1,487 matches
-
pașii mei străbat distanța și fac eforturi de a nu fi străveziu ... 138, 139 ... eu unde plutesc? Pășesc, îmi aud pașii, 144, 150 ... uite casa, adică ar trebui să fie, văd o formă rotundă, ca în ceață, apoi se face străveziu și pășesc pe scări, în casă. Mă uit pe fereastră. Casa există, dar totul este străveziu, și livada cu piersici, și parcul bine îngrijit de grădinarul acela cu bărbuță, pe care astăzi parcă nu-l văd. Aud o voce de
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
plutesc? Pășesc, îmi aud pașii, 144, 150 ... uite casa, adică ar trebui să fie, văd o formă rotundă, ca în ceață, apoi se face străveziu și pășesc pe scări, în casă. Mă uit pe fereastră. Casa există, dar totul este străveziu, și livada cu piersici, și parcul bine îngrijit de grădinarul acela cu bărbuță, pe care astăzi parcă nu-l văd. Aud o voce de bărbat: - Domnul dorește aceeași cameră de la sud? O pregătim într-o oră. Eu nu-l văd
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
parcă nu-l văd. Aud o voce de bărbat: - Domnul dorește aceeași cameră de la sud? O pregătim într-o oră. Eu nu-l văd, el mă vede. - Să vă conduc în living. Azi sunteți straniu. Mă conduce într-o cameră străvezie, în casa aceea pe care ar trebui s-o cunosc pentru că îmi aparținea. - Doriți să serviți ceva înainte de culcare? Mie mi se părea că e dimineață, înainte de a răsări soarele sau seara târziu, după ce apune, eram ca și cum înghițisem un diazepam
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
mării ce se spărgeau de stânci, am văzut în ceață lumina soarelui în amurg, am simțit mirosul aerului sărat al brizei de seară ce trecea prin fereastra deschisă spre ușa lăsată deschisă de servitor, atât de cunoscut, dar totul era străveziu. Mi-am dat seama că nu mai aveam acea pornire spre sexualitate sau muzică simfonică, artă. Amorțise totul în mine, o inerție de nedescris mă cuprinse totalmente. Știam să descifrez la pianul din hol cele mai complicate partituri ale unor
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Știam să descifrez la pianul din hol cele mai complicate partituri ale unor compozitori simboliști. Simțeam în mine ceva straniu, care-mi anihila puterea de pătrundere a lucrurilor, a muzicii, a tot ce exista în jurul meu. De fapt, eu eram străveziu, în mine și în exteriorul meu. Servitorul s-a întors pe la miezul nopții, să fi fost ora 2. - Domnul nu s-a îmbrăcat în pijama și nu a băut ceaiul. Domnul nu s-a culcat. Domnul mai dorește ceva? Era
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
nici nu l-am auzit. Și cum știam unde este terasa, m-am dus într-acolo, mi-am umplut cu tutun belgian una din cele douăsprezece pipe ce le aveam în rastel, m-am aruncat întrun fotoliu de nuiele și... străveziu cum eram, căci și pipa și fumul erau străvezii, m-am apucat să fumez. Simțeam totuși în mine fumul tutunului aromat. Auzeam greierii țârâind lângă mine, în florile de sub terasă, auzeam din vale motorul unei mașini și încercam să ghicesc
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
este terasa, m-am dus într-acolo, mi-am umplut cu tutun belgian una din cele douăsprezece pipe ce le aveam în rastel, m-am aruncat întrun fotoliu de nuiele și... străveziu cum eram, căci și pipa și fumul erau străvezii, m-am apucat să fumez. Simțeam totuși în mine fumul tutunului aromat. Auzeam greierii țârâind lângă mine, în florile de sub terasă, auzeam din vale motorul unei mașini și încercam să ghicesc marca, după caii putere ce bâzâiau, puteam auzi chiar
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
în florile de sub terasă, auzeam din vale motorul unei mașini și încercam să ghicesc marca, după caii putere ce bâzâiau, puteam auzi chiar și iarba din preerie călcată de un mustang încălecat de un cowboy, puteam auzi totul, dar eram străveziu. Puteam să aud, de exemplu, cum se desface botul unui bocanc pentru a-mi arăta degetul gros al unui tip care nu s-a mai spălat pe picioare de o lună, puteam să aud cum o fătucă încearcă pentru a
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
cum un pseudopoet chinuie o poezie proastă, cum un calvar rămâne uitat în noianul întâmplărilor cotidiene, cum un tâmpit, proprietar al unei mașini de dactilografiat încearcă să-și scrie pentru a opta oară romanul vieții sale și altele. Dar eram străveziu. Această listă poate continua la nesfârșit pentru că rațiunea mi-e limpede, atâta doar că eram străveziu. E bine, totuși, că cei din jurul meu mă văd material fizic, altfel ce m-aș face? Nu-i așa că sunt straniu, așa străveziu cum
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
cum un tâmpit, proprietar al unei mașini de dactilografiat încearcă să-și scrie pentru a opta oară romanul vieții sale și altele. Dar eram străveziu. Această listă poate continua la nesfârșit pentru că rațiunea mi-e limpede, atâta doar că eram străveziu. E bine, totuși, că cei din jurul meu mă văd material fizic, altfel ce m-aș face? Nu-i așa că sunt straniu, așa străveziu cum mă aflu? O incursiune Omagiu lui Peter Cheyney, pentru stilul său literar original. Barul e deschis
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
eram străveziu. Această listă poate continua la nesfârșit pentru că rațiunea mi-e limpede, atâta doar că eram străveziu. E bine, totuși, că cei din jurul meu mă văd material fizic, altfel ce m-aș face? Nu-i așa că sunt straniu, așa străveziu cum mă aflu? O incursiune Omagiu lui Peter Cheyney, pentru stilul său literar original. Barul e deschis pentru toate otrepele de felul meu. Dau cu ocheanul în stânga și în dreapta și văd zero barat. Fata de la bar spală un pahar, apoi
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Orânduindu-i turmă, câini și asin, baciul la învățat puțintică slovă. De la știința asta i s-a tras călugăria. Prea cinstitul și-aducea bine aminte de nopțile cu tăria încremenită când, dinspre munții profilați în aer, se răsfira un abur străveziu. Baciul mocnea lângă jar în timp ce băiețandrii dormeau între câini la oi. Un clopot s-auzea stâns iar câte-un cățelandru urla subțire către lună. Atunci, din abur se isca umbra celui vechi, moșul ce căuta mioarele, olicăind după mirosul de la
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
privesc atent; fâșiile de oboseală ce-mi susțin ochii devin din ce in ce mai grele... Mi se pare, poate, dar azi sunt altfel decât ieri. Vechea înfățișare ce-mi rămăsese în minte aseară e mai îndepărtată că niciodată de reflexia din sticlă albuie, străvezie. Parcă și confortabilă rochie de noapte pare mai scurtă că ieri. Ce se întâmplă?! Să fi crescut, poate nu mai sunt copil... Ce simt?! Îmi pare bine sau rău?! Regret sau mă bucur?! Azi mă simt ca un experiment incert
A doua oară unu by Ursuleanu Smaranda- Ioana () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92949]
-
și priveam cupolele albăstrui ale orașului. Abia atunci, în Facultate, m-am familiarizat cu Centrul, de parcă aș fi trăit până atunci sub pământ, ca larvă în copilărie, pupă în adolescență, și abia acum aș fi ieșit în noul mediu 20 străveziu, ca imago. După orele de curs, care nu-mi spuneau mare lucru, hoinăream până seara în Centru, în piața cu statui, prin magazinele de la coada lui Mihai Viteazul, pline cu gablonzuri și parfumuri, prin fața Inter-ului și Teatrului Național, pe la
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
autentic document despre ea pe care-l cunosc. Ochiu-nchis afară se deșteaptă însă înăuntru. Căci plictisul are un revers fără de care nu poate fi conceput: nostalgia. Deprivarea senzorială duce la revenirea eidetică, imperioasă, a amintirii. Depuse strat peste strat, imaginile străvezii ale plictiselii se îngroașă, golurile suprapuse la nesfârșit încep să sune deodată a plin și în centrul 146 sufletului, în zona dureroasă și amețitoare a primei copilării, se naște deodată sensul, singurul posibil, sensul trecutului. "Plicty" abundă în imagini ale
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Incredibilele aventuri ale lui Știm și Ștam Știm și Ștam au apărut într-un borcan de muștar, în prima dimineață după ce am visat serpentine și draci. Dacă trebuia inventat un tărâm din care ei să se arate - niște mogâldețe serioase, străvezii, fără chip și fără vârstă, fără altă însușire deosebită decât aceea că existau -, atunci, borcanul acela pe care mama îl spăla bine odată ce muștarul se termina ca să-l transforme apoi într-un pahar gros, urât și rezistent, borcanul de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
păstra ferecat în cel mai întunecos colț al amintirilor mele? Ce va crede el - să lăsăm acum pentru prima oară ușa larg deschisă - despre noaptea aceasta care se furișează duminica la ora două după-amiaza după perdele ca o pisică (ireală, străvezie, amenințătoare), ca un linx ce-i învăluie tiptil pe ei, pedestrașii verzi, încă inerți, încă ridicoli de mici, ce par să scruteze întinderile nesfârșite ale tundrei, fără vreun reper real, fără să poată spune dacă sunt vii sau dacă sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pace“. Ce minciună! 9. Patria e un borș cu știr Sunt ca un fel de ceață. Lumina veiozei, scara blocului, chipul lui Filip. Ceața aceea mohorâtă care apare dintr-o văgăună a muntelui, mai întâi furișându-se, încă plăpândă, încă străvezie, ca apoi, pe nesimțite, să se umfle, să se ridice, rece, sticloasă, opacă, până te acoperă cu totul (un fel de respirație vie, tăcută și amenințătoare), până ce lucrurile din jur încetează să mai fie lucruri, își pierd siguranța, tihna și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pe pământ pentru a doua oară a lui Cristos, la ora aia, el era demult Cristi și probabil se plictisea de moarte în apartamentul lui cu carpete, nu aveau de gând nici măcar să aducă ploaia, ci doar își deschiseseră aripile străvezii și micuțe și începuseră să zboare într-un roi bramburit în jurul capetelor noastre și, mai apoi, al grădinii. Era poate pentru prima oară când nici măcar Radu nu mai era în stare să găsească vreo explicație. Crucea se înroșise de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
atrii și ventricole, dar, în orice caz, de un organ asemănător unei inimi, crucea preluase funcția asta și pulsa încet de pe coaja copacului, în ritmul globulelor invizibile de tăcere asurzitoare. S-ar fi zis că eram înghițit de un chit străveziu prin care, dacă eram atent, puteam să întrezăresc lumini aprinse, umbre de oameni alunecând ușor prin apartamente sau chiar câte un petec întunecat de cer și că nu-mi rămăsese nimic altceva de făcut, dacă țineam cu tot dinadinsul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
în sân, între micuții ei sâni, pe care îi privea cum se rotunjeau sub bluzița înflorată. O plăcere deosebită era aceea de a alerga cu picioarele goale, dimineața, prin iarba plină de rouă. Lungită la umbra copacilor, își privea mâinile străvezii în soare, și-și săruta pielea brațelor delicate și mici, își împletea coronițe din frunze și flori de câmp, cu ele pe cap și pe gât dănțuind în jurul copacilor bătrâni și, cu brațele întinse se rotea până amețea și se
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
amurgul își interpune filtrele fotografice între mine și crengile înzăpezite de pin care respiră lângă geam, care tac acolo, care răspândesc liniște cenușie afară. Și liniștea cenușie pătrunde osmotic prin membrana fâșiilor de sticlă și se așază în straturi groase, străvezii, unele verzui, altele crem, dar cele mai multe de cenușă grea și transparentă, în marele hol rece. M-am dus la closet și am privit ca în transă șuvoiul subțire de urină galbenă, care difuza lent în bazinetul de porțelan. în aerul
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
diforme, ir axe fără gramatică... Iar acum, dimineața, cu mintea ceva mai limpede, încerc să pătrund iarăși în sfera aceea, în chistul acela hidatic numit Budila, încerc să mă apropii iarăși de himeră, de insuportabil, cum se apropie o insectă străvezie de coaja becului fierbinte și orbitor. Discoteca din seara zilei a doua se confundă în amintirea mea cu toate cele care au urmat, dar în fiecare seară creștea tulburarea și magia acelei săli luminate stins de câteva becuri cu lumină
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
putred. Am intrat sub cupolă. Nebunia mea de-acum se atinge de nebunia de-atunci ca două animale primitive, transparente, cu vacuole și corpusculi, vizibile prin cleștarul moale al cărnii lor, cu filamente sidefii ca bășica de pește, cu cili străvezii și cu pseudopode retractile. Se ating cu pielițele umede și timide, se recunosc printr-o chemotaxă subtilă, se alipesc prin secreția unor cleiuri străvezii și scânteietoare, fac schimb de substanță, de dragoste, de arome și de informație. Demența și oboseala
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
vizibile prin cleștarul moale al cărnii lor, cu filamente sidefii ca bășica de pește, cu cili străvezii și cu pseudopode retractile. Se ating cu pielițele umede și timide, se recunosc printr-o chemotaxă subtilă, se alipesc prin secreția unor cleiuri străvezii și scânteietoare, fac schimb de substanță, de dragoste, de arome și de informație. Demența și oboseala mea de acum devorează teroarea și depresiunea mea de atunci, așa încît nu mai pot ști din ce adâncuri de nebunie s-a închegat
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]