1,201 matches
-
întâmpina, aici, unde totul a început pentru tine. Pe puntea navei se poate ghici și silueta lui Slütter - la fel de însingurată în așteptarea valului ce o va aduce și pe Pandora. Și Tristan Bantam este aici, cu același sentiment de tinerețe stingheră ca în ziua în care sosea la pensiunea doamnei Java. Toți actorii par să se reunească pentru spectacolul final dat în cinstea mea și vorbele lui Corto răzbat peste laitmotivul de spume al oceanului. Oare aceasta să fie moartea, reîntâlnirea
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
de creație. În mod formal aș spune că în vârful ierarhiei se află cărțile de geniu. Unde să punem însă cărțile nescrise? Cărțile al căror conținut a fost împărtășit treptat prietenilor sau altui gen de auditoriu, ideile dezvoltate rătăcind acum stinghere prin ceea ce numim cultură, împingând de la spate idei pe care alții se grăbesc mândri să le publice. ٭ Îmbâcsite! Acesta este termenul cu care tind să-mi caracterizez gândurile. Să nu mă întrebați de ce! (Aș fi nevoit să vă arăt ceea ce
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
să încalțe sandalele cu tocul înalt ce o îngreunau acum la mers. Bănuind că Matei o va urmări cu mașina, Cecilia ieșind pe poarta spitalului, apucă pe o cărare care ducea în parcul copiilor. Acolo, se-așeză pe o bancă stingheră, într-un loc retras, copleșită de durere. Pe cât de bucuroasă fusese cu câteva momente mai înainte, pe atât de amărâtă era acum și lacrimile suferinței i se prelingeau pe obraji, parcă alintând-o. Se gândea. „Ce s-a întâmplat cu
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
de fericire, c-am vorbit cu ea dar și de durere că nu-i lângă mine. Matei se cam făcuse. De la începutul serii își înecase amărăciunea în câteva pahare căzând cât de fericiți sunt cei din jurul său, în timp ce se simțea stingher fără Cecilia. Logodnicii căutai să-l oprească de a mai bea. Dă-mi sticla să-mi torn și eu în pahar! îi cerea Gelu. Ia alta de pe masă, asta e a mea! Ce prieteni suntem, dacă nu ne dai și
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Unul din Bikinski privea absent pe geam, altul se uita cu ochi pierduți la Noimann. Compartimentele cu sutele de Bikinski se perindară unul după altul și În curând, din loc În loc Începu să apară Oliver. Mai Întâi ca un tufiș stingher, apoi sub forma unei pădurici ce se intindea, desfăcându-și ramurile, de-a lungul unui vagon Întreg. Noimann Îl văzu pe Oliver stând singur pe un cîmp deschis, Înconjurat de frunze și de păsări, Îl văzu și străjuit de femeia-șarpe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
om prelungi povestea, ce-n lumea lor obscură Imaginile noastre de umbră, începeau?... DRIADA I Eu îl priveam prin geamul vărgat de lujeri, vara, Ori scris de colții iernii cu sterpe flori de ger, Cum pe tipsia luncii, biet arbore stingher Își frânge vreascul veșted sau clatină povara, Dar pârtia sticloasă mi se părea înceată; Iar calea însorită, prea lungă pîn' la el. Și-am stat să-nnod întruna - inel lângă inel - Din sfoară, mreji; și vârșii, din salcie tăiată. Și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
De lucruri presimțite abia, dar fără nume. Încât, cu pași nesiguri, cu trupul dus agale Și mintea stătătoare ca undele în iaz, Într-un târziu, când ziua trecuse de amiaz Împovărat de simțuri, mult istovit de cale, Mă pomenii în fața stingherului din luncă, Sălbatecului arbor întrezărit prin geam. Părea trudit și vârstnic... Un noduros mărgean Încununat cu alge, un trup răpus de muncă, Un trunchi cu prăpădite crăci vechi ce stau să pice Din care ramuri hâde - năprasnici șerpi lemnoși Zbucnesc
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ale mărilor se imprimă în asimptotic declin. Să descuiem acele încăperi oceanice... Dincolo de tronul occidental, căzut pe mările Javei; având oroarea Polului Sud, prin alaiul strident, străveziu, dens desă-vîrșit al zidurilor universului - în rituala, totuși, indigență a faptului celui mai stingher, înscris în vidul unei butelii - buretoasa, venerabila navă a Științei, forțează acest cer soli-dar. Și pânzele ei deprimate aliază aedica stirpă a Usherilor, înnodatelor, geloaselor rase de jos: în acele semne de gudron (corbi întorși în ghirlande) a căror ivire
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
nu și el, care se arătă destul de stângaci, din cauza timidității lui. Era pentru întâia dată când Radu se afla cu Ramona în societate. El observă că ea este foarte cunoscută și agreată. întotdeauna, la astfel de ocazie se simțea puțin stingher. Andrei, care-l cunoștea cel mai bine, reușea prin glumele lui să- i aducă buna dispoziție. Când Ramona dansa cu un alt bărbat, Radu privea puțin încruntat, fapt care pe ea o înveselea. în sufletul lui se strecura gelozia, pe
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
cîntec acompaniat de ruperea celebrei și neînceputei ape. Acum Încă se mai poate rosti adevărul, acum cînd sfinților li se pun epoleți În dosul icoanelor. Plimb o oglindă prin fața acestor răcani cu trese de general, cine știe!, poate o răsuflare stingheră mai stăruie printre ei, poate aud vreo șoaptă a tăinuitorului, poate mai deslușesc un cuvînt de Împotrivire... O lume-n carnaval mă petrece pînă la ușă... Cine mai caută acum În cronografe dîra de sînge a lui Isuus ? E prea
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
Se lasă toamna pe alei, stimată doamnă, și noi în timp alegem amintiri culese din tristețe, dar cine ne condamnă în vise moi și dulci? O, preafrumoasă doamnă, acum este târziu iar frunzele îngălbenite au plâns stingher de dorul ploii. Eu aș dori să-ți scriu poeme, să te-ncălzească în simțire iar tulburarea să-ți parvină cu prețul miraculoaselor enzime ce sapă-n minți - iar la final aș vrea să-ți pipăi gândul îndelung
Studiu psihosomatic. Sinestezie by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83724_a_85049]
-
se apropia treptat, punându-i în față succesivele eventualități ale riscurilor de a fi considerat în tagma celor periculoși pentru viața nouă, care înaintează, impetuos, pe făgașul croit de Partidul celor ce muncesc cu sârg, cu dârzenie și necontenit. Pași stingheri răsună sec în prundurile risipiturilor de zidării, de molozuri, de zdrobituri de cărămizi și de tencuieli răscoapte, foșnind uscat, ca niște zurgălăi de ceramică și zvonuri slabe cutreieră, într-o pânză de neliniște. Imaginația hiperactivă a lui Mircea adulmecă involuntar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
fost arestați mai înainte, iar femeile au fost și ele ridicate, ulterior, evaporându-se cu toții în neant. Una dintre acestea trebuie să fi fost chiar mama mea. Astfel se explică faptul că nu m-a mai căutat nimeni, atunci, rămânând stingher în București și rătăcit în viață. Am plecat din Pleșești, cu simțământul că de acolo mă trag, dar și cu senzația că e posibil să greșesc. Trase cu sete din țigară și începu să declame răsunător: "Astăzi chiar de m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pe vremea aia. Era sticla ștanțată și bronată. Acuma nu mai cred că-i așa ceva. Asortam cu Marlboro și Camel. Căutăm să nu fiu în distonanță cu persoana respectivă, ca să nu-l stingheresc și nici eu să nu mă simt stingher. Principii... Încercam să nu profit de oamenii slabi, pentru că și eu am fost slab când eram mic și nu cunoșteam viața. Și încercam să nu profit de cei care-au fost ca mine. Totuși, e un paradox. Simțeam o anumită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
și copiilor adunați laolaltă. Fericirea de a nu fi singur. Dar Gaston se resemnase cu singurătatea. Bătuse atâta drum până în Japonia și acum se afla într-un tren care-l clătina, în drum spre nord, în noaptea întunecată. Yamagata. Ce stingher se va simți acolo. Călătorea singur spre un oraș străin pe care îl vedea pentru prima oară. Oare ce-l aștepta și acolo? Habar nu avea. Chipul lui se reflecta în geamul vagonului de clasa a treia. Obosit, trist, singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
la fum, a strănutat de câteva ori, apoi, pentru ultima dată, și-a luat munca de la capăt. 6 zile Bătrânul a curățat livada din rădăcini 6 zile Petru a regretat arderea nimicului. Jertfelnicul gol sfida iluziile sfinților, vițelul gras tropăia stingher deasupra cenușii. În ziua a șaptea, ostenit de atâta căutare, cu fața în cenușa iconostasului, Petru și-a împăturit viața ca pe o scrisoare (veștile către destinatari necunoscuți motivau obscuritățile): Dragii mei, aflați despre mine că în ultimii 33 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pocnea muguri. Bunica Lențuca a urcat spre cer în genunchi, ca o sfântă. Când au ajuns acasă, în tindă, vecina Varvara a pus masa: borșul era sleit, sarmalele crude, mămăliga aburea la fel în fiecare porție. Un scaun a rămas stingher: tată-său a uitat-o pe mamă-sa deasupra mormântului cu pântecele desfăcut, acolo s-a născut cel de-al patrulea copil și tot acolo l-a lăsat. Petru avea 6 ani când, pe sobă, la lumina opaițului, seară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
venit! fredonă Leigh cu prefăcută bucurie. Ceva din locul ăsta îți încălzește sufletul, nu-i așa? Emmy lăsă geamantanul la ușă, își scoase canadiana și o aruncă pe un scaun din sufragerie, apoi se lăsă să cadă cu un aer stingher pe canapeaua hard-rock îngrozitor de chic a lui Russell. — Ți-aș putea numi imediat treizeci de femei care ar face moarte de om numai ca să petreacă o singură noapte într-un apartament ca ăsta. Leigh o fulgeră cu o privire de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
bomboane de ciocolată. La tine, Gore, e ca o pălărie de floarea-soarelui, toată ziua ronțăi semințe. La ce filme de uiți? Gore surâde, are un surâs aproape malefic, abia aștepta Întrebarea. Mă uit numai la capodopere, ce știi tu, bărbat stingher? Oscaruri de-alea tari, mi-ai zâmbit de sub tramvai, cine-a-nfipt laleaua-n brânză și un foc de pumnal În noapte. Cică urmează parașutați din submarin, Sandule!!! Gicu Își face cruce și mai rade o halbă. Are sete mare, iar Gore
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
la crengile grele și verzi. Există o poezie superbă a lui Walt Whitman despre un stejar. Ridic o mână și mângâi cu căldură scoarța rece și aspră. „Demult, în Louisiana, am văzut cum creștea un stejar. Se înălța spre cer stingher, de crengile-i atârna mușchiul verde.” Arunc o privire spre Nathaniel, sperând pe jumătate ca vorbele mele să-l impresioneze. Ăsta e mesteacăn, zice, arătând din cap spre copac. A. Da. Nu cunosc nici o poezie cu mesteceni. Am ajuns. Deschide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
-i transmit lui Arnold cele mai bune urări. Crezi că poți să-mi faci legătura cu el ? — Serios ? Lara pare sincer surprinsă. E incredibil de generos din partea ta, Samantha. Având în vedere ce s-a întâmplat. — Ei, mă rog, zic stingheră, n-a fost vina lui, nu ? El a făcut tot ce-a putut. La celălalt capăt al firului se lasă o tăcere stranie. — Da, spune Lara după o pauză. Păi bine atunci. Îți fac legătura. Câteva clipe mai târziu, glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
seama că Nathaniel îmi vorbește. De fapt, cred că e posibil să vorbească de mai mult timp - și eu nu am auzit absolut nimic. Mă întorc grăbită spre el, și-l văd cu fața spre mine. E îmbujorat și ușor stingher. Pare că nu i-a fost ușor să spună ce-a avut de spus. — ...și tu simți la fel, Samantha ? Tușește, apoi amuțește, așteptând să spun ceva. Îl fixez tâmp. Dacă simt la fel în legătură cu ce ? O, shit. La naiba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Mă îndrept spre bucătărie și mai pregătesc niște spumă de lapte. Când mă întorc în sufragerie, doamna Farley se află la a doua felie de prăjitură. — E foarte bună, spune, printre îmbucături. Mulțumesc. — Ei... pentru puțin. Ridic din umeri, ușor stingheră. Eu vă mulțumesc pentru că ați avut grijă de mine tot acest timp. Doamna Farley își termină prăjitura, lasă farfuria jos și mă privește câteva clipe, cu capul într-o parte, ca o pasăre. — Draga mea, spune în cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
că de-aia e aici. Trebuia să-mi dau seama. Nu mă întorc. Scuză-mă. Iau mătura și fărașul și încep să mătur făina și bucățile de aluat de pe jos. Dă-te puțin, te rog. — A. Da. Guy se dă stingher din calea mea. Arunc mizeria la coș, după care scot sosul de sparanghel din frigider, îl torn într-o cratiță și îl pun pe un foc mic. Guy mă privește amuzat. — Samantha, spune când mă întorc cu fața spre el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
să apună . De crezi că-n deșerturi pictate de ură, Cu sute de vorbe înecate-n tăcere, Căutând însetați picătura de rouă Vom găsi în fântâni doar veninuri și fiere De crezi că va sta Dumnezeu fără vlagă, Sărac și stingher în imensa-i mărire, Plictisindu-se singur, rămas fără slavă Condamnat petrecându-și eterna trăire Privindu-mă-n ochi visătoare vei spune Că dragoste-înseamnă și apă și pâine, Strângându-te astăzi la piept mă întreb Iubi-mă-vei oare, iubito
Gânduri şi doruri by Bogdan NEDELCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/509_a_844]