1,325 matches
-
mă gândesc din când în când la omul acela. Chiar mi se pare că am înțeles de ce în toate țările pe unde am fost se afla în fiecare casă câte o statuie a acelui om vrednic de milă. Undeva în străfundul inimii sale, omul năzuiește după cineva care să-i fie alături toată viața, să nu-l trădeze și să nu-l părăsească, fie el doar un câine bolnav și jigărit. Omul acela s-a preschimbat într-un câine amărât de dragul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mulțimea de români, avem sau ne dorim să avem în casele noastre harta României Mari? Iată ce înseamnă, O MAMĂ DE EROU. După o scurtă pauză măicuța reia cu o voce gravă, apăsată, o voce ce pare că venea din străfundul zbuciumatei noastre istorii: „HARTA ROMÂNIEI MARI VREAU, CHIAR DE M-OR UCIDE, DAR șTIU, PENTRU DREPTATE, PENTRU DREPTATE !”... Cer iertare că nu am puterea, harul cuvântului scris să pot reda această imensă dorință, gravitatea rostirii acestor cuvinte, glasul ferm, hotărât
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
DREPTATE !”... Cer iertare că nu am puterea, harul cuvântului scris să pot reda această imensă dorință, gravitatea rostirii acestor cuvinte, glasul ferm, hotărât, ce venea parcă din adâncimea pământului și înălțimea cerului Divin, o voce ce părea că vine din străfundul îndureratei și zbuciumatei noastre istorii, ceva unic mi a fost dat să ascult, să trăiesc și să pot înregistra pe bandă de reportofon, să poată fi ascultată această mărturisire zguduitoare, care era dorința unei mame, a unei mame de erou
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
suflete nu-l atrag. Chiar și răul trebuie să aibă o anumită coerență. Adevărată poezie, indiferent de stilul în care e scrisă, semănă cu o rugăciune. O simți cum îți tulbură nu numai sufletul, ci și trupul. Te înfiorează până-n străfunduri. Rostește rugăciunea Tatăl Nostru, a cărei simplitate n-ar egal, și apoi un sonet de Shakespeare sau o poezie de Eminescu sau Rilke! Vei simți aproape același efect. O înălțare. Poezia n-ar trebui să dispară niciodată din lume. Poate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
este un complex de gânduri, un complex de experiențe spirituale și mai ales este o sinteză a vieții în sine. Probabil la asta te referi și tu când îmi vorbești de "limba universală a îngerilor". Adevărata poezie, izvorăște, probabil, din străfundurile unei ființe umane care a ajuns la o anumită maturitate și care are o anumită răspundere față de acel act "de documentare". Asta nu necesită neapărat o maturitate cronologică, ci o maturitate a spiritului și cugetului, care doar așa se pot
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
-i cheamă la El pe cei ce-L iubesc!” Dumnezeu încearcă și în felul acesta, cu maximă precauție și discreție, să-i aducă la cunoștință tragicul deznodământ. Dar Abraham, lipsit de organul perceperii răului, nu înțelege nimic. Păstrează totuși în străfundul inimii cuvintele chiparosului. Odată ajunși acasă, primul lucru pe care îl face gazda e să spele, în semn de bună primire, picioarele oaspetelui. Al doilea semn, declanșat în mod spontan și oarecum irațional, este plânsul în care izbucnește Abraham atunci când
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
instaurându-se în locul ei definitiv. Împărăția cerurilor se pogoară brusc, omul neparticipând efectiv la „preluarea puterii”. Metaforic, după remarca lui Vielhauer, deosebirea dintre cele două vârste apare net în Daniel 7: vârsta de acum este întruchipată de fiarele urcând din străfundul mării, în timp ce vârsta viitoare se arată sub chipul omului coborând imperial din cer. Instaurarea noii vârste echivalează cu o nouă creație. Nimic nu supraviețuiește în condițiile dinainte: drepții se bucură din plin de condițiile pământului transfigurat, devin locuitori ai Ierusalimului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
parte, le arată bărbaților „metalele și modul de a le prelucra”, precum și podoabele, vrăjitoria, astrologia etc. (8). Aceste învățături perfide umplu pământul de sânge, de dezmăț și de vicii 151. Ca pedeapsă, Dumnezeu îi va arunca pe îngerii rebeli „în străfundurile pământului”, pregătind în același timp lichidarea uriașilor, ale căror suflete vor continua totuși să-i bântuie pe fiii bărbaților și ai femeilor „până în ziua sfârșitului” (16). Îngerii se fac de două ori vinovați: o dată pentru că „s-au spurcat amestecându-se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
învăluit în mister, încălzit de aerul romantic degajat de tot ce îl înconjura, simți o durere bruscă, o poftă de o lume imaginară, o poftă de ceva ce nu mai cunoscuse până atunci, dar pe care îl simțea ascuns în străfundurile sale. Lumânarea îi atrase degetul ca pe o molie și-l trase înainte și înapoi prin flacăra galbenă și albăstruie. Își aminti cum, nu cu mult timp în urmă, pe când restul familiei dormea, petrecuse ore întunecate deasupra cărților sale, mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
era obosit, din când în când era cuprins de o izbucnire de mânie și nu putea face altceva decât să se abțină să nu sară și să arunce cu obiecte, să urle tare sau să izbucnească în lacrimi. Undeva, în străfundul stomacului său, se cuibărise o premoniție îngrozitoare, iar mintea părea să-i fie stăpânită de o ceață impenetrabilă. — Ssssh, încerca el să se calmeze. Și: Sssh, se auzea briza în jurul său. Se părea că Sampath îi împărtășise propriile temeri, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
toaletei. De parcă Îi declara război de uzură propriului său organ recalcitrant: să vedem cine cedează primul. Accesoriul de carne moale, neputincioasă, care Îi atârna Între degete Îi aminti brusc de șopârlă, un fel de creatură grotescă, zgrunțuroasă, dezgustătoare, apărută din străfundurile evoluției, lipită acum enervant de trupul său. Peste o sută sau două sute de ani, cu siguranță că fiecare va avea posibilitatea să Înlocuiască după bunul plac acest apendice supărător cu vreo componentă mecanică miniaturală, care doar la o simplă atingere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
acesta se pierdu într-un fel de gâlgâit îngrozitor, când Corl azvârli cadavrele celor doi paznici tocmai în celălalt capăt al coridorului. Nu voia ca aceste cadavre să fie găsite în apropierea cuștii sale. Era singura lui șansă. Zguduit până în străfunduri, conștient de enorma greșeală pe care o săvârșise, incapabil să-și adune gândurile, Corl se întoarse în temnița lui, a cărei ușa se închise cu un clinchet metalic. Prin încuietoarea electrică începu din nou să circule curentul. Corl se făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
și această vedere asupra adevărului. Sammler nu putea să jure că aceasta era exact așa, Însă Broadway-ul intersectat cu 96th Street Îi dădea un asemenea sentiment al lucrurilor. Viața, când era așa, doar Întrebări și răspunsuri de pe culmile intelectului până În străfundurile sale, era de fapt o stare de nenorocire murdară aparte. Când nu era decât Întrebări și răspunsuri, nu avea nici un farmec. Viața, când nu avea nici un farmec, era pe de-a-ntregul Întrebări și răspunsuri. Asta funcționa În ambele sensuri. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de ziua de mâine. Uneori nu puteau gândi nici măcar cu două ceasuri În viitor. Totul se decisese, adeseori, În străfulgerarea sabiei. Timpul trecuse repede și Încet, ca un fluviu care fremăta la suprafață, dar căra o albie de mâl În străfunduri. Erina ar fi vrut uneori să oprească totul. Să iasă din nebunia lui Cosmin și să revină la normalitate. Să-și trăiască visele, speranțele și vârsta. Se simțea trasă ca de un vârtej și voia să iasă. Dar fiecare clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de femeie perfidă îndărătul unui nor cernit ca o jale. -Aș bea apă cristalină de izvor, din care s-au adăpat ielele însetate. Aș bea apă curată din pumnii lumii. O avalanșă de gânduri îmi curmă dorințele, învăluindu-mă până în străfundul sufletului străin, ca o catedrală părăsită.Universul se metamorfozează într-un uriaș hermafrodit, îndemnându-mă să beau apa vie din căușul palmelor sale în care s-a născut imensul ocean îmblânzit. Mă strecor ușor, ostoindu-mi setea. Mă las mângâiată
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
se învârtă amețitor, ca doi tovarăși de joacă nedespărțiți... Apoi, să cadă osteniți și să simtă cum zboară alături, bătând cadențat din aripile proaspete și albastre. Doar aripile lor puteau fi așa de albastre, pentru că gândurile lor veneau dintr-un străfund neexplorat al zărilor virgine... Dar el , cel adevărat, încă era aici așteptând ca și ea un tren... Nu unul oarecare, ci un tren al grijilor pe care voia sa le transporte cât mai departe... Trăsăturile lui se conturau obsesiv, apoi
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
dealurilor. În sângele meu dragostea avea plânsul pământului și aduna în lacrimi numai ceruri de liniști. Prin demonii urâcioși și bâlbâiți pășeam cu luare aminte împiedicându-mă de multe întrebări. De ce luceferii au picioare de fluturi și se încolăcesc în străfundul vinețiu al depărtărilor? De ce-mi tremură în surdină cerul înroșit al despărțirii? Nici un om nu se mai întoarce din grăbirea necuvântătoare a văzduhului. Între două respirări sufletu mi simțea primejdia aventurii nedorite. Între două respirări pădurile-și odihneau bocetul
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
vioaie și însuflețită de dragoste. — Pe cât ți-e gura de păcătoasă, pe atât de dulci îți sunt buzele. — Nerușinatule!se depărtează tot mai mult Teofana — Și calde și catifelate! — Ciau! Ciau! îi strigă să-l determine să plece, deși în străfundul ei recunoștea cât de plăcut sărută Cezar și câtă fericire simte în acel moment, fericire pe care nu voia s-o mărturisească. — Și proaspete și fragede! și.... continuă cu toate atributele care-i vin în minte și care-i încălzesc
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
canapea? Cam după câte o stare ca aia, în care inert constat că sânt singur, atunci îmi vine în cap varianta cu "ce ar fi dacă aș pleca mîine". De fapt, e numai un joc al minții, pentru că, undeva, în străfundul meu, știu că nu mai am putere să mai plec o dată. Așa că fac doar planuri "cum ar fi dacă". Acest "cum ar fi dacă" începe întotdeauna cu o evaluare (mintală, bineînțeles) a proprietăților și a averii, continuă imediat și cu
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
o vezi prima dată cu ăla. Ăla e Ăla, nu vrei nici măcar să-i pronunți numele. Te ia cu cald, pentru că, deși știi că e cu Ăla, cel din cauza căruia ai dat-o afară din inimă, speri pe undeva, prin străfundul suflețelului tău zdruncinat de nenorocire că totuși nu s-a mutat la el, dar știi sigur că stă acolo, speri totuși să nu poată să treacă dintr-un pat în altul chiar așa rapid și că măcar și-a luat
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
celor 40 de hoți. Și, continuă Bărzăunul foarte amărît de-o asemenea perspectivă, dacă nu vrea să mai meargă Ilinca, nu mai merge nici Virgil... nu mai merge nici Vlad... și... A tăcut cîteva clipe privind cu ochi de prizonier străfundurile albastre ale cerului, apoi s-a întors spre mine și mi-a declarat cu o hotărîre în fața căreia nu mai exista echivoc: Și nici eu nu mă mai duc!... Cu cine să mă duc?... Cu Nuțu lui Răstoacă?... Ducă-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
nu părea niciodată încurcată. — De ce m-a ales mama pe mine? M-a izbit vioiciunea privirii aceleia. O țin minte perfect. O privire care s-a repezit într-a mea și mi s-a vârât pe sub gene, dincolo de ochi, până în străfundul creierului, o privire dureroasă, crudă întru câtva, dar vie, atât de vie și de puternică încât abia dacă nu mă clătinam sub greutatea ei. — Te chinuie întrebarea asta, nu? Îți pare rău că s-au despărțit? Să nu-ți pară
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
părțile de acces. În fața bolții multiple a intrării principale, bogat ornamentată, Thorson îi arătă literele gravate în marmoră. Întunecat la față, Gosseyn se opri și citi antica inscripție: RAȚIONAMENTUL NEGATIV ESTE CULMEA CONȘTIINȚEI Suna ca un suspin ce răzbate din străfundurile veacurilor. Ceva din realitatea semnificațiilor, din modul lor de acțiune asupra sistemului nervos uman, se regăsea în această inscripție. Miliarde și miliarde de oameni trăiseră și muriseră, fără să bănuiască vreodată că certitudinile lor pozitive contribuiseră la deranjarea creierelor prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
multe cuvinte din limba aceea, care se cheamă sanscrită, și ne amintește necontenit de rădăcini. Din această limbă își trag izvorul multe limbi ale popoarelor. Atunci când cineva o să vă întrebe: Mo si tu rrom? să răspundeți, cu toată gura, din străfundul sufletului și inimii: Da! Acest lucru dovedește că sunteți un sinte. Trebuie să fiți mândri de neamul vostru! Și mai trebuie să știți că țiganii, oriunde s-ar afla ei, sunt fii ai dragostei și ai libertății. Chiar dacă unii or
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
un diamant cât pumnul unui om. Lucirile diamantului au orbit-o pe fata cea frumoasă. Și ea și-a dus mâna la ochi și a scăpat toporul de argint pe fundul lacului. Și-atunci o mână uriașă a ieșit din străfundurile lacului. Mâna a apucat-o pe fata cea frumoasă și a târât-o în adâncurile cele mai nebănuite ale lacului. Și astfel, fata a devenit regină. A devenit soția demonului din adâncuri. Și fata n-a mai ieșit niciodată să
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]