1,189 matches
-
Suferea vizibil din cauză că trebuia să impună ceva. Dar de îndată ce eu, ca să mai confirm o dată încuviințareal rostită cu toată seninătatea, mă văd în fața lui pe mine, singuraticul destinat prematur să fie mire, nu citesc pe fața mea nici o urmă de comportament stingher. Complet lipsit de griji, sunt gata să-mi îndeplinesc făgăduiala bătută în cuie. Deja mă descopăr cu privirea nerăbdătoare îmbrăcat la patru ace și cu floare la butonieră. Ce a urmat după aceea s-a petrecut în pripă, abia dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Elena Marin Alexe S-a stins și ultima rază de soare Timide brațe strigă spre cer Golaș și trist e văzduhul ce moare Retras tacit prin suflet stingher Plâng pe fereastra opacă din mine Un dor ascuns la timpul trecut Poate iubirea pe-o rază revine Să-mi aprindă un nou început Cu ochii de suflet prin inima mea Urc poteci de vreme uitate Mai sper să găsesc
Decembrie by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83260_a_84585]
-
visului, simt aerul cum mi aduce în timpul de dor imaginea chipului tău cu toată substanța lui transparentă. Brațele tale au alergat în uciderea propriului meu suflet, ceea ce nu se va putea întâmpla niciodată. Sfâșie prelung această despărțire încât camera-mi stingheră mi se transformă-n sicriul dorințelor cu danteluri alese, unde păianjenii au uitat să mai guste din catifeaua undelor. Nu știu dacă ochii mei vor mai putea îndura sfârșitul înnoptărilor peste acest deluzoriu fruct al existenței unde Eu-l din
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
al așteptărilor când obosită fiind de propriile mele speranțe mi-am atașat sufletul de propria-ți singurătate, astfel încât înlățuite nu puteau să sugereze decât iubirea dureroasă a liniștii alungite pe trupul suspinelor izgonite parcă pe pletele unui cer răvășit și stingher... Așa m-am trezit alergând pe străzile unui paradis încolțit de mahalagismele orașului în care îmi trăisem un secol din nădușeala gonită spre mine ca un lătrat de lupi, având șansa să mă încolțească o singură dată în sânul meu
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
a fi-n mormânt La căpătâi să-i ardă o candelă-n cuvinte Și celor dragi din viață să îi prefacă-n gând Și-n depărtate vieți, doar Zeii să-i blesteme Pe cei ce-au dorit moartea unui POET STINGHER, Și-n templu de dispreț, doar albele poeme S-or răstigni profetic în rodii de mister Și-mbătrânit Orașul și sufocat de chinuri, În strae de lumini, te-ar îmbrăca MAESTRE, Arsurile de nopți prin sufocate visuri, Când florile de dragoste
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
hoinăresc Cu brațele de lună, prin timp să te iubesc. Rămâi iubire pură, cu sufletu-ți de ger Și-n nopțile cu stele albe, iubirile se pier, Prin plapuma tăcerii un Ochi este intrus de El, murirea arde, prin AERUL stingher. Eu am să fiu o viață de sfere amestecate Pe un asfalt de lună cu doruri vindecate Și-am să trăiesc durerea din ploile de vară Ce-n glasul conjuncturii e un decor de ceară. 30-07-2007 ALTAR DE LUME domnului
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
brațele înflorite a zăpadă, Umbra bătrână a albului meu nud, Ca pe-un veșmân stelar să te revadă. Ai devenit o taină efemeră, Blestem al vrăjii mut și clandestin Și lumea ta e iarăși o boemă În care-s o stingheră răsfirată-n mit, Ai vrea să treacă timpul acesta întrerupt, În care pleoapele le-nchizi pentru esență, E visul în delir cuprins de patimi Troiene înmiresmate în stânca de granit. Și în această însingurare muritoare Cu turle albe așezate-n
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
albe ale nevăzutului somn. APRINDEȚI LUMÂNĂRI ȘI LACRIMI SFINTE în memoria prof. Alexandru Poamă Nimic nu se mai poate schimba în lumină Când brațele se ntind înspre cer Cu sufletul stins într-o chemare divină Blestemând în surdină un demon stingher. Nimic nu va putea să înlocuiască Moștenirea lăsată acestui ținut În care doar moartea a vrut să lovească Prin cerul de ardere a delirului vânt. Orice veți spune voiesc ca să știți Căci am rămas o lumină de stele Și aș
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
senine, Speranța mă urcă, nu cad la pământ, Ascult și mi-e bine, rămân în Cuvânt. Furtuni mă brăzdează si simt că mi-e frig, Am clipe în care nu pot să-L mai strig, Mă văd rătăcită, adesea plângând, Stingheră și tristă pe margini de gând. Puterea se frânge, slăbește mereu, Aproape că zilnic resimt tot mai greu Povara de zile cum mă apasă, Ce lung mi se pare drumul spre-acasă. Aș vrea să-l scurtez, s-aprind o lumină
Fir de speran?? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83333_a_84658]
-
Se leagănă-n mrejele albe spre nori. Visează că este regina acum, Deși duce-n zbor un adio postum. -Priviți cum mă-nalț, cât de sus am ajuns! Mai are ceva, cineva, azi de spus? Copacul stă trist, despuiat și stingher, Cu crengile goale întinse spre cer. Ar spune ceva, dar rămâne tăcut, Se vaită adânc - câtă vreme-a trecut? Iar frunză coboară, trezita din vis Și moare încet, rătăcită-n abis.
Adio Postum by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83379_a_84704]
-
de asemenea delicii. Să tăbărîm pe paralitice! Ținînd În mîini una dintre revistele cu cea mai mare densitate de femei exploatate pe centimetrul pătrat de pagină, numită chiar Emmanuelle. Printre toate acele fotografii dramatic-obstetricale găsești Însă uneori cîte o frază stingheră ca o bătrînică cînd pune gogoșaru’ și se-ntreabă dacă e bine, Îl Îndeasă și ridică complexe probleme semantice. În editorialul „Sfaturi pentru tinerele femei” dăm astfel peste următoarea construcție: „Pentru majoritatea femeilor cuvîntul care interesează cel mai mult este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mă țintuie văzduhul, cu ochi nevăzuți, reci și sticloși, ascunși printre nori, ispitind furtuna cu șoapte de vânt. Speriată, îmi strivesc buzele până la sânge, să nu-mi scape cuvântul abia incolțit, viclean și tainic, născut din firesc, adăpostit printre gânduri stinghere. Îndurerată, cu mâna stângă trimit bezele perforate de lacrimi, undeva anume, căutând cu ardoare printre visuri albe, o nouă dimineață învăluită în senin. Spre zări, departe de vălmășagul nebulos și întortocheat al amintirilor răzlețe, stă Dragostea. Acolo, unde cerul plânge
Furtuni by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83274_a_84599]
-
plânge în apele mării Pe degete număr speranțe ce mor când seara doinește cu tainic fior În lanțuri stau amintiri adunate plânse un timp și de inimi uitate Amurgul adoarme sub clopot de cer și-și leagănă focul din raze stingher Tăcerea nopții se-așterne pe toate doar vântul prin nori se vaită în șoapte
T?cerea nop?ii by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83309_a_84634]
-
cu Rodica Dumitrescu, și pe urmă te răstești și-mi interzici lucruri și...“ Nu mai știa ce să-i spună, se uita la el strângându-și între dinți buza de jos, cu ochii umezi. A stins țigara și se simțea stingheră. O să-i treacă, se gândea Andrei Vlădescu legând cu furie pachetele, cu noduri duble și triple. O să înțeleagă și o să-i treacă. Sau n-o să înțeleagă și e chiar mai bine. O să uite. Acum însă nu-nțelege nimic. Asta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
stingă lumânările inutile care începuseră să fumege urât. Mă uitam la el cu respect, nu pentru ce știam despre el, ci pentru că îl vedeam că se pricepe să bea. Dar nu puteam să i-o spun, mă simțeam încă ușor stingher în acea casă, unde intrasem pentru prima oară. Treceau pe lângă mine, el și Aurora Mocanu, și au încercat un timp să danseze, dar s-au oprit înainte de a se sfârși melodia și s-au întors la locul lor, lăsându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
atunci nu știam nimic din toate astea, îl vedeam prima oară și-l priveam cum bravează. Privea o emisiune la televizor. Andrei Vlădescu se simțea în largul lui și iarăși mi s-a părut că privirile îi sunt tulburi. Eram stingher, nu-i știam pe ceilalți decât din vedere, discutau lucruri ce nu-mi erau apropiate, tăceam și am început să beau și atunci am știut că o să-mi dau drumul și o să mă îmbăt ca de obicei. Mă uitam la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
fard. Nasul îi era drept, buzele groase. Dar privită de foarte aproape își pierdea dintr-odată atracția, ca o pictură veche și superbă doar sub foița de pergament care o acoperă, altfel un desen fără artă. Se simțea străină și stingheră în orașul acesta mare, în care nu avea rude și prieteni. Nu voia să se întoarcă în orășelul ei, cu toate că acolo era lumea pe care o știa și înțelegea, plecase cu un bărbat, care acum nu mai era al ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Curând iarna Elena Marin Alexe Am adunat în mine ploile reci prelinse din plictisul toamnei. Măcelul grădinilor a încetat să mai doară. Sufletul stingher îmi cade pe gânduri și așteaptă, clemență în alb de zapadă. Mustul se prelinge tăcut și tandru, în arome distincte, subliniind discret suspinul viei dezgolite vulgar, sau poate trecerea vinului sacru spre veșnicie, ca într-un legământ vechi. Curând, pe
Cur?nd iarna by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83378_a_84703]
-
va trebui să mă scuzi, pentru că mi‑am găsit și eu omul potrivit... pentru moment. A sărit - la propriu - de pe canapea și s‑a strecurat din nou alături de William, care a părut indiscutabil Încântat să o revadă. M‑am simțit stingheră stând așa, singură, pe canapeaua aceea de catifea exagerat de mare și m‑am uitat de jur-Împrejur să Îl localizez pe Christian, dar nu mai era la bar. O să mai dureze puțin, am decis eu. Toate se vor lămuri de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
totuși pe un drum mai lăturalnic, poate pe acolo nu s-au schimbat prea multe. Și am avut dreptate. Aceleași case, mă salută tăcut de pe o parte și de pe cealaltă, iar eu le răspund din priviri. În fața mea tronează la fel de stingheră ca și altădată, vechea Sinagogă, acolo unde în copilărie obișnuiam să merg cu tatal meu, care avea mulți prieteni evrei. La ușa somptuasă dar mâncată de vreme, mă opresc preț de câteva clipe. Parcă se aude murmurul vocilor din serile
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
cu el? Oare l-au rapus spinii si cucutele sau arsita verii lungi? Cine știe dacă mai trăia.. Inima i se strânse de durere. Floarea soarelui își leagănă amintirile, cu privirile ațintite pe flăcările jucăușe, de la gura sobei. O lacrima stingheră, îi alunecă pe sub gene. Oftează adânc. Vara e tare departe! Iubita soarelui Dacă ar fi să am un blazon aș folosi bineînțeles imaginea ei, a Florii Soarelui. Și dacă ar fi să-mi aleg un buchet preferat, aș alege tot
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
pe moment rece. Stau pe spate, cu nările umflate deasupra apei, ca un aligator. Mă uit la femeia care dispare În oglinda aburită de lângă mine și-mi zic că ăsta e timpul ei, doar al ei, singură, cu excepția dinozaurului Barney stingher pe care nu l-a observat, care Își ițește deodată capul dintre genunchii ei, cu un rânjet de criminal În serie. Cada e foarte veche, cu porțelanul străbătut de vinișoare gri-albastre. N-am mai avut bani după ce am făcut bucătăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
se apropia treptat, punându-i în față succesivele eventualități ale riscurilor de a fi considerat în tagma celor periculoși pentru viața nouă, care înaintează, impetuos, pe făgașul croit de Partidul celor ce muncesc cu sârg, cu dârzenie și necontenit. Pași stingheri răsună sec în prundurile risipiturilor de zidării, de molozuri, de zdrobituri de cărămizi și de tencuieli răscoapte, foșnind uscat, ca niște zurgălăi de ceramică și zvonuri slabe cutreieră, într-o pânză de neliniște. Imaginația hiperactivă a lui Mircea adulmecă involuntar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
fost arestați mai înainte, iar femeile au fost și ele ridicate, ulterior, evaporându-se cu toții în neant. Una dintre acestea trebuie să fi fost chiar mama mea. Astfel se explică faptul că nu m-a mai căutat nimeni, atunci, rămânând stingher în București și rătăcit în viață. Am plecat din Pleșești, cu simțământul că de acolo mă trag, dar și cu senzația că e posibil să greșesc. Trase cu sete din țigară și începu să declame răsunător: "Astăzi chiar de m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ușa. În prag, locotenentul Kohler, jenat de propria-i prezență acolo. Ce surpriză neașteptată! reușește să spună Marius, copleșit de uimire. Sper să nu vă supărați că dau buzna neanunțat. Îmi cer scuze în cazul unui deranj. Mulțumește cu voce stingheră invitației politicoase de a intra. Ajuns în sufragerie, examinează curios interiorul apoi apucă încet spătarul scaunului unde e poftit să se așeze, atent parcă să nu facă gesturi bruște. Încearcă un zâmbet stângaci și punându-și cascheta pe masă cere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]