1,508 matches
-
afară și nu pot să-l găsesc Să-l blestem să asculte ce simt când îl pândesc. E cineva afară și anii cresc mereu Și mi se pare,-n ceață și-n toamnă, că sunt eu. Vânatul regal Era un stol de lacrimi, de sunet și culoare, De forme neștiute arteziind solemn, Un templu de tăcere, lumină și mirare, Cu inima de piatră și trup mănos de lemn. Ochi fără de odihnă îl devorau în toate, Adulmecându-i urma, vânat de preț
Poemul și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7963_a_9288]
-
pe nume Vântuleț, un strănepot al lui Moș-Crivăț, o părăsise luându-și lumea în cap. Un pierdevară. Se agățase de coada unei capre și ajunsese tocmai în Grecia" Într-o prea frumoasă zi de mai senină, prin pădure trecu un stol de fetițe ce se întorceau de la școală, făcând gălăgie mare. Pesemne că era pe acolo vreo scurtătură, pentru că Rița nu le mai văzuse până atunci. Atâta îi plăcuseră" încât își desfăcuse aripioarele, frecându-le bine una de alta, și zbură
Prințesa urgisită (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12451_a_13776]
-
p. 19). Nemenționat aici, dar absolut de neuitat, este începutul capitolului despre Sadoveanu: „Am dat în Borges de o demonstraț ie a existenței lui Dumnezeu bazată pe ceea ce el numește argumentum ornithologicum: Închid ochii - zice scriitorul argentinian - și văd un stol de păsări în zbor. Viziunea durează o secundă, poate și mai puțin. Numărul lor este determinat sau nu? Dacă Dumnezeu există, numărul este determinat, fiindcă Dumnezeu știe câte păsări am văzut. Dacă Dumnezeu nu există, numărul e nedeterminat, căci nimeni
Mitologii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4431_a_5756]
-
condus tot de G. Călinescu și, tot astfel, în revista Lumea. Erau oarecum fericitele timpuri ale anilor 1944-1947 (poate chiar 1945). Pe atunci, Adrian Marino era acel "domn asistent" înalt, chipeș, ușor "infatuat" (termenul îi aparține lui G. Călinescu), în stolul de colaboratori ai profesorului, asista la toate prelegerile lui dar... făcînd - cu distincție - o figură aparte. Am crezut întotdeauna că Adrian Marino își urma, în competență și în metodă, marele maestru. Precum Al. Piru... Mă înșelam! Ucenicul lui Călinescu își
Hermeneutica lui Adrian Marino by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11666_a_12991]
-
ARIPI CALDE ... Din stolul nostru sturlubatic puțini am mai rămas, doar amintirea vinovată, arare mai dă glas, Un glas de tângă, în regret, Căci călători prin ani, Am prididit, amici de suflet, Să ne-ntâlnim prea rar...! Crunt despărțiți păgân hotar Împrăștiați în patru
Curierul „Ginta latină” by Constantin Bobeică () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2321]
-
în fața nu pot atinge Egina, asemeni Grădinii Edenului/ intangibilă pe uscat.// În fine ajuns la cafeneaua literară a lui Temis/ ascult vocile transmițînd vibrațiile sinelui:/ cîte ființe șunt în tine, copila, femeia, înțeleaptă/ nestatornica și fidelă, Poezie cu nume de stol?// Mie care dintre acestea îmi este menit?/ Numele uleios, senzual, sau cel de reci ape montane?/ Împărtindu-te generoasă te pierzi cîștigînd/ altă tinerețe, un strat de aur peste cel vechi?// Sporovăiau că adevărații atei și rîdeau de timp,/ numai eu
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
străzii îl văd aievea, nu-n vis,/ alb pe albastru: Mont Cenis" - Reminiscența din Montmartre) sau cea "hanseatica" a Nordului baltic: "Pe unde prăvălii vezi și firme hanseatice,/ și clopoțel la ușă,/ înșirate de-a lungul canalului adiat de-un/ stol de porumbei și pescăruși nordici,/ slavi și germanici,/ acolo te-astept încă.// Să urcăm iar trepte tocite pătrunzînd în miezul/de miere și sînge al Gdanskului,/ rostit că o alintare, ca sunetele de orgă de la/ Biserică Măslinilor, unde alături am
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
mult loc și gropile, pe lângă că pământul era lipicios, trebuiau făcute mai largi.” Sau, un alt fragment în care vizualizarea ororilor e impresionantă și tragică: „Convoiul lor era format mai curând din niște mogâldețe. Păreau ușoare în bătaia vântului, un stol de păsări căzătoare (sic!), nu o înșiruire de oameni. Fotografiile făcute de călătorii străini care au reușit să se apropie de convoaie ori să-i fotografieze, în urmă, pe cei rămași neputincioși la marginea drumului, așteptându-și moartea, ne înfățișează
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
pastel, un poem despre poem, despre felul cum se naște acesta (formula generativă) și despre locul propriu pe care îl ocupă poemul în imaginarul poetului, totul fiind rostit de o voce impersonală, la persoana a treia: „Pe cerul de octombrie/ stolurile de grauri/ sunt o cicatrice în mișcare/ și sângele ei închegat/ orbecăie acut conștiincios/ hrănit de foșnetul sălciilor/ se convertește/ într-un defect de vorbire/ în stare să ierte;/ poemul nu umblă prin târguri/ umblă prin țeasta tăcută/ acolo unde
Versuri convingătoare, lirism de calitate by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/2560_a_3885]
-
țeasta tăcută/ acolo unde pulsează/ perfecțiunea ironică a umbrei/ umbra cu tabieturile ei;/ umbra cu apucături metafizice/ la amiază”. Să observăm, din prima jumătate a poemului, peisajul de toamnă și, în genere, lumea naturistică, pe care transferul metaforic efectuat între „stolul de grauri” și o „cicatrice în mișcare” o umanizează, transformândo într-un univers vulnerabil, al rănii și al suferinței. Sângele închegat, „hrănit de foșnetul sălciilor” (îmbinare de regnuri, dar și de palpabil și impalpabil) „orbecăie”, într-o mișcare, așadar, hazardată
Versuri convingătoare, lirism de calitate by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/2560_a_3885]
-
Iată o scenă încărcată de toată electricitatea unei iubiri adolescentine: ,cu ea eram foarte cald și reținut, învăluit de emoție, nu de timiditate, doar o emoție atentă, un fel de vibrație interioară pe care mi-o sugerează și acum un stol de păsări care își iau zborul toate deodată (...) avea una din cele mai feminine voci pe care le-am auzit, cu un fel de căldură interioară care te făcea să te simți pentru o clipă centrul lumii ei când ți
Decrețeii II by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11496_a_12821]
-
sa. Fără o mare grijă a manifestării imaginarului pe un anume făgaș, Ion Cristofor se îmbată de priveliștea generoasă a conexiunilor pe care le poate stabili la tot pasul: „lucruri topite-n memorie, captive ca gîzele prinse în chihlimbar/ și stoluri de rîndunele grăbind de spaima iernii spre sud. în oasele,/ în părul meu freamătă mîngîierea unei mîini de sub pămînt” (Vise, oameni și cîini). Totul freamătă de o prolificitate a naturaleții. Nu e nevoie ca poetul să-și întindă brațul prea
O emanație a vitalității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2393_a_3718]
-
culori, ziduiau un trotuar pavat cu cozoroace de șepci numărul 56. Lumea se plimba mâncând felii de capete de mort cu unt. Deodată clopotele prinseră să intoneze romanța Secretul junei, iar din limbile lor începură să iasă, la fiecare legănare, stoluri de cuci, aruncând în văzduh cele două note ale cântecului lor, ca două pietricele, una mai mare, alta mai mică" etc. (p.156). Întrebarea este dacă nu cumva lipsa oricărei reguli nu devine o regulă obositoare, după cum sistematica dovedire a
Al doilea Urmuz by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12778_a_14103]
-
însă foarte mare și distanța la care a aruncat-o, incredibilă. Altul "simte" în clipa sciziunii un cutremur, deși nici un seismograf, nici cel mai sofisticat, nu-l percepuse. Altul, din clipa pornirii marii plute, este urmat tot timpul de un stol uriaș de sturzi. Numai că lucrurile nu se rezolvă atât de simplu. Există televiziuni care filmează zilnic îndepărtarea de "raționalista Franță". Există radio și comunicate guvernamentale, există geologi învechiți în concepte și măsurători din satelit, există poliție și servicii secrete
CARTEA STRĂINĂ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14859_a_16184]
-
fără inspirație ea nu există. Eu am crezut, la început, că voi putea trișa și că, atunci când nu-mi mai vin poemele, fac cercetare științifică. Aiurea, și în cercetarea științifică îți trebuie inspirație. "Dacî sunt cuminte, poemele vin ca un stol de pîsîri frumoase" D.P.: Revii asupra textului să-l refaci? M.P.: Da, revin asupra textului și refac. Și dau și o tușă finală când fac volumul, când fac din poeme un organism, un tot viu. D.P.: Cum faci volumul? M.P.
MARTA PETREU - "Făcutul unei cărți este o activitate senzuală" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/8988_a_10313]
-
poemele vin. Este ca un dor, ca și cum ai dori să te îndrăgostești. Dorești să scrii poeme, dar nu le poți scrie dacă le tot perturbi cu altceva. Dacă nu le mai perturbi, ele vin, te răsplătesc și vin ca un stol frumos de păsări, ca un stol de păsări frumoase. Deci poemul este eliberator, este plăcut, este ușor, vine peste munca aceea, care și ea îți dă satisfacții enorme. Dar bucuria, plăcerea poemului e totală. Un orgasm cerebral, am spus undeva
MARTA PETREU - "Făcutul unei cărți este o activitate senzuală" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/8988_a_10313]
-
ca și cum ai dori să te îndrăgostești. Dorești să scrii poeme, dar nu le poți scrie dacă le tot perturbi cu altceva. Dacă nu le mai perturbi, ele vin, te răsplătesc și vin ca un stol frumos de păsări, ca un stol de păsări frumoase. Deci poemul este eliberator, este plăcut, este ușor, vine peste munca aceea, care și ea îți dă satisfacții enorme. Dar bucuria, plăcerea poemului e totală. Un orgasm cerebral, am spus undeva despre poem. Intensitatea maximă a plăcerii
MARTA PETREU - "Făcutul unei cărți este o activitate senzuală" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/8988_a_10313]
-
războiului și care defilează demonstrativ, cu puști și decorații, prin fața săpătorilor, dar și (după cum reiese din aluzii), lumea comunistă, cu �ochiul și timpanul" plasat la hotel, cu parade militare. Dacă unii morți fuseseră îngropați în formă de V, ca un stol de cocori (�pe deasupra mea zbura un cimitir în formă de V"), sau - simbol biblic - într-un staul, alții sunt (ironie macabră) îngropați în plin stadion, de unde nu pot fi scoși decât după încheierea campionatului de fotbal, și chiar și cei
La concurență cu Debussy by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14960_a_16285]
-
cocori (�pe deasupra mea zbura un cimitir în formă de V"), sau - simbol biblic - într-un staul, alții sunt (ironie macabră) îngropați în plin stadion, de unde nu pot fi scoși decât după încheierea campionatului de fotbal, și chiar și cei din �stol" sunt furați, dintr-o confuzie, de o altă echipă de deshumatori (probabil nemți) și �își iau zborul" spre o țară străină. în urma săpătorilor, albanezii �îmblânzesc pământul", cultivând �imediat ceva în locul cimitirelor"... Căutătorii dau de jurnalele unor dezertori, de istoria unor
La concurență cu Debussy by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14960_a_16285]
-
Ca să-i dăruiesc Elmei un buchet de streptomicină/ Păstrat de mine anume pentru ea...", "mă-nvîrt pe malurile mîloase ale Mareotisului,/ Uimit de anemonele strălucitoare,/ Uimit de tavanul care-mi oprește urcușul spre cer,/ în sporovăiala surorilor celeste/ Care coboară în stoluri albe spre farmacie, pentru aprovizionare". în numele "pozitivismului liric" ("se cuvine să redăm poeziei misterul prin filiera scientistă"), termeni strict medicali sau din fizică invadează spațiul poeziei. Folosirea lor nu îi dăunează, ba dimpotrivă, resuscită, într-o blîndă ironie, temele tocite
Tușind și suferind by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15315_a_16640]
-
cuvinte, să-i întrebe dacă găsesc că e moral proiectul lui Dumnezeu legat de suferință! Cu o figură spășită și mai solemnă decît un bolovan, poetul s-a prefăcut mai catolic decît Papa, dar i-a zburat din gură un stol de porumbei. E firesc, a mai întrebat el, ca omul să dea dovadă de smerenie și de umilință? Se subînțelegea că nu. Nici noi nu credem că poetul ar fi fiind capabil de creștinele sentimente cu pricina. Altă întrebare, adresată
Deliruri by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15231_a_16556]
-
cu privirile tale Peste Panorama Borodino Mă atinge cineva care a stors seve în Piața Roșie sau sînt instalațiile electrice care au folosit firele de păr în locul sîrmei? Dinții-s de lapte Pasărea zboară cu pleoapele mele-aripi Flutur brațele spre stol ca și cum aș fi vîntul ce-l împinge Ca și cum Ca și cum eu sînt și izvorul și marea în care se varsă Ca și cum prin Orologiul "Păun" din Ermitaj ar trece trenul cu unghiile negrilor Ca și cum m-aș acoperi cu mine cînd mi-e
Poezii by Minerva Chira () [Corola-journal/Imaginative/8807_a_10132]
-
le-ntîlnească pe-ale tale Nu simțeau solzii lucrurilor cu destin încheiat Făceau confuzie și cînd erau atinși boboci pedepsiți de smoală Cu greu desfăceau nodurile rîului Neva la ridicarea podurilor basculante Cerbi captivi încă prevesteau furtuni cu dirijori tineri Din stolul petrecut de brațele mele n-a ajuns nici o pasăre Era mileniul cu vineri Iarba Iarba necosită s-a uscat în picioare Părea numele strigat pe jumătate în Nopțile Albe petrecute în Sankt Petersburg Vîrfurile tulpinilor înalte s-au apropiat ca
Poezii by Minerva Chira () [Corola-journal/Imaginative/8807_a_10132]
-
contempla apoi o pictură murală de mari dimensiuni - Ceaușescu survolînd Carpații la bordul unui helicopter și trăgînd cu pușca-mitralieră într-o turmă de capre negre. Ne-ar fi reținut în fine atenția o vastă compoziție în mozaic - Ceaușescu țintind un stol de rațe sălbatice ce-și urmează nepăsătoare zborul, salutate cu patos de vocea bardului oficial: "Priviți aceste rațe! Și moarte ele zboară!/ Le ține sus în aer iubirea lor de țară!" Dar toate amintitele opere au rămas nerealizate, deși ar
Epistolă către Odobescu (XI) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7689_a_9014]
-
de amintirea mamei, dar poate și de chemarea ciudată a viitoarei mele vocații. Treceam pe aleile largi, unde coloniștii greci din secolul al XIX-lea își ridicaseră cavouri, în copilăria mea părăsite, cu geamurile sparte prin care intrau și ieșeau stoluri zburdalnice de vrăbii. Peisaj atît de prezent în gînduri, încît primele mele tipărituri literare, în "Revista noastră", adică a clasei a șaptea, în care mă aflam (1940), și care a apărut în trei numere, s-au numit "Cimitirul", "O moarte
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]