2,056 matches
-
a deprins la școala atotcuprinzătoare, Hrănind lumea cu lacrimi, cu lapte și sudoare. De zestre a primit o sapă, o furcă, o coasă și se lupta cu viața și soarta‐i nemiloasă Tot răscolind pământul să‐i afle taina lui, Storcând mereu din struguri licoarea vinului. A lustruit pământul umblând pe el desculți, Făcându‐ l drept și darnic prin anii ei cărunți. Așa e școala vieții; e‐o luptă, un război Care adună anii și fapte de eroi. și țintirimul nostru
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
pe‐o cale ne‐ nturnată și nimic n‐am să‐ți mai spun Niciodată, niciodată. Oameni dragi sub vânt și ploi Sau sub cerul fără pată Nu voi fi uitat de boi Niciodată, niciodată. Vin din suflet n‐ am să storc Dincolo de umbra toată. Pe pământ n‐am să mă‐ntorc Niciodată, niciodată. Alexandru Macedonski (1854 - 1920) „Al. Macedonski este întâiul nostru poet modern prin acest triumf al conștiinței poeziei asupra poeziei; c u el se deschide o lungă ceartă între
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
folosite, într-adevăr, cu putere umplură văzduhul. Cu urlete de însuflețire, oamenii aruncau pământul, înfigeau prăjini prin coșurile de paie pentru cărat și săltau sacii pe umeri. Pentru prima oară, se simțea, cu adevărat, hărnicia. Nădușeala pe care și-o storceau acum oamenii dintr-înșii îi bucura și-i înviora tot mai mult și începură să strige între ei, cu entuziasm: — Cine zice că nu putem termina digul ăsta în cinci zile? Ia, toată lumea - mai țineți minte inundația cea mare? — Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fi acoperită de rouă, și tot pămîntul va rămînea uscat, voi cunoaște că vei izbăvi pe Israel prin mîna mea cum ai spus." 38. Și așa s-a întîmplat. În ziua următoare el s-a sculat dis de dimineață, a stors lîna, și a scos roua din ea, care a dat un pahar plin cu apă. 39. Ghedeon a zis lui Dumnezeu: "Să nu te aprinzi de mînie împotriva mea, și nu voi mai vorbi decît de data aceasta. Aș vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
o coardă de viță de vie, încărcată de frunze și struguri, odrăslește din coasta străpunsă de suliță și urcă deasupra, se răsucește în jurul Crucii și coboară cu vârful în jos. Iisus ține în mână un ciorchine mare pe care îl stoarce într-un potir. Această icoană este realizată după o rugăciune pe care preotul o rostește în cadrul Liturghiei, în timpul cântării heruvimice: „Tu ești Cel ce aduci și Cel ce Te aduci, Hristoase Dumnezeule”. Cadrul catapetesmei de la Cetățuia este împărțit în 3
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
grija ei și închidea repede. —Cloisters! a zis ea. —Cloisters! a exclamat și tata ușurat. Nu puteam să-mi aduc aminte, și chestia asta mă înnebunea. N-aș fi putut închide un ochi. Aș fi zăcut în pat toată noaptea, storcându-mi creierii... Sună-i, l-a întrerupt mama cu lacrimi în ochi. 3tc "3" Să te internezi la Cloisters costa o avere. De aia mergeau acolo atâtea vedete pop. Unele asigurări de sănătate acopereau costurile astea, dar cum eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
î„Living on a Prayer“, Bon Jovi.) După tot efortul pe care-l depusesem, nici măcar nu era acasă. Am închis groaznic de dezamăgită, dar fără îndoială ușurată. Măcar știam că locuia la aceeași adresă. Totuși, întreagă tortură cu sunatul mă storsese de energie, așa că am hotărât c-ar fi mai bine pentru nervii mei să-i scriu. în plus, se reduceau șansele ca Luke să-mi închidă telefonul în nas. Am încercat o sută șaptezeci și opt de variante, înainte să mă hotărăsc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
am prins ocazia să fiu haioasă, am fructificat-o cât am putut mai bine în speranța că așa îmi voi mai îmbunătăți poziția, îi voi schimba amintirile despre mine. Dar dintr-o discuție legată de starea economiei nu poți să storci prea multe hohote de râs. Conversația s-a târât într-un ritm ciudat: se oprea, iar o lua din loc, dar fără să facă progrese reale. Nu voiam să plec fiindcă îmi era de un milion de ori mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
aplecat, anul trecut, și s-au lăsat pălmuiți de nenorocitul ăla de sindicat. Vocea îi devenise din ce în ce mai sonoră, într-un crescendo turbat. Dar se pare că mă trag și pe mine după ei! Ca de obicei! Compania asta nenorocită mă stoarce ca o căpușă! În orice caz, asistenții tocmai au primit încă o sută de parai pe lună. Să vă bucurați de ei. Toți cei aflați în jurul mesei și-au ținut ochii coborâți, nedorind să se uite la ea. — Deci? a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
augur. Nici când era vorba de atacurile rechinilor, nici atunci când era vorba de atacurile lui Vivian. — Îm, da, Vivian, le-am văzut. Cred că Karen a făcut o treabă excelentă. Sunt vibrante, captivante - mi-am dres glasul și mi-am stors creierii ca să mai găsesc niște adejective pozitive. Învățasem încă de la începutul carierei că industria cărții se dădea în vânt după adjectivele simandicoase. Un manuscris nu era bun sau rău, era exploziv / pătrunzător / unic sau era nestructurat / banal / derivativ - Sunt provocatoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Trăsesem de mâneca lui Luke și încercasem să-l conving să urce în garsonieră pentru încă un pahar de băutură. Nu vrusesem să încheiem discuția. Oare urcase? Oare se mai întâmplase și altceva în afara acelui sărut pe obraz? Mi-am stors creierii ca să-mi amintesc mai multe detalii... dar nu, mi-am adus aminte că urcasem singură pe scări, cu un rânjet idiot pe față. Nu se mai întâmplase nimic altceva. Eram sigură. Atunci de ce mă simțeam atât de straniu, atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
el e să-l fac să iasă cu câinele la plimbare. Probabil că-i lipsesc copiii, spuse Mavis. Știu că așa stau lucrurile cu Patrick. — Asta pentru că are ce să-i lipsească, îi răspunse cu amărăciune Eva. Henry nu poate stoarce din el nici măcar atâta energie cât să facă unul. — îmi pare rău, Eva. Am uitat, se scuză Mavis, ajustând concomitent poziția florii de lupin, astfel încât să se asorteze mai semnificativ cu floarea de mușcată. — N-ai de ce să-ți pară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
avea pe Patrick, iar Patrick Mottram era un bărbat atât de plin de energie! în ciuda dimensiunilor sale, Eva punea mare accent pe energie, pe energie și creativitate, astfel încât oameni foarte normali - și care nici nu erau excesiv de impresionabili - se simțeau storși de puteri după numai zece minute petrecute în compania ei. La cursul de yoga, atunci când stătea în lotus, reușea să iradieze energie, iar străduințele sale de la orele de meditație transcendentală fuseseră asemănate cu o oală cu presiune pusă să fiarbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
un curs de la nouă. Henry o împinse în lături și se repezi în baie, unde își studie nasul. Arăta îngrozitor. Eva intră și ea după el. — Dacă n-ai căzut în nas, atunci ce s-a întâmplat? insistă ea. Wilt stoarse niște spumă dintr-un tub de spray și și-o întinse pe bărbie, pălmuindu-se ușor. — Prin urmare? întrebă Eva. Wilt își luă aparatul de ras și-l puse sub robinetul cu apă caldă. — Am avut o ciocnire accidentală, mormăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
din contextul lor, da, replică Wilt, evitând capcana. Iar pe cele de plastic le puteți lăsa în context și tot mi se par dezgustătoare. Atunci când doctorul Pittman puse capăt întrevederii, nu știa sigur ce să creadă. Se ridică în picioare, stors de puteri, și se îndreptă spre ușă. — V-ați uitat pălăria, domnule doctor, îi spuse Wilt, întinzându-i obiectul pomenit. Iertați-mă că vă întreb, dar pălăriile vi le faceți la comandă? — Ei bine? întrebă inspectorul când dr. Pittman ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
cu tenebrele operei! Tâmpit, nebun, n-o fi. Să fi luat o copie pentru regizorii de scandaluri? Circul Libertății? Să-l facă celebru, să-l facă erou? Disident, martir pe mutulache? Să-l plătească gras, până trece scandalul? Să-l stoarcă de toate confesiile, să-l învețe trucurile lor, scamatoriile și striptisul și aroganța lor idioată? Doar nu s-o fi senilizat cu totul, motănașul, damblagitul. L-o fi avertizat Scaraoțchi că se apropie scadența, să se grăbească, damblagitul! Ipocritul, scorpia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
stat și el în stație la Izvor, să aștepte autobuzul, nu-l observasem. Ce credeți că făcea distinsul exemplar al trecutului meu și al dumneavoastră? Același lucru ca și în tramvai, n-o să credeți. Ceilalți călători nu observau. Sunt obosiți, storși de plictiseală, de frică, de vicleniile zilnice ale supraviețuirii, dacă găsesc un loc și pot sta jos nu le mai pasă de nimic, surzi orbi muți, să vină potopul. Un loc, să stea jos, ăsta-i trofeul râvnit, credeți-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Tudor. De fapt, cu puța lui tăiată, la care se uita tot timpul. Dacă vă puteți închipui: Tudor! Tudor! Să vezi și să nu crezi, avea dreptate madam Ciupercă, să se sperie. Ne-au sufocat, Tudore, așa vorbea. Ne-au stors, nu mai avem plăcere de nimic, doar greață de gândurile și trupul și sufletul nostru găurit ca un șvaițer, cică așa spunea. Ne ascundem, atât am învățat, ne micșorăm într-atât că nici noi nu ne mai putem găsi, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
în timp ce eu mă frec la ochi ca să-i deschid și îmi încep întrebările inutile. Alături, Tom încă doarme în camera cu Buster Keaton, dar, când coboară la micul dejun, o oră mai târziu, obține același rezultat în tentativa de a stoarce informații de la ea. Împreună, continuăm să o interogăm până la jumătatea dimineții, dar copilul ăsta e făcut din oțel și nici nu se clintește. Nu vrea să ne spună cu ce se ocupă tatăl ei („Are o slujbă“) sau dacă mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
invitată în oraș de o groază de bărbați superbi. Nu. Tipii care mă invitau de obicei ar fi invitat pe oricine. Nu erau pretențioși - voiau doar să spună că ies și ei cu cineva. Oricine. Sunt sigură că, dacă vă stoarceți puțin creierii, o să vă aduceți aminte că ați fost invitate în oraș de asemenea tipi. Nu e măgulitor, ci doar deprimant. Din câte îmi aduc aminte, mi se părea că tipilor frumoși ar trebui să le placă doar tipele frumoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
el, ar putea crede că sunt cu el doar pentru că e faimos. Ceea ce nu e adevărat. Absolut DELOC! —Cu ce se ocupă? Doamne, pentru o persoană care pare așa dulce și inocentă, Amy e destul de insistentă când vine vorba de stors informații, nu-i așa? —Lucrează în showbiz. —Nu așa fac toți? Niște clovni. Mă întorc surprinsă. —De ce? Iubitul tău e amuzant? — Hilar de-a dreptul. De fapt, e așa de hilar încât a uitat că aveam întâlnire aseară, deși confirmaserăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
siguranță pentru aterizare. Dau luminile mai încet pe măsură ce roțile coboară. —E prima întâlnire? — Aha, zice din nou. Doamne, nu dă prea multe detalii, nu? Ei bine, poate să se ducă undeva dacă-și închipuie că o să o tot interoghez ca să storc informații. Nu-mi pasă nici cât negru sub unghie cu cine iese. Nu vrei să știi cine e? mă întreabă apoi Lydia, în timp ce eu îmi notez în minte ca pe viitor să verific atentă grilele, ca să mă asigur că fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
din Moldova și chiar o bucățică din Dunăre. Ospătarul reveni și îi așeză dinainte păstrăvii aburinzi, cu aripioarele crocante, exact așa cum și-i dorea. Generalul aspiră pe îndelete, etalând voluptatea unui rafinat gurmand. Nările lui tresăriră, stârnite de pătrunzătoarea mireasmă. Stoarse puțină zeamă de lămâie, luă cuțitul pentru pește și, cu ghilotina lamei, decapită scurt capul unuia din cei doi păstrăvi. Apoi, cu un zâmbet enigmatic, îl împinse ușor în farfurioara pentru resturi. Da. Terminase definitiv cu marele vizir. Mestecă liniștit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
asta ar fi fost o mutare inteligentă pe tabla diplomației, o mișcare demnă de un mare general, de un adevărat reprezentant al Imperiului rus. Dar când pomenise despre alianță, Kutuzov replicase cu sarcasm: „O alianță? Acum? Prea târziu! Turcii sunt storși! Nu mai sunt capabili de nici o acțiune mai importantă decât scăpatul în nădragi. Nu mai vor să știe de nici o alianță militară, de nici o bătălie și în nici un caz de un nou război. Ceea ce am făcut e bun făcut! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ascuns În casă», face Sapșa. «N-am ascuns nimic», zic, «cum să ascund ce-mi aparține? Mi-am luat Înapoi, din biblioteca școlii, cărțile mele, cumpărate pe banii mei și-ai nevesti-mi, din salariile noas’...» «Salariile!», mă Întrerupe Sapșa. «Banii storși din sângele narodului truditor, din sudoarea proletariatului, a clasei muncitoare! Scoate și predă puterii sovietice liberatoare toate cărțile burgheze!» « Cum așa, burgheze?», fac eu. «Doar și tu ai citit burghezele acelea - și nu te-ai Îmburghezit, din contra! Le-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]