1,177 matches
-
ale împăratului Carol al VI-lea de Habsburg (1711-1740) trecuseră în țările române, dorind să-și extindă stăpânirea. În Moldova, domnitorul Mihai Racoviță (1703-1705; 1707-1709; 1715-1729) rămăsese credincios Porții. Dorind să elibereze țara de turci, unii boieri printre care și stolnicul Vasile Ceaurul, un nepot de-al fostului domn Gheorghe Ștefan, a cerut ajutorul austriecilor. Un corp expediționar austriac, condus de francezul François (Ferentz) Ernaut de Lorena, a pătruns în Moldova pe la Cașin, instalându-se în mănăstirile fortificate din Moldova și
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
1816 satul Băscăceni avea 60 de familii care plăteau un bir de 190 lei pe sfert adică 760 lei pe an. Aflăm că în această perioadă satul era răzășesc, dar cea mai mare parte a moșiei se părea că aparține stolnicului Grigore Tomiță. Din anul 1865 satul Băscăceni face parte din comuna Ostopceni Răzeși, apoi Ostopceni din 1873, comuna Românești din 1906, comuna Boscoteni între 1925 - 1929, apoi comuna Rânghilești între anii 1929 - 1931, când revine la comuna Românești, pentru a
Comuna Românești, Botoșani () [Corola-website/Science/300922_a_302251]
-
cu fii ei Șerban și Ioniță face schimb de moșii. Ea dă mănăstirea Solca, munții Cocoșul, Găina, Valea Porcescul, Mestecănișul, Petrișul, Fața Câmpulungului (Dea)și Muncelul la Strajă și primește în schimb satul Costești, din ținutul Botoșani. Măsurile luate de stolnicul Constantin Kogălniceanu după 1767pentr „a ridica și așeza în vatra satului pe oamenii ce șed împrăștiați pe moșie”, cât și inundațiile catastrofale care au avut loc în această perioadă în zona satului Costești din lunca inundabilă a râului Siret, au
Comuna Corni, Botoșani () [Corola-website/Science/300905_a_302234]
-
sec. al XIII-lea, în care este menționat cneazul Balacico din Balaci. Localnicii se mândresc cu faptul că este locul de origine al faimoasei familii a Bălăcenilor, ultimul boier din familie fiind Constantin Bălăceanu-Stolnici (ce-i drept, acesta aparține ramurei Stolnici a Bălăcenilor). Biserică actuala din localitate a fost zidita de aga Bălăceanu, contemporan cu Brâncoveanu și chiar pretendent la tronul Țării Românești, învins însă în lupta de la Zărnești (unde Bălăceanu venise cu o armată pusă la dispoziție de austrieci), prins
Comuna Balaci, Teleorman () [Corola-website/Science/301783_a_303112]
-
în centrul comunei, peste raul Dâmbovnic. Denumirea satului Drăghinesti provine de la numele unui căpitan al lui Mihai Viteazul, Barbu Draghinescu, căruia după bătălia de la Neajlov, domnitorul țării i-a dăruit drept răsplată această moșie. Denumirea satului Farcaseni provine de la numele stolnicului Radu Farcasanu, care a avut în proprietate aceasta moșie. Acesta se trage dintr-o veche familie boierească din zona Romanațiului, județul Olt. Strămoșul acestei familii boierul Farcasanu era membru al divanului domnesc al lui Constantin Brâncoveanu. Conform recensământului efectuat în
Comuna Gratia, Teleorman () [Corola-website/Science/301803_a_303132]
-
hotarul, cu toți vecinii și cu tot venitul. Deci, până la începutul veacului al XVII-lea o parte din moșneni își pierduseră proprietatea, fuseseră aserviți. Pleașovul de Jos fusese cumpărat de Mihai Viteazul înainte de a ajunge pe tron când era mare stolnic în vremea lui Mihnea Voievod 1577-1583. Două sate Pleașov se constată și în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea. La Fotina apar satele “Pleașovul-Rumani” și “Pleașovul Sârbi”. Pe harta din 1835 satul “Pleașovul Rumâni” apare trecut cu 95
Pleașov, Teleorman () [Corola-website/Science/301822_a_303151]
-
lui, credința panului Pătru Ștefan, credința panului Costea a lui Dragoș, credința panului Șteful al lui Jumătate și a fratelui său pan Mândrea, credința panului Lazăr și a panului Stanciu postelnic, credința panului Dumă a lui Limbădulce, credința panului Bogdan stolnic, credința panului Beloșceasnic, credința panului Dumă a lui Isaia, credința panului Costici postelnic, credința panului Costea ceașnic, credința panului Albu, credința panului Stanciu comis, credința panului Dienici spătar și credința tuturor boierilor noștri mari și mici. Iar după viața noastră
Cursești-Vale, Vaslui () [Corola-website/Science/301875_a_303204]
-
în anul 1962. La 5 iulie 1633 aflam un zapis de la Tule șoltuzul si 12 pârgari ai Bârladului, pentru vânzarea unei părți din moșia Văleni (județul Fălciu) "Precum au venit înaintea lor Mărica si sora ei, Grozava, nepoatele lui Ioan stolnicul, fetele Balaci din Văleni, și-au vândut a lor dreaptă ocină și moșăe, din satul Văleni, dintr-un bătrân a treia parte, cu loc de prisacă și pomătu, și cu casă în vatra satului, cu loc de fânaț, din câmpu
Văleni (Viișoara), Vaslui () [Corola-website/Science/301919_a_303248]
-
-lea. În 1463 Ștefan voevod emite un ispisoc întăritor unui Petre Viltoteanul pe Viltotești, lângă Băsești. Într-un extras din hrisovul lui I. Sandu Sturza din 22 iunie 1824 în pricina dintre Ioniță Anton Ciolpan, ce țin de Viltoteștiși între stolnic Ieremia Giușcă, stăpân pe Cîrpești gasim însemnările "... în care se arată și un ispisoc din 6971 (1463), de la Ștefan voevod, întăritor unui Petre Viltoteanul pe Viltotești, lîngă Băsești " Locuitorii din vechime au fost moșneni (răzeși), însă cu timpul au pierdut
Viișoara, Vaslui () [Corola-website/Science/301920_a_303249]
-
Teascu din Deal și Ursoaia. Este cunoscut faptul că familia Argetoianu este atestată în documentele vremii încă din anul 1668, atunci când, într-un document privitor la Cerneți în care apare și semnătura lui Mihaiu Hargetoianu care avea titlul de vel stolnic. Tot de la sfârșitul sec. al XVII-lea, într-un act domnesc, datat 1697, întâlnim un Dumitrașco Argetoianu, vel Căpitan. Referirile la membrii acestei familii sunt mult mai numeroase în sec. al XVIII-lea. Astfel, pe Constantin serdaru Argetoianu, fiul lui
Comuna Argetoaia, Dolj () [Corola-website/Science/300388_a_301717]
-
a războiului ruso - turc din perioada 1827 - 1829”. Cu toate acestea, urmele unei mai vechi civilizații geto-dacice au fost descoperite cu ocazia unor săpături arheologice efectuate în sud-vestul comunei. Prima atestare cartografică datează din secolul al XVI-lea. Pe harta Stolnicului Cantacuzino apare în anul 1700, iar mai târziu, în 1723, istoricul Friedersch Schwartz certifică existența localității și o preia ca atare în hărțile sale. În urma sondajelor arheologice efectuate în septembrie 1969, profesorii I. Nicolaescu și C.M. Zira, au elaborat două
Comuna Cetate, Dolj () [Corola-website/Science/300393_a_301722]
-
pe "Calea Sacră a Jiului" (< "Dziului" < "Dzeului" / „Dumnezeului din Cogaion / Sarmizegetusa"), se atestă de documente scrise, cercetate de arheologii / istoricii și arhitecții Valeriu Grama, Iancu Atanasescu ș. a., încă din anul 1648 (cf. AGCul, 174 sq.), când a fost rezidită de stolnicul Dumitru Filișanu. Ultimul proprietar, din 1927, i-a fost boierul Ion Dumitriu Filișanul. Turnul de apărare și de locuință al Neamului Herculilor - sau Cula din comuna Tatomirești -, «făcând parte din lanțul de comunicație de pe valea Jiului, jucând un rol însemnat
Tatomirești, Dolj () [Corola-website/Science/300418_a_301747]
-
care le moșteneau încă din vremea voievozilor Mircea cel Bătrân și Dan s-a dovedit cu numeroase acte de „danie” și de „întărire”: „Dintre boierii și comandanții care au fost alături de Mihai amintim, în primul rând, pe Frații Buzești: Stroe stolnicul, Preda postelnicul și Radu clucerul (arătați cu dregătoria din sfatul domnesc al lui Mihai). Sunt fii lui Radu al lui Buzea fost mare armaș al lui Mihnea Turcitul, și nepoții unui Vlad Banul. Aparțin vechii familii boierești și stăpâneau una
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
sa, în acest context, rămâne în continuare un subiect de dezbatere și studiu pentru specialiști. Vintilă apare prima oară menționat în documentele interne, boier fiind, dintr-un act din 12 septembrie 1523 emis de Vladislav al III-lea ca Vintilă stolnic ginerele Neacșei, sora lui Șerban I, banul din Coiani, când, împreună cu rudele sale din partea soției, se judecă pentru satul Cislău. Ca deținând funcția de mare portar apare într-un act fără dată de la începutul domniei lui Radu de la Afumați când
Vlad Vintilă () [Corola-website/Science/298719_a_300048]
-
acestei domnii, Radu Mîhnea a fost susținut de o grupare boiereasca filoturcă, formată din levantini împământeniți în 1611. Tabăra antiotomană reprezentată de susținătorii lui Radu Șerban, plecat în pribegie în septembrie 1611, a reacționat încă din toamna anului, prin "complotul stolnicului Bărcan". Circa 8-9 mari dregători și mulți alți dregători mijlocii și mici urmăriseră readucerea pe scaun a lui Radu Șerban, insă Radu Mîhnea a fost avertizat de Gabriel Báthory, astfel că boierii au fost arestați pe neașteptate, iar la 7
Radu Mihnea () [Corola-website/Science/299295_a_300624]
-
alți dregători mijlocii și mici urmăriseră readucerea pe scaun a lui Radu Șerban, insă Radu Mîhnea a fost avertizat de Gabriel Báthory, astfel că boierii au fost arestați pe neașteptate, iar la 7/17 decembrie 1711 a avut loc execuția stolnicului Bărcan și a postelnicului Radu Băleanu. Ideea unei apropieri între Țările Române a încolțit și în mintea lui Radu Mîhnea, care a domnit, succesiv, în Muntenia și Moldova. Un moment semnificativ în acest sens l-a constituit perioadă 1623 - 1626
Radu Mihnea () [Corola-website/Science/299295_a_300624]
-
înaintea acestuia, spre a se dovedi că nu erau otrăvite. Subalternii acestuia, "vtoristolnici" și "tretistolnici", serveau pe domn la mesele obișnuite, iar "stolniceii", unii la curte, alții prin sate, strângeau dijmă din peștele prins în Dunăre și în bălți. Subalternii stolnicului alcătuiau o categorie militară. <br>
Stolnic () [Corola-website/Science/299348_a_300677]
-
p. 264-265). Într-un act din 24 ianuarie 1694 dat de Constantin Brâncoveanu, găsim mănăstirea ruinată, ca multe din ctitoriile lui Matei Basarab, iar domnitorul iubitor de cultură dar și prețuitor al operei strămoșilor săi, o dă în grijă marelui stolnic Mihalcea Cândescu, ce avea moșii în zonă și dare de mână spre a o reface și întreține. În 1714 existau două schituri la Pin, Pinul Mare și Pinul Mic pe ruinele căruia se află azi biserica din satul Pinu cu
Mănăstirea Pinul () [Corola-website/Science/298842_a_300171]
-
episcop de Buzău (trimis în misiuni diplomatice de Mihai Viteazul), mai apoi mitropolit al Ungrovalahiei; după mamă, se trăgea din familia Lăcustenilor din Locusteni - Dolj. 1816 - După moartea timpurie a părinților, este crescut de o soră a mamei, căsătorită cu stolnicul Nicolae Hiotu, la Craiova. Are ca tovarăș de învățătură pe viitorul poet Grigore Alexandrescu; a învățat limba greacă și limba franceză. După încercări de versificare în grecește, la stăruința lui Ion Voinescu II va scrie poezii în limba română. 1827
Vasile Cârlova () [Corola-website/Science/297751_a_299080]
-
ramură a familiei s-a instalat în Moldova și unul din descendenții acesteia, căminarul Dumitrache Schilli, s-a căsătorit în 1777 cu Ecaterina Scanavi, sora lui Vodă Nicolae Mavrogheni, și a avut mai mulți copii, printre care Costandin Schilli, viitor stolnic în timpul domniei lui Scarlat Callimachi. Costandin Schilli avut trei fii: serdarul Anton, aga Grigore și Petru, tatăl lui Gheorghe Scheletti. Dintre frații lui Gheorghe Scheletti s-a remarcat generalul de divizie Scarlat Scheletti (1841 - 1913), militar de carieră care a
Gheorghe Scheletti () [Corola-website/Science/308712_a_310041]
-
Alexandru vodă au început de au tăiat mulțime de boiari, anume: Radul logofătul ot Drăgoiești i Mihnea ot Bădeni i sin Udriște vistierul i Tudor ot Bucov i Vladul Caplii i Pătrașcu i Calota i Stan sin Drăgulețului i Radul stolnicul ot Boldești i Radul sin Socol dvornicul, și alții, mesița septemvrie 1 deni”" . Același episod este relatat în cuvinte aproape identice și de cronică lui Radu Popescu, însă nici unul dintre cei doi cronicari nu spune nici un cuvant despre motivația care
Alexandru al II-lea Mircea () [Corola-website/Science/308045_a_309374]
-
trei boieri - Mihul, Crasnaș și Cosma - de către Petru Rareș, pentru "„hiclenie împotriva domnului.”" În anul 1596, un anume Mitrea Fălcoianu a fost decapitat la porunca lui Mihai Viteazul sub acuzația de "hiclenie". În timpul lui Radu Mihnea, Barcan din Merișani, mare stolnic al lui Radu Șerban, a încercat să organizeze un complot împotriva domniei. Pentru participarea la acest complot, în 1616 Radu Mihnea l-a acuzat de hiclenie pe Leca spătar și ""l-a tăiat ... și i-a luat tot ce a
Hiclenie () [Corola-website/Science/308204_a_309533]
-
localitățile din județele Olt și Dolj). Iar peste toate acestea, lipsa actelor interne din scurta perioadă a domniei sale, ne văduvește de o mențiune oficială a titulaturii și filiației. Tot ca o lacună a memoriei urmașilor, atât Radu Popescu, cât și Stolnicul Constantin Cantacuzino, nu pomenesc absolut nimic despre acest voievod în cronicile lor. Totuși nu apare din neant. El figurează în Sfatul Țării în timpul domniei lui Neagoe Basarab semnând ca Bădica (Badea) Mare Postelnic, începând cu iunie 1517 , mai apoi, începând
Radu Bădica () [Corola-website/Science/308222_a_309551]
-
Școalelor" îl recomandă, în anul 1833, ca institutor la Scoala Națională din Pitești, după ce, în anul 1831 întemeiase prima școala românească la Giurgiu. Stabilit la Pitești, în anul 1833, s-a căsătorit cu Anastasia Balotă, înrudindu-se astfel cu familia Stolnicului Constantin-Dincă Brătianu. Din această căsătorie a avut două fețe pe Elenă, căsătorită cu căpitanul Constantin Petrescu și Anastasia, căsătorită cu căpitanul Nicolae Romanoff - rudă cu librarul Iosif Romanov - și doi băieți, pe George și respectiv pe Petre Simonide, viitori magistrați
Nicolae Simonide () [Corola-website/Science/307720_a_309049]
-
Anton Maria Del Chiaro, Domenico Sestini, Franz Joseph Sulzer, C. Dapontes etc... Alături de mormântul său se mai aflau și cele ale fraților săi Matei († 21 decembrie 1685) și Iordache († 8 iunie 1692), apoi a lui Radu fiul lui Constantin Cantacuzino Stolnicul († 25 februarie 1715) și fiul acestuia Constantin († 1729), Smaranda - una din fiicele lui Șerban Cantacuzino († 13 mai 1688), Smaranda fiica lui Radu Cantacuzino (1729) și nu în ultimul rând al Ruxandrei, soția lui Gheorghe, fiul ctitorului decedată înainte de 1753. Epoca
Mănăstirea Cotroceni () [Corola-website/Science/307735_a_309064]