1,359 matches
-
galben, cu pași de pisică, ducând pe tăvițe cu jeratic ibricele de aramă din care se înălța aburul aromat. Măsuțe joase rotunde și ovale se iviră ca din pământ și iute se umplură cu felegene din porțelan aurit și chesele străvezii cu dulcețuri și fel de fel de sâmburi și fisticuri, ca la petreceri în zile de post. Poveștile veneau și plecau, despre nunta domniței Maria cu Duculeț, despre dragostele lui Șerban Cantacuzino de pe vremea când nu era încă vodă, despre
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cedat ușor, făcând calea liberă vizitatorilor nocturni. Ajunși lângă sicriul împăratului, Deodor credinciosul sfetnic ordonă: -Ridicați capacul. Îi puse mâna pe frunte. Era cald. Dovadă a vieții care încă mai exista. Scoase din buzunarul caftanului un flacon cu un lichid străveziu. Pe flacon scria, Elixirul vieții. Îl sustrase din laboratorul ducelui Serghei. Săltă capul împăratului Iulian, ajutat de ostași, deschizându-i gura îl făcu să soarbă ușor lichidul miraculos. Împăratul se mișcă puțin, dezchizând ochii: -Unde mă aflu?Ostașii l-au
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
îmi dădeau doar o strachină cu apă sălcie și un pumn de grăunțe pe care mi le aruncau așa cum arunci la găini, iar eu mă repezeam să le adun. Toată ziua ușa rămânea închisă și totuși întunericul se făcea mai străveziu, ca și cum soarele atotbiruitor ar fi izbutit să străbată prin grămezile de sare. N-aveam lampă, dar dacă mergeam pe bâjbâite de-a lungul zidurilor atingeam mănunchiurile uscate de frunze de palmier care împodobeau pereții, și, tocmai în fund, o ușiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
revistă. Fernande îl întrebă pe Yvars dacă totul a mers bine. El nu-i răspunse, se spălă în spălătorie, apoi se așeză pe bancă, cu spatele rezemat de zidul scund al terasei. Deasupra lui atârnau câteva rufe cârpite, cerul era străveziu, și, dincolo de zid, se întindea marea blândă din fiecare seară. Fernande adusese rachiul de anason, două pahare, cana cu apă rece, și se așeză lângă bărbatul ei. El îi povesti totul, ținând-o de mână, ca în primii lor ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
E timpul". Se ridicară, dar femeile rămaseră nemișcate. Nu ieșiră decât bărbații. D'Arrast șovăi o clipă, apoi îi urmă. Noaptea se lăsase de-a binelea și ploaia se oprise. Cerul, de un negru spălăcit, părea lichid. În apa lui străvezie și întunecată, aproape de marginea zării, începeau să se aprindă stelele, ce se stingeau aproape în aceeași clipă, căzând una câte una în fluviu, ca și cum cerul și-ar fi picurat ultimele lumini. Aerul dens mirosea a fum și a apă. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
cu fața către intrare, se rândui pe cele două laturi ale pieței. Bărbații se descoperiră, femeile îngenuncheară. Orga îndepărtată cântă vreme îndelungată un fel de marș. Dinspre pădure se auzi un zumzet ciudat de insectă. Un avion minuscul, cu aripile străvezii și cu carcasa fragilă, neobișnuit în acea lume fără vârstă, țâșni deasupra arborilor, se lăsă puțin deasupra pieței, și trecu, cu un huruit asurzitor, peste capetele ridicate spre el. Apoi avionul viră, zburând către estuar. Mulțimea își îndreptă din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
cădea..." 6 ― Bologa, te implor, ajută-mă! șopti Klapka, în cancelaria pretorului, transformată în sala de ședințe, înainte de-a începe dezbaterile. Apostol avea ochii mai adânciți în cap și roșii, încercuiți cu dungi vinete, și obrajii de o paloare străvezie, în care se desenau vinele albastre șterse. Pe vârful limbii îi stăruia un gust sărat de lacrimi, iar în cerul gurii, o uscăciune necăcioasă, ca după un somn cu coșmare. În suflet însă îi sălășluia liniștea, ca o domniță cu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
un râu desfundat de o furtună năprasnică. Printre gemetele lui sacadate, glasul preotului, moale și mângâietor, i se strecura sfios în suflet, cu vorbe simple, nemeșteșugite, din care, încetul cu încetul, se închegă acolo o liniște ca pânza de zăbranic, străvezie și totuși destul de deasă spre a cerne și a arunca la o parte toate ispitele și deșertăciunile lumești. Când își veni în fire și ridică fruntea, Apostol avea fața albă ca hârtia, și ochii mari, roșii, cu cearcăne negre, cu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
smarald painjinișul Cel rar de diamant - și greeri cântă, Ca orologii aruncate-n iarbă. Și peste râul mare, de pe-un vârf De arbore antic țesut-au ei Un pod din pânza lor diamantoasă, Legăndu-l dincolo de alți copaci. Prin podul străveziu și clar străbate A lunei rază și-nverzește râul Cu miile lui unde, ca-ntr-o mândră Nemaivăzută feerie. - Iară peste pod Trece albă, dulce, mlădioasă, jună, Albă, ca neaua noaptea, păru-i de aur Lin împletind în crinii mînilor
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cu întinse aripi și priviri țintate Supra lumei ce sub dânșii stă adânc, împrăștiat. {EminescuOpIV 117} {EminescuOpIV 118} Astfel Grecia se naște din întunecata mare. Poartă-n ceruri a ei temple ș-a ei sarcini de ninsoare, Cer frumos, adînc-albastru, străveziu, nemărginit; Din colanele de dealuri se întind văile pline De dumbrave, de isvoare, și de râuri cristaline, Cari lunec-sdrumicate pe-a lor bulgări de granit. Și din turmele de stînce, risipite cu splendoare Pe-ntinsori de codri negri rupți de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Ca nu cumva să se topească iute "De a privirei ei tiranică dulceață". Mă sui și plec... o umbră sunt din basme 50Și o fantasmă sunt între fantasme, Prin mâna mea de o ridic se vede Ca și prin corpul străveziei iasme. Din ce în ce cu toții se apropii. Grădini lucesc și flori creșteau cu snopii Iar roua curge în briliante umezi - Din crengi de arbori luminează stropii. {EminescuOpIV 214} Pe scări de marmur ne suim cu toții Și morți-și caut-prin
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
tare să-mi vorbești: - De mine ce te temi? S-aud cum lin mă chemi Acolo unde ești! Curând, curând și eu Îmi pare c-oiu pleca Pe dulce urma ta Iubit copilul meu! {EminescuOpIV 275} IAR FAȚA TA E STRĂVEZIE Iar fața ta e străvezie Ca suprafața albei ceri Și numai ochii mari sunt turburi De umbra negrelor dureri. Tu, chip chinuitor de dulce, Tu, ideal în ochii mei, Tu, ce femee între flori ești Ș-o dulce floare-ntre
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mine ce te temi? S-aud cum lin mă chemi Acolo unde ești! Curând, curând și eu Îmi pare c-oiu pleca Pe dulce urma ta Iubit copilul meu! {EminescuOpIV 275} IAR FAȚA TA E STRĂVEZIE Iar fața ta e străvezie Ca suprafața albei ceri Și numai ochii mari sunt turburi De umbra negrelor dureri. Tu, chip chinuitor de dulce, Tu, ideal în ochii mei, Tu, ce femee între flori ești Ș-o dulce floare-ntre femei. De-ai rămânea pe
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
sau tupilați sub foaie, Pișcați picioarele-albe a fetelor bălaie, Și zimbrii zânei Dochii, pe frunți cu stemă mare, 290Și voi, cai albi ai mării, cu coame de ninsoare... Învie codru! Duhuri cu suflet de miresme Sburați prin crenge negre ca străvezie iesme, Cu sunetul de pasuri s-aducă pasul numa, Pe corpuri albe haina de diamantică brumă 295Să scânteie în umbră, să spânzure feeric - Treceți încet prin aer călcând pe întuneric. (El se uită pe mare) Din insule bogate sfâșiind apa
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
codru pe creții apei clare, Scăldîndu-se prin papuri lăsau pe valuri fulgi. II Trecură ani. E noapte. În camera bogată, 90Pe-un pat alb ca zăpada, copila sta măreț. O candelă de aur c-un punct de foc arată Prin umbra străvezie icoane pe păreți. Culcată jumătate, copila cu-ntristare Zâmbește. Plete blonde pe umere cobor Și cad pe albe perini, iar ochiul ei cel mare Arată nu amorul - ci setea de amor. Iar fața ei frumoasă-i de-acea albeață sură
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ce oare dânsa s-a născut pe lume, O sărmană frunză pe oceanu-n spume, O sărmană umbră, orfană și slabă, De care-n mulțime nimenea nu-ntreabă? Din zori până-n noaptea neagră și târzie O vezi printr-o albă perdea străvezie {EminescuOpIV 365} Cum mereu lucrează... ș-abia pîne goală, Frig și insomnie, lacrime și boală. Tot ce-n astă lume mai poate pricepe E că de-ncetează lucrul, foamea-ncepe. Negustoru-și pune pînzele-nainte, Lucrul scump și harnic unor ceasuri sfinte
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
peste plaiuri, puterea-i peste ape. "Ș-acum la tine, frate, cuvântul o să-ndrept, Căci voiu să-ngălbenească și sufletu-ți din piept Și ochi-n cap să-ți sece, pe tron să te usuci, "Să sameni unei slabe și străvezii năluci. "Cuvîntul gurii proprii, auzi-l tu pe dos "Și spaima morții intre-ți în fiecare os. {EminescuOpIV 420} "În orice om, un dușman să știi că ți se naște, S-ajungi pe tine însuți a nu te mai cunoaște
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
în stative țesută, Căci ușoară-i ca de neguri Și te miști ca și o ciută. Pedepsit-au mâna inul Pânză fină ca să țeasă, Cât tu pari a fi mai goală Căci ușoară-i ș-arătoasă. Și albastre fine torturi - Străveziile mătăsuri - Cât cu-a ta privire fină Umbra tu abia le măsuri. Oh, cum este de ciudată, Lingușită, desmierdată. Nici prea mare, nici prea mică, Dar crescută subțirică, Nimeni n-ar putea să zică Că nu-i coz de frumușică
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ca sfintele scripturi și-ți potriveau grasa, feteasca și țârțăra, după vechi și strașnice rânduieli. Era atunci și o fetească roșă, care acum nu se mai află că s-a istovit - și iscusit vin plodea. Ieșea, după pritoc, vinul alb străveziu curat cum îi lacrima de fecioară și cel roșu cum îi sângele de hulub. E la mintea cintezoiului că mulți pravoslavnici ieșeni râvneau să se acolisească de acele lacrimi și de acel sânge, dar să se fi eglendisit cu ele
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
și priveam cupolele albăstrui ale orașului. Abia atunci, în Facultate, m-am familiarizat cu Centrul, de parcă aș fi trăit până atunci sub pământ, ca larvă în copilărie, pupă în adolescență, și abia acum aș fi ieșit în noul mediu 20 străveziu, ca imago. După orele de curs, care nu-mi spuneau mare lucru, hoinăream până seara în Centru, în piața cu statui, prin magazinele de la coada lui Mihai Viteazul, pline cu gablonzuri și parfumuri, prin fața Inter-ului și Teatrului Național, pe la
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
autentic document despre ea pe care-l cunosc. Ochiu-nchis afară se deșteaptă însă înăuntru. Căci plictisul are un revers fără de care nu poate fi conceput: nostalgia. Deprivarea senzorială duce la revenirea eidetică, imperioasă, a amintirii. Depuse strat peste strat, imaginile străvezii ale plictiselii se îngroașă, golurile suprapuse la nesfârșit încep să sune deodată a plin și în centrul 146 sufletului, în zona dureroasă și amețitoare a primei copilării, se naște deodată sensul, singurul posibil, sensul trecutului. "Plicty" abundă în imagini ale
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
bine de credință și groază. Dar Auta știa unele taine de la Marele Preot, și i le-a spus. Una din ele era ciudățenia din mijlocul templului: pe un trunchi de piramidă din marmură neagră, înconjurat de cinci havuzuri din piatră străvezie albastră, era așezată o piatră, ca un stâlp, cum ziceau preoții, trimisă în dar primului rege al Atlantidei de Zeul Soarelui prin mijlocirea Zeului Apelor, ca semn al puterii. Mai târziu, stâlpul de piatră a fost îmbrăcat în oricalc și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
privire. Se aflau acolo mai multe lucruri stranii care pentru ochii unui atlant obișnuit nu s-ar fi vădit bune la nimic, nu erau nici lucruri care să poată folosi la ceva, nici podoabe. Alese un glob mic de piatră străvezie de munte, în care un meșter dibaci închisese un fluture rar cu aripile deschise. Bine șlefuit, globul era o sferă desăvârșită. Bătrânul veni liniștit înapoi și așezîndu-se în jilț privi mult timp globul. - Cum spuneai că a făcut copilul acela
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
gata să se liniștească, însă în aceeași clipă străinul cu înfățișare de fecioară îi luă mâna, o atinse cu altă placă legată de alt maț, apoi pe locul acela înfipse un ac în capătul celălalt, unde era un mic glob străveziu, care numaidecât se umplu cu sânge. "Vor să vadă ce gust am!" se gândi Auta, acum aproape împăcat cu gândul morții. Totuși, alt sânge nu i se scoase și pe cel din globul cu ac nimeni nu i-l gustă
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ar fi fost cu putință asemenea țesătură. Auta luă cu grijă o astfel de foaie, temîndu-se să n-o rupă, însă foaia nu se rupse, nici măcar nu se îndoi între degete. O ridică și privi prin ea crezând că e străvezie de atâta subțirime, dar nu era străvezie. Străinul i-a mai dat și un bețișor lucios, ascuțit la un capăt, dar Auta se întrebă cum va scrie cu el, de vreme ce nici nu avea vopsea în Care să-l moaie, nici
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]