1,094 matches
-
într-un singur șir, în număr de douăzeci și șase de steaguri de seimeni și alte șase steaguri de pedestrime moldovenească.” Într-un document emis ia 1813 de Scarlat Calimahi (1812-1819) în senestra pavilionului domnesc al Moldovei se vede un stindard cu bourul pe fond roșu. În prima jumătate a secolului XIX culorile statale ale principatului Moldovei erau roșul și albastrul. Tradiția istorică susține că ele au fost confirmate și recomandate ca obligatorii prin „Regulamentul organic” (1831-1832). Drapelul din 1834-1849 al
Steagul Principatului Moldovei () [Corola-website/Science/315515_a_316844]
-
pe revers monograma aurie „M” a domnitorului Mihail Sturdza cu o stea de argint în opt colțuri deasupra. Sub icoana Sfântului Gheorghe era trecută cu litere de aur denumirea unității. Astăzi nu se mai distinge decât „Al Miliției Principatului Moldovei...”. Stindardul batalionului de cavalerie nu diferea decât prin dimensiunea flamurei: 1,15 m la fiecare latură. Numele unității era inscripționat astfel: „Al Miliției Principatului Moldovei I-iul de cavalerie Regiment Iașan 1834.” Aceste drapele militare au fost înmânate unităților pe 8 noiembrie
Steagul Principatului Moldovei () [Corola-website/Science/315515_a_316844]
-
întărindu-vă cu vârtute ostășească și cu dragostea Patriei...” La Muzeul Militar din București se păstrează ambele steaguri, destul de deteriorate, fixate în tul dublu. Drapelele model 1849 se asemănau cu cele precedente. Latura flamurei măsura 1,25 m, iar pentru stindardele cavaleriei de 0,65 m. Pe aversul flamurei, în centrul zonei albastre, se găsește un scut timbrat cu o coroană princiară și încărcat cu un cap de bour de argint care poartă între coarne o stea cu șase raze din
Steagul Principatului Moldovei () [Corola-website/Science/315515_a_316844]
-
măslin și stejar. Pe revers se regăsește același sfânt, sub care este înscrisă cu litere de aur denumira unității, iar în colțuri inițiala „A” a domnitorului Grigore Alexandru Ghica. La Muzeul Militar din București se păstrează două drapele și un stindard de acest fel. Drapelele model 1856 au dimensiunea de 1,50 × 1,26 m. În colțurile roșii prezintă câte o stea de aur cu șase raze, iar în centrul crucii albastre se mai disting o ghirlandă poleită cu aur și
Steagul Principatului Moldovei () [Corola-website/Science/315515_a_316844]
-
București se mai păstrează trei drapele de acest fel. Acestea au fost confecționate în 1858, în urma ordinului de zi nr. 20, de către doamnele Ecaterina Konaki-Vogoridi, Ecaterina Balș și Elena Ghica, câte unul pentru fiecare batalion de infanterie. În „Albumul de stindarde, drapele și fanioane ale statelor maritime europene”, alcătuit de francezul A. Le Gras și editat la Sankt Petersburg în 1861, se menționează că unele corăbii moldovenești, fiind înarmate de către portul Galați, poartă drapele albastre, având plasat în centrul pânzei elementul
Steagul Principatului Moldovei () [Corola-website/Science/315515_a_316844]
-
o preocupare constantă a lui Ioan al III-lea Ducas Vatatzes. În lungile pagini ale analelor bizantine, nu e ușor să fie găsite personaje remarcabile ca împărații Theodor Laskaris și Ioan Ducas Vatatzes, care au ridicat și au ținut sus stindardul roman la Niceea, în Bitinia. Virtuțile cu care erau înzestrați fiecare nu erau deloc aceleași, ceea ce, din fericire se potrivea cu situația lor deosebită. În timpul primelor sale eforturi, fugarul Laskaris dispunea numai de trei orașe și două mii de soldați. Domnia sa
Ioan al III-lea Ducas Vatatzes () [Corola-website/Science/316809_a_318138]
-
lui Gudea, Stela vulturilor (o sculptură în piatră ce prezintă o scenă de război a regelui Iannatom care ține în mână o plasă cu prizonieri; imaginea are un caracter documentar datorită prezenței elementelor vestimentare și a armelor), Stela regelui Naram-Sin, Stindardul din Ur. Această artă se dezvoltă în orașe importante ca Assur și Ninive. Datorită expansiunii asirienilor, în arta lor se regăsesc certe influențe sumero-akkadiene și babiloniene. Cea mai importantă construcție este palatul, un edificiu impunător ridicat pe terase artificiale înalte
Arta mesopotamiană () [Corola-website/Science/315155_a_316484]
-
Fanii Proconsul au apreciat acest disc care este realmente o carte de vizită pentru Proconsul. Albumul este lansat la Sala Palatului într-un spectacol producție - unul dintre primele din România care are că invitați pe Marcel Pavel și pe purtătoarea stindardului rock feminin din România- Dida Drăgan. În cei 14 ani de activitate, Proconsul a lansat 9 albume, au dat numeroase interviuri și apariții la radio și TV, au avut concerte în toată țara și au parcurs mii de kilometrii! Acum
Proconsul (formație) () [Corola-website/Science/320520_a_321849]
-
sau principes era format din 120 de soldați, iar un manipul de triarii avea un efectiv 60 de oameni. În scopuri administrative, manipulul era împărțit în două centurii conduse de un centurion, sprijinit de un "optio" (locțiitor), un "signifier" (purtătorul stindardului) și un "tesserarius" (comandantul gărzii). Alte unități noi, "rorarii, accensii" și "leves" reprezentau ceea ce odată fuseseră a treia, a patra și a cincea clasă în sistemul falangei. Tactica de luptă era următoarea: "hastat" provocau inamicul la luptă. În cazul în
Armata romană republicană () [Corola-website/Science/321619_a_322948]
-
recrutate în legiuni organizate la fel. Multe aspecte ale miliției s-au păstrat, însă noile unități semiprofesioniste sau profesioniste erau diferite din punct de vedere al tacticii. Marius a oferit stimulente speciale pentru veterani. În trecut, fiecare legiune avea cinci stindarde, însă Marius a dat fiecărei legiuni o acvilă de argint. Soldații primeau arme, armură și haine de la stat. Aceștia au devenit legați de propriile legiuni, iar Caesar a profitat de mândria legiunilor și rivalitatea dintre ele. În cadrul unei legiuni au
Armata romană republicană () [Corola-website/Science/321619_a_322948]
-
refugieze între zidurile cetății Munda, mulți alții au fost uciși. La sfârșitul bătăliei, 30.000 de pompeieni erau morți pe câmpul de luptă; pierderile de partea lui Cezar au fost mult mai mici, doar aproximativ 1.000. Toate cele treisprezece stindarde ale legiunilor pompeiene au fost capturate, semn al victoriei totale. Titus Labienus a murit în luptă și a fost înmormântat cu onoruri de Caesar, în timp ce Gnaeus și Sextus Pompeius au reușit să fugă de pe câmpul de luptă. Cert este că
Bătălia de la Munda () [Corola-website/Science/320961_a_322290]
-
Când în catedrala din Speier împăratul, imprudent, a recunoscut că se considera împuternicit de Dumnezeu să guverneze lumea creștină, Bernard s-a repezit la el, i-a agățat crucea pe umăr și, până să se dezmeticească împăratul, i-a pus stindardul în mână, semn că îl delega să conducă cruciada. Astfel, cuviosul Conrad se făcea cruciat fără a-și lua răgazul de a se sfătui cu papa, care, probabil nu l-ar fi încurajat să plece, deoarece el voia să-l
Manuel I Comnen () [Corola-website/Science/315293_a_316622]
-
în războaiele daco-romane, în timpul împăraților Domițian și Traian. A participat alături de camarazii săi din legiune la prima și a doua bătălie de la Tapae. s-a transferat mai apoi într-o unitate de cavalerie ca ofițer și a devenit purtător de stindard al cavaleriei. Pentru bravura arătată în luptă, împăratul Domițian l-a decorat. Pe vremea împăratului Traian a fost transferat la conducerea unei unități de cavalerie auxiliara de panonieni. În anul 106, în timpul războiului daco-roman, Tiberius Claudius Maximus a condus o
Tiberius Claudius Maximus () [Corola-website/Science/317293_a_318622]
-
Unii comandanți apar de trei ori pe unele altare, precum Maenius Agrippa, iar Postumius Acilianus apare doar pe două. Este posibil ca unele altare să fi fost închinate anula, pentru binele împăratului, ca la Dura Europos. Existau zile în care stindardele erau împodobite oficial, iar Terullian consideră că venerarea stindardelor de către sodlați echivala cu un cult religios. Românii în general, au reușit să incorporeze cultele cu care au venit în contact. Existau de multe ori altare închinate mai multor zeități. La
Religia în armata romană () [Corola-website/Science/321370_a_322699]
-
precum Maenius Agrippa, iar Postumius Acilianus apare doar pe două. Este posibil ca unele altare să fi fost închinate anula, pentru binele împăratului, ca la Dura Europos. Existau zile în care stindardele erau împodobite oficial, iar Terullian consideră că venerarea stindardelor de către sodlați echivala cu un cult religios. Românii în general, au reușit să incorporeze cultele cu care au venit în contact. Existau de multe ori altare închinate mai multor zeități. La Housesteads, a fost descoperit un altar rdiicat dintr-un
Religia în armata romană () [Corola-website/Science/321370_a_322699]
-
Dandolo conducea asaltul pe mare. Loviturile bombardelor, tirul arbaletelor, strigătul lăncierilor, ale luptătorilor, care cu sabia în mână propteau scările de zid se aruncau asupra grecilor, făceau un tumult de nedescris; pământul și marea păreau că se scufundă. Galera purtând stindardul sfântului Marco a fost trasă la țărm. Din ea a sărit Enrico Dandolo gata de luptă. Alte zeci de corăbii venețiene, văzându-și conducătorul în primejdie, i-au venit în ajutor. În toiul încăierării cineva a strigat arătând spre un
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
la țărm. Din ea a sărit Enrico Dandolo gata de luptă. Alte zeci de corăbii venețiene, văzându-și conducătorul în primejdie, i-au venit în ajutor. În toiul încăierării cineva a strigat arătând spre un turn. Deasupra lui fâlfâia liniștit stindardul sfântului Marco. Nimeni nu văzuse cine și când îl înfipsese acolo. Momentul însă a fost decisiv. Grecii derutați au luat-o la fugă, porțile au fost deschise și orașul cucerit. O ultimă rezistență a împăratului în dreptul porților Blacherne a fost
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
guelfii și ghibelinii, în timpul marchizilor Bonifaciu al II-lea și Guglielmo al VII-lea. De asemenea, a fost nevoie ca ei să poarte cîteva lungi războaie împotriva comunelor tot mai independente din Asti și Alessandria și au devenit purtători de stindard ai reînnoitei Ligi Lombarde pentru a lupta împotriva răspândirii influenței angevine Italia de nord. În acea vreme, capitala marchizatului de Montferrat era la Chivasso. În 1305, ultimii markgrafi din familia Aleramicilor s-au stins și Montferrat a fost moștenit de
Marca de Montferrat () [Corola-website/Science/324911_a_326240]
-
cu Gaston al IV-lea de Béarn. Oamenii săi au început imediat să jefuiască orașul, și au însușit o bună parte din pradă. Trebuie remarcat, totuși, că el a încercat să protejeze populația civilă de agresiunea cruciaților și a dat stindardul său musulmanilor refugiați în templul lui Solomon (Moscheea Al-Aqsa), pentru a arăta că ei se află sub protecția lui. În ciuda stindardului lui Tancred, toți musulmanii au fost masacrați, aceasta provocând indignarea lui . După capturarea Ierusalimului, creștinii din Nablus, au cerut
Tancred de Taranto () [Corola-website/Science/326937_a_328266]
-
din pradă. Trebuie remarcat, totuși, că el a încercat să protejeze populația civilă de agresiunea cruciaților și a dat stindardul său musulmanilor refugiați în templul lui Solomon (Moscheea Al-Aqsa), pentru a arăta că ei se află sub protecția lui. În ciuda stindardului lui Tancred, toți musulmanii au fost masacrați, aceasta provocând indignarea lui . După capturarea Ierusalimului, creștinii din Nablus, au cerut ca el să le devină conducător. Pe drum însă a întâlnit avangarda armatei sarazine, care avansa în direcția Ierusalimului, și l-
Tancred de Taranto () [Corola-website/Science/326937_a_328266]
-
cere îndrumare divină, Constantin s-a hotărât să ia inițiativa. Aspectele religioase ale conflictului s-au reflectat prin faptul că Licinius și-a împodobit liniile de bătălie cu imagini ale zeităților romane păgâne, în vreme ce armata lui Constantin a luptat sub stindardul talismanic creștin, labarum. Licinius căpătase o superstiție referitoare la acest labarum și a interzis soldaților săi să-l atace, și chiar să se uite direct către el. Constantin se pare că a evitat orice manevre subtile, lansând un singur atac
Bătălia de la Chrysopolis () [Corola-website/Science/323700_a_325029]
-
un acord prin care regele Angliei a oferit un împrumut de 10.000 de mărci în argint, în schimbul Normandiei care a trecut în posesia lui William al II-lea pentru o perioadă de trei ani. Având bani și adunând sub stindardul său un număr mare de baroni normanzi, Robert la sfarșitul anului 1096 a plecat spre Țara Sfântă. El a ales traseul prin Italia și în Durazzo s-a unit cu detașamentele lui Hugo de Vermandois și Raimond de Toulouse. În timpul
Robert Curthose () [Corola-website/Science/326869_a_328198]
-
și de contesă de Andechs. În 1186, soțul ei l-a însoțit pe împăratul Henric al VI-lea în Regatul de Sicilia. În 1189, el a condus cea de a treia divizie a armatei imperiale și a fost purtător de stindard în Cruciada a treia. Agnes a avut opt copii (dintre care, trei regine): O fiică, al cărei nume nu este precizat, s-a căsătorit cu familia Nemania din Șerbia. Fiica sa, Agnes a devenit regina a Franței. O altă fiica
Agnes de Rochlitz () [Corola-website/Science/325239_a_326568]
-
musulmani în bătălia de la Ostia din 849. Ei au construit un masiv palat și au asigurat creșterea prestigiului și prosperității cetății. Locuitorii din Gaeta s-au menținut nominal ca supuși ai Bizanțului până la jumătatea secolului al X-lea, luptând sub stindardul bozantin în bătălia de la Garigliano din 915. Principala realizare a Docibilienilor a fost însă sustragerea Gaetei de sub dominația "Ducatus Neapolitanus". Docibilis al II-lea (d. 954) a fost primul care a preluat titlul de "dux" în anul 933. El a
Ducatul de Gaeta () [Corola-website/Science/324585_a_325914]
-
în picioare gol (nud), ținând în brațe o vietate fantastică, rezultată din contopirea între Lupa Capitolina, cu trei țâțe, simbolizând latinitatea poporului român, din al cărei cap sucit spre stânga iese parcă fluturând un trup de șarpe, încercând să sugereze stindardul de luptă al dacilor, un dragon format prin îngemănarea a două animale: capul de lup și trupul de șarpe, reprezentând mitul genezei daco-romane a poporului român. Pe soclul statuii, înalt exact cât o treaptă a scărilor monumentale ale muzeului, este
Statuia împăratului Traian din București () [Corola-website/Science/326288_a_327617]