1,751 matches
-
aibă cum să le arate ce e de făcut, iar știința ei se va stinge, În timp ce cuvintele ar păstra-o. Minos mormăi. Luă un băț și scrijeli În țărână una dintre formele perfecte pe care le zărisem pe pietrele ce străjuiau poteca. - La mine În sat e un om care face numai forme din astea. Eu nu știu la ce sunt bune, dar Îmi plac, așa că l-am rugat să le dea nume. Ăsta e un triunghi. Ăsta e un pătrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Din nimic se înfiripă un cartier întreg, bloc cu bloc, apartament cu apartament. Sub tavanele date cu lavabil, mii de perechi de ochi se deschid și inima bate apăsat în conștiința trează, repede-repede. Și de ce atât de repede? Șoseaua e străjuită acum de pereți verticali de beton iar fiorul de lumină străbătând creierul clasei muncitoare s-a încetinit. Restul lumii nu începe munca așa devreme. Sau lucrează în tura a doua. Undeva la câmp, renaște o zi roz-cenușie ca pieptul turturelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
grandoare monolitică a unui cavou de nobil roman. În cinci ani de război total, casa aceea nu suferise nici o zgârietură, nici măcar un geam nu i se crăpase. Ferestrele înalte, fixate adânc în zidurile groase, dădeau la sud spre o livadă străjuită de zidul înconjurător. La nord, încadrau conturul zimțat al monumentelor în ruină ale Berlinului. Purtam uniformă. La centură aveam un pistol mic și un pumnal mare, de ceremonie. De obicei nu purtam uniformă, dar aveam dreptul să port - o uniformă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
de pe holuri era așa de mare, încât mă oprii în prag, cu gura căscată. Apartamentul de lux al lui Margery Pickett avea un birou dotat cu tehnologie de ultimă oră, o măsuță pe care se aflau o mulțime de reviste, străjuită de două fotolii care păreau foarte confortabile, o fereastră spre lume pe pervazul căreia erau plante foarte bine întreținute, un arbust de yucca într-un colț, iar podeaua era acoperită în întregime cu mochetă într-o nuanță caldă de culoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
simțeam singură, dezamăgită de decizia părinților. Universul meu se făcuse mic și camerele apartamentului, deși spațioase și atrăgătoare, parcă mă sufocau. Am ieșit afară contemplând apusul de jăratic al soarelui în simfonia de păsărilor și zumzetul vietăților din pădurea ce străjuia cartierul ca o platoșă vie. Am tresărit când două mâini mici, calde și catifelate mi-au blocat privirea tristă. Ghici, cine e? Am încercat să enumăr toate numele persoanelor cunoscute în speranța că cineva a venit în vizită, dar acel
Prietenia. In: ANTOLOGIE:poezie by Diana Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_675]
-
mișcare de toreador cu state vechi de serviciu, iar Scriitorul trecu pe lângă el și se prăbuși în genunchi. Scuipă într-o parte, se ridică cu greutate și se repezi din nou. Indiferent, Magicianul pocni din degete... * ... alerga pe o alee străjuită de trandafiri roșii. Nu-i vedea capătul, dar era conștient că lăsase în urmă ore bune. Și gâfâia... Nu știa de ce aleargă, nici nu-și punea această întrebare. Alerga și atât, ca și cum ar fi vrut să doboare ultimul record mondial
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
abandona brusc alergarea, obligându-l să se prăbușească în genunchi - se și văzu cu ei juliți, ca în copilărie - observă chiar în fața lui o casă de bilete. O casă de bilete din lemn, vopsită în alb, pe o alee lungă, străjuită de trandafiri roșii. Vânzătorul avea o uniformă albastră, prăfuită pe umeri, și o șapcă cu cozoroc pe care scria Toate drumurile duc aici... Aici? Unde, aici?, se întrebă înainte de a se spijini în coate de marginea ghișeului... Vopseaua era scorojită
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
strângă de gât... ceva nedeslușit îl împingea, în ziua aceea, spre casa bunicii lui din Zahorna. Avea inima grea și căuta liniștea sufletului său, precum câinele cată umbra pe timp de arșiță. O portiță de nuiele, lăsată pe-o parte, străjuită de un salcâm bătrân și scorburos, dădea într-o ogradă năpădită de buruieni și ierburi sălbatice. Din fundul ogrăzii, largi, cu tufe mari de soc și liliac, se ivea căsuța străveche, tăcută, și aproape ascunsă sub streșina lată, cu ferăstruicele
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
plată, a unei coline, În mijlocul unei grădini cu pomi fructiferi. Iadul ni se prezenta În Înveliș de rai. Pere aurii, mere roșii, lăcuite de lumina apusului, străluceau festiv În frunzișul Încă viu al copacilor. Am intrat pe o alee lungă, străjuită de plopi fremătători și de tufe de liliac, pe care toamna Începuse să-și etaleze paleta de culori. Flori Încă viu colorate păreau că nu se grăbesc să se ofilească sub sărutul brumelor, care Întârziau să apară.[...] Gardienii ne-au
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
portiță. Ca toate celelalte; casa, Însă, durată temeinic, părea ceva de vis, plutind, peste un rai de verdeață, rai, În care, arbuști și pomi fructiferi, laolaltă cu numeroase specii de flori de grădină și de câmp, printre rondouri și alei străjuite de iarbă, de un verde crud, și de o prospețime ademenitoare - toate astea invitându-l, pe trecător, să-și Încetinească pasul, să privească, să admire, săși Încânte sufletul și să și-l Încarce de plăcere și de fericire. Mai avea
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
că picioarele calcă pe lespezi de piatră netede. Și-a plimbat privirea lateral, și-a răsucit trupul și a înțeles că a lăsat în urmă culoarul imens plin de lumină. În față se lărgea un platou muntos acoperit de iarbă, străjuit de conifere ce urcau până departe, unde privirea lui nu mai putea pătrunde. Călca pe iarba moale, întrebându-se de ce este atât de verde și fragedă. Nici nu a observat că ajunsese la poalele unui versant ce se ridica semeț
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
care le mai avusese. Recunoștea întregul traseu. Când imensitatea luminii a scăzut și zborul rotit a încetat, a revenit la deplasarea firească, pe picioare. Aceleași lespezi de piatră netedă i-au purtat pașii până în platoul muntos acoperit de iarbă și străjuit de conifere ce urcau până departe și, parcă mai repede decât în altă călătorie, unde s-a oprit pentru a-și verifica echipamentul de alpinist. Se cățără precaut, atent la fiecare pas, până la o stâncă mai mare, ieșită mult în
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
drumul nostru și destul de aproape, răspunse el vesel, deschizându-i portiera. Umbrele lungi ale copacilor făceau ca seara să se instaureze mai repede pe alei, dar era plăcut. Aerul curat și mirosul proaspăt al florilor și straturilor de iarbă ce străjuiau majoritatea aleilor provocaseră la plimbare mulți oameni. Erau de toate vârstele. Doar băncile erau ocupate, în exclusivitate, de bătrâni și de îndrăgostiți, care nu se sfiau să se strângă în brațe și să se sărute. Tainicele cărări ale iubirii Iuliana
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
însumi încarcerat acolo, dincolo de grilaj și de poarta monumentală din fier forjat. îmi veni în minte brusc nuvela lui edgar allan Poe, Prăbușirea Casei Usher, dar și imaginea casei bîntuite de stafii de la Disneyland. Poarta, îmbătrînită, dar încă extrem de demnă, străjuită de doi pilaștri încă impunători deși serios jupuiți de timp, era bineînțeles închisă, aș spune chiar ferecată. Cineva nu avusese încredere în vechiul ei mecanism de închidere, mult prea fin, funcționînd pe bază de cheie, și prin urmare securizase cele
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
o jignesc. Ceata veghetorilor nu mai avu veselia de data trecută și păziră pe bătrân în tăcere și fără să doarmă. A doua zi dimineața, văzând că bătrânul trăiește destul de liniștit, în patul lui, Aglae găsi că era obositor să străjuiască toată casa. Lăsând pe Aurica în odaie, luă pe Titi, pe Olimpia și pe Stănică și cercetă cu de-amănuntul toate odăile. G. Călinescu - Decât să vină cineva să fure, mai bine să le ducem dincolo lucrurile mai de preț
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
foame, carnea de pe picioare?!... Crezi că numai banii lui matale îl cunoaște pe comportament? Străinul își extrase dintr-o borsetă, camuflată sub foaia impermeabilului, un teanc de hărți. Capitolul 3 GENEL Care nici ei nu făcea altceva decât că încărca, străjuiți de vardiști, pe niște stăpâni înțepeniți, cu mustățile în furculiță, în niște limuzine uriașe... cu spițe, nichelate, tăvălite prin pietre scumpe. Și care, când era accelerate, limuzinele, numai atâta se deslușea de la fierătania lor, alunecând pe bulevardele de macadam: fâș
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
schimbe în fiecare seară; le hărtănesc când le aruncă în jurul lor și le fac într-un hal fără de hal, însă se pare că fetei nu-i păsa. S-au așezat direct pe trotuar într-un colț mai întunecos; îi străjuia Marinică în picioare și Malvina, așezată jos lângă Flora< nu se feresc de restul lumii și își lipesc buzele tandru. Cedând impulsurilor, se așează în brațele lui Laur și îl sărută pătimaș. Marinică, înfierbântat de scenă, izbucnește necontrolat: - Malvina, hai
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
arhitectura Stelei ce perpetuează amintirea lui Napoleon. Altele sînt adevărate teatre politice și istorice. Dacă ar fi să ne luăm după mărturii, Piața Roșie din Moscova este una dintre cele mai impresionante și mai elaborate. Situată în centrul orașului, este străjuită lateral de Kremlin vechea inimă religioasă a țării, unde erau încoronați țarii, devenită ulterior cetate a puterii sovietice, desemnată prin Steaua roșie. Lenin, din mausoleul lui de marmură păzit permanent de gărzi, îi împrumută caracterul solemn al unei prezențe a
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
cheamă, În poezia lui CÎrlova, pe aceea a plăcerii sau a plăcutului. Ea ne conduce spre al doilea spațiu securizant al poetului, acela din Păstorul Întristat și Înserare: „trista vale”, pierdută la un capăt Într-o cîmpie plină de iarbă, străjuită la celălalt de vîrful unui munte. CÎmpia este Încoronată de o „dumbravă deasă”, iar valea este străbătută de o gîrlă șerpuitoare. În peisaj intră și fîlomila ce cîntă cu „multă Întristăciune” În stuf, zefirul care ascultă cu plăcere, luna („vremelnica
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de știre că o viață de om să răpune pentru dînsa... Luna a ocrotit, În trecut, o scenă de intimitate ce merită să fie citată și În altă ordine: arată pe Conachi În expediție erotică: se furișează, dă roata casei, străjuiește lingă iatac, cumpănește pașii pe prispă, totul cu mare „fereală”. Amorul conachian cerc mereu discreție, nu poate Înflori decît În mare taină, departe de orice indiscreție omenească. Simț exagerat al pudorii, simț cavaleresc al onoarei, grijă față de reputația Stăpînei cită
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
magic, de la distanță, prin puterea bietelor mele pagini care încearcă s-o povestească. Această lentă migrație către altceva începe din clipa în care trec prin dreptul cimitirului din Rășinari și apuc să zăresc, din goana mașinii, leii de piatră care străjuiesc cavoul mitropolitului Șaguna și, cu litere mari, încrustat pe frontonul cavoului, numele Preasfinției Sale. Mi-am dat seama într-un târziu, poate la al treilea drum făcut spre Păltiniș, ce arc ciudat de timp deschidea în mintea mea imaginea aceasta
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ani ai lui, trebuia să-mi cuceresc copilul purtîndu-mă pur și simplu. Și așa cum orice îndrăgostit recurge, pentru captația inițială, la flori, eu am recurs, în imaginarul întîlnirii mele cu el, la jucării, în Darmstădter Hof, în galeria luxoasă care străjuia Hauptstrafie în partea dinspre Bismarckplatz, se afla un superb magazin de jucării care se desfășura pe trei etaje, intitulat caraghios Knoblauch ("Usturoi"). Vitrina era populată de o faună de pluș, reni stranii în mărime naturală, cu burțile bej și cu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în nouă ani? O, mai ai un drum atât de lung până la inima mea!" La fel ca la vitrinele de la Printemps a reacționat și în fața lumii de basm care i s-a deschis la picioare când a ajuns în Champs-Elysées, străjuit de ambele părți de brazi uriași pudrați cu alb și sufocat de ghirlande și lumini. A aruncat o privire piezișă pe sub sprâncene, a mârâit și a declarat că nu e tentat să treacă pragul acestei lumi. Am făcut cale întoarsă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
und Zeit în limba urdu. Vrem ca poporul "urd" să moară frumos îmbălsămat." Aplicații la existențialii heideggerieni ai coabitării: Mitsein, Mitdasein și Miteinandersein. Ies cu bicicleta. Este după-amiază, soarele călduț cade peste Neckar, peste Alte Brücke, peste statuia sfântului care străjuiește podul, peste olanele roșii ale caselor din Altstadt, peste turlele bisericii Sankt Peter și Jesuitenkirche. Pe o străduță pustie, un tânăr într-un BMW decapotabil tocmai face o manevră și, când ajung în dreptul lui, mașina este de-a curmezișul drumului
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în relația dintre ei, simțul depărtării (al "scrisorii") și al distanței de la care opera lui Cioran a atins-o. Totul începe, așadar, de la operă. Relația dintre cei doi se angajează mai întîi prin vorbe și în spirit, și între ei străjuiește mereu, ca supremă justificare a întîlnirii lor, admirația declarată a Friedgardei pentru aforismele lui Cioran. Mai există însă un mic amănunt și acela este fotografia pe care Friedgard o alătură scrisorii sale din 12 aprilie. Strălucirii aforismelor, pe care Cioran
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]