul este constutuit de faptul că anglicismele nu au determinat o alterare a limbii române, ci au contribuit la permanentă ei înnoire și reconstrucție, la nuanțarea ei semantica și stilistica, la modernizarea lexicului. Adoptarea în vorbire a acestor termeni corespunde unor necesități de expresie atât culturale, sociale, cât și funcționale.
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Cătălina Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92811]
-
structură triadică, poate fi întâlnit în Solăria (1982), unde versului cu inflexiuni patriotice îi ia locul lirica orfica. Titlul este sugestiv, poezia devine mai limpede, ideile și sentimentele sunt exprimate mai puternic, dar autoarei i se reproșează și acum indecizia stilistica (Cezar Ivănescu). Poemele se intitulează Rană de somn, Stea orfica, Trup înflorit și prezintă, ca o noutate, preferință pentru cuvântul învechit („novembre”, „inemi”). SCRIERI: Nordice, București, 1971; O tăcere adaos, pref. Mihai Beniuc, București, 1975; Poeme, București, 1977; Solăria, București
ZARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290709_a_292038]
-
consecință a diversității intențiilor de comunicare conținute în forma aceluiași enunț; enunțul De azi te pregătesc pentru examen, conține aspecte ilocuționare diferite: rugăminte, promisiune, avertizare, amenințare, ordin, a căror dezambiguizare este posibilă numai prin raportare la situația de comunicare. În stilistică, ambiguitatea este definită ca un procedeu bazat pe echivocul lexical/gramatical rezultat din posibilitatea de a interpreta semantic diferit un cuvînt sau o construcție, în funcție de context; ambiguitatea are adesea funcție ironică (mai rar, și de intensificare prin repetiție), apropiată de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
O astfel de analiză are o tradiție îndelungată prin lucrările de retorică ale Antichității, Quintilian distingîndu-se în mod deosebit prin formularea unui chestionar metodic în legătură cu discursul, prin care se urmărește determinarea dinamicii aspectelor relevante ce caracterizează funcționarea discursului. De la retorică, stilistica a preluat identificarea, descrierea și clasificarea figurilor, pentru a inventaria efectele produse prin schimbările de sens. Cu toate acestea, primele încercări de analiză textuală au apărut în cadrul semanticii structurale, dezvoltate prin teoriile lui Ferdinand de Saussure, dar care au orientat
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
tehnicilor (adică a practicilor sociale). În plan sincronic, studiul acestor cîmpuri antrenează problemele de structurare a lexicului și, într-o abordare comparativă între limbi și culturi, a celor ale relativității lingvistice. Noțiunea "cîmp lexical" interesează în mod deosebit lexicografia, apoi, stilistica și a n a l i z a d i s c u r s u l u i. Folosirea ei nu creează dificultăți dacă domeniul noțional corespunde unei desemnări hiperonimice, deoarece cîmpul lexical apare atunci sub forma unei paradigme
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
lexicale, cealaltă direcție fiind atribuită denotației. În acest sens, conotația unui cuvînt este numai o parte din semnificația lui sau, altfel spus, semnificația adițională a semnului lingvistic, care are relații cu limbajul figurat și cu expresivitatea, ce intră sub incidența stilisticii. Ea se realizează prin intermediul sugestiilor, al asociațiilor și al valorilor afective proprii vieții emotive, figurile retorice și de stil fiind în principiu căi pentru realizarea ei. Exersată întîmplător, în perspectiva unor tradiții, sau construită intenționat, conotația este prezentă, sub diferite
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ce poate fi cuprinsă dintr-o singură privire, o unitate agreabilă și ușor de înțeles. Mai tîrziu, categoriile prozodice și sintactice devin mai puțin rigide, în special sub impactul oralității (conceptul a fost teoretizat pe larg în gramatica și în stilistica clasică și reinventat de lingvistica anilor 1980, în cadrul studiilor consacrate aspectului oral al limbii). Actuală este viziunea asupra perioadei ca o construcție circulară, echilibrată și unitară a frazei, constînd în inversarea ordinii normale din enunț: după un element / o secvență
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
lui de persoană care comunică, aprecierea ori dezaprobarea partenerului, acordîndu-i dreptul de a vorbi, revendicarea ori aprobarea de parte a subiectului vorbitor, în raport cu realizarea identității lui. V. alteritate, influență, pertinență. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN REIFICARE. Prin reificare se înțelege, în stilistică, transformarea unei calități într-un obiect, adică substantivarea adjectivului, iar, în naratologie, o procedură care constă în transformarea unui subiect în obiect, prin înscrierea în poziția sintactică a obiectului în interiorul programului narativ al altui subiect. Acest program poate fi numai
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
stabil, recurent, ce justifică participarea lui la producerea și la interpretarea obiectelor semiotice. R. Barthes a stigmatizat atît stereotipul, cît și locul comun din punctul de vedere al utilizării lor în didactică. Studiile despre stereotip se situează fie în domeniul stilisticii, fie în cel al a n a l i z e i d i s c u r s u l u i, dar și al semioticii, corpusurile de analiză variind de la cele literare, culturale (teatru, cinema, dans etc.), de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
1994; AMOSSY - HERSCHBERG PIERROT 1997; FILLOL 2000; ZAFIU 2001; DASCĂLU JINGA 2009. RN STILISTICĂ. Disciplină lingvistică și literară, apărută la începutul secolului al XX-lea (pe ruinele retoricii clasice, căzute în desuetudine), care studiază stilul. Ch. Bally este considerat întemeietorul stilisticii lingvistice descriptive (1909), prin lucrarea sa Traité de stylistique française. În opinia sa, obiectul de studiu al stilisticii îl constituie faptele de expresie ale limbajului, din perspectiva conținutului lor afectiv, adică expresia faptelor de limbaj asupra sensibilității. Pornind de la teoria
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
apărută la începutul secolului al XX-lea (pe ruinele retoricii clasice, căzute în desuetudine), care studiază stilul. Ch. Bally este considerat întemeietorul stilisticii lingvistice descriptive (1909), prin lucrarea sa Traité de stylistique française. În opinia sa, obiectul de studiu al stilisticii îl constituie faptele de expresie ale limbajului, din perspectiva conținutului lor afectiv, adică expresia faptelor de limbaj asupra sensibilității. Pornind de la teoria saussureană, Ch. Bally asertează că expresivitatea s-ar identifica la nivelul limbii, dar recunoaște că mărcile afectivității (emoții
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sensibilității. Pornind de la teoria saussureană, Ch. Bally asertează că expresivitatea s-ar identifica la nivelul limbii, dar recunoaște că mărcile afectivității (emoții, sentimente, voință, impulsiuni) caracterizează vorbirea tuturor (sau limba vorbită în conținutul său afectiv și subiectiv). În această perspectivă, stilistica trebuie să cerceteze faptele lingvistice dotate cu expresivitate, produse în uzul limbii și transferate apoi la nivelul limbii ca sistem, în două etape: 1) delimitarea acestora (în vorbire) și 2) identificarea lor (în limbă). Varianta literară a stilisticii se datorează
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
această perspectivă, stilistica trebuie să cerceteze faptele lingvistice dotate cu expresivitate, produse în uzul limbii și transferate apoi la nivelul limbii ca sistem, în două etape: 1) delimitarea acestora (în vorbire) și 2) identificarea lor (în limbă). Varianta literară a stilisticii se datorează lingvistului Leo Spitzer (1928), aderent la idealismul german, care consideră că stilistica trebuie să pună în lumină faptele de limbă individuale, expresive destinate să particularizeze opera unui creator. De altfel, Spitzer valorifică în mod creator sugestiile antecesorilor săi
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
limbii și transferate apoi la nivelul limbii ca sistem, în două etape: 1) delimitarea acestora (în vorbire) și 2) identificarea lor (în limbă). Varianta literară a stilisticii se datorează lingvistului Leo Spitzer (1928), aderent la idealismul german, care consideră că stilistica trebuie să pună în lumină faptele de limbă individuale, expresive destinate să particularizeze opera unui creator. De altfel, Spitzer valorifică în mod creator sugestiile antecesorilor săi, B. Croce și K. Vossler, de la care a preluat ideea că între expresia verbală
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
care a preluat ideea că între expresia verbală și complexul operei există o relație indisolubilă, pe de o parte, iar, pe de altă parte, că limba are, pe lîngă structură, și un caracter ornant, ceea ce îl va conuce la consacrarea stilisticii literare (numită și stilistică genetică sau individuală). În spațiul lingvisticii franceze, stilistica este detronată după 1960 de ofensiva criticii structuraliste, dar cunoaște o revigorare după 1990, prin studiile lui J. M. Adam și ale altor lingviști. În ceea ce privește lingvistica românească, se
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
că între expresia verbală și complexul operei există o relație indisolubilă, pe de o parte, iar, pe de altă parte, că limba are, pe lîngă structură, și un caracter ornant, ceea ce îl va conuce la consacrarea stilisticii literare (numită și stilistică genetică sau individuală). În spațiul lingvisticii franceze, stilistica este detronată după 1960 de ofensiva criticii structuraliste, dar cunoaște o revigorare după 1990, prin studiile lui J. M. Adam și ale altor lingviști. În ceea ce privește lingvistica românească, se poate observa că spiritul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
o relație indisolubilă, pe de o parte, iar, pe de altă parte, că limba are, pe lîngă structură, și un caracter ornant, ceea ce îl va conuce la consacrarea stilisticii literare (numită și stilistică genetică sau individuală). În spațiul lingvisticii franceze, stilistica este detronată după 1960 de ofensiva criticii structuraliste, dar cunoaște o revigorare după 1990, prin studiile lui J. M. Adam și ale altor lingviști. În ceea ce privește lingvistica românească, se poate observa că spiritul critic animă dezbateri în jurul statutului stilisticii printre celelate
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]