1,303 matches
-
dinăuntru, puteau presupune că șeful lor era acela care mă lăsase să ies. Am trecut, așadar, de grilaj, Îndreptându-mă spre străduța care, cotind la dreapta, ducea către Bulevardul Ambasadorilor și, În zece minute, la legația mea. La intrarea pe străduță erau postați trei soldați. Aveam să trec prin fața lor? La stânga, am observat o altă străduță. Am crezut că era mai bine s-o apuc pe acolo, chit că aveam s-o iau mai târziu la dreapta. Am Înaintat, deci, evitând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
așadar, de grilaj, Îndreptându-mă spre străduța care, cotind la dreapta, ducea către Bulevardul Ambasadorilor și, În zece minute, la legația mea. La intrarea pe străduță erau postați trei soldați. Aveam să trec prin fața lor? La stânga, am observat o altă străduță. Am crezut că era mai bine s-o apuc pe acolo, chit că aveam s-o iau mai târziu la dreapta. Am Înaintat, deci, evitând să privesc În direcția soldaților. După câțiva pași, n-aveam să-i mai văd, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cuvânt magic: andarun, „casă interioară”. Soldații n-aveau să vină să scotocească acolo unde stăteau femeile! Într-adevăr, zgomotele soldaților nu s-au apropiat decât ca să se Îndepărteze iarăși, Înainte de a dispărea. Cum vor fi știut ei pe care din străduțe aș fi putut să mă pierd? Cartierul era o Învălmășeală alcătuită din zeci de ganguri, din sute de case și grădini. Și era aproape noapte. După un ceas, mi s-a adus ceai negru, mi s-au răsucit țigări, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
travestit În femeie, și de a merge la legația americană, pe scurt, de a continua drumul Întrerupt cu câteva săptămâni Înainte. Dar „mama” mea insistă să-mi schimb hotărârea. După ce făcu un tur de recunoaștere, Își dădu seama că toate străduțele care duceau la legație erau păzite. În plus, eu fiind destul de Înalt, un metru optzeci și trei, travestirea mea Într-o femeie persană n-ar fi Înșelat nici un soldat, oricât de prost observator ar fi fost. Cealaltă soluție era aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
străzile sunt animate, bărbații transformă răspântiile În salon, cercuri de scaune cu fundul din Împletitură de pai, cercuri de kalyan al căror fum alungă, Încetul cu Încetul, mirosurile zilei. Îl urmam, pas cu pas, pe Howard. O cotea de pe o străduță pe alta fără urmă de șovăială; din când În când, se oprea să salute vreun părinte de școlar, pretutindeni puștii Își Întrerupeau jocurile, făcându-i loc să treacă. Am ajuns, În cele din urmă, În fața unei porți roase de rugină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
insuliță În care ultimii devotați ai Constituției să se poată aduna, apăra, dar, Îndeosebi, să poată reflecta Împreună asupra acțiunilor lor din viitor. Dacă ni s-ar fi spus, În acea tulbure zi de iunie, că, doar cu cele câteva străduțe Întortocheate din bazarul din Tabriz, câteva zeci de puști Lebel și singurul nostru tun de Bange, aveam să redăm Întregii Persii libertatea furată, cine-ar fi crezut-o? Și, totuși, chiar asta s-a Întâmplat, dar nu Înainte ca cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
acasă de la școală. O iau pe Broadway și o cotesc pe un drum lateral, trecând pe lângă tarabe cu poșete contrafăcute, accesorii colorate pentru păr și un tip care cântă la chitară, dar cam aiurea. Curând mă trezesc mergând pe o străduță pietruită superbă, apoi pe alta. De fiecare parte, se află clădiri vechi de cărămidă roșie, cu scări pentru incendiu de sus până jos, cu copaci plantați pe trotuar, și atmosfera devine brusc mult mai cuminte decât cea de pe Broadway. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
pedant, perfect în rol. Privește stânga dreapta, traversează. TUTUNGERIE, LAPTE, CROITORIE. Sunt toate aici, alături. „Ca la începutul lumii. Dacă ne-am putea privi cu detașare, istoric...“ Cotește după colț, trece de stația de tramvai, se depărtează, intră pe o străduță laterală. Liniște pitică, șerpuind prin curți oblice, orientale. Peste garduri clipește, rar, geana lungă și verde a crengilor. Grădinițe rotunjite, lângă mormane de gunoaie. Tufe țepoase de trandafiri roșii lângă grămezi de cârpe, cutii, pungi. Pitoresc patriarhal, anulând delimitările. Aleea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
instrucțiuni fișe statute, codurile Asociației Exemplare. Din stație, ia autobuzul până la fabrica de pâine. De acolo, călătorul se întoarce vreo sută de metri, cum scrie pe biletul pe care îl ține în mână, ajunge în fața magazinului SCAMPOLO, închis pentru inventar. Străduță la dreapta, până la blocul vechi, cenușiu. Urcă până la etajul doi, bâjbâie până la comutator. Apasă, se aprinde un bec chior, da, acum își vede pașii. Nu-i decât unul, un pas până la apartamentul 8. Apasă butonul, se aude soneria, dincolo de ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
îl împăturește, cum cere regula, bilet dus-întors. Dar când coboară din tramvai îl aruncă, nepăsător. Traversează strada, ia autobuzul până la fabrica de pâine. Coboară din autobuz, se întoarce vreo sută de metri, ajunge în fața magazinului SCAMPOLO. Magazinul e închis: Inventar. Străduța cotește la dreapta. Blocul vechi, cenușiu. Etajul doi. Bâjbâie, cauta comutator, apasă. Se aprinde un filament. Un pas până la apartamentul 8. Apasă butonul. Soneria sună, sunetul năvălește în apartamentul de după ușă. Nimic. Încă o dată. Așteaptă, nici o mișcare. Mai sună o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ușă. Nimic. Încă o dată. Așteaptă, nici o mișcare. Mai sună o dată. Pas înapoi, apasă comutatorul, se aprinde filamentul, lumina slabă, abia devezi scara, bara metalică, acoperită cu plastic verde, murdar de atâtea mâini și tocit de vreme. Pipăie prudent, coboară, regăsește străduța, magazinul SCAMPOLO, stația de autobuz, autobuzul, stația de tramvai, tramvaiul. Intoarcerea din aventură. Vinerea ratată, rămâne miercurea următoare. O oră, aplecat peste discul numerelor care formează ruleta lumii.Invârte, o dată, de nouă ori, de șaizeci de ori, numărul refuză dialogul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
se face. Puteam s-o fac acasă. Credeam că ai instrument, de-asta am venit. Gentimir se-ntoarse în cămăruța lui. Mobilul sună de câteva ori, apoi se opri brusc. Bătrânul privea prin ușa larg deschisă a cizmăriei dincolo, peste străduță. Forfota obișnuită a unei dimineți de vară. La pâine se formase coadă. Nu venise mașina. Bătrâna cu găleata de prune, chircită pe trotuar, cântărea unei fetișcane câteva fructe într-o plasă de plastic roăie, cu chipul prefectului Soporan imprimat. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
era așa frig. Nu s-ar fi îndoit o clipă că o va duce acasă. Dacă vreau să mă schimb, trebuie să am în vedere lucrurile mărunte de genul acesta. —OK, ar fi grozav. Mulțumesc! Jake o ia pe o străduță îngustă de lângă Seven Dials, unde probabil că și-a parcat mașina. Toate magazinele sunt închise și pentru o zonă din centrul Londrei e mult prea întuneric, nu văd decât un singur felinar, dar și acela învăluie totul într-o lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
nemaipomenit, îl aprob, deși, spre deosebire de Davey, mă gândesc cum mă mușcă Jake ușurel de lobul urechii, cum îmi răsuflă încet pe buze, cu o secundă înainte să mă sărute. —E atât de sufletist, zice Davey. Urcăm spre Exmouth Market. Iubesc străduța asta. În ciuda faptului că e aproape în centru, lângă King’s Cross, are o atmosferă caldă, familiară, de străduță de cartier: o mulțime de restaurante drăguțe și de baruri dărăpănate. Nu s-au prea strecurat restaurante mari aici - este un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
încet pe buze, cu o secundă înainte să mă sărute. —E atât de sufletist, zice Davey. Urcăm spre Exmouth Market. Iubesc străduța asta. În ciuda faptului că e aproape în centru, lângă King’s Cross, are o atmosferă caldă, familiară, de străduță de cartier: o mulțime de restaurante drăguțe și de baruri dărăpănate. Nu s-au prea strecurat restaurante mari aici - este un Pizza Express, dar, deși este parte dintr-un lanț de restaurante, a reușit să evite renumele prost de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Poate. Meditez câteva clipe la această idee. —A! Nu ți-am spus despre chestia absolut ciudată pe care a făcut-o după aia. Am urcat în mașină și eu credeam că mergem direct la Londra. Dar el conducea pe niște străduțe nenorocite și încurcate din Whitstable, pe care nu-mi amintesc să le fi parcurs când am venit. În final, s-a oprit la nu știu ce chioșc de înghețată și a zis: „Mă întorc într-o clipă“. A venit cu două cornete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
corespunde cu numărul biletelor și nicidecum dacă biletele sunt bune. Bineînțeles că nu am întâmpinat nici de data aceea o problemă și, fericiți nevoie mare, la ieșire parcă ne ardea sufletul după o țigară, așa că am luat-o pe o străduță paralelă cu strada principală, mai puțin luminată și la rădăcina unui copac am început să sugem cu poftă din trabucuri. Unul dintre noi zice deodată: „Șase! Vine Zablău!”. Parcă ne-ar fi pălit cineva cu leuca în cap! Era unul
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
În direcția În care privește ea, aproape că mi se taie respirația. În fața casei noastre așteaptă o mașină superluxoasă absolut uriașă. Vreau să spun de-a dreptul uriașă. E argintie și strălucitoare și Îți sare foarte tare În ochii pe străduța noastră. Adevărul e că cei din casele de peste drum au Început deja să se uite la ea curioși. Și, fără veste, mi se face extrem de frică. Ce fac ? E o lume despre care nu știu absolut nimic. Când stăteam pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
o fi făcut la stânga ? Mă uit pe geam, deja enervată la gândul că poate mă lasă prea departe și clipesc, uimită. Doar nu... Nu se poate să... Ba da, se poate. Mă uit Înmărmurită pe geam. Ne aflăm chiar pe străduța mea. Iar acum oprim chiar În fața casei mele. Pornesc În goană pe scări, aproape scrântindu-mi glezna și mă uit blocată la șofer. — Ellerwood Road, numărul 41, spune cu un gest Înflorit al mâinii. Nu. Nu se poate una ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Katie, pe tonul cu care cerți un copil. Nu-ți amintești, tu ai fost cea care mi-a sugerat să mănânc de prânz În altă parte decât de obicei. Ei, și am găsit locul ăsta ușor ciudat, ascuns pe o străduță. Îl recomand tuturor. — E... un restaurant, ce e ? O cafenea ? — Nu chiar, spune meditativă. N-am mai fost niciodată Într-un asemenea loc. Intri și cineva Îți dă o tavă, apoi Îți iei singur mâncarea să te duci și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
după trei nopți petrecute Într-un parc, sub cerul liber, zgribulit de frig și slăbit În ultimul hal. Moartea nu mă luase Încă și parcă mă Încăpățânam și eu prefăcându-mă că n-o mai văd. Cerșeam la intersecția unor străduțe desfundate, pe lângă fostele uzine Timpuri Noi, și am dat de o mașină părăsită, o rablă care părea că fusese salvată de la incendiul pe care tocmai Îl trăisem pe viu. Mi-am făcut cum a dat Dumnezeu, de disperare, culcuș Înăuntrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de șapte ani înainte să o fi cunoscut. Poate ar fi trebuit să- mi cumpăr o havana. Aici noaptea se lasă repede. Mai sunt câteva ore până la miezul nopții. Stațiunea e plină de turiști, plimbându-se pe plajă sau pe străduțele orășelului. Briză aduce, când și când, frânturi de muzică de la terasele pe care mici orchestre se întrec în a atrage clienții. Mai ales trompetele își aruncă țipetele în noapte. Tărâțată...ta...ta... Cu ea nu am venit pe aici. Nu
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
de accidente, și datorită oboselii și căldurii, iau un autobuz ce transportă gratis călători la Saint Guilhem. In câteva minute ajungem și iată-mă intrând într-o foarte mică localitate cu case din piatră lipite de peretele muntelui, cu o străduță între ele și pârâul care curge alături. Mă impresionează profund acest pâlc de case la parterul cărora se află restaurante, baruri, magazine mici cu tot felul de produse. Cătunul acesta este cu totul diferit de localitățile de la câmpie sau deal
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
de stâlpi groși din lemn. Interesantă clădire cu acest acoperiș gigantic ce protejează o bună parte a pieții. Poate că acest model de clădire este tipic pentru această regiune a Franței. Găsesc cazare la Gîte d’etâpe comunală, pe o străduță în centru, aproape de oficiul de turism. In pragul ușii mă întâmpină o doamnă cam la 65 de ani, scundă, blondă și surâzătoare. Este o voluntară din asociația sf. Iacob, care are în grijă casa pentru pelerini. Sunt șase paturi aici
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
început să mă latre cu furie, scoțîndu-și colții și dând să sară de pe gardul mai înalt ca mine direct în capul meu. Incet, încet, privindu-l direct în ochi am început să pășesc înapoi, și apoi, ocolind sătucul pe o străduță laterală, mi-am continuat drumul, gândindu-mă la ce simțisem în fața ușii bisericii și la acel câine atât de urât și la lătratul lui amenințător. Nu știu ce să zic; or fi păcatele mele așa de grele și urâte ce
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]