24,880 matches
-
Acasă > Strofe > Delicatețe > POVESTEA UNUI METEOR Autor: Gigi Stanciu Publicat în: Ediția nr. 1386 din 17 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului În adâncimi de minte necuprinse -Nici gândul ca să zboare n-ar putea- Sunt frumuseți de-ntunecime stinse Văzute doar de cei ce pot visa: Sunt Soarele și Luna, care odată, Avut-au nuntă mare, cu alai, Și toată-mpărăția lor- noptată S-a îmbrăcat în cel mai nobil strai. Alaiul lor de nuntă se pornise Din domul
POVESTEA UNUI METEOR de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383755_a_385084]
-
repede. Ei erau îmbrăcați. Medicul i-a luat tensiunea. — Urgent, ridicați-l! Se pare că e un infarct. Câți ani are domnul Ghițescu? I-ați pregătit buletinul? — Șaptezeci și nouă, îi dădu răspuns Anton, întinzându-i și buletinul. Bătrânul se stinse a doua zi iar Anton nu reuși să-i dea un telefon Deliei. Nici în ziua aceea, nici a doua zi. Fusese extrem de ocupat iar Delia își făcea griji. În schimb, primi vești de la mama sa: — A murit domnul Ghițescu
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383752_a_385081]
-
Or, tocmai această intensă energie divină, care a plutit și plutește deasupra bisericii, începând cu anul 1641 și până în prezent reprezintă strălucitoarea sa AURĂ SPIRITUALĂ protectoare, pe care, de-a lungul veacurilor, mulți au vrut (și vor încă) s-o stingă. Aura CULTURALĂ Acolo, în muzeul din sala gotică, am aflat că mânăstirea „Trei Ierarhi” a fost un important leagăn de cultură românească, unde a înmugurit limba română, sub îngrijirea acelui harnic grădinar, care a fost mitropolitul Varlaam. Aici, el a
CELE TREI AURE ALE BISERICII TREI IERARHI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383707_a_385036]
-
Belagine”, transmise de mii de ani prin cântec și viu grai, din generație în generație. Acest volum a circulat și s-a aplicat multă vreme, atât în Moldova cât și în Țara Românească. - După tipărirea Pravilei, activitatea tipografiei s-a stins. Poate a căzut pradă incendiului și distrugerilor provocate de cazaci și tătari la 1650. Constantin Gane precizează în vol. „Trecute vieți de doamne și domnițe” că acest fapt l-a supărat mult pe mitropolitul Varlaam și l-a determinat să
CELE TREI AURE ALE BISERICII TREI IERARHI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383707_a_385036]
-
l-a determinat să-l mustre pe domnitorul Vasile Lupu că n-a fost în stare să apere Moldova de nelegiuirile năvălitorilor. Oricum, distrugerea tipografiei, primită de la mitroolitul Kievului, Petru Movilă, l-a descurajat pe inimosul mitropolit, văzând cum se sting luminile aprinse de el într-o instituție unde ardea focul sufletului românesc, întreținut de cuvintele neamului nostru. - Constantin Gane relatează că mitropolitul s-a străduit să aprindă aici și focul învățământului -românesc. L-a sfătuit pe Vasile Lupu să înființeze
CELE TREI AURE ALE BISERICII TREI IERARHI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383707_a_385036]
-
la frunzele care cad. În ritmul trepidant al vieții, nu mai e timp pentru meditație. Fiecăruia îi e teamă de ceea ce va urma. “N: Nu, ele nu pot pleca! Sunt atât de perfecte! M: Odată cu înaintarea în vârstă frumusețea se stinge treptat până apune la picioarele pomului. N: Nu-i adevărat! Frumusețea nu are vârstă. Adevărata frumusețe o găsești în florile toamnei ce împodobesc arborii. Oamenii nu înțeleg acest lucru. M: Să înțeleagă toamna? N: Să guste toamna. M: Cum ar
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
își află deplinătatea în această oglindă viu colorată. (Un moment e liniște.) M-aș îmbrăca în toamnă ca să mi se aurească frunzele, dar mi-e teamă că le voi pierde curând, voi tremura o clipă de frig și mă voi stinge. Nu vreau să plece toamna! E raiul splendorii. Cum se îndură natura să-și dea jos atâta frumusețe și să coboare spre iarnă? Nu s-a uitat în oglindă? Probabil oglinda a fost fermecată și ea nu a înțeles misterul
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
Bruma anunță venirea iernii, natura să intre în hibernare. Prin văl plumburiu își cerne Toamna, lumina zilei către bezna nopții. Cu frunze pământii scrie drama vieții sfârșite în pecetea sorții. Sub nori se ascund raze de soare, focul să le stingă aburi plumburii. Soarele-n zâmbet pune răcoare, iar vremea vopsește pomii ruginii. Văl plumburiu întunecă văzduh și înfiorează gânduri omenești ce-și duc ecouri în vorbe de duh. Că îngheață maniere sufletești. În văl plumburiu se cerne viața naturii în
VĂLUL PLUMBURIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383805_a_385134]
-
a înmormântat Eminescu” Pe data de 15 iunie 1889, în casa de sănătate, sau mai bine zis sanatoriul de boli mintale al doctorului Șuțu, situat pe Strada Plantelor din municipiul București, la ora 4 dimineața, poetul nepreche Mihai Eminescu se stingea pe un pat metalic, la vârsta de 39 de ani . Ultima dorință a geniului care scrisese ”Luceafărul” sau ” Oda în metru antic” a fost un banal pahar cu lapte, pe care medicul de serviciu îl strecurase prin vizeta metalică a
EMINESCU DEVINE LUCEAFĂR de MIRON IOAN în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380106_a_381435]
-
cu ele, în special cu felinele - a observat Andrei. - De acord! Fiară felină! Și m-am cuibărit ca un pui lângă idolul protector. Am cinat fără grabă, bucurându-ne de a fi împreună. În cele din urmă lumânarea s-a stins, iar, noi am revenit în pat vegheați de lumina lunii care pătrundea pe fereastră printre dantelăriile perdelei, realizând un joc de lumini și umbre pe corpurile noastre în așteptarea arcuirilor. Așadar, nici un moment fără lumină, din nou lumină, de data
BIOFOTONICA-N IUBIRE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380069_a_381398]
-
ta îmi ești îți sunt tunel complet cu ziduri de tămâie afumă locul spațiul printre litere te pierd mă izolez tac lumii tu vorbești și-atunci apar copacii neîntinați de seceri înalt înaltul mă cuprinde sunt poli de frământări se sting ard toată tu răcorești metafora din ele și mă ridic încet fruntea o lași să prindă praguri de sus de jos în fond e totul altfel și la fel sunt toate clovn absurd ești spirit și curajul pe care îl
TUNEL COMPLET CU ZIDURI DE TĂMÂIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380143_a_381472]
-
las să cadă deasupră-mi împrejur prin mine cern amurgul și tropotul zăbala o pun pe-un cal sălbatic mi-e sufletul acum ești obosit știu poate că te-ai aruncat prea mult în toată-această luptă mă iartă. dormi te sting aprind în gesturi de nebun tu te ridici pe coate reîncepi prin zbor ridici o noapte și pleci prin astre nu. nu ești din fier Anne Marie Bejliu, 17 iulie 2016 Referință Bibliografică: tunel complet cu ziduri de tămâie / Anne
TUNEL COMPLET CU ZIDURI DE TĂMÂIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380143_a_381472]
-
sus, Patriarhul Teoctist al Bisericii noastre strămoșești - naționale și al neamului nostru românesc, este ca un far ce luminează și va lumina foarte mult timp (și) de acum încolo, deși probabil sunt și dintr-aceia care ar dori să se stingă ori să fie stins!... Prin urmare, nădăjduiesc că vom ști pe mai departe, să ne cinstim înaintașii așa cum se cuvine, cu toate că în aceste vremuri, prețuim mai mult pe alții de oriunde și de aiurea, căci ni se par a fi
NOUĂ ANI DE LA TRECEREA LA CELE VEŞNICE A PREAFERICITULUI PĂRINTE TEOCTIST ARĂPAŞU – PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE (1915 – 2007)… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380129_a_381458]
-
Bisericii noastre strămoșești - naționale și al neamului nostru românesc, este ca un far ce luminează și va lumina foarte mult timp (și) de acum încolo, deși probabil sunt și dintr-aceia care ar dori să se stingă ori să fie stins!... Prin urmare, nădăjduiesc că vom ști pe mai departe, să ne cinstim înaintașii așa cum se cuvine, cu toate că în aceste vremuri, prețuim mai mult pe alții de oriunde și de aiurea, căci ni se par a fi mai exotici, mai spectaculoși
NOUĂ ANI DE LA TRECEREA LA CELE VEŞNICE A PREAFERICITULUI PĂRINTE TEOCTIST ARĂPAŞU – PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE (1915 – 2007)… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380129_a_381458]
-
De mană cerească se-nalță și crește... În El să cuprindă cât mai multe neamuri. Pe Doamna Poeziei, azi o priveghem, Că multora ne-a fost ca o mamă bună. La făclia artei mai bine să veghem, Să nu fie stinsă de vânt sau de furtună. Copaci ai neamului se transformă în cruci, De parcă Pământul e un imens mormânt. Copacul vieții-i scară, către Cer să urci, Că arborii puternici nu se frâng de vânt! 17 Aprilie 2014 Autor Maria Filipoiu
IN MEMORIAM, NINA CASSIAN de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380160_a_381489]
-
mărturie că pământu-nvie privighetorile - în nopți - își dau silința ridicând vălul scrisului de glie am descifrat durere cu durere și-am înțeles chemarea-adânc vibrândă: birău și mist - strâng Cristului avere din tot ce-a sângerat petala blândă ...învățul florilor se stinge-n noapte: din taina lor ard - ici și colo - șoapte... SOBRIETATE DIVINĂ turnai cinzeaca de lumini și umbre în cupa revoltată a retinei - și deodat' vedenii crâncen sumbre decapitatu-m-au - cadou vitrinei străin de lumi de soartă și vârtejuri
POEME DE TAINĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380176_a_381505]
-
flori. Sub alintarea ta simt că-mi e bine Și trupu-mi se pătrunde de fiori. Te-apleci încet. Tu te așterni în mine, Ca roua îmi pătrunzi prin mii de pori. Se reaprinde flacăra în mine Și sângele mi-l stinge în sudori. Te ning încet. Tu te așterni în mine, Ca grâul presărat după arat, Ce germinează-n seve și lumine Ascunse sub omături la iernat. *** Referință Bibliografică: Tu te așterni în mine / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
... TU TE AŞTERNI ÎN MINE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380187_a_381516]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > CÂND O FLACĂRĂ SE STINGE Autor: Florica Gomboș Publicat în: Ediția nr. 1679 din 06 august 2015 Toate Articolele Autorului CÂND O FLACĂRĂ SE STINGE Când o flacără se stinge și un clopot bate, luminile pălesc și stinse-s toate. Stăpânul e acasă? Mai vine
CÂND O FLACĂRĂ SE STINGE de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380194_a_381523]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > CÂND O FLACĂRĂ SE STINGE Autor: Florica Gomboș Publicat în: Ediția nr. 1679 din 06 august 2015 Toate Articolele Autorului CÂND O FLACĂRĂ SE STINGE Când o flacără se stinge și un clopot bate, luminile pălesc și stinse-s toate. Stăpânul e acasă? Mai vine când și când? Plânsul îl surprinde; neiubit, trezindu-se iubind. O pală umbră-n noapte, se clatină sub lună, și
CÂND O FLACĂRĂ SE STINGE de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380194_a_381523]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > CÂND O FLACĂRĂ SE STINGE Autor: Florica Gomboș Publicat în: Ediția nr. 1679 din 06 august 2015 Toate Articolele Autorului CÂND O FLACĂRĂ SE STINGE Când o flacără se stinge și un clopot bate, luminile pălesc și stinse-s toate. Stăpânul e acasă? Mai vine când și când? Plânsul îl surprinde; neiubit, trezindu-se iubind. O pală umbră-n noapte, se clatină sub lună, și se plimbă-n voie... iar
CÂND O FLACĂRĂ SE STINGE de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380194_a_381523]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > CÂND O FLACĂRĂ SE STINGE Autor: Florica Gomboș Publicat în: Ediția nr. 1679 din 06 august 2015 Toate Articolele Autorului CÂND O FLACĂRĂ SE STINGE Când o flacără se stinge și un clopot bate, luminile pălesc și stinse-s toate. Stăpânul e acasă? Mai vine când și când? Plânsul îl surprinde; neiubit, trezindu-se iubind. O pală umbră-n noapte, se clatină sub lună, și se plimbă-n voie... iar în zori... se-adună. E o logică în
CÂND O FLACĂRĂ SE STINGE de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380194_a_381523]
-
pală umbră-n noapte, se clatină sub lună, și se plimbă-n voie... iar în zori... se-adună. E o logică în toate! Omul vine... stă... o clipă se trudește... --atât cât poate-- apoi...pleacă, --uite-așa-- când o flacără se stinge și un clopot bate. Flori Gomboș**** Referință Bibliografică: CÂND O FLACĂRĂ SE STINGE / Florica Gomboș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1679, Anul V, 06 august 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Florica Gomboș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
CÂND O FLACĂRĂ SE STINGE de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380194_a_381523]
-
iar în zori... se-adună. E o logică în toate! Omul vine... stă... o clipă se trudește... --atât cât poate-- apoi...pleacă, --uite-așa-- când o flacără se stinge și un clopot bate. Flori Gomboș**** Referință Bibliografică: CÂND O FLACĂRĂ SE STINGE / Florica Gomboș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1679, Anul V, 06 august 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Florica Gomboș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
CÂND O FLACĂRĂ SE STINGE de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380194_a_381523]
-
ofițer, îl determinaseră să considere că, acceptând cariera militară făcuse o alegere bună. Timpul însă, hâtru de felul său, avea să-i demonstreze contrariul. Cu anii, numărul steluțelor de pe epoleți creștea, la fel ca și presiunea tensiunile de tot felul, stinse - după orele de serviciu - cu tot mai multe pahare de alcool. Pe neștiute, drumurile lui se despărțiră de cele ale tot mai multora dintre foștii săi prieteni. Iar cu cei ce-i rămăseseră fideli, obișnuia să se întâlnească cu regularitate
SUB CERUL MUT de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380112_a_381441]
-
-mi spună „bună dimineața” Vântul mă-ngheață, și-mi spulberă magia Și-n patru zări, se risipește în eter, speranța. Și codru-i încă cenușiu, Crenguțele golașe încă plâng Prin suflet, bate-un vânt pustiu, Iar visele, încet, încet se sting. Referință Bibliografică: poezie / Margareta Merlușcă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2153, Anul VI, 22 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Margareta Merlușcă : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
POEZIE de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380256_a_381585]