1,282 matches
-
și licărirea câte unei stele. în vad, însă, lupta continua cu o îndârjire de necrezut, fiindcă, între timp, ambele părți primiseră întăriri. Balamber își dăduse seama că alte minagn-uri veniseră să sprijine oamenii săi, dar nu putea să le recunoască stindardele. Pe de altă parte, vizigoții primiseră și ei ajutoare, astfel că rezultatul luptei rămânea incert. Deodată, se auzi strigat de Odolgan și, întorcând privirea îl văzu salutându-l cu obișnuita sa veselie neghioabă, în timp ce își scotea sulița din pântecele unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Nu înțelegi că e o mare onoare pentru tine? Atila a apreciat mult purtarea ta de ieri, de la râu, și vrea ca mingan-ul tău să se alăture celorlalte care sunt direct sub comanda sa. Astăzi va trebui să urmezi nu stindardul meu, ci pe-al lui.“ Soarele era deja sus pe cer, iar căldura deveni insuportabilă. Lui Balamber, închis în armura sa i se părea că fierbe ca într-un cuptor. Nerăbdarea și nemulțumirea, însă, îl făceau să fiarbă chiar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lui, îl doborî cu o lovitură scurtă de sabie și, eliberându-se de scutul spart în mai multe locuri, îi smulse însemnul din mâini.. Alți barbari îl atacară, dar tovarășii săi îi veniră în ajutor și în jurul acelui ciudat, absurd stindard se încinse o luptă feroce. Aplicând teribile lovituri de sus, Metronius îl apăra cu îndârjire și îl ținea între timp în aer, unde îl puteau vedea toți, pentru ca astfel bagauzii să aibă un reper sigur în învălmășeala aceea sălbatică. în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-mi acoperi în permanență flancul, ai înțeles? Era o onoare prea mare. Cu inima bătându-i nebunește, Balamber răspunse simplu: — Desigur, Mărite Rege! La scurtă vreme după aceea, cele trei mingan-uri porniră toate deodată, la trap, către frontul de luptă. Stindardul purpuriu al lui Atila se unduia în bătaia vântului. La mică distanță, flutura și stindardul lui Balamber. 29 Odată pornite în galop, celor trei mingan-uri sub comanda lui Atila nu le trebui mult până să ajungă la linia frontului. în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-i nebunește, Balamber răspunse simplu: — Desigur, Mărite Rege! La scurtă vreme după aceea, cele trei mingan-uri porniră toate deodată, la trap, către frontul de luptă. Stindardul purpuriu al lui Atila se unduia în bătaia vântului. La mică distanță, flutura și stindardul lui Balamber. 29 Odată pornite în galop, celor trei mingan-uri sub comanda lui Atila nu le trebui mult până să ajungă la linia frontului. în clipa când soseau acolo, rândurile cavaleriei hune ce se retrăseseră pentru a se reculege în vederea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
aceste breșe Balamber se azvârli cu toată forța, doborând rapid, unul după altul, doi, trei patru războinici. Alături de el, Odolgan își repezea sabia cu furie scoțând mugete cumplite, cum făcea întotdeauna în luptă, în vreme ce Mandzuk, la o oarecare distanță, ținea stindardul verde, glorios, al lui Uldin, oferind oamenilor ce veneau din urmă un reper în mijlocul haosului acelei lupte sângeroase. Chinuiți de căldură și de oboseală, aproape toți războinicii, de ambele părți, își aruncaseră în iarbă armurile și luptau acum goi până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-te tu la rege, îi ordonă imediat Balamber, și anunță-l că riscă să fie încercuit. Spune-i că trupele noastre o să-l acopere. Prompt, tânărul războinic dădu pinteni calului și porni în goană, pe când Balamber întindea mâna către lemnul stindardului. — Dă-l încoace! îi ordonă lui Mandzuk și, văzându-l că șovăie, i-l smulse din mână. — Cu mine! Cu mine! Regele e în pericol! împungându-și calul în coaste, părăsi linia de luptă și, împreună cu Mandzuk, porni în fruntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de luptă și, împreună cu Mandzuk, porni în fruntea războinicilor hiung-nu pe care îi avea împrejurul său, retrăgându-se puțin și îndreptându-se spre dreapta, acolo unde terenul devenea mai înclinat. Se opri după o sută de pași și îi înapoie stindardul lui Mandzuk. încetul cu încetul, și alți oameni de-ai săi se desprinseră din încleștare și alergară, unii pe jos, alții călare, pentru a se regrupa în jurul stindardului său. Alanii, epuizați acum, se feriră să-i urmărească. Balamber își dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mai înclinat. Se opri după o sută de pași și îi înapoie stindardul lui Mandzuk. încetul cu încetul, și alți oameni de-ai săi se desprinseră din încleștare și alergară, unii pe jos, alții călare, pentru a se regrupa în jurul stindardului său. Alanii, epuizați acum, se feriră să-i urmărească. Balamber își dădu seama că din tot mingan-ul său nu avea nici măcar două sute de războinici. Nu se întrebă dacă doar cu atât de puțini oameni avea să reușească să oprească manevra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
este o nouă structură, mai bună față de cea din trecut. Beneficiile acestor programe pentru Mișcarea Olimpică au crescut semnificativ în ultimii 20 de ani și au făcut agenda comercială mai variată decât înainte. Agenda comercială, oricum, datată cu mult înaintea stindardului JO, când oamenii puteau sponsoriza sportivii după alegerea lor. Provocarea finanțării JO a fost o idee repetată în istoria olimpică. Însuși baronul Pierre de Coubertin, fondatorul Mișcării Olimpice, JO de la Paris din 1924 a permis intrarea publicității pentru prima dată
Comitetul Internaţional Olimpic ca miză politică în relaţiile internaţionale by Oana Rusu Demmys Rusu () [Corola-publishinghouse/Administrative/753_a_1124]
-
Ci-o spun în gura mare: "Vai de cei Ce-or răsturna-o - vai de lumea toată! " 4 2254 [DECEBAL] Astă zi mare Va fixa soarta lumei clătinate, Oastea-nvinsă voi trece peste mări, Apusului i-impun o pace-eternă. S-amestec-a popoarelor stindarde, În Roma-n foc vor răzbuna pământul Atunci mă voi întoarce-n Răsărit, Voi scormoli în Asia antică Imperiul și împărații *... iată visul Ce-mi îmblă-n cap mereu de când trăiesc. Același lanț Unind un pol cu altul strânge lumea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pieptu-mi trezi sufletul lui din moartea gloriei. 2254 Vedeți urcîndu-se pe tronul Moldovei un cap sângerând... o inimă moartă. * 2258 Un cran uscat, pe schelet de oase, ce fuge prin lume încins în diademă de aur. * 2254 Și armatelor *** în loc de stindarde o inimă sfâșiată. * sf. Gheorghe călare p-o vijelie neagră în chip de cal * 2257 și spezile albe * 2254 Soarele părea tras la față. 2258 Ceru-ngălbenise de mânie în ajunul răzbunării sale asupra pământului. * {EminescuOpVIII 248} Caii fugeau ducând
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
la fel de Înalți ca stâlpii pentru iluminatul stradal. Banda din mijloc fusese lărgită, astfel Încât coloanele militare să poată mărșălui În șiruri de câte doisprezece oameni umăr la umăr, și fusese presărată cu nisip roșu pentru ca să nu le alunece ghetele. Erau arborate stindarde albe cu ocazia apropiatei Olimpiade. Unter den Linden fusese Întotdeauna foarte colorat, fără prea multă armonie În amestecul său de stiluri arhitectonice; dar această trăsătură era acum În mod brutal evidențiată. Pălăria țanțoșă se transformase În cască militară. Café Kranzler
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
a fost foarte drăguț din partea ei să mi-o așeze în ziar alături de mâncare, mai ales dacă era atât de valoroasă pentru ea. Doamna Watkins a ieșit în curte cu clasa mea și s-au așezat pe o bancă lângă stindard. M-am așezat și eu la fereastră și mi-am mâncat sandviciul, însă ea nu s-a uitat deloc în direcția mea. Mă întrebam dacă anunțase deja autoritățile. Dacă s-ar fi uitat măcar o secundă înspre mine, mi-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
de locul ăsta prin fire nevăzute, pe care timpul n-a reușit să le desfacă. Din acest paradis am fost smulsă la vârsta de patru ani și dusă într-un oraș muncitoresc cu blocuri de beton, pe cerul căruia flutura stindardul fumului de cocs. Mama Ana murise când aveam trei ani și jumătate și tata a hotărât că e mai bine pentru toată lumea, inclusiv pentru mari, sora mea, pe atunci în pragul examenului de admitere în clasa a zecea, ca eu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Massachusetts, ca familia Kennedy! Era practicantul unei religii și mai ciudate decât catolicismul, dar nimeni nu pomenea de asta. Se Întâmpla În 1988. Poate că veniseră vremurile când oricine - sau măcar nu același cineva de pe vremuri - putea fi președinte. Iată stindardele de la Convenția Democrată! Priviți la abțibildurile de pe barele de protecție ale Volvo-urilor! „Dukakis.“ Un nume cu mai mult de două silabe, candidând la președinție. Ultima oară când s-a Întâmplat așa ceva a fost cu Eisenhower (căruia Îi stătea bine pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cu glas sugrumat: Sărmana mea Fată, dormi în pace!... Ceva murise și în el odată cu ea... Și se depărtă sprijinit în baston, cu capul înțepenit pe grumaz, purtând parcă pe umeri povara întregii lumi... Părea a fi un fel de stindard zdrențuit al unei lumi care era pentru totdeauna sfârșită... - Vasilica a fost tot ce mi-a dat viața mai bun!... murmură el ieșind pe poarta cimitirului, abia stăpânindu-și lacrimile. ... Ziua se stingea încet, încet ca o lumănare. Soarele nevăzut
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
100% potrivit pentru ziua de naștere a cuiva (de anul viitor) și un oarecare sentiment de respect de sine atunci când înmânezi banii (creează iluzia că ai mai mulți). Mai nou, toate astea au trecut pe locul doi și încă sub stindardul nobil al salvării planetei. La cumpărături contează acum în primul rând punga. Cu totul altfel am început să mă uit la pungile de fâș albastre ale mamei, de când știu că este din nou la modă să îți aduci punga de-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
culorilor, deoarece în trecere le transforma una după alta într-o infinită gamă de cenușiuri ce puneau stăpânire pe lume ca niște paladini și căpetenii de oști ale adevăratului lor domn și stăpân, negrul, ale cărui armate își fluturau deja stindardele în zare. Milioane de țânțari se înălțau dintr-o foarte veche salină ce se profila spre nord-est și veneau atrași de mirosul sângelui ce plutea de trei zile ca o mantie invizibilă deasupra bătrânilor munți. Niciodată, în mii de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
corectă în zona electoratului. Eticheta „mai bun decât PRM“ nu spune, de fapt, nimic despre ceea ce înseamnă, cu adevărat, PNG. Nu spune nimic despre un lider care amenință că-i va „executa“ pe microbiștii recalcitranți, care vinde iluzii abracadabrante sub stindardul unei autorități împinse până la nivelul dictaturii, care are toate șansele, prin imaginea europeană foarte proastă, să ducă reprezentarea politică a României într-o zonă a ridicolului extrem. Astăzi, Gigi Becali ni se pare varianta soft a lui Corneliu Vadim Tudor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
Haydn, Mozart, micul Beethoven soarbe cu nesaț zeci de lucrări de cultură generală, își înobilează spiritul citind pe Homer, Shakespeare, Cicero, Plutarh, și întreaga literatură clasică germană. Muzica devine pentru Ludwig sensul vieții, mijlocul de a alina suferințele semenilor săi, stindard de luptă. Beethoven dă la iveală primele sale compoziții; primele sale variațiuni, sonate, cvartete, lieduri, pot fi comparate cu cele mai bune lucrări ale compozitorilor vremii. Haydn, care-l ascultă în 1790, Mozart, în fața căruia Ludwig a cântat în 1787
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
Este forma „scenică“ prin care spiritul însuși sculptează înăuntrul vieții sensul de „plăsmuire“ al acesteia, sculptura „născătoare de viață“ a actelor vieții. Este sensul predestinat al acțiunii. Oamenii bogați, cei care-și arată opulența și o poartă ca pe un stindard, alcătuiesc o clasă de indivizi de care nu mă simt deloc atras și de care mă feresc - în cazul în care, să zicem, ar trebui să frecventez acest tip de viață. De altfel, ei formează și reprezintă, mai mult decât
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
de orizontul îngustat mereu și-atunci lovește în cei apropiați, ca o defulare. În felul ei, știe să-mi fie alături... Sau, cel puțin, încearcă să mă tolereze. De fapt, în acest univers închis, în care sacoșa goală este adevăratul stindard, ne tolerăm ce-am putea face altceva?! Niciodată însă n-am simțit-o că ar vrea cu adevărat să fiu un altul, vreun fripturist notoriu și nici nu m-a acuzat că încerc în vreun fel să suplinesc valoarea cărților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
binelea. Nu mai reține nimic din cele întîmplate; totul s-a petrecut ca-n visele din care îl rupe realitatea dimineții, cînd trebuie să coboare la coadă, la alimentara. În jurul lui oamenii trec grăbiți, fluturînd sacoșe goale, ca pe un stindard al prezentului. Singurul gînd constant este fetița aceea care s-a lipit de el cînd a vrut să-i scrie autograful. Parcă îi pare rău că a fost de acord să rămînă a lui Tiberiu Poenaru. "In fond, ce am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
întîiași dată pe pământ unguresc. Avizate una la alta pentru a se conserva, țările cele mici se aliară pentru a se apăra de aceia care le amenințau în comun și astfel servieni, bosniaci, bulgari și albaneji se adunară sub același stindard și se puseră sub aceeași căpetenie, sub viteazul krali al Serviei, Lazăr, cu hotărârea statornică de-a respinge pe Sultamil Murad I, ce venea asupra Serviei. Pe Cîmpul-Mierlei sau, cum [î]i zic ungurii, pe șesul de la Kossowa, a fost
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]