2,070 matches
-
dă din cap revoltat: dacă nu stai locului, mamaie, uite ce pățești! Moartea vă caută pe-acasă și voi baaateți coclaurile așa, de nebuni. În timp ce vorbește, omul dă din mâini și o lovește pe tanti Cucu peste ochelari. Ochelarii se strâmbă. Victima își aranjează repede instrumentul optic de marcă piratată și îi țipă făptașului în ureche: ce faci, domle, vrei să mă nenorocești de tot? Da’ chiar nu te uiți ce faci cu mâinile alea? Cetățeanul își cere scuze cu jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
încât n-a mai trebuit să mă gândesc la Adelina ca să rămân în erecție. Mergeam apoi împreună la baie, acoperiți de zgomotul tramvaielor care începeau să trăncăne. Eu făceam duș, ea făcea pipi. Îmi plăcea s-o privesc, chiar dacă se strâmba copilărește: nu te uita, Piti, lușine male, nu-i frumos. Ea la mine n-avea rost să se uite: pur și simplu mă blocam și nu era nimic interesant. Bărbații se împart în două categorii: în exhibiționiști și în pudici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
I don’t have a gun./ I don’t have a gun, ’cause I don’t have a job/I don’t have a job, ’cause I don’t have a house! Am apelat atunci la alfabetul surdo-muților. O întrebai strâmbându-mi degetele: ce face bătrânul?. Ea lăsă țigara și schiță rapid câteva gesturi: dracu’ știe! zace în camera aia și nu mai crapă odată. Dar n-ați chemat un doctor? Ei na! da’ ce, scoate el vreun ban de la teșcherea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
vreo bucată de pâine ce se mai găsea prin trăistuțele lor. Când ajungeau la ouă erau în impas. — Sunt fierte ouăle? — Să vedem, îi crăpa puțin coaja Păun.văzând că sunt crude, repede îl dădea pe gât, în timp ce Prințesa se strâmba a greață. — Fă Prințăso, nu-ți place crud? Dă-mi-l mie! îi spunea Rozmarin. — îl sorbi tu că este al tău și e mișto, o îndeamnă Izaura. Prințesa crapă coaja oului, îl duce la gură și reușește să-l
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
dintre ei erau și nebuni ca pictorul Van Gogh care într-un acces de nebunie și-a tăiat urechea, a înfășurat-o într-o batistă, i-a dat-o unei prostituate... Nu mai spune, nu mai spune!îl întrerupe Teofana strâmbându-se la auzul unei asemnea cruzimi. Stai să vezi! Șade două săptămâni în spital și pictează vestitul tablou „Autoportret cu urechea bandajată”. Ce să mai spunem despre cei care și-au folosit inspirația, inteligența în scopuri distrugătoare ca inventatorii bombei
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
sancționează și mai drastic sărăcia lucie din vizuină, prin contrast violent și ireconciliabil cu fastul și cu luxul orbitor, de sus. La masa hodorogită, răsturnat pe-un scaun, în vervă, etalându-și pingelele roase, Nae Contrabandă scotea limba și se strâmba la ei, abțiguit. Intrase fără probleme, pe ușa lăsată descuiată, câtă vreme cei trei fuseseră invitați în vizită, la proprietăreasă. Spre lauda lui, de dată aceasta nu mai apăruse, însă, ca milogul, cu mâna goală. Dintr-o sacoșă măricică de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
spasmele grozave ale agoniei. Apa fierbe! Clocotește! Se vaporizează! Și încă odată! Măsoară-ți credința și dârzenia. Nu te opri! Nu te opri! Nu te opri! Atunci, creatura cea chinuită din mâinile lui Sile, se întoarce brusc molcomită, înspre el, strâmbându-se a plânge și spune, cu un glas subțirel și tânguitor: Eli, Eli, lama sabahtani? Te păcălește! Te driblează! Cufundă-l în jacuzzi, băi, tolomacule...! îi strigă Dănuț. În Numele Prea Puternicului și al Făcătorului de Viață Duh! rostește Îngerul. Iată
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
băi! Te prăjește pe gât! Truism! îl taxează Vierme. Ce-ai zis, tu, mă?! Cum? Ce-ai zis?! Am spus: truism. Când afirmi că zăpada este rece și că tăria te arde, comiți un truism, nu? Ha, ha, ha! se strâmbă Fratele. Truism este atunci când îți trag eu ție un șut în cur, Boss, iar tu nu ripostezi! limpezește Poetul problema. Apoi, Îngerul urmează: Armele mitice îi atrag aici pe Călăreți, ca și pe Ucigător și tot ele, prin puterea pe
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Cu altare salbă! Mănăstire mare, Cu șapte altare! Șobolanul nu se mai clintește, de nici un fel! Baba-Știma îi cuprinde de-a-nvârtita mâinile, cu legătura mortului. S-a gătat, conașilor, zice dânsa. După care, își duce trei degete încârligate la inimă, își strâmbă odios bărbia și buzele vinete și se prăvălește iască, la podea! Luptându-se încrâncenați cu Pizdeluș, motanii se bulucesc peste prag și se rostogolesc, odată cu potaia, jos, în curte. Unde continuă să se tăvălească! Brava, mamaie, brava! Păcat că te
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
la jandarmerie. În odăița de la mijloc era cancelaria, în cea dinspre uliță locuia șeful postului cu nevasta, iar în cea din fund, mai mărișoară, oamenii. ― Ei, domnule șef, acu să te vedem pe unde scoatem cămașa! răbufni primarul cu fața strâmbată de îngrijorare. Plutonierul Silvestru Boiangiu ațipise puțin după-masă și numai adineaori se sculase și trecuse în cancelarie. Era încă buhăit și mahmur și primarul îl întrerupse tocmai dintr-un căscat binefăcător. Vru să-l repează că "ce se năpustește așa
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ne vor lăsa pe noi în pace! Parcă de mult ar fi așteptat acest răspuns, bătrânul zise deodată, fără mânie, cu glasul de imputare care știa că impresionează pe Grigore: ― Observ, dragul meu, cu mare-mare durere că demagogia ți-a strâmbat judecata cu desăvârșire și încep să mă gândesc cu spaimă ce se va alege de biata asta de gospodărie când voi închide eu ochii. Nu știu de ce, dar mereu mă ispitește amintirea lui Teofil, fie iertat, și mi-e să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
oprească avântul. Câinii însă se țineau după Ioana care, ajungând la ușa casei, așeză ceaunurile lângă prag zicînd: "Na, mâncați și voi, lua-v-ar dracii!" Cel mare se repezi la ceaunul gol, își dete seama c-a greșit, se strâmbă la cățelul care nimerise mai bine și, negăsind ascultare de bunăvoie, îl înșfăcă de ceafă și-l tăvăli puțin, ca să-l învețe minte, iar pe urmă se apucă de mâncare, fără să se sinchisească de chelălăiturile tovarășului mai mic și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
în gând, încîntat. Și la masă a mâncat cu poftă, iar la urmă, venind vorba de doine ardelenești, a cântat Lunga-i drumul Clujului și a stârnit ovațiile tuturor. Până și Miron l-a felicitat, în vreme ce Nadina, care obișnuia să strâmbe din nas când auzea muzică românească, îi luă promisiunea să-i cânte la București toate doinele pe care le știe... Gogu și Eugenia plecară pe ploaie. Nadina, văzând din ușă cum răsucea firele de apă un vânt aspru, se zbîrli
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Zeci de glasuri răspunseră deodată, răcnind care de care mai vârtos. Erau sudălmi, și ocări, și amenințări, toate topite într-un vacarm asurzitor, din care nu se înțelegeau decât frânturi de vorbe murdare... Platamonu își rotea ochii holbați peste fețele strâmbate de furie și recunoștea țărani din Amara, din Lespezi și din Gliganu. Își opri privirea asupra lui Chirilă Păun, care era mai în față, alături de fratele învățătorului Dragoș, și-i zise cu blîndețe: ― Spune tu, Chirilă, care e necazul și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
merge pe voia lui? se încruntară câțiva. Ce, tot el are să ne poruncească? D-aia a venit revoluția, să suflăm noi în ciorba lui, ori dânsul într-a noastră? ― Lăsați, fraților, că țîțăie sufletul într-însul și numai să ne strâmbăm o dată la el că fuge, cîtu-i de bătrân, de nu-l prinzi nici cu ogarii! observă unul spân și slab, stârnind râsete de mulțumire. Trecuseră trei ceasuri de când cancelaria și curtea erau pline de oameni. Străjile se întorseseră, după ce colindaseră
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nivelul oamenilor, Iuga se opri. Dintr-o singură ochire observă că țăranii au cuprins toată împrejurimea conacului până la castelul lui Grigoriță și toată ograda argaților. Soarele coborâse spre asfințit în spatele caselor, adumbrind cerdacul și însîngerînd sutele de capete cu privirile strâmbate de puterea luminii. ― Văd că într-adevăr ați venit tot satul, cu cățel, cu purcel! zise Miron calm, cercetând fețele, parc-ar fi vrut să vadă cine lipsește. ― De, cucoane! răspunseră câteva glasuri nesigure, între care bătrânul Iuga recunoscu pe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cernea lin întunericul. Oamenii păreau mai grăbiți și mai mânioși. Fața flăcăului lucea de sudoare și de amărăciune. ― Da ce-i, Petrică? întrebă primarul Pravilă, văzîndu-l atât de schimbat. ― Dumneata nu vezi ce-i, ori nu vrei să vezi? se strâmbă Petre cu răutate. ― D-apoi că rușinea asta... începu Lupu Chirițoiu, care se afla alături, cu glas de dojană și părere de rău. Petre nu-i dădu răgaz să isprăvească: ― Ia mai tacă-ți clanța, hodorogule! Că destul ne-ai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de făcut, Petrică?... Învață-ne tu, să știm cum să ne purtăm fiecare! Petre scrută cu ochii lui aprinși mulțimea care-l înconjura. Pe fața-i osoasă, mușchii jucau sub pielea oacheșă întinsă și lucitoare. Și deodată gura i se strâmbă într-un râs larg și plin de dispreț: ― Apoi dacă vi-e frică de armată, de ce n-ați stat mulcom?... Nu trebuia să vă sculați asupra boierilor dac-ați crezut că boierii or sta cu mâinile în buzunar și ne-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nemișcată, lovită de un glonte în frunte; copilașul în brațele ei moarte plângea și vrăjea din mânuțele goale, parcă ar fi căutat să se smulgă de la pieptul mamei. Aproape de ea, un bătrân se zvârcolea între un băiețel ucis, cu fața strâmbată de spaimă, și Chirilă Păun, care horcăia nemișcat, vărsând la fiecare horcăit sânge negricios, năclăindu-i barba, gâtul, pieptul, închegîndu-se în dungi groase... Pete albe însemnau pe pământul gras de la marginea Amarei numai trupurile țăranilor morți reci sau agonizanți, căci
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să fi avut nevoie de trei sasuri deschise pentru a se salva? Dallas se întoarse spre ea, iritat. ― Pe dracu'! Cum să știu? (Își reveni imediat.) Îmi pare rău, n-avea rost. ― Nu, n-avea. (De astă dată, Lambert se strâmbă.) Întrebarea mea a fost prostească. ― E vremea să căutăm singuri răspunsurile. (Cu ochii aplecați pentru a se feri de pietre, escaladă panta care-l ducea la deschizături.) Am așteptat destul. Să intrăm, dacă putem. ― Trebuie să fie un sas conceput
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
fenomen. Dallas îl găsi pe Ash în afara infirmeriei cu nasul lipit de geam. ― Ce s-a îmtâmplat? zise Ripley apărând de la celălalt capăt al coridorului. Am auzit un apel pe un difuzor branșat. ― Ascultai? Dallas o măsură curios. Ea se strâmbă. ― Altceva nu e de făcut pe navă. De ce? Există vreo obiecțiune? ― Nu. Întrebam și eu. Se uită prin geamul gros la "autodoc". Cum nu observă nimic deosebit, i se adresă lui Ash:) Așadar? ― Kane! Privește-l atent. În întregime. Dallas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
pasă de ce zice Compania, asta tot are gust de reciclare. Acreala asta din hrana artificială nu poate fi eliminată oricât piper ai pune, sau alte condimente. ― Am mâncat și mai rău, comentă Parker îngândurat, dar și mai bine. Lambert se strâmbă la spusele inginerului, ținând într-o mână o lingură plină cu o bucată de Steak-care-nu-prea-era. ― Nu-ți place, dar înfuleci de parcă ai da de ceasul morții. ― Adică... îmi place, explică Parker înghițând o altă porție. ― Adevărat? întrebă Kane mâncând în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
lichide cât ai stat în "autodoc", zaharoză. dextroză și altele, astea te-au ținut în viață. Dar nu-s de-ajuns. Nu mă mir că ți-e foame. ― Mâhî, făcu Kane cu gura plină. E ca și cum... ca și cum... Tăcu deodată, se strâmbă, apoi păru deconectat, oarecum speriat. Ripley se aplecă spre el. ― Ce ai, ți-e rău? Nu ți-a priit mîncarea?. ― Nu... nu cred. Avea un gust normal. Nu cred că... Se opri din nou. Cu fața contractată, gemu de câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
mult. ― Și după aia? întrebă Brett frecându-și bărbia. ― Terminăm hrana și oxigenul. Cu mâncarea ne mai descurcăm, dar cu oxigenul, este imposibil. Iată că am lămurit și interesanta problemă a posibilității de a supraviețui fără materiile nereciclate. Lambert se strâmbă la această încântătoare evocare. ― Mersi! prefer să mor înainte. ― Bun, conchise Dallas, încercând să pară încrezător. Deci avem la dispoziție o săptămână întreagă de activitate nelimitată. E mult mai mult decât avem nevoie ca să găsim creatura asta diabolică și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
evoluate, ca rechinii, detectează câmpurile electrice. Am cântărit bine. Nu e o idee bună, zise Dallas. ― Creatura este poate capabilă să detecteze și câmpurile electrice generate de corpurile noastre, supralicita Ripley. Așa s-ar putea să ne depisteze. Parker se strâmbă. ― În orice caz. pun pariu că nu se bazează numai pe ochii ei. Dacă ăia sunt ochi ce-am văzut eu. ― Așa este. ― O creatură care dispune de o asemenea putere de adaptare trebuie să aibă mai multe simțuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]